Ideea de la care pornește tema Simpozionului desfășurat la Școala Gimnazială ,,Iustin Pârvuˮ, Galu este tocmai aceasta: se mai poate vorbi despre educație fără a include mai multe componente? Reușește numai familia sau școala să acopere nevoile de educație ale viitorului adult?

Simpozionul la care au participat deopotrivă reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Neamț, ai CCD-ului, lector univ. dr. Bogdan Constantin Neculau (Universitatea ,,A.I.Cuzaˮ, Iași), fețe bisericești monahale și laice, dar și cadre didactice de la toate nivelurile de învățământ, a încercat să răspundă tocmai acestor întrebări, să propună soluții pentru o educație de calitate și să insiste că e nevoie de colaborare și de solidaritate.

Una dintre poveștile spuse, cu această ocazie, menționa momentul unor inundații pe Valea Bistriței, după o perioadă de ploi consistente, ceea ce a produs revărsarea apelor, însoțite de mari pagube materiale. Pe lângă aceasta, mulțime de pești, duși de ape. Unii s-au rătăcit, alții au murit, alții s-au ținut de firicelul în retragere și au revenit în albie, supraviețuind. Au avut, insistă povestitorul, memoria albiei.

Ca să supraviețuiască în lume, copiii noștri, potrivit parabolei, au nevoie să-și cunoască identitatea – albia. Odată porniți în vâltorile vieții, dacă știu cine sunt și pe cine reprezintă, ușor se vor stabiliza, se vor echilibra. Ce este, însă, identitatea și cine contribuie la cristalizarea ei? Primul factor, și poate și cel mai important, este familia. Aici copilul, pe lângă acțiunile necesare supraviețuirii, se șlefuiește emoțional și-și conturează caracterul. Urmează școala, creatoare de competențe și abilități, catalizator al valorilor învățate acasă și în comunitate, deschizător de drumuri către marea cultură a lumii și către atâtea domenii ale cunoașterii. Ca însoțitor permanent, Biserica, văzută și nevăzută (prin componenta ei morală, canoanele și exemplaritatea sfinților), am zice noi, desăvârșește acest proces al educației, atât de complex și care niciodată nu se finalizează.

Concluzia acestui simpozion a fost, așadar, că educația se realizează împreună cu. Au demonstrat-o, de fapt, toate evenimentele care au marcat zilele Școlii Gimnaziale ,,Iustin Pârvuˮ. Zilele de 11 și 12 iunie, au însumat, pe lângă ceremonia de deschidere și comemorarea Părintelui Iustin Pârvu, protectorul spiritual al locului, și alte activități cultural-artistice realizate cu participarea elevilor și a comunității, expoziții, târguri, concursuri (poezie, desen, sportive – Cupa ,,Ioan Rășchitorˮ), întâlniri cu personalități, activități recreative, spectacole de muzică și dans.

Celebrarea zilelor școlii, a căror debut datează din 2016, cu o pauză în timpul pandemiei și reluată anul acesta, a reunit, atât de frumos, eforturi ale școlii, ale familiei și ale Bisericii, o demonstrație că teoria, fără componenta ei practică, rămâne afirmație goală, fără putere și fără finalitate.

Ecaterina Carază

Articolul Simpozionul ,,Efecte ale colaborării școală-biserică-familie asupra formării individuluiˮ apare prima dată în Ecoul muntilor.

Doamna învăţătoare Anişoara Rusu a fost eleva şcolii primare din Topoliceni, având ca mentori pe soţii Vasile şi Marieta Achiriloaiei, ctitorii acestei şcoli. Clasele a V-a şi a VI-a le-a urmat la Şcoala nr. 3 Piatra Neamţ, unde a avut ca dirigintă pe doamna Chiribău Camelia, iar clasa a VII-a la Şcoala Farcaşa.

Liceul, clasele a VIII-a, a IX-a, a X-a şi a XI-a, le-a absolvit la Şcoala Medie „Mihail Sadoveanu” Borca.

    Cât a lucrat ca învăţătoare la Şcoala Galu a condus un cor cu rezultate foarte bune. Ca directoare a Şcolii Primare Topoliceni, unde a activat timp de 31 de ani, a mai adăugat încă o sală de clasă. A pregătit grupul vocal de muzică populară „Ţărăncuţa”, cu rezultate deosebite şi amintim că a obţinut în 1973 locul III la faza judeţeană.

Doamna Ana s-a remarcat şi în sport – atletism:

• 12 mai 1953 a obţinut locul întâi la probele atletice organizate de Şcolile 3 şi 7 Piatra Neamţ;
• 20 mai 1962 a obţinut locul I la Campionatul Republican, etapa pe raion, la 200 m plat;
• 25 mai 1962, a obţinut locul I la Campionatul Republican, la 100 m plat;
• 25 aprilie 1962, locul I la cros – Borca;
• 19 mai 1963 – locul I la concursul de juniori, etapa pe raion, 100 m plat, Piatra Neamţ;
• 19 mai 1963 – locul I şi la 200 m plat;
• 2 mai 1965 – locul I la săritura în lungime la un concurs organizat la Târgu Neamţ;
• la acelaşi concurs a obţinut locul I şi la 100 m plat.

A fost căsătorită cu domnul profesor de limba şi literatura română Dorel Rusu, un om deosebit, publicist şi scriitor, care, din păcate a plecat spre ceruri când mai avea multe de spus în ale scrierii. Au avut împreună trei copii: un băiat, Dorian şi două fete, Cătălina şi Crina, licenţiate. Doamna învăţătoare locuieşte în satul Topoliceni, comuna Poiana Teiului, împreună cu fiul şi nora, în casa construită împreună cu soţul dânsei.

Paul SCRIPCARU, Ilie ALEXANDRU

Articolul Doamna Anişoara Rusu – o învăţătoare excelentă şi o sportivă remarcabilă apare prima dată în Ecoul muntilor.