Dacă în „oricare altă parte a lumei, şi în special în America, faptul ar fi fost foarte firesc şi el s-ar fi terminat cu un drum la biserică şi cu voiaj de nuntă”, scria presa de atunci, „la noi însă, ă început cu voiajul de nuntă şi se va termina cu un drum, la parchet, pe care fără să-l fi prevăzut în program, „fericitul” ginere va fi nevoit să-l facă”.

Idila se petrecu în familia pictorului ieșean O.B., om înstărit, care avea în serviciul său pe şoferul Costică Mahalu de 26 de ani. Acesta era „inteligent, vioiu şi foarte frumos el se deosebeşte de restul colegilor săi întru meserie printr-o cultură oarecare, prin manierele sale şi printr-o eleganţă oarecum pretenţioasă”. Adică, Don Juanul perfect de care se va îndrăgosti „victim”, fiica pictorului. Aceasta, studentă în anul IV la Conservatorul ieșean, în vârstă de 19 ani „de o frumuseţe răpitoare, «duduia» era o fire de adevărat artist: visătoare şi extravagantă. Pătrunsă de adevărul că dragostea nu cunoaşte bariere sociale, frumoasa fată, s-a lăsat furată de farmecul şoferului tatălui său, pe care l-a îndrăgit”, notau ziarele vremii.

Pentru cei doi îndrăgostiţi, au urmat zile de caldă fericire şi de ameţitoare iubire, turburate doar de teama scandalului atunci când tainica – şi mai ales nepermisa – legătură va fi surprinsă.

Şi, de frica de a nu fi descoperită iubirea lor interzisă au hotărât să fugă. Domnișoara și-a strâns în grabă cele necesare și suma de 3.000 de lei din economii și a plecat cu iubirea vieții sale.

A lăsat totuși o scrisoare părinților în care, după ce arată că pleacă în lume cu alesul inimei sale, declară că nimic nu o va putea separa de acela pe care-l îndrăgeşte și că atunci când se va încerca ceva împotriva iubirei sale, se va omorâ.

Fugarii s-au dus să-şi asundă fericirea între zidurile primitoare ale mănăstirei Agapia, dar vai, iubirea lor se apropia de final. Cum banii erau pe terminate, iubitul, Costică Mahalu, a mers la Târgu-Neamț, unde se angajează șofer la Dardalat, unul dintre proprietarii de autobuze care făcea curse pe ruta Târgu-Neamț-Pașcani. Iubita era mulțumită că aveau cu ce trăi, așa că principala preocupare era cea a unei locuințe. Dar Costică face imprudența de a scrie unui prieten din Iași, notând adresa de răspuns: „Dardalat. Târgu-Neamțu”, scrisoare care a ajuns în posesia părinților fetei. Părinții înștiințează Parchetul din Iași pentru prinderea celor doi. Însărcinat cu prinderea acestora a fost șeful poliției din Piatra Neamț, I. Teodorescu, ajutat de un agent. Ambii au sosit la Târgu-Neamț, unde au luat contact cu șeful poliției, comisarul Ghimicescu și au organizat prinderea, cu atât mai mult cu cât Costică era înarmat cu un pistol marca Browning. Pentru început, polițiștii au stabilit o întâlnire cu patronul tânărului, la o cârciumă, acesta declarând că este mulțumit de serviciile angajatului. Dardalat, la cererea polițiștilor, a trimis după tinerii amorezi, aceștia făcându-și apariția împreună, moment în care au fost prinși de brațe de către ofițerii de poliție, duși la sediul poliției și percheziționați. Tânără era „foarte îngrijorată de soarta lui Costică de care, spunea ea, nu o va putea despărți decât moartea. Refuză mâncarea și se ruga de polițiști să trateze în mod civilizat pe iubitul ei”. A doua zi, cu toate protestele tinerei romanţioase, a fost urcată într-un automobil şi trimisă acasă însoțiță de subcomisarul Russu iar amorezul Costică a fost trimis la Iași prin Pașcani şi deferit cabinetului de instrucţie, unde „va avea timp să constate cât de neplăcut este să traducă în fapt romantismul”. Fata însă a continuat să susţină că nu poate trăi fără el şi că tot va fugi cu el de va fi ne voie. Din păcate nu știm nimic despre soarta celor doi după sosirea acestora în Iași.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul O poveste de dragoste de altă data pe malul Ozanei sau când o studentă fuge cu şoferul apare prima dată în Ecoul muntilor.

Primul care a luat cuvântul a fost pretorul plasei Cetatea Neamțului, Eugen Agăpescu, ce era și președintele local al Uniunii Patrioților*, care în cuvântarea sa a cerut cetățenilor să sprijine Armata Roșie ca armată aliată. A urmat alocuțiunea locotenentului Ivanov, apoi cea a lui Dumitru Cojocaru, ajutor de primar, urmat de Vasile Stoian. Ion Țucă, țăran fruntaș din Vânători, a spus că românii au fost împinși în război de către legionari și Antonescu, fiind nevoie de unirea forțelor „pentru curățarea aparatului de stat de elemente fasciste și legionareˮ. Emil Goian, din partea sindicatelor muncitorești, a arătat că, în trecut, muncitorii au fost asupriți, unii arestați și chiar omorâți, fiind nevoie de organizarea muncitorilor și de sprijinirea Uniunii Patrioților care dorește „crearea unei Românii noi care să fie a poporului muncitor de la sate și orașe.ˮ

Ultimul a luat cuvântul judecătorul delegat Felix Sechter, care a arătat că actul de la 23 August 1944 a fost opera P.C.R., unind forțele democratice pentru răsturnarea guvernului Antonescu. Acesta a citit în fața audienței o moțiune a Uniunii Patrioților din plasa Cetatea Neamțului în cinci puncte, prin care se cerea:

„1. Formarea guvernului de Front Național Democratic care să execute cinstit clauzele armistițiului de la 23 August 1944.

2. Continuarea luptei alături de Armata Roșie pentru eliberarea Ardealului.
3. Scoaterea din aparatul de Stat a legionarilor și fasciștilor trădători care au împins poporul român în răsboiul nedrept împotriva Marei Republici Sovietice, răsboiu în care a pierit tineretul român.
4. Acordarea imediată de ajutoare în bani, grâu, porumb, petrol și sare populației țărănești, muncitorești și orășenești din plasa Cetatea Neamțului sărăcită din cauza și în urma răsboiului.
5. Despăgubirea acestei populațiuni pentru pagubele ce a suferit din averea celor vinovați de dezastrul Țării, în războiul dus împotriva Rusiei Sovietice.
6. Acordarea imediată a unui credit pentru reconstrucția comunei Răucești, greu încercată din cauza operațiunilor de răsboiu și a cărei populație este lipsită de locuințe, hrană și semințe pentru arătura de toamnăˮ.

