Împotriva acestor birjari erau făcute reclamații, dar nu se putea lua măsuri atâta timp cât nu erau prevăzute prețuri maximale în afara orașului, ținând cont că prețurile pentru oraș erau stabilite de Primărie. Dacă turistul protesta, birjarul se apăra cu scuza că „ovăzul este scump, iar taxele pe care le plătește fiscului și comunei sunt prea mari”. Autorul articolului cerea, în numele turiștilor, ca prefectul să fixeze prețuri maximale în afara orașului, iar acesta să intervină și la Primăria Târgu-Neamț, pentru a se îmbunătăți situația „birjarului, însă cu o condiție: să aibă cai și trăsuri mai ca lumea”.

Urmare a acestui material din presa centrală, serviciul administrativ al Prefecturii trimite o adresă Poliției Târgu-Neamț, prin care se cere să i se comunice măsurile luate și propunerile de îmbunătățire a situației. Imediat, Poliția răspunde prefecturii prin adresa din 1 septembrie, în care arată că în oraș sunt 8 trăsuri care deservesc și zona. Toți birjarii erau oameni săraci, care „din puținul câștig ce-l au după urma meseriei lor abia își pot asigura existența și întreținerea animalelor de care se servesc. Caii și hamurile mai bune au fost rechiziționate pentru armată, așa că în prezent caii de care se servesc sunt din cei respinși de la rechiziție fiind bătrâni și slabi, iar hamurile vechi”.

Se luaseră totuși măsuri pentru remedierea acestei situații în limita posibilităților. În privința tarifelor, Primăria fixase printr-o ordonanță din 19 mai 1943 tarifele pentru oraș (o oră în oraș – 150 de lei, o cursă în oraș – 50 de lei și o cursă la periferie – 70 de lei), dar în afara orașului totul era la mica înțelegere. La rândul ei, Primăria răspundea Prefecturii cu adresa din 6 septembrie, prin care propunea Prefecturii stabilirea de către aceasta a tarifului pentru deplasările spre localitățile din afara orașului. În ceea ce privește prețurile cerute pentru o cursă în afară acestea nu erau speculative, „ci destul de modeste”, având în vedere cheltuielile cu întreținerea birjelor, hrana cailor și dările către fisc și comună.

Sursa: SJAN Neamț, fond Prefectura Neamț, dos. 97/1943, f. 93-95, 100.

Emanuel BĂLAN

Articolul Specula cu transportul de pasageri în zona Târgu-Neamț apare prima dată în Ecoul muntilor.

La începutul lunii decembrie 1936, Consiliul comunal Târgu Neamț stabilea următoarele prețuri maximale la produse alimentare necesare și unele servicii:

Problema prețurilor pentru materia primă în fabricarea unor produse alimentare a fost în toată perioada interbelică o adevărată problemă, în unele cazuri conducând chiar la declanșarea grevei producătorilor din acel domeniu. O dovadă în acest sens este greva brutarilor declanșată pe 22 ianuarie 1936, motivul acțiunii, „greutatea ce întâmpină în aprovizionări cu făină, pentru care morarii pretind un preţ prea ridicat în raport cu preţurile maximale stabilite de primărie pentru pâine”. Pentru a putea fin eficienți economic, brutarii au cerut ca „preţurile de 6 lei pentru pâinea neagra şi 7 lei pentru cea albă să fie urcate la 8 şi 9 lei”. În replică la cereale, consiliul local a admis că prețurile rămân cele stabilite, adică 7, respective 8 lei, iar în cazul în care greva nu încetează, va ridica autorizațiile de producței.

Prețurile au continuat să crescă în următoarea perioadă, așa că, primăria prin ordonanță a fixat noi prețuri maximale ale pâinii. Începând cu 21 iulie 1938, pâinea albă urma a se comercializa cu 10 lei iar cea neagră cu 8 lei, fiecare în greutate de 1 kg. Însă ca urmare a protestului populației, dar și pe baza faptului că prețul grâului era în scădere, de la 1 august erau stabilite noi prețuri, 9 lei pentru pâinea albă şi 7 lei pentru pâinea neagră. Și prețul vitelor din obor se afla în scădere. Dacă în primăvară o pereche de boi era 16-18.000 de lei, la sfârșitul lui iulie costa 13-14.000 de lei, iar o vacă de la 6-7.000 de lei la 4.000.

Este vremea ca d. primar să aibă în vedere această scădere şi să reducă preţul la carne, căci 18 lei pe kg. Este prea ridicat, mai ales pentru populaţia nevoiaşă, afirma ziaristul de la „Universul” („Universul”, an 55, 1938, 8 august, nr. 213, p. 12). Prețurile au continuat să crească și în perioada următoare, desfășurarea războiului amplificând fenomenul inflaționist.

Emanuel Bălan

Articolul Din presa de odinioară: Prețurile bunurilor alimentare în Târgul Neamț interbelic apare prima dată în Ecoul muntilor.