Muzeul ASTRA  din Sibiu devine astfel primul  centru de formare și certificare a meșterilor populari. Meritul acestei instituţii de cultură- Muzeul ASTRA din Sibiu – are aici încă un mare merit, anume că, valorifică din plin patrimoniul cultural pe care, încă, îl mai găsim viu şi lucrător în mâinile şi în sinele  acestor ,,maeştri” păzitori de comori etnografice şi meşteşugăreşti-  Tezaurele  Umane Vii!

În acest fel, Casa Artelor devine o nesperată oportunitate pentru copii și tineri, găzduind în aceeaşilocaţie:

–  locuri de învățare; dascăli cu experienţă de  lucru, (care să le explice cum să găsească modelele și metodele  optime de lucru pentru restaurări ori confecţionare a articolelor noi, după modelul vechi autentic, necesare în viaţa de zi cu zi,  fie ele  din zona textilă, lemnărit, prelucrarea pieilor de animale, obţinerea de seminţe pentru culturi tehnice ori alimentare  etc.);

-locuri de expunere cu vânzare a articolelor create. Deci: am venit, am muncit, am creat, am vândut, am obţinut un venit şi am lucrat ce mi-a plăcut. În acest fel  avem şanse să clădim o generaţiemulţumită cu şansela fericire, devenind din ce-în-ce mai încrezătoare în propriile forţe.

Optimismul generează sănătate. Câştig pe toate planurile! Să mai zică cineva, că nu-i generatoare de câştig,  cultura,  că-l trag de urechi!

Iată mai jos un fragment din articolul ,,Casa Artelor din Sibiu, un proiect al Muzeului ASTRA, și-a deschis oficial porțile după patru ani de lucrări de renovare” scris de Dl. Ion Dobreanu la (ECONOMICA.NET): <<“Este un moment istoric pentru domeniul cultural din România și o asumare a unei imense responsabilități pentru publicul larg, dar și pentru meștesugarii care își doresc să asigure o continuitate artei lor. Ne dorim să fim un intermediar între meșteșugari și publicul românesc, să curatoriem arta folclorică românească și să susținem eforturile acelor artizani tradiționali care încă aleg să își promoveze arta într-o formă autentică. Muzeul ASTRA, devine, practic, prima instituție muzeală din România și printre puținele din Europa acreditate să certifice competențele meșterilor populari – acești garanți ai valorilor identitare – să formeze generațiile viitoare și să asigure un viitor pentru ceea ce ne reprezintă cu fală în Europa și în lume. Mulțumiri merg către toți partenerii implicați și, în mod special, către echipa-fenomen a Muzeului ASTRA care a înțeles că scopul unui muzeu este cu adevărat atins atunci când reușim să dăm viață exponatelor”, a declarat Ciprian Anghel Ștefan, managerul general al Muzeului ASTRA.>>

În acelaşi articol se menţionează şi că <<Proiectul Restaurarea și revitalizarea monumentului istoric Casa Artelor – Centru de activități și resurse regionale (C.A.R.R.), finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, este implementat de către Muzeul ASTRA în parteneriat cu SC Future Capital S.R.L. (România) și), în perioada 1 octombrie 2020 – 30 aprilie 2024. Acesta are o valoare totală de 3.076.185,18 euro, valoare finanțării nerambursabile fiind de 2.216.848,59 de euro.>>

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa,  reprezentanţilor „Mussene I Sor Trondelag din Trondheim” (Norvegia),  oficialităţi sibiene între care Preşedinta Consiliului Judeţean, Dna Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu (de la care am primit o bucată de tricolor care s-a tăiat la inaugurare să-l aduc la Tulgheş), precum şi de prezenţa Ministrului Culturii, Dna Raluca Turcan care, înainte de  lua cuvântul la tribună, a ţinut să vină să dea mâna cu cei declaraţi  „Tezaure Umane Vii”, care eram prezenţi în Piaţa Mică a Sibiului cu această ocazie, invitaţi, de către Muzeul ASTRA, să luăm parte la acest eveniment,  ca fiind păstrătorii vechilor meşteşuguri.