Uniunea Patriotică- La un an de la declanşarea războiului împotriva U. R. S. S., respectiv în vara anului 1942, P. C. d. R. a procedat la înfiinţarea unei organizaţii ilegale, Uniunea Patrioţilor, proiectată să acţioneze pentru realizarea obiectivelor proprii comuniştilor, dar deschisă înspre categorii care nutreau sentimente şi cultivau atitudini antiantonesciene şi antigermane. Pentru a asigura cât de cât (oricum într-o proporţie infimă) difuzarea ideilor Uniunii în public, a fost prevăzut un organ de presă, „România liberă”. Intenţia de a tipări gazeta în toamna anului 1942 a eşuat, întrucât organele Siguranţei au identificat tipografia şi pe cei care se ocupau de imprimarea ei, astfel că primul număr al ei a apărut la 28 ianuarie 1943. Organizarea Uniunii a fost încredinţată unor intelectuali care erau ei înşişi membri ai P. C. d. R. sau care dovedeau simpatii pronunţate de stânga: C. Agiu, P. Constantinescu-Iaşi, Mihai Levente, Mihai Magheru, dr. D. Bagdasar, Stanciu Stoian, Simion Stoilov, Gh. Vlădescu-Răcoasa.

Uniunea patrioţilor a acţionat prin subordonare la iniţiativele şi deciziile P. C. d. R.. Astfel, a participat la demersurile pentru crearea Frontului patriotic antihitlerist. Organele Siguranţei Statului au arestat, în decembrie 1943, cea mai mare parte a conducerii Uniunii; la începutul anului 1944 a fost declanşat procesul împotriva a 50 de persoane acuzate de apartenenţă la Uniune4; sentinţa a fost pronunţată în februarie 1944.5 După 23 august 1944, Uniunea patrioţilor a acţionat sub imperativele dictate de P. C. d. R. în noul context politic. La sfârşitul anului 1945, la cererea P. C. R., cu ocazia conferinţelor judeţene şi regionale, s-a cerut transformarea Uniunii în partid politic, cu scopul de a prinde în sfera de control a Partidului intelectuali, mici-burghezi, meseriaşi etc. La sfârşitul lunii decembrie 1945, a avut loc consfătuirea cu preşedinţii şi secretarii comitetelor regionale ale Uniunii patrioţilor, care a decis pregătirea congresului şi realizarea noului partid. În cadrul Congresului, desfăşurat la Bucureşti, în zilele de 10, 11 şi 12 ianuarie 1946, a fost constituit Partidul Naţional Popular; au fost adoptate programul şi statutul, au fost aleşi Comitetul central şi preşedintele Partidului. (Mitiţă Constantinescu, Organizaţii de masă legale şi ilegale create, conduse sau influenţate de P. C. R. 1921-1944, vol. II, Editura Politică, Bucureşti, 1981).

Sursa: „Flacăraˮ, an I, nr. 5, 30 octombrie 1944, p. 2.

prof.dr. Emanuel Bălan

Articolul Prima întâlnire „liberă” la Târgu-Neamț, după 4 ani de dictatură – 22 octombrie 1944 apare prima dată în Ecoul muntilor.

În 1969, de Ziua Națională, 23 august, oamenii muncii din orașul de sub Cetate au sărbătorit „cu mult entuziasm măreaţa aniversare”612. Încă de la ora 9, peste 7000 de târgunemțeni erau adunați în fața tribunei oficiale instalate în Piața V.I. Lenin (Piața „Adormirea Maicii Domnului” azi), „dominată de o adevărată mare de fiori, lozinci, panouri şi portrete ale conducătorilor de partid şi de stat”.

Manifestațiile au fost deschise de către Gheorghe Ungureanu, secretarul Comitetului orăşenesc de partid Târgu-Neamţ și preşedintele Consiliului popular orăşenesc, care le-a vorbit celor prezenți despre importanța acelei zile în istoria românilor, dar și despre realizările deosebite obținute de către întreprinderile şi instituţiile locale, evidențiind „întreprinderea forestieră Tg. Neamţ, care a realizat la producţia globală un procent de 112,7 la sută, iar la producţia marfă vîndută şi încasată procentul de 110,6 la sută, totalizînd o depăşire la angajamentele luate în valoare de 4.633.000 lei. Cu urmare a activităţii desfăşurate, sarcinile de plan, au fost realizate şi depăşite şi de Autobaza de transporturi Tg. Neamţ, în procent de 122,5 la sută la tone transportate, în procent de 109,4 la sută la tone kilometri, în procent de 107,7 la sută la călători kilometri, realizînd economii la preţul de cost în valoare de circa 115.000 lei, iar beneficii peste plan în valoare de 200.000 lei”.

După miting, pe scenele și terenurile de sport din oraş, au avut loc bogate şi variate programe cultural-artistice şi sportive. „În cîntec şi joc, formaţiile artistice ale Casei de cultură, ale Cooperativei meşteşugăreşti, „Unirea”, ale Cooperativei orăşeneşti de consum şi-au exprimat bucuria şi satisfacţia vieţii noi”.

Important era de semnalat că „întreaga sărbătoare a demonstrat, o dată în plus, ataşamentul față de partid şi guvern, faţă de politica înţeleaptă menită să asigure neştirbită independenţa şi suveranitatea naţională a patriei, indispensabilă dezvoltării paşnice şi intens constructive pe drumul socialismului, dovedind hotărârea fermă a oamenilor muncii din Tg. Neamţ de a contribui din toate puterile la ridicarea României pe cele mat înalte trepte ale civilizaţiei.” (o concluzie ilustrativă pentru limbajul de lemn, în caz că vă era dor de discursul politic al vremii).

Programul manifestărilor din 1968 era următorul:

23 August

TRIBUNA-ora 9

MITING-orele 9,30-10,30. Muzică populară şi uşoară.

CASA DE CULTURĂ

orele 10-12-Montaj literar „Ţara mea de aur”, dansuri populare, muzică populară şi uşoară, orele 17,30-20,00- Spectacol de estradă al Teatrului „Ion Vasilescu” din Bucureşti.

TEREN „PROGRESUL”

ora 11-întîlniri de volei şi handbal.

STADION „23 AUGUST”

ora 15-fotbal : „Avîntul” şi „Voinţa”.

24 August

CASA DE CULTURĂ

orele 10-12-Montaj literar-muzical, muzică populară şi uşoară.

ora 16-Spectacol de estradă „Să cânte tinereţea” — Formaţia de estradă a Casei de cultură.

SALA „ION CREANGĂ”

ora 20-Seară cultural-distractivă pentru tineret.

