Originar din satul Dreptu, comuna Poiana Teiului, protagonistul articolului nostru și-a întemeiat o frumoasă familie în Grințieș. Să aflăm povestea lui.

De mic copil, petrecea mult timp alături de bunicul lui, Vasile Busuioc, acesta fiind paznic de vânătoare, astfel a cunoscut îndeaproape mediul vânătoresc. Rând pe rând a înmagazinat fel de fel de cunoștințe, a ascultat povești, dar le-a închis undeva în sufletul său pentru o perioadă de timp. În armată unul dintre camarazi avea o pasiune pentru sculptură și într-o bună zi a adus în unitate o frunză de viță-de-vie lucrată în lemn. În momentul în care Lucian a privit-o, flacăra creației ușor, ușor, a început să ardă mocnit. Odată cu liberarea în iarna anului 2001 s-a reîntors în satul natal. Dacă unii spun povești la gura sobei, Lucian a luat o scândură de paltin, iar cu gândul la acea sculptură din armată și cu o daltă gaifus sau „ghiara caprei”, pe care a primit-o cadou de la prietenul său a început să deseneze o frunză de stejar și ușor ușor a făcut primii pași spre această nouă lume. Nu a ajuns la un rezultat care să-l bucure, dar nici nu a aruncat lucrarea, iar asta datorită faptului ca nu avea uneltele necesare. Zarurile au fost aruncate! Pasiunea s-a dezlănțuit! A înțeles că sculptura face parte din el, nu a mai pierdut timpul. Astfel a început să caute informații, să adune unelte, baițuri, modele și s-a apucat de creat fel de fel de lucrări toate cu o pasiune acerbă. Sub ucenicia unui meșter a acelor vremuri, Ion Ropotică din Săvinești, Poiana Teiului, a reușit să-și șlefuiască talentul muncind cu ambiție și perseverență. În ani a creat numeroase panoplii, a ajutat la realizarea troiței din satul Săvinești, Poiana Teiului, și fel de fel de lucrări toate la cererea clienților, devenind un cunoscut artizan pe plan local, făcând parte din categoria meșterilor populari ai zonei.

Metodologia de lucru a acestui artizan este cea tradițională, nu se ajută de tehnologia modernă, iar acest aspect îl diferențiază de mulți alții făcând ca lucrările lui să fie unice. Deși are nevoie de mult mai mult timp în a realiza o lucrare, când ajunge la produsul finit, rezultatul este unul deosebit. Deși sculptura în lemn este pasiunea lui, în paralel s-a dezvoltat și în alte domenii pentru a asigura familiei traiul necesar.

În viitor își dorește să realizeze o troiță, un scrânciob și să finalizeze o panoplie ce va reprezenta un cap de mistreț. Lucrările pe care le-a făcut nu sunt numai niște simple sculpturi, ci mult mai mult, se observă în ele pasiunea pentru aceasta meserie, personalitatea autorului rămânând impregnată în lemn ca o semnătură.

Roxana Gabor TĂNASE

Articolul Meşteri de la munte. Dansul unei dălți! apare prima dată în Ecoul muntilor.