S-a născut la 23 aprilie 1960 la Topliţa, judeţul Harghita, cu numele de fată Antal, fiica lui Antal Traian şi Antal Cornelia. De mică a deprins cântatul şi doinitul de la mama, tata şi bunica şi pe la 5-6 ani învăţase să dea la vătale, căci mereu ţesea mama ei. Profund implicată în toată perioada şcolii (ciclul primar, gimnazial, liceal) ca solist vocal, ca membră în coruri, grupuri vocale, brigăzi artistice, a participat la toate fazele festivalului „Cântarea României” şi a obţinut locuri fruntaşe. A continuat activitatea artistică (1979-1983) la Curtea de Argeş în cadrul ansamblului întreprinderii ARPO (Intreprinderea de Porţelan), unde s-a angajat în luna octombrie, 1979. A activat în ansamblul Întreprinderii de sticlă şi porţelan Stipo Dorohoi. La Dorohoi, în luna august 1987, însărcinată în luna a opta, câştiga faza judeţeană de doine, din juriu făcând parte marii oameni de cultură Suliţeanu Gizela şi Ludovic Paceag. În următoarea zi s-a prezentat la Botoşani, la concursul de romanţe, unde a luat „Premiu I” şi invitaţia să se prezinte la preselecţia Festivalului „Crizantema de Aur” de la Târgovişte. Dar a devenit mamă între timp. În anul 1991 a devenit mamă pentru a patra oară, cu gemeni!

A venit la Tulgheş, în comuna soţului, şi a început o activitate laborioasă, cu rezultate remarcabile: „Cărticica Muzeului”, publicată în cadrul Festivalului Naţional Folcloric de dans, „Roata Stelelor”, Tulgheş, 2013; „Tulgheş. Din tezaurul Etnografic românesc”, apărută la Editura Eurocarpatica în anul 2018; „Tulgheş. Mărturii ale statorniciei româneşti”, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2023.

A fost coautoare la lucrările: „Antologia Premiilor Eminescu Teiul de Aur şi Teiul de Argint”, 2017-2021, Editura GEEA, Botoşani; „Poftiţi la masa strămoşilor noştri – Bucate româneşti şi poveşti despre români”, apărută la Editura Pim, în cadrul festivalului Naţional „Regina Sânzienelor”, 2023;  „Instrumente muzicale tradiţionale, importanţa lor în folclorul românesc muzical şi coregrafic”, editura Eurocarpatica, 2021; „Ctitori de Neam – Dascăli de ieri şi de azi”, volumul 4, împreună cu Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni, Editura Eurocarpatica 2022; „Omul şi alte leacuri – Vindecări ce au schimbat destine şi vieţi” 2024, Editura Pim, în cadrul celei de-a X-a ediţii a Festivalului Naţional „Regina Sânzienelor”.

Colaborează la publicaţiile „Informaţia Harghitei”, „Mesagerul de Neamţ”, „Mesagerul de Covasna”, „Glasul Văilor”, „Condeiul Ardelean” „Ecoul Munţilor” (este unul dintre redactorii revistei noastre).

Este colecţionar de poze vechi, acte vechi, carte veche, numismatică, vederi, izvoade de cusături şi ţesături, diapozitive etc. (toate regăsindu-se în „Colecţia Sătească” Tulgheş. Este coordonatorul atelierul de îndemânări practice tradiţionale (ţesut, cusut, împletit, croşetat etc.). Ţine ore deschise de istorie locală împreună cu elevii de gimnaziu sau primar în incinta muzeului, la solicitarea dascălilor.