Evenimentul s-a desfăşurat sub un soare vesel;  luările de cuvânt au fost scurte şi la obiect iar după ce panglica s-a tăiat am fost invitaţi, toate Tezaurele Umane Vii, să vizionăm expoziţia „Făurind Transilvania. Oameni și meșteșuguri”, amenajată la mansarda Casei Artelor.  Expoziţia îmbină, într-un mod fericit,  patrimoniul cu tehnica IT, povestind într-o manieră inedită despre meșteșugurile care au fost practicate în tot cuprinsul transilvănean.

Am găsit expuse acolo, într-o vitrină,  câteva  „ştampile” florale  cu ajutorul cărora se făceau desene cu „mniruiele” pe pânza albă, după care coseam cu acul modelul cămeşilor naţionale. Acele modele cu ştampila erau cusute cu predilecţie,  pe cămeşile de lucru, atât la Tulgheş cât şi la Topliţa.

În copilăria mea timpurie (3-4 anişori) o ajutam pe bunica să ştampileze modelul. Eu eram cea care ţineam materialul bine întins, ca să iasă modelul foarte corect. Am retrăit o frântură de copilărie vizitând expoziţia. După vizitarea expoziţiei am gustat din produse tradiţionale româneşti, care se servesc cu ocazia Sfintelor Paşti şi nu numai, oferite de producătorii locali din Sibiu, am stat la un ,,pahar de vorbă” după care, cei care ne-am  exprimat dorinţa de-a vizita muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, cu o seară înainte, ne-am luat la revedere de la norvegieni şi de la oficialităţi şi am plecat spre Dumbrava Sibiului.

Cele două doamne de la muzeu, dna Mirela Creţu şi dna Alina Matei, care s-au ocupat de noi pe toată durata evenimentului, îşi notaseră în memorie, cu o seară înainte, că suntem şi tulgheşeni în grup;  în consecinţă, în încheierea turului muzeului care, apropo: este amenajat  pe o întindere de peste 45 hectare, fiind organizat pe regiuni,  într-un peisaj care îţi oferă bucuria plimbării în linişte, dar dându-ţi impresia că te găseşti într-o ţărişoară de poveste cu multe sate organizate pe  bresle de meşteşugari, ne-au dus să vedem cum arată

„Hanul din Tulgheş”. Vai ce bucurie pe capul nostru! Hanul funcţionează! Pentru mine personal a fost ca un vis împlinit. Am intrat înăuntru, (cu aprobarea celor cărora este dat în custodie). Am fotografiat. S-au păstrat şi sobele din teracotă smălţuită şi mobilierul care era la vremea când l-au dus. Foarte frumos!  Turnul este ca în pozele pe care le am din anii ’90.

Poţi merge să mănânci şi să-ţi imaginezi că eşti în anii 1700 sau mai demult… au şi mâncăruri tradiţionale. Poţi să bei doar o cafea sau un suc în timp ce asculţi cum cântă păsărelele – alegerea îţi aparţine.

Ce mai! Am fost de-a dreptul fericită! A fost ca şi când aş fi făcut o călătorie în timp regăsindu-mi cufărul fermecat pierdut nu se ştie cum şi când… Dar m-am bucurat! Cine-l are îl grijeşte şi mulţi se bucură de frumuseţea şi bogăţia lui culturală.

Nu-i puţin lucru, că mulţi s-or fi întrebând: Oare ce alte frumuseţi or mai fi pe la Tulgheş şi ce fel de oameni or fi tulgheşenii…?

Iată, dragii mei, aşa ne-am petrecut noi a doua şi a treia zi de Paşti în acest an.

Fie Domnul lăudat c-am mai prins zile senine,

Şi-am ajuns, să mai cunosc oameni buni în astă lume!