TEATRUL DE VARĂ

ora 18-„Cîntăm bucuria muncii împlinite”, program prezentat de formaţia de mandoline şi chitare a sindicatului C.F.R.

Finalele „Cupei 23 August” la fotbal, voley, popice, înot.

În 1973, Ziua Națională a fost un prilej de reafirmare a „recunoştinţei şi bucuriei pentru prefacerile înnoitoare petrecute pe aceste străvechi meleaguri în anii socialismului, a încrederii neţărmurite în linia politică a partidului şi statului nostru socialist, a hotărîrii ferme de a munci cu nepregetată dăruire la materializarea luminoaselor perspective ce le-au deschis în faţa ţării Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională a partidului”.

În acest an, mai puțin locuitori au fost prezenți la deschiderea oficială, „aproape 4000 de locuitori ai oraşului — muncitori, ingineri, ţărani cooperatori, profesori, medici, meşteşugari, elevi”, iar același vorbitor, Gheorghe Ungureanu, a vorbit și despre ultimele realizări ale oamenilor muncii, care „în primele 7 luni ale acestui an, printr-o mai bună organizare a muncii, folosirea chibzuită a timpului de lucru, a utilajelor din dotare, — planul economic în profil teritorial a fost realizat la producţia globală în proporţie de 102 la sută şi la marfă 105 la suta, obţinîndu-se peste prevederi produse în valoare de 6 milioane lei şi respectiv 12,5 milioane lei. În obţinerea acestui frumos buchet de realizări cu care a fost întimpinată ziua de 23 August o contribuţie deosebită şi-au adus-o tînărul colectiv al Fabricii de volvatir, muncitorii, inginerii, tehnicienii şi ceilalţi salariaţi de la UFET, colectivele de muncă de la fabrica mixtă „Ozana”, SMA, Lotul 4 construcţii, cooperativele meşteşugăreşti „Unirea“ şi „Arta decorativă”. A urmat ca în fiecare an un program cultural-artistic derulat pe parcursul celor două zile, 23-24 august.

23 August

MANIFESTĂRI ARTISTICE

CASA DE CULTURĂ: program de cîntece prezentat de corul cooperative orăşeneşti de consum, recital de poezie patriotică susţinut de Cooperativa „Unirea”, montajul literar-muzical „Eroilor din August” prezentat de un colectiv artistic al fabricii de volvatir, concert de muzică uşoară oferit de formaţiile din localitate (9,30-13).

După amiază, între orele 18-19,30, în aceeaşi sală vor fi prezentate: montajul literar-muzical „Ţară scumpă, mîndră floare” (de către un colectiv artistic al casei de cultură), recital de poezie patriotică „Ţara şi partidul” (colectivul de recitatori al întreprinderii de transporturi auto), un program de dansuri şi cîntece populare (formaţia şi soliştii cooperativei „Arta decorativă”), un concert de muzică uşoară susţinut de orchestra şi soliştii Casei de cultură. Apoi, între orele 19,30 -24, va urma

o seară de dans.

MANIFESTĂRI SPORTIVE

Bazele sportive ale oraşului vor găzdui între orele 11-14 şi 15-18 întreceri dotate cu Cupa „23 August” la atletism, volei, ciclism, popice şi fotbal. Pe traseul Cetatea Neamţului — Monumentul vînătorilor de munte se va desfăşura un concurs de orientare turistică.

24 August

MANIFESTĂRI ARTISTICE

CASA DE CULTURĂ : program artistic cuprinzînd montajele literar-muzicale „Ţară, mîndră floare” şi „Patrie, inima noastră” prezentate de colectivele artistice ale Casei de cultură şi Cooperativei „Arta decorativă”, dansuri şi cîntece populare cu formaţia şi soliştii Fabricii de volvatir, recitalul de poezie patriotică „Întinerim cu tine, străbună Românie” susţinut de un colectiv artistic al fabricii mixte „Ozana“ şi concertul de muzică uşoară oferit de formaţiile Casei de cultură şi Fabricii de volvatir (orele 18-19,30). În încheiere, se va desfăşura o seară de dans (orele 20-24).

MANIFESTĂRI SPORTIVE

Întîlniri de fotbal şi întreceri atletice vor fi organizate în cursul dimineţii, pe stadionul „Cetatea” (orele 9-13).

Pentru anul 1981, avem doar programul manifestărilor, pe care îl redăm mai jos:

23 august

ora 10-18 : Parc Cetate. Program artistic prezentat de orchestra şi soliştii de muzică ușoară şi populară de la întreprinderea „Volvatir” Tg. Neamţ. Dansuri populare prezentate de formaţiile Casei de cultură şi ansamblul folcloric al întreprinderii „Volvatir”.

ora 18-22: Casa de cultură. Seară cultural-distractivă pentru tineret.

MANIFESTĂRI SPORTIVE

ora 10: Arena „Forestierul”. Cupa „Eliberării” la popice.

ora 11: .Stadion „Cetate”. Fotbal: „Cetatea” Tg. Neamţ — „Cristalul” Dorohoi.

ora 13: Teren Liceul „Ştefan cel Mare”, întreceri la volei.

24 august

ora 10-12. Casa de cultură. „Biruitoare flamură de August”-spectacol susţinut de grupul vocal şi recitatori de la cooperativa „Unirea” şi de grupul folk al Casei de cultură.

ora 14-18 : Parc „Cetate“. Serbare cîmpenească.

MANIFESTĂRI SPORTIVE

ora 10: Casa de cultură. Cupa „Eliberării” la tenis de masă şi şah.

ora 12: Teren Liceul „Ştefan cel Mare”, întreceri la handbal.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul 23 August, sărbătoarea națională de-a lungul timpului apare prima dată în Ecoul muntilor.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. Am ales trei ani, 1965, 1971 și 1980, pentru a redescoperi atmosfera de sărbătoare.

În 1965, „la Tg. Neamţ, ziua de 1 Mai a fost frumoasă încă de dimineață cînd pe toate străzile oraşului, pavoazate cu lozinci, drapele, ghirlande, stegulețe, mii de locuitori se îndreptau spre piaţa V. I. Lenin. La miting au participat peste 4 000 de cetăţeni, care, într-o atmosferă entuziastă au manifestat pentru succesele obţinute de poporul nostru, sub conducerea partidului, în desăvârșirea construcţiei socialismului. A vorbit tovarăşul Nicolae Tănase, prim-secretar al Comitetului raional de partid. Cuvântul său a fost în repetate rînduri subliniat de aplauze şi ovaţii în cinstea partidului, a eroicei noastre clase muncitoare, ţărănimii muncitoare, patriei noastre socialisteˮ. Printre invitați, la tribună s-au aflat și Gheorghe Maftei, Erou al Muncii Socialiste, preşedintele cooperativei agricole de producţie Țibucani, Nicolae Contu, mecanic la I.R.T.A., Ichim Ioan, conducător auto la I.R.T.A., Ioan Ciocoiu de la Organizaţia economică locală, Gheorghe Afrăsinci şi Nicolae Roşu de la I. F. Târgu-Neamţ, „fruntaşi şi evidenţiaţi în întrecerea socialistăˮ.