Ne-a spus că deschide „pentru vizitatori, în mod gratuit, Colecţia Sătească oricând este nevoie, în timpul programului Şcoala altfel, dar nu numai, sau pe timpul taberelor şcolare de vară, care au început să se desfăşoare la Tulgheş începând din anul 2023, iar vizitarea punctului nostru muzeal nu lipseşte din programul lor de activităţi. Anul trecut am avut în vizită 120 de copii din judeţul Bacău. Iată cum dăm o mână de ajutor turismului cultural loca!” Premiile şi distincţiile sunt numeroase şi enumerarea lor depăşeşte spaţiul rubricii noastre. A participat la numeroase proiecte culturale şi are planuri mari pentru viitor. Interpretarea artistică de la manifestarea „Părinte drag Iustin”, 10 februarie 2024, Farcaşa, a fost remarcabilă, ridicând sala în picioare! A fost mereu alături de noi şi de cei care i-au cerut ajutorul, căci crede vorbele moştenite de la bunica ei:

„Dar din dar se face Raiul!

Pune miere când vezi baiul’!

Mângâie-l pe întristat,

Miliueşte-l pe sărac,

Roagă-te pentru ,posac’.

Stânga să nu-ţi ştie dreapta,

De vrei să domoleşti cearta.”

Sănătate multă vă dorim şi cât mai multe proiecte cu izbândă!

Daniel Dieaconu

Articolul PERSONALITATEA LUNII – LĂCRĂMIOARA POP – „TEZAUR UMAN VIU” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Muzeul ASTRA  din Sibiu devine astfel primul  centru de formare și certificare a meșterilor populari. Meritul acestei instituţii de cultură- Muzeul ASTRA din Sibiu – are aici încă un mare merit, anume că, valorifică din plin patrimoniul cultural pe care, încă, îl mai găsim viu şi lucrător în mâinile şi în sinele  acestor ,,maeştri” păzitori de comori etnografice şi meşteşugăreşti-  Tezaurele  Umane Vii!

În acest fel, Casa Artelor devine o nesperată oportunitate pentru copii și tineri, găzduind în aceeaşilocaţie:

–  locuri de învățare; dascăli cu experienţă de  lucru, (care să le explice cum să găsească modelele și metodele  optime de lucru pentru restaurări ori confecţionare a articolelor noi, după modelul vechi autentic, necesare în viaţa de zi cu zi,  fie ele  din zona textilă, lemnărit, prelucrarea pieilor de animale, obţinerea de seminţe pentru culturi tehnice ori alimentare  etc.);

-locuri de expunere cu vânzare a articolelor create. Deci: am venit, am muncit, am creat, am vândut, am obţinut un venit şi am lucrat ce mi-a plăcut. În acest fel  avem şanse să clădim o generaţiemulţumită cu şansela fericire, devenind din ce-în-ce mai încrezătoare în propriile forţe.

Optimismul generează sănătate. Câştig pe toate planurile! Să mai zică cineva, că nu-i generatoare de câştig,  cultura,  că-l trag de urechi!

Iată mai jos un fragment din articolul ,,Casa Artelor din Sibiu, un proiect al Muzeului ASTRA, și-a deschis oficial porțile după patru ani de lucrări de renovare” scris de Dl. Ion Dobreanu la (ECONOMICA.NET): <<“Este un moment istoric pentru domeniul cultural din România și o asumare a unei imense responsabilități pentru publicul larg, dar și pentru meștesugarii care își doresc să asigure o continuitate artei lor. Ne dorim să fim un intermediar între meșteșugari și publicul românesc, să curatoriem arta folclorică românească și să susținem eforturile acelor artizani tradiționali care încă aleg să își promoveze arta într-o formă autentică. Muzeul ASTRA, devine, practic, prima instituție muzeală din România și printre puținele din Europa acreditate să certifice competențele meșterilor populari – acești garanți ai valorilor identitare – să formeze generațiile viitoare și să asigure un viitor pentru ceea ce ne reprezintă cu fală în Europa și în lume. Mulțumiri merg către toți partenerii implicați și, în mod special, către echipa-fenomen a Muzeului ASTRA care a înțeles că scopul unui muzeu este cu adevărat atins atunci când reușim să dăm viață exponatelor”, a declarat Ciprian Anghel Ștefan, managerul general al Muzeului ASTRA.>>

