Acest vârf este situat în extremitatea nord-vestică a Masivului Hășmaș și este ușor de observat chiar din centrul comunei Tulgheș. Totuși niciodată nu am stat să mă gândesc ce se află pe acel munte, cum și dacă pot ajunge acolo.

Traseul este de dificultate medie per total. Noi am mers prin valea Șumuleului, unde am și lăsat mașina, iar apoi prin pădure. Drumul nu a fost marcat, dar domnul învățător ne-a fost ghid așa că nu aveam cum să ne pierdem, plus că pe parcursul traseului ne-a povestit despre drumețiile sale.

Pe parcursul creșterii în altitudine imaginile din jurul drumețului ajung la superlativ. De asemenea, chiar din vârf (1609m) puteam admira munții vecini: Ceahlău, Higheș și Hășmaș. Partea mea preferată a fost urcatul în zona pietroasă, pe stânci efectiv, unde există și un cablu de susținere.

La un moment dat o ploaie scurtă a ascuns după perdeaua ei de picuri peisajul, dar a fost la fix pentru mânca în pădurea de lângă vârf.

La coborâre am putut observa în treacăt și un frumos cocoș de munte.

Piatra Vitoș este o destinație care merită descoperită, oferind peisaje impresionante și o experiență autentică în mijlocul naturii. Priveliștile de la vârf fac din această drumeție o adevărată răsplată pentru cei care vor să exploreze colțuri mai puțin cunoscute ale munților din jurul lor.

Text Mădălina Busuioc

Imagini Ovidiu Andrieş

Şef de expediţie Mihai Panţiru

Articolul Piatra Vitoș – o comoară ascunsă apare prima dată în Ecoul muntilor.

Trecând de pasul Tulgheș (intrând în Harghita), un admirator al munților nu poate să nu observe un munte proeminent, spre sud-vest ce domină înălțimile din jur.

Revenind, toți ați auzit de Masivul Hășmaș, ce ține de la fostul oraș minier Bălan până la satul Hagota din Tulgheș. Deci acest vârf încheie coloana nord-vestică a Hășmașului.

Fiind în imediata vecinătate a Grințieșului, nu mi-a fost greu să ajung până la el și pe vârful acestuia. Se poate merge cu mașina până la poale, pe valea Șumuleului, sau pe partea sudică prin Hagota. Aici, cu o mașină de teren se poate ajunge până la 40 minute de vârf.

Ca un înrăit montaniard am ales să urc pe un traseu nemarcat, pe valea Șumuleului. Am localizat vârful de la bază și am urcat pe drumuri forestiere până pe creastă, de unde am intrat în traseul ce vine din Hagota. De aici un urcuș mediu, specific Hășmașului, cu multe poieni, islazuri  și stânci răzlețe. Aproape de vârf este instalată și o coardă, pe o distanță de 3-4 metri, necesară celor corpolenți, care nu se pot strecura printre stânci.

De sus, avem imagini superbe ale munților Hășmaș, Ceahlău, Higheș. O zi senină de toamnă te poate bucura cu imagini de neuitat. Cu o altitudine de 1609 metri, vârful domină celelalte înălțimi ale localității Tulgheș din Harghita.

Urmează partea cea mai importantă: o afinată, un prânz frugal, cât mai multe poze și o revenire pe același traseu. Pe culme, am făcut o pauză de un măr, pe care n-am s-o uit prea repede. Un „uncheș” și-a făcut apariția dinspre Hagota, fiind cel mai mare exemplar pe care l-am întâlnit, dar la urletul meu a făcut stânga împrejur, speriindu-ne reciproc. Până la vale am cântat tot repertoriul pe care mi l-am adus aminte.

Țin să vă spun că localnicii îl numesc simplu… ceatră. Eram în mașină, când m-a oprit un bătrân pe Șumuleu și m-a chestionat pe unde am umblat. Zice: „După cum arăți cred c-ai fost pe… ceatră”. Am aflat ulterior că era omul de legătură al pădurarului din zonă.

Având mai mult timp la dispoziție am oprit la frumosul cimitir al eroilor neamului căzuți pentru apărarea pământului românesc. Un cimitir încărcat de istorie, bine îngrijit, cu o mică bisericuță (prima ca vechime din Tulgheș), unde o data pe an se sărbătorește hramul localității Rezu Mare.

A fost o ieșire de 5-6 ore, care poate fi repetată oricând, fiind aproape și de dificultate minimă…

Mihai PANŢIRU

Articolul Pribeag prin România: Vithavaș apare prima dată în Ecoul muntilor.