Stimați nași,

Precum și voi acești doi miri drăgălași,

Care au pornit azi pe același drum.

Să ne întoarcem cu fața către socrii mici și socrii mari,

Nu facem astăzi o iertăciune,

În fața la atâta lume.

C-am întrebat pe domnul socrul cel mare,

-Ai ceva cu băiatul, îl ierți?

-Îl iert, este iertat!

A fost obraznic, dar mulțumesc lui Dumnezeu

Că nu o fost așa rău ca mine.

Nu l-am bătut, l-am dojenit,

Și este iertat.

-Am întrebat pe mama domnișoarei mirese,

Dacă a necăjit-o.

-M-au necăjit cu toții, dar pe toți i-am iertat!

Nu este vorba de iertăciune.

Doar de un cuvânt de binecuvântare,

Pentru drumul acestor doi tineri.

Căci binecuvântarea părinților,

Întărește temeliile caselor fiilor.

Iar blestemul acestora,

Risipește casele lor.

-O măicuță draga mea,

Cât am stat în casa ta,

Și câte am greșit cu întristare

Eu te rog de-mi dă iertare.

Rămas bun frați și surori,

Și tu grădină cu flori,

Să te bată vânturile

Ca pe mine gândurile.

Să te bată vântul de pe luncă,

Ca pe mine gândul cel de ducă.

Rămas bun dragă măicuță,

Cale bună tu fetiță,

Să-ți ții soțul cu credință.

Ramas bun măicuța mea,

Cale bună fiica mea,

Ai grijă că lumea-i rea.

Să asculți de-al meu cuvânt,

Să te porți cu soacra blând,

S-o cinstești, s-o omenești,

Ca să nu fii de povești.

Pe cei neavuți să-i ajutați,

Pe cei dezbrăcați să-i îmbrăcați.

Să vă dea Dumnezeu Domniilor Voastre,

Sacale cu bani,

Ca la boierii cei mari.

Să vă mai dea Dumnezeu, Domniilor Voastre,

Fii și fiice frumoase.

Prinți și cu prințese, preoți, preotese,

Prin capuri de mese.

Să vă bucure Dumnezeu, preaîndurat,

Cum a bucurat pe Noe, în a sa corabie,

Când o porumbiță, a adus o mlădiță,

Verde de măslin, și a băut vin,

A tras barca pe uscat,

Ne-a izbăvit de păcat.

Soacră mare, ai în seamă,

Să ai inimă de mamă.

Să-ți fie de dânsa milă,

Până prinde rădăcină.

Nu o certa că se duce,

Alta nu-ți putem aduce.

Să fii bună, să nu fii rea,

Că și tu ai fost ca ea,

Singură-n casă străină,

Fără mamă, fără milă!

Dumneata, jupâne mire,

Să îți ții nevasta bine,

Cu bomboane fine,

Ciocolăți străine,

Cu colaci cu vorbe bune,

Să nu-ți fugă de la tine.

Și dac-o greși vreodată,

O sărută și o iartă,

Că-i minte copilărească,

Nu poate să nu-ți greșească.

Miresucă, ține minte,

Să fii bună și cuminte,

Să fii harnică, blajină,

Că mergi în casă străină.

Și vă dorim cele bune,

Ce e mai frumos pe lume.

Să trăiți cu îmbelșugare,

Fără nicio supărare,

De la această tinerețe,

Până la adânci bătrânețe!

Să trăiți, fericiți,

Alături de acești înalți părinți.

În loc cu noroc, în viață cu dulceață,

Domnul Sfânt să vă dăruiască,

Un lăcaș bun și frumos,

Pentru dumneavoastră.

Ghiță Dandu

Pângărați-Neamț

Lucrarea: Folclor literar-muzical ,,De la Piatra Neamț pe vale,”

Editura Hoffman, 2022

Articolul Orație la Iertăciune – Culeasă de la Vornicul Mihai Ungureanu din Oanțu apare prima dată în Ecoul muntilor.

