„50”(60,70)

Clocotind, durerile răzbat prin noi,

De lacrime ochii ne sunt tot mai seci,

E vremea, prieteni, să ducem război

Cu zbuciumul anilor noştri-cincizeci…

Deja toţi bunicii ne sunt în pământ,

Părinţi-poate unul sau chiar amândoi,

Iar teama că toate-s vânare de vânt

Ne sperie gândul trăgându-l `napoi.

Parcă ieri călăream pe-un băţ năzdrăvan,

În tropot desculţ, cu toţi spinii-n duel,

Acum nemilosul şi crâncenul an

Oştirea-mi de ţânci prăpădeşte-n măcel.

Sărmani eroi din dealul meu cel verde,

Cu inimi viteze şi suflet rebel,

Ne batem dar iarăşi, deşi ştim c-om pierde

În ultimul, tristul, fatalul duel…

Voi compagnoni de tinereţi rebele,

Din bănci de gimnaziu, liceu, institut,

Tristeţile voastre… tristeţile mele…!

Durerile voastre… mai mult m-au durut…!

Iubiri, bucurii, deznădejdi şi dureri,

– Şi nu este încă paharul umplut –

Se pierd de o vreme în grele tăceri,

Chiar visul, de-o vreme, se-ntoarce-n trecut…

Din trupuri muncite în aspre corvezi,

Din brazdele feţei şi cute pe frunţi,

Din ramele-n ochii cu care-abia vezi,

Din bucle, sprâncene, perciunii cărunţi,

Resurse de suflete ne părăsesc,

Destinul parşivul prea greu îl înfrunţi,

Prea multele vieţi ne istovesc,

Ne-ndreaptă spre-ngustele negrele punţi…

………………………………………………………

Pe acel ce să plece-n nimic e la rând

Să plângem cu lacrimă aspră şi grea,

Pe urmă, din cupe sălbatice bând,

Să râdem în hohot pân` n-om mai putea!

Uitaţi de regrete! Nu are vreun sens…!

Doar pulberi de stele noi suntem şi-aşa…

Şi n-avem pe-aproape pe cerul imens

Decât o bătrână şi galbenă stea…!

Iar cum nu există „întors”, ci doar „dus”,

De mână cu dracul chiar hopul să treci…

Şi… stop, văicăreala! Paharele sus!

Vreo patru decenii mai poţi să petreci…!

Prin secolu-acesta cu soarta glumeţ,

N-om fi dar stăpânii planetei în veci…!

Să râdem noi singuri cu mândru dispreţ

De zbuciumul anilor noştri-cincizeci!

Visul nemărginit

Dincolo de ţărmu-acesta nedorit,

Și de altul, cel mai depărtat,

E doar visul cel nemărginit,

Fără început și fără de sfârșit.

Vouă, care sunteți tot ce am iubit,

Și spre visu-acesta ați plecat,

Drum ales, vă spun, prin infinit,

Unde numai voi și gându-ați îndrăznit!

Scrie-vor în acte iarăși c-ați murit,

Dar mai cred că numai ați zburat

Spre supremul, ultimul zenit

De-unde chiar și Timpul încă n-a pornit.

 Fatalitate

Cu cât trece Vreme-n Supremul Ornic,

Zilele, anii, chiar secolii săi,

Cu semne şi glasuri profetice zic:

Că „lumea-i a celor obraznici şi răi”.

Cu-a limbilor sale egale bătăi

Adună prea iute-n maleficul dric

Pe buni şi cuminţi, totdeauna-întăi,

Ducându-i spre negrul şi tristul… nimic.

De totul e moarte, nimic  nu-i divin,

Cei buni şi cuminţi sunt doar mari nătărăi,

Ce nu ştiu glumi cu vieţi şi destin,

Iar „lumea-i a celor obraznici şi răi”.

