Atenția ne este captată de un mic cimitir situat în partea de nord-vest a comunei Poiana Teiului, unde se păstrează o bijuterie arhitecturală religioasă care are hramul „Sfântul Gheorghe”. Acest locaș de cult stârnește curiozitatea, iar apoi admirația, caracteristicilor rare care se găsește în stilul arhitectural și măiestria execuției creând un echilibru perfect.

Pe malul stâng al Bistriței, undeva prin secolul al XVIII-lea, se ridica o biserică din lemn după regulile stricte ale acelor timpuri, numai că o întâmplare nefastă a făcut ca aceasta să cadă pradă flăcărilor, localnicii fiind nevoiți să înalțe alt așezământ de cult. În 1818 „pe locul unde a fost vechea biserică și cimitirul de pe lângă dânsul”, scrie preotul Gavril Gr. Vlad, „este astăzi o troiță, făcută de unul din locuitorii satului Galu, pe nume Felix Guzman”. Dovada clară că a mai fost o biserică pe acest loc o demonstrează cărțile și icoanele care au rămas de la vechea așezare monahală. Preotul Gavril Gr. Vlad amintește de „Sfânta și Dumnezeiască Evanghelie”, tipărită în timpul domniei lui Alexandru I. Ipsilanti Voevod și a Mitropolitului Grigore, în Țara Românească, apoi predată bisericii din Galu, în 1780, de către un localnic – Vasile Cheroasa – mărturie care se află în „nota scrisă în chirilică de pe prima pagină a cărții”. Altă dovadă a vechimii bisericii o găsim în cartea „Sfintele și Dumnezeștile Leturghii”, tipărită în timpul lui Franscisc al II-lea, în tipografia din Sibiu, în anul 1807 și donată bisericii de o fostă enoriașă – Ecaterina Ștefan – pe 24 martie 1814, pentru noua biserică aflată în construcție. Trebuie amintită și „Cataraxia greco-romană” din 1812, și „Octiohul” tipărit de Episcopia Râmnicului, pe timpul Împăratului Rusiei Alexandru I. Pavlovici – ambele donații pentru biserica din Galu. În lucrarea nepublicată rămasă în manuscris, „Istoria Bisericii din Galu”, preotul Gavril Gr. Vlad realizează un studiu foarte bine documentat pe baza cercetărilor științifice. Aflăm și despre stilul construcției propriu-zise, care a fost ridicată în stilul precedentei astfel: „În față cu pridvor deschis cu colonade lucrate la strung. Deasupra pridvorului găsim un turn mic, care servește drept clopotniță. Acoperișul învelit cu draniță bătută în cuie sub formă de solzi, este construit în pantă repede, potrivit regiunilor muntoase, bogate în ploi. Pe abside, adică pe cele două strane (strana din dreapta și strana din stânga) sunt construite două turnulețe, iar pe aceasta, cât și pe Sfântul Altar, pe Pronaos și pe turnul clopotniței distingem câte o cruce metalică, care are la bază, fiecare câte o semilună, simbolizând biruința creștinismului împotriva credinței islamice, obicei adoptat după 1877/1878, în urma cuceririi independenței de stat.”

Tehnica și măiestria meșterilor acelor timpuri au făcut ca astăzi să putem admira încă capodoperele lor. Această bisericuță are pereții din bârne de brad îmbinate în „coadă de rândunică”, folosind numai cuie de lemn. Interiorul este finisat cu scânduri de brad iar pereții despărțitori din dulapi care au fost tăiați sub formă de arcadă rezultând și bolți cu fâșii curbe în plan octogonal în zona altarului și a naosului. Ancadramentul ușii de la intrare este împodobit cu un brâu încrustat, neterminat, iar catapeteasma a fost realizată de către Ion Zugravul, meșter cunoscut al comunii Răpciuni, care a sculptat cu pasiune diferite elemente specifice Văii Bistriței.

Puritatea acestor mici capodopere, care ne urmeză din trecut, desăvârșesc momentele de rugăciune, iar liniștea sufletească pe care acestea o propagă te ajută să întrepătruzi mai ușor planul spiritual.

