În 24 aprilie 1928, „Ziarul Științelor și al călătoriilor” apare cu numeroase articole interesante, dar unul în mod special ne captează atenția. Un redactor al acelor vremuri, supranumit „Cercetașul”, întreprinde o drumeție pitorească prin zona Ceahlăului. Vom călători și noi odată cu el.

După un „drum lung, rău și plictisitor”, printre „case sărăcăcioase” străjuite de niște dealuri „pleșuve”, care ascundeau mărețul Ceahlău. Ieșind dintre aceste așezări s-au îndreptat înspre un drum frumos, pietruit și răcoros străjuit de brazi falnici care i-au călăuzit spre o „poiană largă cu iarbă îmbelșugată” din fața Schitului Durău. Deasupra așezării monahal, muntele Ceahlău stătea „știrbit de colțuri masive de stânci risipite într-o pitorească perspectivă”.

După ce a vizitat mănăstirea plină de călugări „gârboviți, ce cântau cu glas obosit” , starețul Teofan le-a spus că „trebuie să dea gata Ceahlăul cam în trei ore, măsurând compasul picioarelor”. În aproape două ore au fost în vârf pentru a vedea asfințitul soarelui „într-un amurg încântător, cu largi depărtări desvelite”. Au definit în zare Călimanii, Pietrosul și văi cu dealuri „spintecate de râpi galbene”.

Ajunși „La cabană” au mai găsit „o societate veselă de zece persoane” cu care au făcut schimb de informații, dar somnul în cele din urmă i-a învins. La ora 3 ale dimineții sunt pe poziții „dârdâind de frig” pentru a vedea răsăritul soarelui tocmai din vârful Ceahlăului: „încet, soarele apare roșu, fără raze, cu cercul său enorm de mare, conturat perfect apoi se albește și devine strălucitor”.

Se pregătesc de coborâre cu tristețe, ce-i drept, dar își notează câteva caracteristici: „e un munte, care prin felul așezării sale, îți dă impresia masivității, e înconjurat de dealuri mici, fără nici un concurent la înălțimea lui, își ridică coama  sfidător în fața „Pietrosului”, înalt și el, dar prea depărtat ca să știrbească ceva din farmecul Ceahlăului.”

Roxana Gabor Tănase

Articolul Din presa veche: Ziarul Ştiinţelor şi călătoriilor 1928 – Pe plaiuri de munte spre Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ø  Apa e pentru piele ceea ce e aerul pentru plămâni. (Fonssagrives)

Ø  Dacă purgativul e un rău, e un rău necesar. (Dr. Bardet)

Ø  Niciodată să nu rămâneți mai mult timp într-un loc neaerisit.

Ø  Soarele ucide microbii.

Ø  Alcoolul este mai periculos când e cald.

Ø  Toate mijloacele de încălzire strică mai mult sau mai puțin aerul.

Ø  Stofele cele mai bune sunt cele moi.

Ø  Ochii trebuiesc examinați de doctor cel puțin odată la 5 ani.

Ø  Dormiți cu fereastra deschisă sau întredeschisă, după anotimp.

Ø  Culcați-vă pe partea dreaptă. (Dr. Touluse)

Ø  Piatra și guta sunt consecințele obișnuite ale unui regim supra abundent. (Dr. Becquerel)

Ø  O cură de struguri are același efect ca și o cură alcalină-sărată. (Dr. L. Bourget)

Ø  Alimentele grase sunt foarte hrănitoare, dar în același timp și foarte greu de digerat.

Ø  De la 16 la 18 ani un băiat trebuie să mănânce cât un adult, chiar mai mult. (Uffelmann)

Ø  Orice muncă intelectuală trebuie evitată, imediat după masă. (prof. Gautier)

Ø  Sub nici un motiv nu trebuie permisă băutura vinului înainte de a împlini 14 ani.

Ø  Consumarea peștelui și a vegetalelor poate constitui o alimentație completă. (Dr. Martinet).

A cules Roxana Gabor Tănase

Articolul Rețete higienice Sfaturi din „Ziarul științelor și al călătoriilor” 23 aprilie anul 1930 apare prima dată în Ecoul muntilor.

        ne îmbolnăvim pentru că mâncăm prea mult și prea repede;

        pentru că înghițim mâncarea fără a o mesteca îndeajuns;

        pentru că seara ne culcăm prea târziu și pentru că dormim prea mult dimineața; pentru că purtăm îmbrăcăminte prea strâmtă care împiedică circulația sângelui; pentru că purtăm ghete prea subțiri și prea înguste;

        pentru că nu facem destulă mișcare;

        pentru că neglijăm să ne ținem mâinile și picioarele calde;

        pentru că nu ne spălăm destul de des corpul întreg ca să ținem porii deschiși;

        pentru că purtăm în casă haine prea călduroase și pentru că plecăm seara la sindrofii în rochii prea subțiri;

        pentru că ne facem necazuri și gânduri inutile;

        pentru că ne imaginăm c-am suferi de diferite boli pe care căutăm să le vindecăm prin metode empirice până când ne îmbolnăvim în cele din urmă cu adevărat.

Seneca spunea așa: „Să îți dorești să fii sănătos este o parte din sănătate”!

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul De ce ne îmbolnăvim?! apare prima dată în Ecoul muntilor.