Alăturăm articolul realizat de două mici jurnaliste cu domnia sa:

În tabăra Catharsis am avut ocazia să-i luăm interviu domnului Sergiu Ciocoiu care este reporter.

1.Cum v-ați început cariera de redactor?

E o poveste lungă și oarecum legată de formarea mea. Îndrăgostit de lectură, am terminat Facultatea de Litere, și în ciclul facultății am colaborat cu o serie de reviste din rațiuni pecuniare, aveam nevoie de bani și o sursă de venit putea să intervină în urma acestor colaborări cu ziare. Făcând facultatea de filologie, scrisul îmi era la îndemână. Mi-a fost mult mai ușor să întocmesc articole, să mă descurc prin cuvântul scris datorită acestei facultăți, care presupune să citești și să scrii, sintetizând foarte multe. Am început încă de la vârsta de 18 ani să scriu. Când scrii un articol nu ești numaidecât redactor, poți fi și reporter. Un redactor poate să fie și reporter atunci când realizează și munca de teren pe care o faci dincolo de a redacta, de a alcătui un articol, care poate să fie o știre, o poveste, un reportaj despre ceva. Un reportaj este o știre mai lungă. O știre poate să fie de genul:,,Astăzi s-a întâmplat, a avut loc evenimentul cutare…în Piața Sfatului din localitatea…au luat parte invitați din alte comune. Organizatorul evenimentului este domnul director, profesor sau primar, acesta ne-a spus:’’ și ni se arată între ghilimele ceea ce a spus organizatorul și se continuă cu o concluzie. Asta ar fi știrea. Reportajul presupune să te mai întinzi puțin cu această știre: te mai duci la un participant și îl mai intrebi:,,Cum vă simțiți la acest eveniment?’’, te mai duci la un expozant și începeți cu introducerea. Deci reportajul este o poveste mai lungă decât știrea în sine, care răspunde la întrebările: ,,Când? Ce? Cum? Unde?’’.

2. Care este partea dumneavoasră preferată din munca de redactor?

Pot spune mai multe etape. În primul rând documentarea: vezi că este un eveniment. Apoi munca de pe teren, care este foarte plăcută și practică, aduni tot materialul vrut, apoi te întorci cu materialul vrut, de multe ori cu trei sau patru camere. După aceea ajungi cu toate cadrele acelea și trebuie să faci o emisiune inteligibilă, toate imaginile acelea trebuie să le pui într-un fel și începi să lucrezi la studio, să faci decupajul pentru fiecare sursă video, să faci textul, alegi ce anume pică, ce anume rămâne din ceea ce aveți pe casetă și asta îmi place cel mai mult. Îmi place foarte mult munca pe teren, dar la fel de bine mă simt în largul meu și atunci când scriu un text. Eu montez singur emisiunile, le mai și filmez, dar sigur echipele TVR sunt complete cu operator, asistent, șofer și redactor. Deci partea de teren mi-ar plăcea cel mai mult din ceea ce presupune să fac un articol.

3. 3. La ce vârstă ați constatat că sunteți pasionat de lectură?

Lecturile apar de mic copil, aș putea spune pentru că noi în anii ‘70, nu aveam la dispoziție telefoane mobile sau alte gadget-uri cu care să-ți ocupi timpul, așa că citeai. Erau fel de fel de cărți de povești, bineînteles, apoi povestiri, aventuri, cu vârsta. Am început să citesc la șase ani, înainte de a fi în clasa întâi. Când mi-am dat seama că-mi place, într-adevăr lectura? Cred că undeva pe la 19 ani, când i-am dat un alt sens lecturii, am văzut o altă valență în cărți și mi-am dat seama că ele pot să formeze un om, să-l schimbe, să-l întărească, să-i deschidă lumi și sensuri noi. În tot acest timp citeam ca să mă informez, citeam fiindcă programele de televizor nu erau așa captivante și vedeam o carte ca pe un film. Aș putea spune că nevoia ne-a făcut pe toți din perioada generației mele să citim, chiar dacă mai târziu ne-am dat seama că există un sens în această lectură.

4. Ce vă face să fiți pasionat de televiziune?

Televiziunea este un jurnalism dus la extrem, este complexă, deoarece dacă faci radio ai venit cu raportul bun, cum faceți și voi acum: ai tăiat, ai făcut, ai redactat și articolul e gata. Televiziunea e mult mai mult, sunt camere, trebuie să stai de vorbă cu oameni, trebuie să stai tu să faci o prezentare video, trebuie să fii convingător, trebuie să fii credibil, trebuie să fii plăcut și, cum vă spuneam, nu se termină totul aici, totul este gata în cabina de montaj, unde se montează acel puzzle, piesă cu piesă, și apare viziunea finală. Televiziunea cred că e o provocare, nu aș spune că sunt un om căruia îi plac numaidecât provocările, dar este ceva serios și complex, dacă este făcută așa cum trebuie.