Sursa informativă: „Mănăstiri, schituri și biserici nemțene”/ Cristian Vatamanu, „Pelerin în Județul Neamț”/Daniel Dieaconu

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Turism cultural: Biserica de lemn din satul Galu apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pe de altă parte, alegerea temei a pornit și de la legătura mea cu județul Neamț și cu atașamentul față de turismul rural și dorința de a putea ajuta la dezvoltarea turistică a satului tradițional românesc care deține un mediu natural propice dezvoltării turismului durabil. Consider că etnografia, cultura și tot ceea ce reprezintă autenticul nu ar trebui uitat și lăsat deoparte deoarece ne reprezintă ca umanitate, iar noi ar trebui să promovăm valorile locale, să le păstrăm și conservăm în același timp. Titlul lucrării mele, face referire la meșterii populari din Ținutul Neamțului și la includerea acestora în sistemul turistic.

Ca și metodă de cercetare în realizarea studiului, a fost utilizat interviul. Scopul acestui interviu a fost să pot observa ce perspectivă au meșteri cu privire la evoluția acestei meserii.  Pe Valea Muntelui (Bicaz, Hangu, Borca, Farcașa, Poiana Teiului, Ceahlău și Grințieș) am intervievat 19 meșteri.

În harta de mai jos se poate observa distribuirea meșterilor populari intervievați. Datorită bogatului fond forestier, zona se remarcă prin prelucrarea lemnului, majoritatea meșterilor fiind tâmplari, sculptori.

Strategii de integrare a meșterilor populari în sistemul turistic din Valea Muntelui:

1. Crearea unor evenimente precum festivaluri sau târguri;
2. Creareaunorunorateliere cu scopul de aînvățașipracticameșteșugurile

3.Organizarea unor concursuri, spre exemplu cu titlul „Cel mai original meșteșug”;

4. Înființarea unor asociații
5. Implicarea actorilor din zonă în integrarea acestora în circuitul turistic;
6. Implementarea unei legi a meșterilor populari;
7. Realizarea unor studii de piață;
8. Scrierea și publicarea cărților despre meșteșuguri;

Mai jos am realizat o analiză SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări) pentru a putea înțelege mai bine importanța meșterilor populari.

Meșteșugurile sunt de o valoare importantă pentru cultura și economia unei țări, acestea ajută la menținerea și dezvoltarea economiei, păstrarea patrimoniului cultural, creează locuri de muncă și împiedică șomajul și nu în ultimul rând ajută la dezvoltarea turismului în locurile mai puțin cunoscute.

Odată cu trecerea anilor, meșteșugurile tradiționale au avut parte de schimbări, care au dus la împuținarea meșterilor din cauza lipsei contactului cu piața, traiul în zone rurale izolate, care cu greu le permit contactul cu piața turistică, lipsa unei educații în ceea ce privește taina meșteșugurilor, care ar trebui transmisă din generație în generație. Pe de altă parte, meșterii rămași nu știu să-și promoveze lucrurile confecționate în gospodăriile proprii, și greu își găsesc clienți atrași de astfel de produse. Acestea toate duc la criza economică și probleme de acomodare la economia de piață. Mulți dintre meșterii populari nu știu să-și aprecieze muncă asiduă și vând produsele create la prețuri foarte mici. Generațiile ce vin au nevoie să preia astfel de abilități de confecționare a produselor tradiționale, dar acestea se învață și se moștenesc foarte greu, tineretul nefiind atras de meșteșuguri cu ajuturul cărora și-ar putea face o afacere de succes în zonele de proveniență. Totuși nu există nici inițiativă și nici educație în acest sens, iar tinerii sunt atrași de alte țări mult mai dezvoltate. Unirea meșteșugurilor cu turismul este o activitate favorabilă economiei și dezvoltării, care ar avea ca avantaj noi perspective de durată. Meșterii populari ar putea fi introduși în activitățile turistice, acest lucru ajutând la păstrarea autenticului și dezvoltarea turismului din mediile mai puțin favorabile, iar pe de altă parte s-ar creea o balanță între modernism și tradiționalism. Unii turişti se implică în activităţile pe care meșterii le desfășoară, mai ales din curiozitate sau pentru a trăi o experienţă inedită. Turiștii sunt iniţiaţi în meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale, manifestându-şi astfel aptitudinile creative personale, ieşind din monotonia şi rutina activităţilor cotidiene. Implicarea acestora în diversele activități autentice din satul tradițional românesc ar putea ajuta la dezvoltarea turismului rural și în același timp la manifestarea formelor de turism sustenabil.

Alexandra Paula COADĂ LATĂ

Articolul Turism cultural în munții Neamțului: Integrarea meșterilor populari în sistemul turistic apare prima dată în Ecoul muntilor.