Montana, cu Nicu Aflorei, Vasile Bobu, Mihai Ciucanu, Nelu Secuiu

Acelaşi entuziasm în oferirea darului său de muzică l-am surprins la domnia sa şi la sfârşit de an 2025, când a fost organizatorul nunţii unui tânăr din trupa sa actuală – „Est Music”. Un autodidact de excepţie, într-o continuă perfecţionare (în ciuda vârstei). L-am vizitat acasă şi l-am aflat înconjurat de tobe, chitare şi pe dată mi-a făcut o demonstraţie, cu scule noi sau cu cele vechi, depânând amintiri. Recunoştea, cu modestie, că nu a fost vreun Pavarotti, avea o voce plăcută, talent, ştia să împartă bucurie şi a fost înzestrat cu multă tenacitate. Bucuria sa mare a fost că Andrei, fiul său, a devenit un muzician excelent, care a avut parte de studiile necesare (absolvent de liceu de muzică şi Conservator) şi care şi-a făcut propria şcoală de muzică dedicată copiilor: Pro Music School. Şi speră ca şi nepoatele să ducă mai departe tradiţia muzicală a familiei.

Montana, cu Nici Aflorei, Mihai Ciucanu şi Ionica Harapu

Cum aţi început muzica, domnule Aflorei?

De mic mi-a plăcut să cânt, am cântat vocal la şcoală din clasa I la toate serbarile, eram o mică vedetă, dar nu aveam pe vremea aceea profesori pentru chitară aşa cum sunt acum. La liceu mi-am cumpărat o chitară pentru ca vroiam să le cânt la fete în internat şi de aici am început să mă îndrăgostesc de muzică. La liceu am avut şansa să învăţ de la un muzicant care era şi paznic la noi la internat. După ce am făcut formaţia la liceu am început să studiez cu Bobiţă, cum îi spuneam noi, pentru că el făcuse muzică la casa de copii şi era foarte talentat.

O formaţie de muzică la liceu?

Montana, cu Nici Aflorei, Mihai Ciucanu şi Victor Kravieţ

În 1984 am înființat formația numită „Trident”, în cadrul Liceului Energetic din Piatra Neamț, actualmente Colegiul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ. Membri au fost:

-Nicu Aflorei – chitară, voce;

-Radu Biza – baterie;

-Bobu Vasile – chitară solo, mandolină;

-Adrian – chitară bas.

A fost prima formație a Liceului Energetic și, din câte știm, după plecarea noastră nu a mai fost înființată alta în următorii ani. Timp de doi ani am participat la concursurile dintre licee, iar în cadrul liceului cântam la balurile organizate în cantina internatului.

După liceu aţi continuat cu muzica?

După terminarea liceului, în 1986, am continuat cu această formulă, mai puțin basistul Adrian, care a fost înlocuit cu Gicuță Diaconița, la orgă electronică. În această perioadă am început să cântăm la balurile din comunele Ceahlău, Grințieș, Poiana Largului, Borca etc.

Îmi aduc aminte că evoluaţi la Durău, în staţiune.

Cea mai importantă perioadă a fost aceea în care am cântat la Restaurantul Durău, locul în care m-am format profesional şi unde ne-am bucurat de un mare succes la vremea respectivă. Am fost angajat ca muzician la Durău, şase zile fiind pe scenă pe săptămână. Veneau grupuri mari de prin Iaşi, Constanţa, Bucureşti, veneau grupurile de ruşi, care ştiau să bea şi să se distreze. Mai ales rusoaicele…

Vă numeaţi deja „Montana”?

O demonstraţie la tobe de săptămâna trecută

După  plecarea unor membri, am înființat formația „Montana”, cu:

-Nicu Aflorei – chitară, voce;

-Bobu Vasile – chitară bas;

-Nelu Secuiu – baterie;

-Mihai Ciucanu – orgă electronică.

Cât timp a rezistat „Montana”?      

Timp de peste 20 de ani formația „Montana” a activat și s-a bucurat de succes în toată zona Moldovei, la orice tip de evenimente: nunți, baluri, spectacole. În această perioadă s-au mai alăturat ca membrii următorii:

-Ionica Harapu, solist;

-Victor Cravieţ, solist, bass;

-Valera Stoilov, saxofon.

