Dragomir Romanescu, nonagenarul nostru colaborator, „recidivează” cu două noi articole, iar preotul Gheorghiţă Anisiea revine în forţă în acest număr şi de la Agapia am primit o contribuţie publicistică de la doamna profesoară Petronela Oltianu.

Un alt profesor erudit de istorie (şi tânăr) ni se alătură: Andrei Mihai Nica. Nu lipsesc articolele lui Valentin Andrei, de la Centrul de Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”, Emanuel Bălan (doctor în istorie şi prolific publicist), ale învăţătorilor Ilie Alexandru, Mihai Panţiru, Corina Cruşitu, ale doamnelor bibliotecare Iolanda Lupescu şi Despina Gheorghiu, ale inginerului-ranger Adrian Catrinoiu. Revine cu un articol dedicat lui Titi Cozma, rapsodul Ghiţă Dandu. Redactorii noştri Cristina Chirilă, Roxana Gabor-Tănase şi Alexandru Andrieş au contribuţii dense, la fel şi Marius Coşerariu care a dat… în mintea copiilor. Nu lipsesc, nota bene!, articole realizate de elevi, de gimnaziu şi liceu. Cristian Vatamanu este în continuare alături de noi prin două articole de excepţie, unul dedicat consăteanului său Iustin Pârvu.

47 de articole, 24 de autori, multe imagini, un caleidoscop cu ţintă precisă: munţii Neamţului! Lectură plăcută şi folositoare!

Articolul Ecoul Munților nr. 15 februarie 2024 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Credința este faptul de a crede în adevărul unui lucru, încredințare, convingere, faptul de a fi credincios, convingerea despre existența unui zeu, Dumnezeu.

Ciobanul din vârful muntelui a urmărit din ce parte vin vânturile aducătoare din vremuri grele, ceața ce stă încremenită în văile adânci, cum zboară păsările, cum se poartă oile. Au fost atenți la direcția fumului ce iese din stână, dar și la fundul cazanului pe care arde funinginea.

Au observat și au tras concluzii. Cei care fac fânul trebuie să știe precis când e vreme bună și când plouă. Nu aveau la dispoziție buletinele meteo și prognozele pe săptămâni sau luni. De aceea, aveau și ei o multitudine de observații – răsăritul sau apusul soarelui, negurile, zborul rândunelelor, culoarea Lunii. Apelau la solomonari să oprească vremurile.

Mamele aveau grijă să le insufle copiilor o sumedenie de învățăminte despre igiena personală, să se păzească de cele rele, să crească frumos, să aibă cei șapte ani de acasă, să nu nesocotească sfaturile celor mai mari. Pentru momente triste, există o sumedenie de credințe și superstiții care fac mai ușoară despărțirea de cei dragi, datoria pe care o avem pentru cei decedați. Aflăm că viața întreagă de la naștere până la moarte este coordonată de un șir nesfârșit de superstiții și credințe. Dacă le respectăm mesajul, vom fi feriți de întâmplări nefericite, vom trăi liniștiți în colectivitate, nu om trăi sentimentul vinovăției față de cei decedați.

*Cine face fântână va avea apă pe lumea cealaltă.

*Cine spurcă fântânile face mare păcat.

*Apa și locul unei fântâni sunt sfinte.

*Cine moare în Săptămâna Luminată merge direct în Rai.

*Fiecare om are o stea.

*Când moare omul, cade și steaua lui.

*Dacă omul a fost nefericit, se spune „Vai de steaua lui”.

*Dacă la o stână este un cioban care ia mana, toată brânza de la acea stână sau cea făcută de el se umple de viermi.

*La casa mortului se pun într-un geam întredeschis, apă și zahăr pentru sufletul celui decedat care vine noaptea să-și potolească setea.

*Lumânarea aprinsă la capul mortului e lumina după care merge sufletul spre lumea cealaltă.

*Ai casei trebuie să aibă mare grijă ca nu cumva să se stingă.

*Ștergarele care se duc mortului sunt dezlegările de care atâta nevoie.

*Prosoapele puse pe drumul pe unde este dus decedatul sunt punțile peste care trebuie să treacă sufletul.

*Pentru rezolvarea unor dureri, dorințe, pentru pedepsirea celui ce te-a furat, ți-a făcut rău, se postește 12 vineri, post negru, în tăcere sau în 7 zile de marți pentru relele făcute de cineva. Cel vinovat moare dacă nu își cere iertare. Poate fi pus cineva să postească contra cost.

*Să nu dormi cu fața în sus, cu mâinile pe piept, că tragi a moarte.

*Să faci semnul crucii cu usturoi pe uși, geamuri, grajduri în seara Sf. Andrei pentru a alunga strigoii.

*Unii oameni numără de câte ori cântă cucul primăvara pentru a afla câți ani mai au de trăit.

*Când n-ai noroc la copii – primii ți-au murit de mici, pe noul venit pe lume îl dai pe geam, cu alt nume, unui vecin ce are mai mulți copii sănătoși, să crească la familia aceea, ca moartea să nu-l găsească.

*Decedatul trebui spălat, îmbrăcat cu haine curate, frumoase. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu și a îngerilor neîngrijit.

*La cununie, la Isaiia dănțuiește, mireasa să calce ca din greșeală un picior al mirelui și astfel se va face ascultată în casă.