…Suntem încă mulţi moşnegi şi băbuţe-n vrednicie,

Ştiind lemnu-a dăltui ori a  coase câte-o Iie…!…

Dacă lucrul, mâna-l gată, gura zâce vreo cântare.

Băbătia  bate-n doba cu strune tremurătoare…

Atunci,  se trezeşte-n pripă, fluierul cel fermecat

Şi să vezi, iartă-mă Doamne, picioarele la jucat…!…

Că aşa-i la meştereală când în şezători se strâng:

De socot că lucru-i gata, meşterul ,,joc” îi de rând.

Dar când gata-i săzătoarea, şi de jucat oboseşti,

Îi dai gazdei ,,Doamn-ajută!”şi spre casă te porneşti.

Tot aşa şi noi plecarăm, din Sibiu, din ,,şezătoare,”

Rând-pe-rândpe calea noastră, către case, fiecare.

Mulţumind de găzduire, în parte, la fiecare,

Deschidem către  voi braţe,  într-o largă-mbrăţişare!

   Scris-a, dintr-o suflare, cu gândul la clipele  frumoase petrecute la Sibiu alături de oameni dragi din tot cuprinsul României, <<boţul de lut>> Lăcrămioara Pop

Tulgheş, 09.05.2024

Articolul Muzeul ASTRA Sibiu – O echipă de OAMENI dedicaţi ! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Manifestarea a purtat titlul: Conferința Națională ,,Convergențe culturale istorice și religioase în spațiul identitar românesc. Sfântu Gheorghe, Covasna, Miercurea Ciuc, Tulgheș, Lunca Bradului Mureș, Târgu-Mureș, Bacău, Roman-Iași.

Organizatorii erau de mult ajunși la Cercul Militar, pregătind sălile pentru expozițiile ce urmau  a fi aranjate în după-amiaza zilei de miercuri 28 Februarie de către cei ce urmai să ajungă la eveniment, printre care ne numărăm și noi de la cele două asociații din județele Mureș și Harghita, respectiv:

– Asociația „La poale de Călimani” din localitatea Lunca Bradului și

– Asociația Culturală „Plaiuri Tulgheșene” din localitatea Tulgheș.

Cei de la asociația din Lunca Bradului, coordonată de Dna Rusalina Petruț, au adus foarte multe exponate de diverse facturi: carte, tablouri pictate pe pânză, tablouri cu poze vechi așa cum se găseau odinioară în casele noastre tradiționale țărănești, cărți;  pe acestea toate le-au așezat în sala mare a Cercului Militar, în câteva vitrine puse la dispoziție de către organizatori și pe pereți, tablourile, unde era deja amenajată logistica necesară expunerii,  organizatorii având pregătit, în prealabil, personal care să ajute la nevoie și cu ajutor uman. Le mulțumim pe această cale! De asemenea, au adus și o frumoasă colecție de straie populare de pe Valea Mureșului, care a făcut obiectul unei expoziții separate, amenajată în anticamera sălii de spectacole unde s-au ținut, în următoarea zi, lucrările conferinței propriu-zise. Toate exponatele venite din Lunca Bradului sunt parte din muzeul particular al Dnei Rusalina Petruț, care are amenajat, în locuința proprietate personală, un punct muzeal foarte interesant și valoros din punct de vedere patrimonial, având în vedere autenticul straielor naționale ce le-a agonisit, cu destulă trudă, alături de multe alte obiecte vechi ce erau folosite în vechime în gospodăriile românești din localitatea dânsei.

Împreună cu Rusalina Petruț, a fost prezentă la eveniment și fiica dânsei, Andreea Petruț, o tânără foarte talentată, cu o voce foarte frumoasă care cântă muzică populară și este, de asemenea,  talentată la scris literatură pentru copii, ea fiind  chiar „dăscăliță” ca profesie.