După terminarea mitingului, „pe estradele de lângă tribună, sala Ion Creangă, şi de la Cetate, formaţii artistice din oraş şi raion au prezentat bogate programe de coruri, dansuri, declamaţii etcˮ.

Ca în fiecare an, și în 1971, de ziua celor care muncesc, orașul a fost pavoazat cu „drapele ale P.C.R., R.S.R., lozinci, ghirlandeˮ, iar mii de oameni ai muncii au defilat prin fața tribunei oficiale, purtând „grafice ce prezintă realizările obţinute în cincinalul trecut și prevederile celui actual, lozinci, portrete ale conducătorilor partidului şi statului, baloane multicolore, steguleţe şi multe, multe floriˮ, evident fără nelipsita voioșie, așa cum semna ziaristul de la „Ceahlăul”.

Discursul lui Gheorghe Ungureanu, secretarul Comitetului orăşenesc de partid și preşedinte al Consiliului popular orăşenesc, a fost presărat cu aplauze și scandări. A urmat până târziu în noapte programul artistic și sportiv, care a continuat și pe 2 mai, ziua tineretului”.

Ziua de 1 Mai

Manifestări artistice

ESTRADA DIN PIAŢA V.I. LENIN – Ora 9,20 Program de cântece patriotice şi revoluţionare susţinut de corurile Cooperativei de consum, Casei de cultură şi Liceului „Ştefan cel Mareˮ din localitate. În continuare, întîlnire cu soliştii formaţiilor de muzică populară ale Casei de cultură, Liceului „Ştefan cel Mare“ şi Cooperativei meşteşugăreşti „Unirea”. Apoi, elevi ai şcolilor generale nr. 2 şi nr. 5 vor prezenta montajele literar-muzicale „Slavă partiduluiˮ şi „Te cînt, partidˮ.

CASA DE CULTURĂ. Ora 11: Muzică uşoară în compania formaţiei instrumentale „Stereo“ a cooperativei orăşeneşti de consum şi a soliştilor vocali ai Casei de cultură. Vor fi prezente apoi pe scenă formațiile de dansuri populare ale Şcolii generale nr. 3 Humuleşti, Liceului „Ştefan cel Mare”, Cooperativei meşteşugăreşti „Unireaˮ şi a Cooperativei meşteşugăreşti „Arta decorativăˮ. În încheierea programului, o formaţie artistică a Casei de cultură va prezenta montajul literar-muzical „Laudă munciiˮ.

Manifestări sportive

TENIS DE MASĂ. Sala Clubului „Voinţaˮ va găzdui de la ora 11 întrecerile din cadrul competiţiei dotate cu „Cupa 1 Maiˮ.

FOTBAL. Pe terenurile şcolilor generale şi pe cel al Liceului „Ştefan cel Mareˮ se dispută partide de fotbal în 6 în cadrul competiţiei dotate cu „Cupa 1 Maiˮ.

Ziua de 2 Mai

Manifestări artistice

CASA DE CULTURĂ. începînd de la ora 10, pe această scenă vor evolua: soliştii de muzică populară ai Casei de cultură, ai Cooperativei „Unireaˮ  şi liceului din localitate, formațiile de dansuri ale cooperativelor „Unireaˮ şi „Arta decorativăˮ, Şcolii generale nr. 3 Humuleşti şi Liceului „Ştefan cel Mareˮ; formaţia de muzică uşoară „Stereoˮ a Cooperativei orăşeneşti de consum şi soliştii Casei de cultură. Vor fi prezentate montajele literar-muzicale „Te cînt partidˮ (Şc. gen. nr. 5), „Slavă partiduluiˮ (Şc. gen. nr. 2) şi „Laudă muncii” (Casa de cultură). Ora 17: Spectacolul de estradă „Te-aştept cu gluma la concertˮ, prezentat de un colectiv artistic al Casei de cultură.

Manifestări sportive

ORIENTARE TURISTICĂ. „Cupa 1 Maiˮ (ora 10, traseu în zona Cetăţii).

FOTBAL. „Cupa 1 Maiˮ la fotbal în 6 programează jocuri pe terenurile şcolilor generale şi cel al Liceului „Ştefan cel Mareˮ.

ATLETISM. „Cupa Semicentenaruluiˮ (ora 10, stadion Cetatea).

ŞAH. „Cupa 1 Maiˮ (ora 8,30, sala Casei de cultură).

Peste 10 ani, în 1980, ziua de 1 Mai era sărbătorită în avans prin discursuri și parade, programul cultural-artistic și sportiv este mult mai redus după cum se poate vedea, fiind întins pe patru zile, 1 mai fiind într-o zi de joi:

1 Mai

—orele 10 şi 16. Casa de cultură-spectacole cultural-artistice;

—ora 9, parcul Cetate, Crosul „Cravatelor roşii“, iar la ora 11, Crosul „Petrodava 2000“.

2 Mai

— ora 10-13, Casa de cultură, „ Tinereţe comunistă“, spectacol literar -muzical;

— orele 16-18, Casa de cultură, spectacol cultural-artistic.

3 Mai

— ora 10, Casa de cultură ,spectacol cultural-artistic prezentat de „Arta decorativă“, Liceul agro industrial;

— ora 9, Casa de cultură, Cupa „1 Mai“ la şah.

4 Mai

—program artistic prezentat de formaţii de la U.F. E. T. , Autobază ş .a .

— ora 11, Stadionul- Cetatea; fotbal: Cetatea — Siretul Bucecea;

1 Mai a fost sărbătorită muncitorește până în 1989, însă odată cu democrația, sărbătoarea și-a pierdut din festivismul comunist păstrând doar aspectul câmpenesc al micilor și berii la iarbă verde.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul 1 Mai la Târgu-Neamț în perioada comunistă apare prima dată în Ecoul muntilor.