5. Ce vă face să fiți pasionat de vehicule?

A fi pasionat de vehicule nu e mare lucru pentru un bărbat, la fel cum fetelor le plac păpușile, așa și băieții sunt de obicei aplecați înspre vehicule. Ar fi o ciudățenie, deoarece eu nu am terminat o facultate mecanică. Între filologie și mașini nu prea sunt raporturi imediate sau vizibile. Mi-au plăcut de mic mașinile, toate lucrurile la mine s-au întâmplat de mic, mi-au plăcut mașinile teribil, mi-au plăcut tot timpul. Mult timp a fost greu să faci o emisiune auto, deoarece presupune multe etape care țin de legea audiovizualului, de publicitate, este greu să vorbești despre o mașină fără să ai un contract de publicitate, fiindcă altfel se consideră că fac publicitate și poți fi tras la răspundere, să plătești amendă, etc. În sfârșit, acum am găsit un cadru în care să putem face aceste emisiuni și mă bucur de ele. Mașinile sunt o provocare, se dezvoltă, sunt ca niște ființe vii și tot timpul raportate la capriciile modei și exigențele vremurilor pe care le trăim. Mașinile evoluează la fel ca și telefoanele pe care le aveți voi.

6. Preferați mai mult cum sunt sau erau construite vehiculele în trecut sau în prezent?

Sincer să fiu, până să încep să fac emisiune, îmi plăceau mai mult cele din prezent. Ajungând să conduc foarte multe mașini ale prezentului mi-am dat seama că tot mașinile din trecut sunt mai frumoase. Mă deranjează enorm acel afișaj, acel display mare pe care îl au, ostentativ, aproape toate mașinile prezentului. Vreau ceasul la mașini așa cum era la mașinile mai vechi. Deci îmi plac mai mult mașinile ceva mai vechi, nu foarte vechi numaidecât. Acum toate mașinile tind să fie la fel din rațiune de posturi, de ergonomie, au ajuns într-un moment în care nu pot să arate altfel decât toate în aceeași manieră, ca să fie comode, să nu consume mult, și așa mai departe. Înainte mașinile erau mai cu personalitate, mai în felul lor.

          Îi mulțumim domnului Sergiu pentru sinceritatea sa și pentru timpul oferit!

Asavei Casandra

Bortișcă Ioana

Articolul Interviu cu domnul Sergiu Ciocoiu: De la pasiunea pentru lectură la Jurnalism și Televiziune apare prima dată în Ecoul muntilor.

De-a lungul anilor, a moderat talk-show-uri, a adus în fața publicului personalități de prim rang și a oferit telespectatorilor comentarii vibrante de la evenimente sportive. Cariera sa nu a fost doar despre camere și reflectoare, ci și despre oameni. Din întâlnirile cu sportivi, actori, scriitori sau artiști s-a născut volumul „Ghici cine (re)vine la cină?”, o carte care adună povești și confesiuni la fel de vii ca interviurile sale de pe micul ecran. La Bicaz, însă, nu a venit ca să-și etaleze succesul, ci ca să asculte și să încurajeze. „Dacă nu iubești oamenii, nu poți fi jurnalist. Și dacă nu înveți să asculți, nu vei putea să spui povești adevărate”, le-a spus participanților. Tinerii l-au întrebat despre începuturile sale, despre emoțiile primei transmisiuni și despre momentele dificile. Răspunsurile nu au fost niciodată standard, ci pline de sinceritate și umor. „Am greșit și eu de multe ori, dar important este să înveți din fiecare pas. Publicul te iartă dacă simte că ești onest.”