De la Tulgheș, am adus doar o mică parte din colecția particulară de cămăși naționale, respectiv patru cămăși femeiești și una bărbătească, datând din anii: 1876, 1901, 1946, 1947, cea bărbătească, din anul 1950, prezintă interes deoarece este din două piese, așa cum se poartă numai la noi la Tulgheș și Corbu, drept mărturie a vremurilor grele ce le-au trăit în perioada în care ne-a fost smuls Ardealul. Alături de straiul național am avut și o mică expoziție de mărțișoare confecționate manual de subsemnata, aduse anume pentru a fi dăruite vizitatorilor și, câteva exemplare din monografia cu imagini explicate „Tulgheș. Mărturii ale statorniciei românești” apărută în anul 2023 la Editura Eurocarpatica din Municipiul Sf. Gheorghe, scrisă tot de subsemnata.

Prima zi a trecut așadar amenajând expozițiile și stând de vorbă unii cu alții pentru că până am amenajat noi expozițiile au ajuns și ceilalți  invitați din țară și-apoi lasă până când se întâlnesc frații de dincoace și de dincolo de munți! Să vezi voie-bună cum numai la români se poate afla  în asemenea împrejurări! Spre seară, după ce ne-am consultat între noi dacă arată bine sau nu, ce-am lucrat, am revăzut programul pentru ziua următoare, am luat la cunoștință despre unele mici modificări, și ne-am cam dus la o bine-meritată odihnă.

Joi dimineața, la ora fixată, s-a dat startul lucrărilor care s-au desfășurat ,,ca la carte”  în sala de spectacole a Cercului Militar Iași cu intonarea Imnului de Stat în deschiderea programului.

Apoi, Dl. Col.(r) dr. Dan Prisecaru, Coordonatorul Muzeului  Militar „Ștefan cel Mare”, Filiala Moldova, Iași a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a deschis lucrările conferinței.

Aflând că,  între cei care vor fi prezenți la lucrările conferinței  va fi prezent și Dl. Prof. univ. dr. Nicolae Băciuț, Directorul Direcției pentru Cultură Culte și Patrimoniu a județului Mureș a adus și a dat citire  hotărârii  de Consiliu Local a Municipiului Iași, prin care se acordă ,,Titlul de Cetățean de Onoare” al Municipiului Iași, pentru  Dl. Nicolae Băciuț.  Odată cu înmânarea acestei hotărâri ziua a primit o notă de bună dispoziție și ne-a dat tuturor o stare de bine, lucrările desfășurându-se  după programul stabilit, în timpul cuvenit. Ceas! Ca-n armată! Nu-i mirare. Doar ținea frâiele un  militar!

Până în jurul orei 10.00 s-au transmis mesajele tuturor structurilor prezente în sală de către reprezentanții acestora: S.C. Boemia Iași, Academia Română Filiala Iași, Dieceza Romano-catolică Iași, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului; Mitropolia Moldovei și Bucovinei; Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei; Divizia 4 Infanterie ,,Gemina” Cluj Napoca și Secretariatul General al Guvernului.

Până la orele 11,30 s-au epuizat comunicările științifice care au fost foarte interesante și din care,  chiar ai avut de aflat și învățat lucruri! La acest segment au fost prezentate lucrări din partea următoarelor foruri civice și religioase: Centrul European de Studii Covasna-Harghita(CESCH) al Academiei Române, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, Brigada 22 V.M. „Cireșoaia” Sf. Gheorghe/Brigada 61 Vânători de Munte Gr. Virgil Bădulescu” M. Ciuc, Asociația Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaș”, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

După acest capitol, Dl. Col.(r), Dan Prisecaru a predat „comanda” lucrărilor „soldatului întru cuvânt” domnului Nicolae Băciuț care,  ne-a ținut o oră de hipnoză poetică  din care cu greu ne-am smuls dar ne-am lăsat repede purtați pe ritmuri mureșene legănați de glasul cristalin al Andreei Petruț.