Eram vornicel de nuntă și solist vocal. Cu câteva ore în urmă, adusesem alaiul la Căminul Cultural și toată lumea era mulțumită. Socrii cei mici scăpaseră de fată, mireasa se pregătea să devină nevastă, popa-și luase banii, socrii mari așteptau închinatul darurilor să-și scoată cheltuiala. Doar vânduseră vaca și tăiaseră porcul, iar paguba avea să se acopere după număratul banilor, dimineață. Țațele din bucătărie fierbeau sarmalele la foc, stimulate din când în când de socrul cel mare care împărțea cu zgârcenie dintr-o sticloanță cu aromă pătrunzătoare de prună. Doamne-ferește!, de nu s-or îmbăta chiar acum, în toiul nunții de oameni gospodari. Veniseră nuntașii de câteva ore, care cu căruța, care cu mașina, iar unii care locuiau aproape, pe jos. Mesele lungi din scândură de brad, înconjurate de bănci, frumos acoperite de hârtie velină, albă, furată de la fabrica Comuna din Paris, erau pline. De tavan atârnau ghirlande de hârtie creponată în nuanțe țipătoare. Undeva afară, invidioșii se pregăteau să întrerupă curentul de la firidă la miezul nopții și să-l redea numai după ce luau obolul, cum era datina nescrisă în satele noastre dragi. Câini jigăriți dădeau târcoale pe la ușa bucătăriei, ademeniți de mirosurile de friptură.

Eu, vornicelul nunții, adică maestrul rural de ceremonii nupțiale, încă mai stăteam în ușă cu plosca în mână, unealta cu care primeam tradițional invitații. Fusesem ajutat de nașii și nașele asudate care tocmai se așezaseră în cap de masă. Că la noi era tradiția cu nași cât mai mulți și daruri cât mai mici. Adesea câte un chiot slobozit de vreun nuntaș bine aghezmuit, străbătea prin tumultul muzicii și praful localului. Tineretul plecase acasă la ora când nuntașii se așezaseră la masă. Deocamdată dirijam repertoriul tarafului, în funcție de solicitările nuntașilor. Mai la final, aveau să dirijeze ei. Fiecare după gradele de la cap.

S-a furat mireasa! Vestea a căzut ca un fulger peste mulțime. Mirele a plecat întristat spre bucătărie, căutând nerăbdător sticla cu rachiu pe care-o ascunsese mă-sa într-un ungher, după ce-o răpise lui taică-su. Soacra mică zâmbea satisfăcută, dar un pic și îngrijorată. Dacă iese tămbălău cu cuscrii? Socrii mari căutau preocupați mirele și sticlele cu băutură pentru răscumpărare. Oare câte-or cere golanii? Muzica continua să cânte sârbe îndrăcite pentru a acoperi momentul delicat al programului. Mirele apăru într-un târziu, bombănind despre faptul că bătaia hoților va fi televizată.

Iaca apar hoții cu condurii miresei, plini de noroiul rural omniprezent pe căile de comunicație sătească, cu unul dintre tocuri rupt. Mirele scăpă ieftin cu 2 sticle de wisichi și 3 de șampanie ieftină și a primit mireasa sfioasă, frumoasă și rumenă în obraji. Aburii alcoolului cuprinseseră pe toată lumea. Muzica cântă 15 minute, mirii dansează în cerc, nuntașii dansează mireasa și pun bani în decolteul acesteia, după tradiție. Eugen cânta voios din vioară în mijlocul cercului, aproape de mireasă. Deodată se schimbă la față, vine aproape de mine și șoptește nedumerit: „Am încurcat-o, asta nu-i mireasa noastră!”. Hoții fuseseră la nunta din satul vecin și schimbaseră în glumă miresele. Mirele nu zicea nimic. Era supermulțumit de noua achiziție!

Ghiță DANDU

Articolul Amintiri de vornicel. Nunta pe la noi apare prima dată în Ecoul muntilor.