Pe tot acest parcursul acestor ani am avut parte de momente frumoase, haioase, dar și momente mai puțin plăcute. Pentru un muzicant cel mai frumos și plăcut moment nu poate fi decât decât atunci când primeşti aplauze de la cei pe care îi ai în fața ta.

Unde cântaţi de obicei? Care erau condiţiile de spectacol?

Cu chitara de pe vremuri…

Erau acei ani în care nunțile se organizau la Căminele Culturale sau, mai rău, acasă la mire, într-un cort improvizat, iar formația cânta pe prispa casei sau în remorca unui tractor. Vă imaginați cum cântam toamna târziu, când noaptea ștergeam bruma de pe instrumente, iar degetele se lipeau pe corzile de la chitară. Vă spun sincer că erau momente în care îți venea să îți iei instrumentul și să fugi cât vezi cu ochii. O nuntă la munte începea sâmbătă dimineața cu îmbrăcatul miresei, plimbatul pe la nași, la primărie, biserică, toate conduse de vornicul satului. Când ajungeam la Căminul Cultural, noi, muzicanții, eram deja obosiți, însă nunta abia începea. Urma o noapte de hore și sârbe, cu borș și sarmale servite pe mesele aranjate cu hârtie de ziar (în special „Scânteia”). Întotdeauna se găsea cineva să facă scandal, ori nu-i plăcea muzica, ori nu-i plăcea mâncarea, ori făcea vreo criză de gelozie.

Pentru noi, cel mai plictisitor moment era închinatul (darul) care era făcut de o întreagă echipă formată din miri, nași, socri, muzicanți conduși de vornic. Muzicantul trebuia să cânte fiercărui invitat o melodie la cerere, astfel că momentul devenea plictisitor şi pentru mulţi dintre nuntași și de aici din nou reproșuri. Ce era haios că în acea perioadă microfoanele erau cu fir așa că pentru a ajunge la fiecare nuntaș aveam un cablu de 40 m pe care îl țineau oamenii pe mâini deasupra capului. După acest ritual lumea se distra la joc până a doua zi la amiază, timp în care personalul pregătea mesele pentru cei care veneau de la slujba de duminică, deci nunta o lua de la capăt.

Pentru noi, muzicanții, oboseala era la cote maxime, dar partea frumoasă era că oamenii erau mult mai uniți, mai apropiați, simpli și distractivi.

Ce a fost după „Montana”?

În anul 2011, a venit în formație Andrei, băiatul meu, și împreună am fondat formația” Allegria”, care a avut un parcurs foarte bun până în anul 2022, când o parte din membri s-au retras, moment în care am realizat că sunt singurul rămas din generația mea. Atunci, împreună cu Andrei și câțiva colegi, absolvenți ai Academiei de Muzică, am construit trupa „EST MUSIC”, care astăzi este foarte apreciată, atât în Moldova, cât și în celelalte zone ale țării.

Trupa „EST MUSIC”

Membrii „EST MUSIC” sunt:

-Nicu Aflorei-solist vocal și tobe;

-Andrei Aflorei – orgă, acordeon, voce;

-Florin Bizam – saxofon;

-Cătălin Caliuciuc – vioară;

-Ștefan Stanciu – trompetă;

-Nicoleta Mlynarzek – solist vocal;

-Raluca Antoche – solist vocal.

Ce au însemnat pentru dumneavoastră cei peste 40 de ani de muzică, de spectacol?

Alături de fecior, muzicanul Andrei Aflorei

După 40 de ani de activitate muzicală, mă uit în urmă și îmi amintesc cu drag momentele frumoase petrecute alături de toți colegii pe care i-am avut, dar ce mă întristează mai mult este faptul că unii dintre ei au plecat dintre noi prea devreme. Dumnezeu să îi aibă în pază pe dragii mei colegi Radu Biza, Bobu Vasile şi Nelu Secuiu.

  Ar mai fi foarte multe de povestit, dar mă opresc aici și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea și talentul pe care l-am putut transmite publicului meu, pentru că fără public nu exiști.

Daniel Dieaconu

Articolul O viaţă dedicată muzicii: Nicu Aflorei apare prima dată în Ecoul muntilor.