A venit apoi rândul celor de la firul ierbii – rapsozii Lăcrămioara și Ștefan Pop din Tulgheș, cu care, sper că le-a făcut plăcere participanților să călătorească, pe ritmuri populare din zona de N-E a județului Harghita, ritmuri când moderate, când foarte iuți ale sârbelor sau polcilor, când duioase ca glasul mamei și apoi din noi alerte și vesele, acompaniate cu instrumente tradiționale românești fluier  și dobă țărănească cu strune cum se cânta la jocul la șură, dar și mai modern,  cu saxofon; totul live.

În sală erau prezenți și partenerii media: Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, Direcția Informare și Relații Publice, Radio România Iași, TVR Iași, Tele Moldova+.

După atâtea emoții, am făcut o poză de grup apoi am trecut la următoarea secțiune –  vizitarea expozițiilor și a Muzeului Militar Ștefan cel Mare, că tot eram în curtea lui! Apoi, după ce am luat masa, am vizitat, fiecare dintre noi ceea ce am dorit, dispersându-ne după preferințe pe grupuri.

Mureșenii și harghitenii am optat pentru vizitarea mănăstirii Hadâmbu; un loc deosebit de frumos pe care vi-l recomand cu căldură!  Mulțumim pentru transport și ghid d-nei Aurica Ichim, directorul Muzeului Municipal ,,Regina Maria” din Iași!

Luna lui „Mărțișor” ne-a găsit tot în Iași. Nu am plecat până nu am mai vizitat odată Muzeul Municipal „Regina Maria”. Trebuia neapărat să-l revedem, să ne bucurăm ochii sufletului de expoziția de pictură dar mai ales de noile achiziții  aduse să întregească ambientul, pentru a construi, în modul cel mai palpabil posibil,  perioade istorice ale Iașului.

Când intri în muzeul „Regina Maria” din Iași, ai impresia că ai trecut printr-un portal fermecat dincolo de timpul prezent putând să pipăi istoria cu mâna. Ar trebui ca orele de istorie din anii de gimnaziu, acolo unde există, să se desfășoare  în muzee. Părerea mea!

După ce am mulțumit extraordinarului ghid -Alex- ne-am luat la revedere de la D-na Director, Aurica Ichim  și ne-am pornit spre casă împreună, tulgheșenii și „fetele” din Lunca Bradului că tot eram într-un drum iar cum, până la Tulgheș, ni se deschide drumul spre Mănăstirea Neamțului, am mers să ne închinăm și la Sfântul fără nume, pe care pământul l-a ridicat din pământ chiar acolo în curtea mănăstirii, dar, mai ales la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din acest locaș de cult, care, pe spate, îl are pe Sf. Gheorghe.

Către seară, după ce am mai hălăduit și peste Pasul Creanga, că am mai avut oarece treburi dincolo de „deal”, am ajuns pe la casele noastre, oleacă obosiți, dar tare mulțumiți. Așa că nu-i rămâne bietului meu suflet, decât să zică, din darul lui Dumnezeu, o rugă de mulțumire după cum mi-o izvodit-o Cel-de-Sus:

Doamne-Ți Mulțam că ne-ajuți

Să trecem prin dalbii munți,

Să ne-aflăm frate cu frate

Dintr-o parte-n ceia parte!

Că munții nu-s de hotar.

Ci sunt candelă și har,

Ascunzâș la  vremuri grele

Cu cântec de păsărele.

Ne-ați dat hrană și-adăpost

Când, pe noi, urgii au fost…

Mulțumim, Doamne, frumos

Pentru toate câte-au fost!

Te rugăm ,,Măria-Ta”

Fă-ne buni cum Ți-am plăcea,

Să fim toți în turma Ta!

 Amin!

Tulgheș, 02.03.2024. Rapsod Popular,

                                    Tezaur Uman Viu protejat UNESCO,

                                                                        Lăcrămioara Pop

Articolul Cronică de eveniment cultural: „Iștea-s românași de-ai mei!” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Şi pentru că-aşa-i frumos,

Iată colind, proaspăt scos,

Din găoaca minţii mele,

Că aşa,  îngeru-mi cere,

Să scornesc câte ceva,

Spre înveselirea ta,

Cela ce-i citi cândva …

Ce-am scris eu, cu mâna mea,

Din  ce-mi şopti inima:

Verde cetină de brad,

Eu colind, din nou, cu drag

La case de oameni buni

Cum  am prins de la străbuni.