*Dacă plouă în ziua nunții, mireasa va plânge mult în viața ei.

*Să nu vorbești pe cei morți de rău că le iei păcatele.

*Când un copac nu face fructe să-l jugănești sau să te duci la el la Bobotează foarte hotărât să-l tai iar ai case să te oprească. Va rodi în primăvară.

*Fata care cade pe gheață în ziua de Bobotează se mărită în anul acela.

*După moartea cuiva se va duce timp de 40 de zile, câte un vas cu apă, ca să aibă sufletul ce bea pe lumea cealaltă.

*Pământul nu primește în el șerpii care au mușcat în vara aceea. Cei găsiți afară după Ziua Crucii trebuie omorâți obligatoriu.

Gheorghe BONDAR

Articolul Tradiţii ancestrale: SUPERSTIȚII. CREDINȚE. SEMNE apare prima dată în Ecoul muntilor.

A predicat în Scytia Minor (teritoriul de azi al Dobrogei). A propovăduit creștinismul în zona Mării Negre. A sfârșit ca martir fiind prins și răstignit la Patras pe o cruce în formă de X, cu capul în jos, denumită de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.

Această sărbătoare este un memento la regăsirea unității Bisericii, iar Sfântul Sinod a proclamat ca această zi să fie ca un simbol, un simbol al protecției divine asupra României, o zi marcată cu cruce roșie.

Legenda spune că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie tinerii ungeau cu usturoi ferestrele și ușile caselor, iar această noapte era cunoscută drept „noaptea strigoilor”. Se credea că acești strigoi „fac hori pe la răspântiile drumurilor, unde joacă cu strășnicie până la cântatul cucoșilor”. În această noapte se ascund melițele, vasele se pun cu gura în jos, iar vitele se păzesc cu mare atenție

Conform calendarului popular, ajunul Sf. Andrei se mai numește și noaptea strigoilor. E noaptea înfricoșătoare, când se adună lupii și lupoaica zămislește pui pe care-i va naște de Sf. Gheorghe.

Credințele populare ne oferă şi câteva povețe: dacă ne dorim să nu ne fie atacate vitele de lupi sau hoții să nu ne fure agoniseala pământului, în ajun nu este bine să măturăm, să toarcem, să aruncăm gunoiul sau să dăm bani cu împrumut. Femeilor le este interzis a se pieptăna și a se spăla. Sarea este descântată, după care se pune într-un ștergar gros și îngropată sub pragul ușii grajdului, iar de Sf. Gheorghe, va fi amestecată cu tărâțe și se va oferi animalelor ca protecție împotriva farmecelor sau de atacul lupilor. Tot în această perioadă, pentru ca să nu se ia mana, femeile vor presăra mac în jurul lor, după cum merge soarele, descântând, iar pe cornul boului din dreapta se va lipi o cruce de ceară. Ușile, ferestrele și țâțânele se vor unge cu usturoi în formă de cruce, astfel strigoii nu vor intra în casă. Se rostesc descântecele împotriva mușcăturilor de lup:

„Pleacă vâlhul la râu

Să bea apă:

Pe cale,

Pe cărare,

Se-ntâlnește

Cu …

În cale,

Îl mușcă

Și-l tulbură,

Păsărică,

Furnică

Se făcu.

Pe bucen se sui

Bucenul se-aprinse

Ploaia îl plouă,

Și-l stinse.

Maica Precista veni,

Cu trei bețe de alun,

Și cu para de argint

Să-i dea

În gură să bea,

Leacul să-i dea.

Să rămână… curat

Luminat,

Ca aurul strecurat…

Cea mai mare primejdie va fi dacă în această noapte se va rosti cuvântul „lup”, pentru că imediat îl poți întâlni. Tot în această noapte se spune că ies strigoii din morminte. Este noaptea oamenilor-lup, a vampirilor, a celor blestemați să n-aibă liniște-n mormânt. Se pare că strigoii îi atacă pe cei care nu vor mânca usturoi, le vor suge sângele și le vor mânca inima, victimile transformându-se la rândul lor.

Cum arată un strigoi?

Ziua sunt oameni obișnuiți, dar după miezul nopții, sufletele lor părăsesc corpul și pleacă în căutarea altora pe la răspântii de drumuri sau unde s-au sinucis oameni. La primul cântat al cocoșilor strigoii se reîntorc în morminte. Aceștia au soții, iar ele dansează în jurul clopotelor cu părul despletit, dezbrăcate, mai sunt cunoscute sub denumirea de „iele”.

Noaptea aceasta are și o conotație magică. Se crede că dacă se va pune într-un vas apă și crengi de măr, iar ele înfloresc până la Anul Nou, atunci va fi belșug și noroc. Rămurelele se vor folosi pentru sorcovă. Fetele de măritat vor pune sub pernă 41 de boabe de grâu. Dacă noaptea visează că li s-au furat boabele anul ce vine se vor mărita!

Sf. Andrei e cap de iarnă, acum coboară și lupii de la munte. În noapte de Sf. Andrei se observă luna. Dacă luna e plină și cerul senin, iarna va fi moinoasă; dacă luna e plină și cerul întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă urmează zăpezi mari și grele.

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Noaptea spaimelor și a ursitelor, 30 noiembrie. Sărbătoarea Sf. Andrei, Ocrotitorul României apare prima dată în Ecoul muntilor.