Viața m-a plimbat cu locuința în diverse locuri (cu serviciul soțului) și în final m-am stabilit în Broșteni (orășelul nostru), unde am reușit să ne facem un „rost”, cum se spune.

  La orice eveniment mergeam soțul meu îmi „aranja” măcar o cântare scurtă. Până într-o zi când el a reușit să mă înscrie la un concurs de muzică populară de mai mare anvergură, care se desfășura la Favorit TV „Rapsodia Românească”. De acolo a pornit și mai marea pasiune de a cânta, fiind apreciată de publicul larg. Ușor, ușor am reușit să găsesc colegi cu care să cânt la evenimente. Peste 10 ani am cântat în trupă după care, ca în orice formație, au intervenit „probleme” care ne-au despărțit. Actualmente cântăm doar eu și un coleg, desigur ajutați de alți instrumentiști pe care îi solicităm la eventuale evenimente mari.

Muzica e parte din mine și sigur că am transmis acest „virus” fiicei mele, Raluca, despre care deja știți. Sigur că la rândul meu, eu am moștenit glasul și darul de la mama mea. De-a lungul timpului, în paralel cu muzica, am găsit o altă pasiune care m-a „prins” foarte tare: trico-croșetatul și lucrurile hand-made. Am început ușor să fac lucruri care-mi dădeau o mare satisfacție. De asemenea, mergând cu domnișoara mea la înregistrări în studio, am început să-i scriu versuri la piesele proprii și așa, am devenit pentru un timp colaborator al unui domn profesor care scria linii melodice pentru artiști în devenire, iar eu le scriam versurile. Recunosc, mai scriu și acum la cerere. Doar să am linia melodică și găsesc tema potrivită vârstei, locului de proveniență al interpretului etc.

Pe lângă a fi soție, mamă, am reușit să fac și alte lucruri care să mă țină mereu „în priză”, să îmi aducă satisfacții, să mă facă cunoscută, să am prieteni etc.

Sunt recunoscătoare bunului Dumnezeu și familiei mele pentru toate. Dumnezeu m-a înzestrat, familia m-a susținut și prietenii m-au apreciat pentru ceea ce sunt și ce fac.

Un Mare Mulțumesc tuturor!

Articolul MARIANA ANTOCHE – AUTOBIOGRAFIE ROMANŢATĂ. DESPRE PASIUNI: MUZICĂ ŞI CROŞET apare prima dată în Ecoul muntilor.

Raluca s-a născut în Bacău şi de mică a avut veleități artistice descoperite de mama ei și de doamna educatoare! A participat la numeroase concursuri și festivaluri “avându-i mereu în preajmă pe părinții care o adoră!”. De fiecare dată, când participa la vreun concurs, punea suflet și pasiune. A crescut şi a luat lecții de clapă și vioară sub îndrumarea domnului profesor Andronic din Broșteni, timp în care activa și în cadrul Ansamblului “Muntenii Broştenilor” condus de doamna profesoară Bondar Ileana Paula.

Au fost nenumărate concursuri și deplasări în tara și în străinătate, de unde, a venit mereu cu premii. “Muzica e viața ei”. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, timp de trei ani, unde, sub îndrumarea domnului profesor Munteanu, unde a reușit să aprofundeze tainele și tehnica muzicală. A fost prezentă pe multe scene, dar cel mai mult a dorit să cânte alături de oameni profesioniști, ceea ce s-a și întâmplat de-a lungul timpului. Activează în cadrul formației „Est Music”, de care este mândră și cu care încântă publicul prezent la evenimente. O evoluţie de excepţie a avut alături de formaţia sa la “Balul Gospodarilor” de “lăsat de sec” de la Farcaşa. Doinele interpretate de ea arată o o excelentă stăpânire a genului muzical (foarte greu!) şi mult simţ artistic.

 În prezent este studentă la Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava, unde a ales sa studieze ecologie și protecția mediului. “Însă muzica rămâne sufletul ei!”, ne spune mama sa. Îi dorim artistei din Broşteni împliniri profesionale şi artistice pe măsura talentului, dorinţei şi tenacităţii sale!

Daniel DIEACONU

Articolul Portret de artist tânăr – Raluca Antoche apare prima dată în Ecoul muntilor.