Împreună cu domnul director și domnul profesor de sport, am plecat la drum cu elevii claselor V-VIII de la Școala Gimnazială Nr.1 comuna Bicazu Ardelean. Microbuzele școlare ne-au deplasat în apropierea traseelor, iar de aici începe aventura.

Parcul Natural Hășmaș-Cheile Bicazului ne-a întâmpinat ca de obicei cu formațiunile sale calcaroase interesante în care apa și ceilalți factori de mediu au făurit diverse formațiuni geo-morfologice în decursul timpului. Situat la limita județului Neamț cu Harghita, aflat pe teritoriul mai multor localități: Bicaz Chei, Bicazu Ardelean, stațiunea Lacu Roșu, orașul Bălan, este locul în care natura a fost foarte generoasă,  iar cei de aici au profitat și au amenajat trasee turistice care să-l pună în valoare. Există trasee pentru toate categoriile de persoane, de la trasee aproape plate la trasee tip via ferrata, unde trebuie să înfrunți pieptiș stâncile și să te cațeri pe ele, de la trasee de 25-30 minute, la trasee de 1-2 zile, ce necesită echipament special și te poartă în munții învecinați. Deoarece timpul nostru a fost unul limitat am ales două trasee mai scurte pe care le voi descrie în rândurile de mai jos.

Vremea în prima zi este una mohorâtă, iar ca antidot am ales să facem un traseu circular în jurul Lacului Roșu. Traseul este marcat cu cruce roșie este unul accesibil, pe care-l parcurgi  aproximativ într-o oră. Punctul de pornire a fost debarcaderul amenajat pe marginea lacului, de unde o potecă ce șerpuie paralel cu acesta te va duce înspre coada lacului. În acest punct se găsește și o păstrăvărie care poate fi vizitată și de unde poți procura pește proaspăt. Trasul continuă după lac, prin pădure, iar din loc în loc este presărat cu clipe calcaroase modelate de factorii de mediu în decursul timpului. Întâlnești pe alocuri băncuțe, unde în liniștea locului, poți admira lacul în toată splendoarea sa. Lacul nu este unul obișnuit fiind format în urma unei alunecări de teren, în urma căruia un versant cu tot cu vegetația forestieră a zăgăzuit valea, din această cauză  din adâncuri răsar la suprafață, trunchiurile copacilor prăbușiți, aceștia fiind însoțiți din loc în loc de arborii doborâți pe cale naturală, care plutesc la suprafață. Fiind un habitat protejat, omul intervine doar pentru degajarea căilor de acces, în rest natura își continuă nestingherită procesele de dezvoltare și descompunere. Locul  este însuflețit de rațe sălbatice cu bobocii lor jucăuși care oferă un spectacol  ad-hoc. Cei  atenți pot observa și peștișorii care se plimbă printre trunchiurile copacilor din albia acestuia. Câte o barcă, închiriată de la pontonul de vizavi, străbate luciul apei, însuflețind locul.

Punctul culminant al călătoriei îl reprezintă platforma suspendată la aproximativ zece metri deasupra lacului, acesta fiind mărginită de balustrade confecționate din sticlă, acest lucru contribuind la o senzație deosebită care parcă te contopește cu mărețul obiectiv. Vederea este una deosebită datorită faptului că de aici poți surprinde o imagine de ansamblu asupra lacului. Culorile mai ales în această perioadă a anului sunt amplificate de către vremea ploioasă, acest lucru duce la captarea unor imagini deosebite.

A doua zi o ceață densă acoperă muntele, dar hotărârea a fost deja luată, urcăm pe Suhartul Mic, și ne ghidăm după principiul: ”Vreme rea imagini spectaculoase”.

