Începând de sâmbătă, 19 august 2023, orele 12.30, vă aşteptăm într-un loc special, unde natura este la ea acasă, se simte aerul pur al munţilor şi apa susură la picioarele oricui trece pe acolo, pentru două zile pline de distracţie, muzică şi voie bună.

Vom avea concursuri amuzante, de vitejie şi putere, concursuri pentru adulţi şi pentru copii, întreceri ale celor mai talentaţi cântăreţi, frumusețea costumelor populare va fi premiată şi glasurile copiilor vor răsuna peste dealuri.

În recital aşteptăm Ansamblul Etnofolcloric „Plăieșii”, pe Nadia Duluman, Ansamblul Folcloric „Floricică de la munte”, „Nemuritorii”, formaţia „Green Ties”, „Ceata lui Vasile cel Mare” şi alte ansambluri folclorice şi artişti din zonă.

Mâncarea bună va fi asigurată de oameni pricepuţi şi se vor savura produse de la munte, aşa cum numai noi ştim să le facem.

Ce dorim de la dumneavoastră? Să vă aduceţi zâmbetele, voia bună şi costumul popular, dacă îl aveţi. Ce vă oferim? O experienţă de neuitat, în mijlocul naturii.

Oana CIUCANU

Articolul Istorie, poveste, turism cultural: FESTIVALUL HAIDUCILOR GRINȚIEȘ 2023 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Deschidem revista cu o poveste despre Vasile cel Mare, haiducul ştiut de mulţi din „Judeţ al sărmanilor” a lui Sadoveanu sau din balada culesă de Alecsandri:

„Toată vara-n Grinţieş

Şi iarna stoler la Ieşi…”

La poalele muntelui Grinţieş se ţine cea de-a şaptea ediţie a unui festival aflat sub semnul haiducilor şi haiduciei, sub semnul lui Vasile cel Mare. Am alăturat un desen realizat de Dimitrie Iavorschi pentru una dintre cărţile noastre închipuind pe celebrul „vameş de drumul mare”, cum îi zicea Mihail Sadoveanu.

40 de articole, 22 de autori şi multe imagini vechi şi noi. Prezentăm tineri artişti, tineri de succes, tineri redactori. Propunem o personalitate a lunii.

Invităm la istorie, la turism, la drumeţie, la poveste, la lectură. O absolventă de geografia turismului ne prezintă un mic studiu despre meşterii populari ai zonei, cu lumini şi umbre (mai pretenţios – analiza SWOT). Nu lipsesc figuri luminoase de dascăli, precum soţii Popovici şi Gheorghe Bondar din Borca, Petre Gheorgheasa din Broşteni, Ioan Ciucanu din Poiana Teiului, Aftanasă Borşuc din Grinţieş, continuăm studiile propuse de Flavian Chifu şi Marius Cătălin Popovici şi amintirile lui Constantin Cojocaru şi interviul cu Neculai Tărâţe. Vorbim despre o tabără de la Galu şi o predică de la Largu.

La rubrica de sport: o echipă inedită – „Mâtzele negre” – rugby feminin, care au ajuns cu căutarea de talente până la Pipirig.

Completăm cu scrieri de epocă (o monografie de la Pipirig din 1936 şi un text al lui Constantin Turcu), presă veche (de la Târgu-Neamţ), amintiri, recenzii, ştiinţă, astrologie amuzantă, toponimie, jurnale de călătorii. Cu adevărat un caleidoscop. La o bună citire!

Daniel DIEACONU

Articolul „Ecoul munților” nr. 9 – Sub semnul haiducilor și haiduciei… apare prima dată în Ecoul muntilor.

Spiritul romantic de la începutul veacului al XIX-lea a fost cel care a descoperit tezaurul geniului popular şi de la Alecu Russo încoace poveştile marilor haiduci au intrat în literatura scrisă şi au inspirat multe creaţii culte. Alecu Russo a descoperit multe dintre doine şi balade în munţii Neamţului şi le-a oferit prietenului său Vasile Alecsandri. Aşa au fost dăruite cititorului baladele „Mioriţa”, „Şalga”, „Codreanu”, „Bujor”, „Mihu Copilul”, „Hoţul şi domniţa”, „Ursiţii”, „Biserica risipită” etc.

Păstrătorii lor au fost ciobanii din munţi şi, la focurile de stână, Asachi, Russo sau Alecsandri au ascultat poveşti despre începutul lumii, despre strămoşi, despre vitejii şi haiducii de odinioară. Lăutarii, vechii rapsozi de altădată, cântau poporului baladele sale strămoşeşti. Cine sunt autorii lor? „Poporul însuşi, poporul întreg!”, zice Alecu Russo, care afla că Ion Pietraru, haiducul cel mai vestit din timpul lui Mihail Sturdza, era poet şi el însuşi şi-a făcut balada. Alecu Russo a cules legende şi balade de la vânători, ciobani, plutaşi, tăietori de lemne sau călugări. Descria pe muntenii de la poalele Ceahlăului într-un mod deosebit şi prezentăm în întregime fragmentul respectiv: „Munteanul e mare iubitor de chefuri lungi, cumătrii şi nunţi. La un asemenea prilej, ulcioarele de vin şi măsurile de rachiu, rachiu stricat, două părţi de tutun şi una de piper, trei zile umblă din mână-n mână, într-o grămădire deasă de bărbaţi, femei şi copii. În voia bună a chefului acestora să cercetezi firea bună a munteanului. După ce tinerii s-au săturat de mândrele dansuri naţionale, împresură cu toţii pe cimpoiaşi ori pe bardul muntean cu scripca ştirbă şi cu arcuşul de el alcătuit, lăutarul, care, ca trubadurii de odinioară, umblă din sat în sat, din crâşmă-n crâşmă, din petrecere în petrecere şi pentru un adăpost, pentru un  pahar de rachiu şi puţintică plată, zice cântecele bătrâneşti ale haiducilor de demult. E ca o legătură de dragoste între cântecele de vitejie şi mulţimea care le ascultă cu luare aminte. Adesea, în clipele de înălţare, sunete dumnezeieşti prin măreţia şi melancolia lor se prelungesc pe strunele vechi ca ecouri în văi şi o lacrimă se prelinge din ochii vicleni ai lăutarului. Poezia aceasta feciorelnică a baladelor noastre populare e cu adevărat sublimă. Din cântecele acestea, din poveştile acestea în stihuri, izvorăşte ca o mireasmă veche răspândită pe întregul pământ moldovenesc, în el găseşte obiceiul bătrânesc şi simţi farmecul cernitelor ei zile. Cântecul cel mai cu nume azi este al lui Chetraru. La partea aceea aşa de mare şi naivă, unde un drumeţ întreabă:

,Cine trece-n lunca mare

Cu trei rânduri de pistoale,

Care strălucesc în soare?’, ascultătorii, între care s-ar găsi la nevoie o sută ca Chetraru, întovărăşesc cântecul lăutarului cu glasuri murmurate:

,Ion Chetraru călare,

Din ţinutul Neamţului,

Cu cealmaua despre soare…etc.”

Am alăturat un desen de-al lui Alexandru Asachi cu Ioan Pietraru realizat nu la mult timp după moartea vestitului căpitan.

Daniel DIEACONU

Articolul Munții Neamțului: sălașul vestiților căpitani de haiduci apare prima dată în Ecoul muntilor.