Când una-i răsplata: la buni şi la răi,

În ce ideal existenţa-mi s-anin,

Să pot când cobor înverzitele văi,

Cât de cât în nimic să mă pierd mai senin?

Şi ce profeţie-ar putea ca să spună

Că lumea cu sfinţii bunici şi părinţi,

Întregul deceniu, un an, … doar o lună

Va fi a acelor mai buni şi cuminţi?

Petru Burlacu, 20.07.2025

Articolul Comemorare – Vasile Răşchitor (1951-2025) apare prima dată în Ecoul muntilor.

După ore, copiii de la ambele școli au avut ca punct de întâlnire Restaurantul Malvimend, unde au servit prânzul, s-au jucat și au făcut cunoștință.

În jurul orei 14:30 cei mici alături de învățătoarele lor s-au îndreptat spre muzeu. Acesta se află în curtea Școlii Gimnaziale, între școală și grădiniță.

Doamna Lăcrămioara Pop a fost ghidul celor mici, explicându-le întrebuințarea obiectelor și cum trăiau oamenii „mai demult” pe înțelesul lor. Muzeul Etnografic din Tulgheș este format din 3 camere amenajate în stil tradițional și o încăpere de consiliu unde elevii au vopsit ouă la finalul vizitei.

În prima cameră țărănească (tindă) se află un colț al ciobanului unde se află ia, cușma și opincile. Pe peretele alb este amplasat un cuier de vase tradițional sau blidar, un adevărat altar al casei tradiționale încărcat cu diverse obiecte. La baza acestuia se află cele necesare la orice stână: bărbânțe, donițe, căldări și putinei pentru unt. Pe peretele opus sunt atașate diverse ustensile care se găseau în orice casă în trecut: metru, plug, coasă cu teoc și cute, seceră, balanță și multe altele.

În a doua cameră se găsește un dormitor vechi cu un pat galben care se odihnește sub privirile unor chipuri blânde încadrate în tablouri alb-negru. Pe perete, covoarele de lână îmbracă odaia în flori mari, roșii și albastre, care par că au înflorit direct din războiul de țesut al unei bunici. Sub ele, patul e așternut cu țoluri groase și perne brodate, unele cu lebede, altele cusute cu păsări și mărgele. Pe masa din fața patului este o lampă veche de gaz, iar pe perete este vioară. Când intri în odaie în dreapta este o mașină veche de cusut, iar în stânga o sobă.

Cea de a treia cameră reprezintă o reflexie a anilor de devotament ai doamnei Lăcrămioara. Pe lângă amintirile cu copiii care au făcut parte din ansamblul local, poze și diplome, în această încăpere găsim și mașini vechi de scris, un blidar și ustensile pentru crearea țolelor și cuverturilor, de la fus până la stative (război).

După scurta întoarcere în timp, copiii au avut parte de un moment de creativitate, aceștia vopsind ouă și accesorizându-le după bunul plac, cu stickere și pietricele.

Mădălina Busuioc

Articolul O scurtă vizită la Muzeul Etnografic din Tulgheș apare prima dată în Ecoul muntilor.

Dacă în prima săptămână mai exista câte un elev care să uite să își aducă ceva de citit, la finalul lunii ianuarie, după aproximativ cinci luni de campanie, elevii abia așteaptă acele 15 minute să se reîntâlnească cu personajele din cărțile iubite de ei. Alt fenomen ce trebuie evidențiat este că, urmare a acestei campanii, sunt elevi care au în fiecare zi la ei o carte de lectură, poate reușesc să mai citească câte o pagină prin pauze! În același timp au început discuțiile bazate pe cărțile lecturate, s-au creat pagini de promovare a lecturii realizate de elevii școlii pe rețelele de socializare.

Promovarea campaniei se face pe pagina de Facebook a școlii, a bibliotecii comunale și pe alte pagini ale comunității noastre.

Cristina VATAMANU

Articolul “Toată școala citește!” apare prima dată în Ecoul muntilor.