În ajun, pe la-nserat

Sub ferestre,  ori în prag,

Vom vesti creştinului

De naşterea pruncului;

Preacurat  pruncunţ  Domnesc

Cum şi magii, proorocesc!

Sfânt copil Dumnezeiesc

Cu chipul blând, îngeresc

Ce-a ales să se jerfească

Pe  noi să ne mântuiască.

Sfântă maică-mpărăteasă

Iartă  lumea păcătoasă,

Ce nu stie  respecta,

Jertfa şi iubirea Ta!

Lerui-ler, din munţi de sus,

Veneau  păstori la Iisus.

Din fluier, frumos doinind,

Pe pruncul mic adormind,

Maicii închinându-se

Prin  Prncuţ sfinţindu-se,

Cu toţi, bucurându-se!

Apoi cu toţii-au plecat.

Anul stând spre ,,scăpătat”.

Grăbindu-şi turma de oi

Au adus vestea la noi.

Noi o dăm din poartă-n poartă

La tot omul ce-o aşteaptă.

• Se-aud gazde glăsuind:
• ,,Mulţămim pentru coliiind”…!…

Cu drag v-a împărtăşit gândurile şi v-a colindat,

,,Boţ de lut” curat,  din izvor udat, de vânturi uscat.

Frământat, se spune, de cinci  zâne bune:

Una-l frământa şi îl învăţa să ştie-a  răbda.

Alta-i tot şoptea  şi îi tot cânta, când glas, îi dădea.

Alta-i arăta  frumoasele flori, cu multe culori, ce-i erau surori…

Două, îl ţineau şi  îl învăţau, tot,  ce mai ştiau când în foc ‘l-ardeau,

Să-l facă vânjos, un vas luminous, să cânte duios.

Numai Domnul poate şti, câte  voi mai izvodi, cât pe lume-oi mai trăi!

Să fi lume sănătoasă, şi la suflet luminoasă, de-ai primit ,,boţu” în casă!

De-ai citit ce-am înşirat, să fi binecuvântat, şi de păcate iertat!

Să ne-ajute Dumnezeu, să trăim frumos  mereu, să întrăm în Raiul Său, Amin!

   La anu’ şi la mulţi ani!

Tulgheş la: 13.12.2023                                        Rapsod popular- Tezaur Uman Viu, protejat UNESCO

Lăcrămioara Pop

Articolul Un colind de la rapsodul popular Lăcrămioara Pop apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cea mai importantă cale de reconstituire a unei mitologii păstrate în oralitate, cum este cea care configurează mentalul românesc popular, rămâne însă investigarea textelor folclorice. Volumul „De la Piatra Neamț, pe vale: Folclor literar-muzical din Ținutul Neamțului”, publicat la Editura Hoffman, în anul 2022 reprezintă, datorită numărului textelor și calității materialului muzical, o culegere valoroasă pentru zona Neamțului. Autorii, Delia Stoian Irimie și Ghiță Dandu și-au îndreptat atenția în special asupra muzicii vocale de joc, dar au explorat și alte forme folclorice, acceptate de colectivitatea din zona de proveniență.

    Delia Claudia-Stoian este conferențiar universitar doctor la Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Își începe cariera didactică în anul 1998, ulterior înființând Ansamblul de Muzică Tradițională „Icoane Moldave”pe care îl conduce și în prezent. Alături de activitatea didactică și pedagogică desfășoară o bogată activitate artistică ca interpretă de muzică populară, participând la diverse festivaluri de folclor atât în țară, cât și în străinătate. A publicat sau a fost colaborator la mai multe volume de specialitate „Obiceiuri de înmormântare din zona subcarpatică a Moldovei”, „Repertoriu funebru din zona subcarpatică a Moldovei”, „Haidăul. Folclor coregrafic din județul Alba”, „Muzică vocală tradițională din Sălaj, „Colinde românești”și este autoarea unor numeroase articole în publicațiile de specialitate.