Intrarea pe traseu se face traversând  podul de peste râul Bicaz, în dreptul hotelului Turist. La început preț de câteva sute de metri  traseul  urmează un drum forestier care șerpuiește prin pădurea de conifere. La capătul drumului priveliștea se deschide, iar în față apare semeață stânca Suhartului. Abordarea se poate face în două feluri, fie urmând cărarea șerpuită, care înconjoară stânca, fie pieptiș urmând Via Ferrata Wild Ferenc. Acest din urmă traseu este unul amenajat de către o echipă de salvamontiști din Gheorgheni prin folosirea unor cabluri de oțel și pitoni de fier înfipți în stâncă, parcurgerea lui fiind posibilă doar cu echipament special ce presupune un ham ce va fi ancorat de cablu prin intermediul a două carabine pentru siguranță.

Din motive lesne de înțeles am ales poteca ce înconjoară muntele, un traseu mai lung, dar care este mult mai accesibil. Efortul este unul mediu, acesta poate fi diminuat prin popasuri scurte și dese, ce pot fi folosite și pentru a admira împrejurimile, dar și pentru a imortaliza momentul. Cu puțin efort traseul te duce încet și sigur către vârful muntelui. Acesta ne întâmpină învăluit în ceață, iar după ce am luat câteva măsuri de siguranță, urmează pauza de relaxare.

Locul este unul deosebit aș putea spune o punte între cer și pământ, contrastul dintre stâncile calcaroase și pădurea de pin învăluită în ceață oferind o imagine senzațională. O cruce înaltă veghează acest ținutul, ca semn al statorniciei și credinței noastre.  Momentul a fost completat de o întâlnirea cu  o specie floristică deosebită, stânjenelul de munte(o varietate specifică locului).

Un panou informativ, în formă de masă, prezentată zona(panorama) cu explicațiile aferente. Poate oferi  o consolare atunci când vizibilitatea este redusă și un motiv de a te face să revii. Sunt prezentate principalele obiective ce pot fi admirate și denumirile acestora, poate  viitoare destinații în traseul unui călător. În zilele însorite toate aceste obiective pot fi cercetate cu ajutorul unui telescop amplasat strategic.

Ne pregătim de plecare, facem câțiva pași, aruncăm o ultimă privire și miracolul unei zile mohorâte se produce, norii sunt împrăștiați pentru câteva momente, iar toată splendoarea văii ni se dezvăluie treptat. Expresiile de tipul “wow” sunt cele care descriu cel mai bine momentul. Privirile sunt captate de către Lacul Roșu aflat la baza masivului Gilcoșului, ce a stat la baza formării acestuia. În fundal se deslușesc alte formațiuni cum ar fi masivul Licaș, Hășmașul Negru, iar undeva în depărtare Hășmașul Mare.   Și ca orice moment frumos acesta durează preț de doar câteva minute , perdelele de nori punând din nou stăpânire pe munte. Ne întoarcem entuziaști cu  gândul de a găsi alte locuri spectaculoase spre care să ne îndreptăm pașii…

Sorin CIUCANU

Articolul Invitație la drumeție: VEDERE PANORAMICĂ CU LACU ROȘU PE FUNDAL apare prima dată în Ecoul muntilor.

În cele ce urmează aș dori să vă prezint un traseu amenajat relativ recent, ce se remarcă printr-o spectaculozitate aparte. Intrarea se face prin intermediul așa numitului pod al ungurilor, în speță doar scheletul acestuia, traversarea lui fiind posibilă doar cu piciorul. De aici cărarea v-a fi principala călăuză, iar urmarea ei o necesitate, în partea din aval te așteaptă râul cu nenumărate obstacole, iar în amonte muntele cu stânci calcaroase și vegetație forestieră, specia predominantă fiind bradul, de unde și nenumăratele sale  rădăcini ce-ți pot îngreuna trecerea.

În partea inferioară traseul este însoțit de pârăul Bicăjel, a cărui traiect este spectaculos. Stâncile au fost modelate de către ape rezultând repezișuri de apa, dar și cascadele care te fac să zăbovești câteva momente pentru admirație, dar și pentru relaxare. Un loc minunat pentru iubitorii de fotografie apa fiind una din temele care preocupă constant această breaslă, dar și pentru pasionații de rețele sociale în căutare de like-uri.