În acelaşi articol se menţionează şi că <<Proiectul Restaurarea și revitalizarea monumentului istoric Casa Artelor – Centru de activități și resurse regionale (C.A.R.R.), finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, este implementat de către Muzeul ASTRA în parteneriat cu SC Future Capital S.R.L. (România) și), în perioada 1 octombrie 2020 – 30 aprilie 2024. Acesta are o valoare totală de 3.076.185,18 euro, valoare finanțării nerambursabile fiind de 2.216.848,59 de euro.>>

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa,  reprezentanţilor „Mussene I Sor Trondelag din Trondheim” (Norvegia),  oficialităţi sibiene între care Preşedinta Consiliului Judeţean, Dna Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu (de la care am primit o bucată de tricolor care s-a tăiat la inaugurare să-l aduc la Tulgheş), precum şi de prezenţa Ministrului Culturii, Dna Raluca Turcan care, înainte de  lua cuvântul la tribună, a ţinut să vină să dea mâna cu cei declaraţi  „Tezaure Umane Vii”, care eram prezenţi în Piaţa Mică a Sibiului cu această ocazie, invitaţi, de către Muzeul ASTRA, să luăm parte la acest eveniment,  ca fiind păstrătorii vechilor meşteşuguri.

Evenimentul s-a desfăşurat sub un soare vesel;  luările de cuvânt au fost scurte şi la obiect iar după ce panglica s-a tăiat am fost invitaţi, toate Tezaurele Umane Vii, să vizionăm expoziţia „Făurind Transilvania. Oameni și meșteșuguri”, amenajată la mansarda Casei Artelor.  Expoziţia îmbină, într-un mod fericit,  patrimoniul cu tehnica IT, povestind într-o manieră inedită despre meșteșugurile care au fost practicate în tot cuprinsul transilvănean.

Am găsit expuse acolo, într-o vitrină,  câteva  „ştampile” florale  cu ajutorul cărora se făceau desene cu „mniruiele” pe pânza albă, după care coseam cu acul modelul cămeşilor naţionale. Acele modele cu ştampila erau cusute cu predilecţie,  pe cămeşile de lucru, atât la Tulgheş cât şi la Topliţa.

În copilăria mea timpurie (3-4 anişori) o ajutam pe bunica să ştampileze modelul. Eu eram cea care ţineam materialul bine întins, ca să iasă modelul foarte corect. Am retrăit o frântură de copilărie vizitând expoziţia. După vizitarea expoziţiei am gustat din produse tradiţionale româneşti, care se servesc cu ocazia Sfintelor Paşti şi nu numai, oferite de producătorii locali din Sibiu, am stat la un ,,pahar de vorbă” după care, cei care ne-am  exprimat dorinţa de-a vizita muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, cu o seară înainte, ne-am luat la revedere de la norvegieni şi de la oficialităţi şi am plecat spre Dumbrava Sibiului.

Cele două doamne de la muzeu, dna Mirela Creţu şi dna Alina Matei, care s-au ocupat de noi pe toată durata evenimentului, îşi notaseră în memorie, cu o seară înainte, că suntem şi tulgheşeni în grup;  în consecinţă, în încheierea turului muzeului care, apropo: este amenajat  pe o întindere de peste 45 hectare, fiind organizat pe regiuni,  într-un peisaj care îţi oferă bucuria plimbării în linişte, dar dându-ţi impresia că te găseşti într-o ţărişoară de poveste cu multe sate organizate pe  bresle de meşteşugari, ne-au dus să vedem cum arată

„Hanul din Tulgheş”. Vai ce bucurie pe capul nostru! Hanul funcţionează! Pentru mine personal a fost ca un vis împlinit. Am intrat înăuntru, (cu aprobarea celor cărora este dat în custodie). Am fotografiat. S-au păstrat şi sobele din teracotă smălţuită şi mobilierul care era la vremea când l-au dus. Foarte frumos!  Turnul este ca în pozele pe care le am din anii ’90.

Poţi merge să mănânci şi să-ţi imaginezi că eşti în anii 1700 sau mai demult… au şi mâncăruri tradiţionale. Poţi să bei doar o cafea sau un suc în timp ce asculţi cum cântă păsărelele – alegerea îţi aparţine.