Ghiță Dandu este un rapsod popular, născut la 27 februarie 1965 în comuna Pângărați din județul Neamț. În anul 1987 a absolvit, cu notă maximă, cursurile Școlii Populare de Arte din Piatra-Neamț, la clasa prof. Nela Frâncu, care va șlefui talentul tânărului artist. În paralel cu activitatea culturală, urmează cursurile Școlii de maiștri electricieni „N.V.Carpen”, continuând tradiția familiei în alegerea meseriei practicate, și absolvă apoi Facultatea de Drept din București. Creator, culegător și interpret de folclor recunoscut, a devenit membru al UCMR-ADA și a imprimat două albume de muzică populară care l-au consacrat printre soliștii nemțeni de marcă. Iubit de public, participă activ la emisiuni de televiziune, este prezentator de evenimente culturale și cântă la spectacolele tradiționale zonale. Este unul dintre colaboratorii dragi ai Festivalului Haiducilor din Grințieș, multe melodii culese de dumnealui regăsindu-se în repertoriul Cetei lui Vasile cel Mare: „Bistricioarî, curgi la vale”, „De-aș trăi ca bradu-n munte”, „Cântă bucium pi Ceahlău” etc.

Prefața volumului este semnată de dna conf. univ. dr. Delia Stoian- Irimie care apreciază cercetarea realizată de domnul Ghiță Dandu, numărul impresionant al cântecelor vocale de joc, culese, create și interpretate de neobositul culegător de folclor. Cântecul vocal de joc este un gen muzical care are o largă răspândire și circulație, prezentând atât straturi evolutive, cât și aspecte cu caracter zonal. Genul se diferențiază esențial prin ritmul de joc, structurile ritmice adaptându-se tempo-ului și formulelor ritmice practicate în zonă. Cântecele de joc se pot executa și în afara dansului, caz în care suportă ușoare rubatizări, nemaifiind prinse în rigoarea dansului și acompaniamentului.

Cuvântul-înainte și motto-ul ilustrează dorința rapsodului de a îmbogăți lada de zestre a folclorului nemțean și de a ne face părtași la călătoria Domniei Sale: „Mărturisesc că am scris această carte, din nevoia de a-mi demonstra că pot! Că pot să opresc, măcar pentru o clipă trenul vieții și să vă invit pe toți în vagoane. Să cunoaștem împreună câte ceva din tradițiile, cântecul și jocul popular nemțean!”.

Volumul este structrat în capitole după clasificări riguroase ale creațiilor populare muzicale și literare: Cântece despre natură, țară și locurile natale, Cântece de dragoste și de dor, Cântece de joc, Cântece satirice și de petrecere, Cântece de militărie și de război, Cântece păstorești, Cântece despre îndeletnicirile zonei, Cântece de jale și de bătrânețe, Cântece sociale, Cântece de înstrăinare, Cântece despre mamă, Cântece de nuntă, Orații de nuntă, Colinde de Crăciun, Teatru popular de iarnă, Urături.

În final regăsim o listă cu regionalisme și arhaisme și, în loc de postfață, câteva considerații ale prietenului autorului, interpretul de muzică populară Titi Cozma care, alături de rapsodul popular Neculai Gavriliu, au fost informatorii ce au contribuit cu o parte din materialul folcloric original.

Exprimând poetic gândirea mitică a comunităților tradiționale în credințe, tradiții, metafore și imagini, lectura acestor cântece populare românești provoacă încântare prin sincretism, mândrie prin conștientizarea valorilor transmise pe cale orală din timpuri imemoriale și se constituie într-un material de studiu prețios pentru tinerii interpreți din zona Neamțului.

Cristina Ramona CHIRILĂ

Articolul Rapsodul Ghiţă Dandu: „De la Piatra-Neamț pe vale” apare prima dată în Ecoul muntilor.