Video, accesati linkul de mai jos.

Puntea suspendata FIN

După aproximativ 5-10 minute, se ajunge la prima punte suspendată, mai micuță cei drept, dar care creează oarece adrenalină, fiind ancorată în corzi metalice, aceasta devine un fel de balansoar, dacă traversarea este mai energică, sau pe aceasta sunt mai multe persoane. Un loc de popas, mai mult pentru relaxare, pentru comuniune cu natura, deoarece traseul  până aici este unul ușor, fiind indicat celor care se grăbesc, dar care vreau să ia cu ei, în bagajul lor imaginar, un colț din sălbăticie.

De aici traseul începe să urce lin dar constant, iar la un moment dar din traseul  nostru se desprinde unul secundar a cărui destinație este aceeași, fiind puțin mai lung, care traversează o pădure, apoi o pășune unde se găsește o stână, iar de aici își continuă traseul către valea Bicăjelului cu bifurcații către Lacu Roșu sau Trei Fântâni, o variantă de luat în seamă pentru o altă drumeție.

Din depărtare se aude vuietul apei, iar printre copaci începe să se întrevadă puntea suspendată cea mare. Apropiindu-te nivelul de adrenalină crește, înălțimea acesteia fiind una considerabilă, undeva de deasupra se văd vârfurile brazilor din vale. Lângă punte puțin mai la vale un pârăiaș a sculptat în stâncă câteva cazane, de unde apa se prăvălește în vale. Este bine să iei în serios avertismentul aflat la intrare care spune că traversarea ar trebui să se facă pe rând de către o singură persoană. Puntea este ancorată în cabluri de oțel, dar elasticitatea acestora o facă să vibreze la cea mai mică mișcare. Turiștii stau la coadă pentru a o traversa și pentru a-și lua porția de adrenalină. Cei de pe margine într-o liniște nefirească imortalizează momentul.

După punte traseul devine din ce în ce mai greu, de aici și avertismentul că nu este indicat să fie parcurs iarna sau când condițiile meteo nu sunt favorabile. Versantul este unul abrupt, iar lupta cu acesta durează aproximativ 40-50 minute, de efort susținut, răsplata fiind primul punct de belvedere. Se deschide un hău imens de câteva sute de metri, iar în fundul acestuia se observă minunatele Chei ale Bicazului, în care stâncile masive au fost despicate de forța apei. Sus este liniște, dar jos forfota creată de traficul din zonă, îți amintește de tumultul unei zile obișnuite și iarăși te bucuri că pentru câteva momente tu nu faci parte din acel tablou.

După alte 30 de minute de traseu mai domol se ajunge la al doilea punct de belvedere ce include o panoramă splendidă  cu Valea Bicăjelului, un loc mai retras, un loc liniștit unde cu adevărat natura se deschide cu generozitate, unde ai putea să stai ore întregi, să te relaxezi, să te încarci cu energie, să savurezi  în adevăratul sens al cuvântului un apus de soare.  Senzația este una asemănătoare cu aceea de a observa marea, din capătul digului, când după câteva momente mișcările valurile se estompează, iar liniștea îți învăluie sufletul.

Dar nu mai este timp de răgaz, soarele a apus și noaptea se apropie, traseul continuă la fel de spectaculos, dar parcă mai domol timp de încă o jumătate de oră până la observator,  loc de popas, de adăpost, chiar pentru o noapte, cazare gratuită în apropiere de Lacu Roșu. Aici flămând cu un sandwich în mănă poți să faci un tur, în memorie, a celor întâmplate cu câteva ore în urmă. Ultimele poze, încarci bateriile și asta a fost.

Din acest loc totul este istorie, până la Lacu Roșu mai este o aruncătură de băț. Ne așteaptă tumultul zilei de mâine și speranță că vom mai reveni sau vom mai descoperi ceva asemănător.

Sorin Ciucanu

Articolul Invitaţie la drumeţie: Punțile suspendate din Cheile Bicăjelului apare prima dată în Ecoul muntilor.