Succesul echipei târg-nemțene venea la prima ediție a acestei competiții, organizată, după cum aflăm, cu scopul „de a asigura o activitate continuă, impulsionînd munca comisiilor raionale şi orăşeneşti de volei atît în ce priveşte selecţionarea şi pregătirea unor elemente cît mai talentate, cît şi în ce priveşte organizarea şi popularizarea întîlnirilor susținute pe teren propriu. De asemenea şi arbitrii existenţi au putut fi angrenaţi într-o activitate organizată, contribuind efectiv la buna desfăşurare a partidelor, ridicîndu-şi permanent nivelul de pregătire pentru a conduce cu cît mai multă competență jocurile la care au fost programaţi. La fel, birourile secţiilor de volei din asociaţiile participante au fost mai strîns legate de activitatea echipelor, preocupîndu-se cu mai multă răspundere de procesul instructiv-educativ şi de întărirea bazei materiale”.

Se aprecia că obiectivele stabilite la începutul campionatului au fost îndeplinite, însă se spera la o „creştere calitativă mai substanţială în ce priveşte nivelul tehnic al echipelor participante, element de bază pentru sporirea numărului de spectatori cît şi pentru promovarea unor elemente de valoare în secţiile de performanţă”.

Prima ediție a campionatului regional a aliniat la start zece echipe, iar echipa „Progresul” din Târgu-Neamț merita acest titlu, după cum aprecia ziaristul sportiv, „dovedind o mai bună pregătire tehnică şi orientare tactică, ca urmare a unui proces de instruire asigurat cu multă competență de către inimosul instructor V. Marian, „Progresul” Tg. Neamţ a reuşit frumoasa performantă de a obţine, în toate întîlnirile pe care le-au susţinut, numai victorii. Echipa de sub Cetate a avut ca adversari principali echipele „Știinţa” I. P. Bacău, „Chimia” Gh. Gheorghiu-Dej şi „Flamura roşie” Sascut, „care s-au menținut în apropierea liderului, fără însă a-l putea depăşi”.

Redăm mai jos și clasamentul final al acestei prime ediții:

1 Progresul Tg. Neamț 18 18 0 54-8  36 p.

2 Știinţa I.P. Bacău       18 15 3 47-21 31 p.

3 Chimia Gh. Gh. Dej   17 11 6 39-23 28 p.

4 Flamura Roșie Sascut 18 10 8 35-35 28 p.

5 Voința Moinești          18   9 9 36-30 27 p.

6 Voința Roman             18   9 9 36-30 26 p.

7 Textila Buhuși             18   7 11 28-40 25 p.

8 Viitorul Săvinești        18   5 13 23-45 22 p.

9 Sănătatea Bacău          17   3 14 25-45 20 p.

10 Avîntul Tg. Ocna      18   2 16 10-51 11 p.

Până în 1990, voleiul și mai apoi handbalul au făcut cinste urbei de pe apa Ozanei, echipele feminine reprezentante ale celor două sporturi au ajuns până în divizia B.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul Când voleiul de la Târgu-Neamț era primul pe regiune apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cronica oficială maghiară și documentele emise de Sigismund consemnează că armatele regale au înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. La 2 februarie 1395, s-a emis un act de cancelarie „ante castrum Nempchˮ, care constituie prima atestare documentară a cetății.

Primul document care menționează numele unui pârcălab (comandant de cetate) datează din anul 1407. Pârcălabii cetății făceau parte din sfatul domnesc, atât în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cât mai ales în timpul lungii domnii a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Dintre aceștia sunt de menționat Șandru, Stanislav Rotompan și Arbore cel Bătrân.

Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Totodată, au fost descoperite monede din timpul domniei lui Petru I, acestea constituind o dovadă certă că Cetatea Neamț a fost construită în a doua parte a domniei lui Petru I, perioadă în care Moldova a cunoscut o dezvoltare economică și politică continuă.

Primul călător străin care ajunge la cetate este Petre Diodat Baksic, la 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu, care reface cetatea, ce a stat mulți ani părăsită, cum ne menționează Baksic.

Bandini, la 1646, o descrie astfel „mănăstire înălțată pe culmea muntelui, care arată mai degrabă a cetate decât a mănăstire, zidul spre răsărit este dublu, cel din afară are 80 de picioare înălțime, cel dinăuntru, 50. Are o lățime, în multe locuri, de 15 picioare. Poarta din afară, suspendată, se ridică odată cu podul mobil, la o înălțime de 50 de picioare de la pământ: podul întors într-o parte are 80 de pași în lungime și 12 în lățime; el se sprijină pe niște stâlpi de piatră înalți de 50 de picioare. Înăuntrul zidului al doilea este capela Sfântului Nicolae, ridicată cu mare meșteșug, îmbrăcată în icoanele strălucind de aur ale Domnului Hristos și a Maicii Sale, ale sfinților apostoli și ai părinților greci. Înăuntru stau monahi de națiune ruteană. Are patru metereze, păzitorii porților sunt pedestrași de ai principelui. Ai zice cu mai multă dreptate că este o cetate decât o mănăstire”.

La 1835, naturalistul Julius Edel, vizitând zona, se opreșțe și la Cetate. Accesul de face pe un „drum foarte comod, în zig-zagˮ, dar edificiul era o ruină și din cauza „boierilor din vecinătate, care au luat piatra pentru casele și mormintele lorˮ. Ruinele i se par mult peste așteptări, cu „forma unui pătrat, cu latura spre miază-zi ceva mai lată decât cealaltă; numai zidul dinspre miază-zi mai are crenele. Intrarea principală se găsește însă pe latura de răsărit, unde mai există încă patru ziduri ascuțite, pe care probabil se sprijinea un pod mobil. O altă intrare se mai găsește pe partea de nord; zidul din această parte este mult mai întărit decât în celelalte părți printr-un parapet și trei reliefuri. Zidurile cetății sunt masive și, ca toate zidurile din evul mediu, sunt din piatră legată cu var. Pe laturile de răsărit și apus se găseau bolți, ale căror urme se mai văd și azi în pereți. (…) În prezent, tot molozul, dărâmăturile și chiar șanturile sunt năpădite de bălăriiˮ.

Billecocq, la 1846, o descrie ca fiind un „cuib de vulturi pe vârful unei stânci prea puţin accesibilă”, prezentând apoi faptele de vitejie ale lui Ştefan cel Mare şi legenda mumei lui Ştefan cel Mare. La 1850-1851, militarul englez James Skeene, vizitând cetatea, o află „situată pe o înălţime ce domină valea râului Neamţ şi acoperă micul târg cu acelaşi nume. Zidurile exterioare au fost total distruse şi azi cu greu le pot fi găsite urmele, dar zidurile interioare încă au rămas la fel ca şi contraforţii unui pod basculant peste o râpă naturală; două turnuri ce flanchează calea de acces nu au fost prea rău afectate; poarta, câteva trepte, o cisternă, bolțile capelei şi catacombele încă pot fi văzute, fapt ce vorbeşte despre vechea glorie a Neamţuluiˮ. Vorbeşte apoi despre gloria cetăţii, în special despre episodul cu asediul regelui polon Jan Sobieski.