Ce mai! Am fost de-a dreptul fericită! A fost ca şi când aş fi făcut o călătorie în timp regăsindu-mi cufărul fermecat pierdut nu se ştie cum şi când… Dar m-am bucurat! Cine-l are îl grijeşte şi mulţi se bucură de frumuseţea şi bogăţia lui culturală.

Nu-i puţin lucru, că mulţi s-or fi întrebând: Oare ce alte frumuseţi or mai fi pe la Tulgheş şi ce fel de oameni or fi tulgheşenii…?

Iată, dragii mei, aşa ne-am petrecut noi a doua şi a treia zi de Paşti în acest an.

Fie Domnul lăudat c-am mai prins zile senine,

Şi-am ajuns, să mai cunosc oameni buni în astă lume!

…Suntem încă mulţi moşnegi şi băbuţe-n vrednicie,

Ştiind lemnu-a dăltui ori a  coase câte-o Iie…!…

Dacă lucrul, mâna-l gată, gura zâce vreo cântare.

Băbătia  bate-n doba cu strune tremurătoare…

Atunci,  se trezeşte-n pripă, fluierul cel fermecat

Şi să vezi, iartă-mă Doamne, picioarele la jucat…!…

Că aşa-i la meştereală când în şezători se strâng:

De socot că lucru-i gata, meşterul ,,joc” îi de rând.

Dar când gata-i săzătoarea, şi de jucat oboseşti,

Îi dai gazdei ,,Doamn-ajută!”şi spre casă te porneşti.

Tot aşa şi noi plecarăm, din Sibiu, din ,,şezătoare,”

Rând-pe-rândpe calea noastră, către case, fiecare.

Mulţumind de găzduire, în parte, la fiecare,

Deschidem către  voi braţe,  într-o largă-mbrăţişare!

   Scris-a, dintr-o suflare, cu gândul la clipele  frumoase petrecute la Sibiu alături de oameni dragi din tot cuprinsul României, <<boţul de lut>> Lăcrămioara Pop

Tulgheş, 09.05.2024

Articolul Muzeul ASTRA Sibiu – O echipă de OAMENI dedicaţi ! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Şi pentru că-aşa-i frumos,

Iată colind, proaspăt scos,

Din găoaca minţii mele,

Că aşa,  îngeru-mi cere,

Să scornesc câte ceva,

Spre înveselirea ta,

Cela ce-i citi cândva …

Ce-am scris eu, cu mâna mea,

Din  ce-mi şopti inima:

Verde cetină de brad,

Eu colind, din nou, cu drag

La case de oameni buni

Cum  am prins de la străbuni.

În ajun, pe la-nserat

Sub ferestre,  ori în prag,

Vom vesti creştinului

De naşterea pruncului;

Preacurat  pruncunţ  Domnesc

Cum şi magii, proorocesc!

Sfânt copil Dumnezeiesc

Cu chipul blând, îngeresc

Ce-a ales să se jerfească

Pe  noi să ne mântuiască.

Sfântă maică-mpărăteasă

Iartă  lumea păcătoasă,

Ce nu stie  respecta,

Jertfa şi iubirea Ta!

Lerui-ler, din munţi de sus,

Veneau  păstori la Iisus.

Din fluier, frumos doinind,

Pe pruncul mic adormind,

Maicii închinându-se

Prin  Prncuţ sfinţindu-se,

Cu toţi, bucurându-se!

Apoi cu toţii-au plecat.

Anul stând spre ,,scăpătat”.

Grăbindu-şi turma de oi

Au adus vestea la noi.

Noi o dăm din poartă-n poartă

La tot omul ce-o aşteaptă.

• Se-aud gazde glăsuind:
• ,,Mulţămim pentru coliiind”…!…

Cu drag v-a împărtăşit gândurile şi v-a colindat,

,,Boţ de lut” curat,  din izvor udat, de vânturi uscat.

Frământat, se spune, de cinci  zâne bune:

Una-l frământa şi îl învăţa să ştie-a  răbda.

Alta-i tot şoptea  şi îi tot cânta, când glas, îi dădea.