Orele petrecute în compania lui la tabără au fost mai mult decât un atelier de jurnalism. Au fost o lecție despre pasiune și modestie. Între două sesiuni, l-am văzut stând de vorbă cu participanții, povestind despre sport, dar și despre literatură sau viață, fără graba și formalismul dintr-un studio de televiziune. Vasile Arhire nu a fost doar invitatul taberei Catharsis, ci și un interlocutor care a știut să inspire prin naturalețe. Când l-am întrebat ce și-ar dori să lase în urmă după atâția ani de televiziune, a răspuns simplu: „Dacă cineva își amintește că, ascultându-mă, a învățat ceva sau a simțit ceva autentic, atunci nu am muncit degeaba.” Astăzi, într-o lume a informației rapide, vocea lui Vasile Arhire rămâne un reper de echilibru și profesionalism. Întâlnirea de la Bicaz nu a fost doar o oră de curs, ci o experiență care ne-a arătat că jurnalismul nu este despre știri trecătoare, ci despre oameni și povești care merită să rămână. Dincolo de camere, lumini și titluri, Vasile Arhire este un povestitor. Iar povestea lui merge mai departe, alături de cei care aleg să creadă că adevărul, spus cu pasiune, nu îmbătrânește niciodată.

Maya-Mihaela BICĂJANU – clasa a VIII-a

Articolul Vasile Arhire – jurnalistul care știe să asculte apare prima dată în Ecoul muntilor.

Într-o perioadă a globalizării, a europenizării, a deschiderii spre valorile Europei occidentale, o atenţie tot mai redusă este acordată identităţii locale. Istoria şi geografia locală, tradiţiile, legendele şi poveştile, etnografia sunt, de multe ori, neglijate sau chiar uitate. Fiecare regiune are, din acest punct de vedere, o notă de autohtonitate, dată de trecutul ei, dar şi de prezent, iar locuitorii ei sunt rezultatul civilizaţiei în care s-au născut şi au trăit. În zona montană, sărbătorile câmpeneşti de tip nedeie, cele cu tradiţie au dispărut. Sărbătorile câmpeneşti sunt de tipul ad-hoc, cu pronunţat iz electoral şi fără tendinţa de permanentizare sau de promovare a specificului local. Este nevoie de festivaluri care să se concentreze asupra caracteristicilor tradiţionale ale zonei. Această regiune cu un potenţial turistic deosebit suferă din punct de vedere al accesibilităţii pentru cei interesaţi de turismul cultural şi în special de cel festivalier. De asemenea, în zonă nu se organizează festivaluri concepute în aşa fel încât care să atragă un public specific turismului cultural, ci zile de comună, de tipul nedee sau câmpeneşti. Aceste manifestări culturale sunt concentrate în special pe artişti consacraţi, oferind puţine şanse de afirmare micilor artişti ai zonei şi nu numai.

S-a desfăşurat un festival cu specific pastoral, în care oierii și alți crescători de animale au propus publicului produsele lor: exemplare deosebite de câini, cai (oile au lipsit în condiţiile date) și produse gastronomice din munţii Neamţului. Copiii şi tinerii din localităţile amintite mai sus, din trei judeţe, s-au întrecut prin cântece (populare şi folk).

Festivalul Oierilor Grințieș a beneficiat de sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Neamţ prin intermediul proiectelor nerambursabile din domeniul cultură, asociaţia noastră participând la concursul de proiecte, alăturând o contribuţie proprie şi a avut alături pe unii dintre crescătorii de animale din Grinţieş şi Tulgheş, în frunte cu Costel Bondrea şi „Fraţii Muntelui”. Promovarea media s-a realizat în special prin revistele „Ecoul Munţilor” şi „Mesagerul de Neamţ”, dar prezenţi alături de noi au fost şi reprezentanţii TVR Iaşi/TVR 3, în frunte cu jurnalistul Sergiu Ciocoiu. Considerăm că a fost un succes şi acesta mai ales prin participarea entuziastă a copiilor!

Daniel DIEACONU

Articolul Festivalul Oierilor la Grințieș – 28-29 septembrie 2024, ediţia a XII-a apare prima dată în Ecoul muntilor.

Micii chitarişti din Broşteni

Chitariştii din Farcaşa

Cântece, costume populare, entuziasm!

Articolul Folkul și-a dat întânire la Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

Au fost aşteptaţi cu muzică folk de către grupul… „Ecoul Munţilor”!

Articolul Cu Ecoul Munților, cu TVR Iași la Școala Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

Am evidenţiat doar câteva dintre acţiunile domnului Arhire în munţii Neamţului. Domnia sa este un oaspete drag al nostru şi cu siguranţă  vă vom face cunoscută în continuare prezenţa sa pe Valea Muntelui.

Mulţi ani şi spor, căci sunt atâtea de făcut şi suntem convinşi că veţi avea o pensie activă şi sperăm cu foloase şi pentru munţii Neamţului.

Daniel Dieaconu

Articolul Pensie ușoară şi lungă, dar cu activitate în continuare neîntreruptă urăm domnului Vasile Arhire! apare prima dată în Ecoul muntilor.