În iunie 1884, Mary Walker vizita ruinele cetății, situate „pe o stâncă, patru turnuri la colțuri, contraforturi puternice, iar șantul de apărare era plin de vegetație. Se mai păstrează trei stâlpi ai poduluiˮ.

În trecerea sa spre Mănăstirea Neamț, la 1900, Pittard contemplă în timpul unui scurt popas ruinele Cetății Neamțului, situate pe un versant abrupt, spălate de ploi, care amintesc de bătăliile lui Ștefan cel Mare.

După cum s-a putut observa, trecutul glorios al acestui cuib de vulturi a trezit interesul nu doar al scriitorilor, ci și al călătorilor străini, care au vizitat cetatea atrași de trecutul ei glorios.

prof. dr. Emanuel BĂLAN

Articolul Sub semnul muzei Clio: CETATEA NEAMȚ ÎN VIZIUNEA CĂLĂTORILOR STRĂINI apare prima dată în Ecoul muntilor.

Născut la 16 noiembrie 1982, în satul lui Creangă, urmează școala generală din Humulești, Liceul „Ștefan cel Mare” din Târgu-Neamț, Facultatea de Istorie a Universității „AL.I. Cuza” din Iași (absolvită în 2005) și Masterul în istorie la aceeași universitate, în 2007. Pentru o scurtă perioadă (2005-2007), a fost profesor de istorie la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Târgu Neamţ, pentru ca, din 2007, să lucreze la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ, fiind și șef de secție muzeală (2008 – 2018, 2019 – prezent). Din 2014, este doctor în ştiinţe istorice al Institutului de Arheologie din Iaşi, Academia Română.

Așa cum declara în mai multe interviuri, și-a descoperit pasiunea pentru istorie încă din copilărie, tatăl său un iubitor de istorie avea acasă o colecţie destul de mică de monede, mai vechi şi mai noi, ceea ce pentru copilul Vasile a fost ceva de interes cu atât mai mult, cu cât, tatăl îi povestea despre evenimente istorice și despre personaje personaje reale sau legendare, de istoria recentă pe care el o trăise. Totuși, ceea ce l-a atras a fost o bucată dintr-un vas de lut antic descoperit de bunicul său în apropierea Humuleştiului natal. Avea să afle cei cu acel vas în anii studenției, că făcea parte dintr-un vas de provizii din secolul al IV-lea d. Hr.

Pasiunea sa pentru istorie a fost încurajată de părinții astfel că, spune Vasile Diaconu, prin clasa a VI-a avea deja o camera a casei transformată în mic muzeu. Momentul determinat pentru cariera de arhelog, a fost participarea la o manifestare dedicată zilelor liceului cu un referat despre rezultatele propriilor mele cercetări de teren, realizate în împrejurimile oraşului Târgu Neamţ.

O parte din formarea ca arheolog o datorează așa cum afirma profesorilor Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiugă şi Neculai Bolohan, cu acesta din urmă stabilind o colaborare care i-a permis să se orienteze către un domeniu de interes foarte captivant – epoca bronzului. „De altfel, cu Domnia Sa am şi făcut stagiul de practică arheologică în trei din cei patru ani cât au durat studiile mele. Spiritul pedagogic, meticulozitatea şi orizontul larg în cercetare ale profesorului Bolohan, au constituit câteva repere extrem de importante pentru devenirea mea ulterioară”, spunea într-un interviu, Vasile Diaconu.

În perioada 2014-2016, a fost cercetător ştiinţific în cadrul Centrului Internaţional de  Cercetare a Culturii Cucuteni (Piatra-Neamț) (2014-2016). Din 2008 figurează ca arheolog specialist în Registrul Arheologilor din România, iar din 2017, este arheolog expert, arheologie preistorică.

Este membru a numeroase asociații naționale și internaționale dintre care amintim: Societatea de Ştiinţe Istorice din România din 2010; Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova din 2013; Comisia de Istorie a Oraşelor din România din 2016; European Association of Archaeologists din 2018; Comisia Națională de Arheologie de pe lângă Ministerul Culturii și Identității Naționale (2018-2022); Asociaţia de Istorie a Balcanilor, al EXARC (cel mai important organism international dedicat arheologiei experimentale) în perioada 2020-2021; Institutului de Cercetări Bioarheologice şi Etnoculturale – Republica Moldova din 2018 și membru al Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice „Constantin Matasă” (din 2013). În perioada 2021-2023 a fost vicepreședinte al Fundaţiei Culturale „Ion Creangă” Târgu Neamţ.

Domeniile sale de interes și de competențe privesc Preistoria spaţiului est-carpatic, în special epoca bronzului, arheologia sării, epoca bronzului în spațiul sud-est european, industria litică a comunităților preistorice și arheologia experimentală. Este membru în colegiul de redacţie al revistei „Memoria Antiquitatis”. A realizat numeroase cercetări arheologice de suprafață în Depresiunea Neamţ (Târgu Neamţ şi zonele adiacente 2000-2024), Valea Bașeului, Botoșani (2004-2009), Valea Moldovei la Moțca, Cristești, Forăști și Drăgușeni (2010), contribuind la  identificarea a peste 200 de situri arheologice noi în judeţele Neamţ, Iaşi, Botoşani, Suceava.

A desfășurat campanii arheologice în șantierele arheologice de la – Siliştea – Pe cetăţuie (com. Români, jud. Neamţ), campaniile 2002, 2003, 2004; Târgu Neamţ – Dealul Pometea, campaniile 2003, 2017; Ţolici – Hălăbutoaia (com. Petricani, jud. Neamţ), campaniile 2008, 2010; Cetatea Neamţ, campania 2007, 2008; satul Ştefan cel Mare – Conacul şi Biserica Sf. Gheorghe (com. Ştefan cel Mare, jud. Neamţ), 2009; Poduri – Dealul Ghindaru (com. Poduri, jud. Bacău), campania 2009; Piatra- Neamţ – Curtea Domnească (mun. Piatra-Neamţ), campaniile 2010, 2011, 2014; Roman – Arhiepiscopie (mun. Roman), campania 2015; Roşiori – Dulceşti (com. Dulceşti), campania 2015-2023; Răuceşti – Munteni (com. Răuceşti), campaniile 2015, 2016, 2017, 2018; Izvoare – La izvoare (com. Dumbrava Roşie), campania 2016, 2017; Moreni – Biserica Sf. Parascheva (com. Văleni), campania 2018; Topolița – Nord- vest de sat (com. Grumăzești),  campaniile 2019-2024; Mănăstirea Văratec – Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” (com. Agapia), campania 2021 și Roman – Spitalul Arhiepiscopiei, campania 2023.

A participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale de la Leuven, Belgia (2012), Piatra-Neamț (2013, 2014, 2018), Suceava (2014, 2015); Chișinău (2015, 2018, 2021, 2022, 2023), Iași (2015, 2019, 2023); Odessa ( 2018), Barcelona (2018); Cahul (2018, 2019), dar și naţionale, la Iaşi (2008, 2011, 2018, 2023), Târgovişte (2009), Sibiu (2011, 2019), Cluj (2018), Bacău (2010, 2011, 2014, 2017, 2018, 2019, 2020), Suceava (2010, 2011, 2013, 2016), București (2019), Kiel (2021), Budapesta (2022), Cairns, Australia (2023), Alcalá University, Madrid (2024) și Rome, Sapienza University (2024).

A obținut premiile „A. D. Xenopol” ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România în 2013, pentru volumul „Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice” și, în 2017, pentru volumul „Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din județul Neamț” și premiul „Aurelian Iordănescu” în 2020, pentru editarea cărţii „Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe”. A primit Medalia de aur la salonul de carte Euroinvent 2024, pentru volumul V. Diaconu, Al. Gafincu (Eds.), The Bronze Age in Eastern Europe. Multidisciplinary approaches (2024).

Este autor a peste trei sute de articole științifice, rapoarte arheologice, rezumate, recenzii și note bibliografice iar până în prezent a publicat lucrările: „Hăneşti-Botoşani. Mărturii arheologice şi istorice”, 2010; „Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice”, 2012; „Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din judeţul Neamţ”, 2016; „Izvoarele sărate din microzona Agapia-Bălțătești-Ghindăoani” (coordonator), 2017; „Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe”, 2019 (coautor); „Faianță și porțelan din colecțiile Complexului Muzeal Județean Neamț. Catalog de expoziție”, 2019 (coautor); „The Bronze age in Eastern Europe. Multidisciplinary approaches”, 2023 (coautor) și „Comunități Preistorice, Antice și Medievale de pe cursul mijlociu al Siretului. Așezările de la Filipești și Aldești. Cercetările arheologice din anii 1960-1962”, 2024 (coautor).

Este membru în colectivul de redacție (2013-2018), secretar de redacție (2019-2022) și redactor-adjunct din 2022 și până în prezent al revistei Memoria Antiquitatis, (2022-2024); membru în colectivul editorial (2019-2023) al „Revistei de Arheologie, Antropologie şi Studii  interdisciplinare” și membru în colectivul editorial al „Revistei Arheologice”, Chișinău (din 2021).

În septembrie 2019, a primit titlul de Cetățean PRO URBE din partea Consiliului Local al orașului Târgu-Neamț.

Pentru că iubește foarte mult ceea ce face, nu putem încheia acest medalion dedicat arheologului Vasile Diaconu fără pledoaria sa pentru istorie și în special pentru arheologie: „Arheologia este ştiinţă, dar, într-o anumită măsură, este şi artă. Aş putea să spun că este şi un stil de viaţă activ, pentru că în permanenţă te confrunţi cu lucruri şi situaţii noi, care necesită aprofundate. Este şi un privilegiu, pentru că doarun arheolog poate să scoată din liniştea pământului vestigii care să ne spună ce am fost şi cum am evoluat. Şi mi-aş dori ca cititorii să mă creadă că nu există onoare mai mare decât să dai pământul la o parte şi să ai în faţa ochilor lucruri făurite acum mii de ani şi care înmagazinează poveştile unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată. Un vas de lut dintr-o săpătură arheologică nu este doar un simplu artefact, este un întreg univers; un om a adus lutul, poate altul a făurit vasul, altcineva a adus lemnele necesare pentru arderea lui, poate un detaliu din natură l-a inspirat pe meşterul olar să-l picteze, sau poate credinţele acelor vremuri impuneau asta, o femeie a gătit în acel vas sau a oferit în schimbul lui o unealtă de piatră, iar un copil în fugă l-a răsturnat şi l-a spart, transformându-l în istorie. Iar eu, arheologul, trebuie să reconstitui obiectiv, pentru ştiinţă şi publicul larg, tot acest posibil traseu”.

Sănătate multă îi dorim şi cât mai multe proiecte cu izbândă!

Prof. dr. Emanuel BĂLAN

Articolul PERSONALITATEA LUNII: Vasile Diaconu, un arheolog neobosit apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pe stadionul de sub cetate au jucat nume mari din fotbalul autohton, Raț și Iencsi fiind doar două dintre acestea. Visul frumos s-a întrerupt odată cu plecarea patronului Valentin Gârbea, un nume uitat din păcate, de către cei care conduc azi destinele echipei. Să revenim însă la începuturile formației sportive. „Cetatea” Târgu Neamț a participat 3 sezoane în divizia B (Liga 2) și 28 sezoane în divizia C (Liga 3).

Deși echipa a fost înființată în 1964, totul începea în anul 1974, atunci când numele echipei era „Ozana” Târgu-Neamț. Un an mai târziu, în 1975, echipa promova în Divizia C a campionatului României, în Seria a II-a, după barajul cu „Avântul” Huși 2-1 și 2-0, meciul de sub Cetate fiind urmărit de 1500 de oameni, un record pentru un meci de fotbal la Târgu-Neamț.

A urmat 19 sezoane consecutive în divizia C. La sfârșitul sezonului, echipa nou promovată avea să termine pe locul 12. Despre secretul succesului și al promovării, antrenorul Mircea Crețu, consilierul voluntar al formației, spunea: „Ozana, formaţie cu care Tg. Neamţ spera să intre printre combatantele diviziei C — a avut în acest sezon pentru prima oară o conducere tehnică specializată. Apoi un alt atu al său a fost tinerețea jucătorilor: 6 membri ai formaţiei sunt sub 19 ani (din care 2 mai au încă un an de juniorat — Croitoru II şi Dumitraș. De la o etapă la alta, a progresat din punct de vedere tactic, practicând un joc ofensiv. De altfel, în retur ea a pierdut un singur meci – cel cu Azochim. Amatorii de fotbal din oraş îşi înconjură cu simpatie favoriţii, punîndu-și speranțe mari în promovare, speranțe pe care le-am alimentat şi eu cu destulă sămânţă de optimism, asigurîndu-i că în acest an nu ne poate scăpa un loc în eşalonul III al fotbalului nostru. Am o dublă mulţumire, sincer vorbind: mai întîi pentru că dintr-o formaţie renumită prin joc brutal, am finisat un lot redutabil, disciplinat; apoi pentru că… sunt născut în Tg. Neamţ şi satisfacţia e cu atît mai mareˮ.