Alta-i arăta  frumoasele flori, cu multe culori, ce-i erau surori…

Două, îl ţineau şi  îl învăţau, tot,  ce mai ştiau când în foc ‘l-ardeau,

Să-l facă vânjos, un vas luminous, să cânte duios.

Numai Domnul poate şti, câte  voi mai izvodi, cât pe lume-oi mai trăi!

Să fi lume sănătoasă, şi la suflet luminoasă, de-ai primit ,,boţu” în casă!

De-ai citit ce-am înşirat, să fi binecuvântat, şi de păcate iertat!

Să ne-ajute Dumnezeu, să trăim frumos  mereu, să întrăm în Raiul Său, Amin!

   La anu’ şi la mulţi ani!

Tulgheş la: 13.12.2023                                        Rapsod popular- Tezaur Uman Viu, protejat UNESCO

Lăcrămioara Pop

Articolul Un colind de la rapsodul popular Lăcrămioara Pop apare prima dată în Ecoul muntilor.

Coordonator al Ansamblului Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheşene”, dar şi custode al Muzeului Sătesc, doamna Pop, în 2021, a primit titlul de „Tezaur uman viu” din partea Ministerului Culturii în meritul promovării tradițiilor ancestrale din zona Tulgheșului, a instrumentelor tradiționale, dar și pentru că a reușit să le insufle tinerilor dragostea pentru cântecul și jocul din bătrâni.

Doamna Lăcrămioara Pop, conform proverbului latin „verba volant, scripta manent”, în 2018 scoate la lumină monografia „Tulgheș. Din tezaurul etnografic românesc!”. Acest volum ne descrie în detaliu portul tradițional, cusăturile și țesăturile specifice zonei, viața familiilor tulgheșene, activitățile principale, alimentația tradițională, dar mai ales viața spirituală accentuând tradițiile și obiceiurile de peste an laice și bisericești, culturale, civice și patriotice. Meseriile tradiționale care încă se mai practică la Tulgheș; apoi ne face cunoscută și partea arhitecturală a așezării cu tradițiile obștești, respectiv: șezătoarea și claca. Oportunitățile turistice nu lipsesc din acest volum, iar superstițiile, vorbitul în dodii, înjurături, blestemele, arhaismele tulgheșene și toplițene, poreclele, descântecele și alte superstiții dau vibrație acestei cărți minunate. Un alt capitol este dedicat jocurilor și jucăriilor pentru copii, care ne reamintesc de simplitatea și frumusețea copilăriei de altădată. Povești adevărate din viața oamenilor locului, istorisiri despre vremea când ne-a fost luat Ardealul readuc trecutul printre cititori și cu siguranță istoria reușește să rămână vie. Un alt capitol este dedicat Ansamblului artistic de amatori „Plaiuri Tugheșene”, iar condițiile de admitere sună cam așa:

„În ansamblu dacă vrei, tu să știi respectul ce-i!

Pe cel mare să-l respecți, atunci multe ai să-nveți” …

Acest ansamblu are un istoric bogat, colecționând multe premii, medalii și recunoștințe, fiind prezent la majoritatea manifestațiilor zonale, dar și din țară. Violoncelul bătut sau doba țărănească este mânuită cu măiestrie de către Lăcrămioara Pop, fiind recunoscută pentru autenticitatea cu care transmite mesajele poporului român, sădind sămânța printre cei care nu vor ca trecutul să fie uitat.

            Această carte se remarcă prin bogăția fotografiilor vechi sau noi, autoarea știind să le valorifice transmințându-ne valoarea pe care oamenii locului o au. Demonstrează o mare capacitate de a comunica cu concetățenii valorificând fiecare oportunitate pentru a marca bogăția moștenită din generații reușind să salveze în tezaurul etnografic românesc tulgheșan fiecare element strămoșesc.

O carte pe care trebuie să o avem în biblioteca personală, iar din când în când s-o citim.

Roxana GABOR TĂNASE

Articolul Omul sfințește locul: Lăcrămioara Pop apare prima dată în Ecoul muntilor.