În sezonul 1974/1975, lotul folosit de echipa „Ozana” a fost: Floş, Constantinescu — portari; Croitoru II, Pasat, Axinte, Fodor, Gavriluță — fundaşi; Meterciuc, Croitoru I, Dascălu, Roman, Dumitraş — mijlocaşi; Ionaşcu, Anegroaie, Tulbure, Doru Apetrei, Hritcu — atacanți.

În sezonul 1976/1977, numele echipei avea să se schimbe, iar „Ozana” Târgu-Neamț să se transforme în „Cetatea” Târgu-Neamț. În acest sezon va termina pe locul 11, și se va califica până în 16-imile de finală din Cupa României, eliminată după ce pierde 0-3 cu Jiul Petroșani. Următorul sezon, 1977/1978, va fi terminat pe locul 8, iar 1978/1979, pe locul 14.

Pentru sezonul 1979/1980, lotul echipei antrenate de către Ștefan Mingiuc era format din: Floş, Gurău (portari), Rusu, Petrescu, Suliman, Pumel, V. Popovici, L. Popovici, Vrăjitoru, V. Petrescu, Constantinescu, Dascălu, Blejuşcă, Vălu, Alucăi, V. Dumitriu. Obiectivul echipei era clasarea în primele zece echipe, ceea ce s-a și reușit, la finalul sezonului terminând pe locul 8.

Tot în această perioadă, fotbalul târgu-nemțean avea și două echipe în divizia județeană, „Volvatirul” și „Voința”, pentru ca, din sezonul 1979/1980, să rămână cu o singura echipă, „Cetatea”. În sezoanele 1980/1981, 1981/1982, Cetatea a terminat pe locul 11, respective 14.

O prezentare a echipei la începutul returului campionatului 1982/1983, o găsim în numărul din 19 martie 1983 a ziarului „Ceahlăul”. Culorile clubului erau roș-albastru, președintele clubului fiind Neculai Oancea, iar secretarul, Ion Dunca. Antrenor era profesorul Ștefan Mingiuc, iar stadionul „Cetatea” avea o capacitate de 500 de locuri. „Cea mai bună perfomanță de până atunci era calificarea în șaisprezecimile Cupei R.S.R. Lotul pentru retur era format din: Gîrbea Valentin (27 ani ) şi Dunca Vasile (28), portari; Suliman Radu (27), Petrescu Daniel (24), Rusu Dumitru (21), Scutaru Gh. (24) şi Punei Gh. (29), apărători; Strujan Stelian (23), Vrăjitoru Vasile (26), Năstăselu Vălu (20), Cristescu Petru (20), Strujan Petru (29), Dumitraş Ion (25) şi Croitoru Constantin (26), mijlocaşi; Bîrzu Mihai (23), Popovici Gh. (21), Dascălu Ioan (29), Grigoriu Constantin (24), Croitoru Vasile (29) şi Ţăranu Ovidiu (19), atacanţi; obiective — clasarea în primele 6 echipe în acest campionat. Echipa este patronată de întreprinderea „Volvatirˮ. La finalul acestui sezon obiectivul nu a fost indeplinit, terminând pe locul 11.  În sezonul următor 1983/1984, s-a clasat pe locul 10. Între timp, în campionatul județean de fotbal 1984/1985, revine echipa „Voința”, pentru ca, în campionatul județean 1988/1989, să revină și „Ozana” Târgu-Neamț, care își va schimba numele în „Cauciucul” apoi „Mobila” Târgu- Neamț.

Revenind la „Cetatea”, va termina sezoanele: 1984/85 – loc 8; 1985/86 – loc 5; 1986/87 – loc 6; 1987/88 – loc 5; 1988/89 – loc 4; 1989/90 – loc 14; 1990/91 – loc 11; 1991/92 – loc 3; 1992/93 – loc 10. După 18 sezoane în liga 3 (divizia C), la capătul sezonului 1993/1994, promovează în divizia B. Sezonul 1994/1995 avea să fie cel mai strălucitor an pentru echipa târgu-nemțeană, aceasta ocupând locul 4 în eșalonul al doilea, venind din postura de nou promovată. Despre această perioadă de după 1990, Valentin Gârbea, patronul din 1991 până prin 1996, declara într-un interviu că totul a început în 1991, când i s-a propus de către „dl. Vasile Dron, dl. Gavril Florescu de la Cooperație și Ion Bivolaru” să preia echipa. Încet, încet a adus jucători pentru că, „era neplăcut să vezi că la echipa „Cetatea” Târgu Neamț erau vreo 10 jucători din altă parte și erau și titulari. Luasem vreo trei jucători de la Pașcani, vreo doi de la Bârlad, mai ales că exista un culoar de promovare în liga a doua. Am apăsat pe accelerator și ne-am dus în liga a doua”. Sezonul 1995/1995, îl termină pe locul 15 și  încep problemele pentru echipă și jucătorii valoroși încep să plece, lucrul acesta văzându-se în jocul echipei care avea să retrogradeze în Divizia C, locul 17 în sezonul 1996/1997. Anul 1997, marchează desființarea pentru prima data a echipei „Cetatea” Târgu-Neamț iar orașul avea să rămână fără echipa de fotbal.

După desființare s-a înființat o echipă la clubul sportiv școlar, care în 1999, promovează în divizia C, ca CSȘ Târgu Neamț, care activează în sezonul 1999/2000.

Echipa este reînfințată în 2006 și în 2007, promovează în divizia C, după barajul cu „Energia” Vulturu 2-0. Urmează cinci sezoane în liga a III-a: 2007/2008 – loc 10; 2008/2009 – loc 12; 2009/2010 – loc 9; 2010/2011 – loc 11 și 2011/2012 – loc 14, retrogradând în campionatul județean.

O ultimă tentativă de a reînvia echipa avut loc prin 2012, când un grup de investitori a încercat să se implice, mai mult sau mai puțin, apoi s-a ajuns la deznodământ. Câștigă în sezonul 2012/2013 liga a IV-a din județul Neamț și promovează în divizia C, după barajul cu „Luceafărul” Mihai Eminescu 2-1. Au urmat trei sezoane în divizia C: 2013/2014 – loc 5; 2014/2015 – loc 5 și 2015/2016 – loc 14, retrogradând în campionatul județean. În 2016, echipa de fotbal „Cetatea” Târgu-Neamț este în faliment, pentru a doua oară echipa fiind desființată.

Reînființată cu numele de Ozana, câștigă în sezonul 2018/2019, campionatul județean și promovează în liga a III-a după victoria (1-2 și 4-1) din barajul cu „Victoria” Liteni. După un loc 8 în sezonul 2019/2020, în sezonul 2020/2021, renunță la participarea în Liga 3 invocând motive financiare.

Aici se încheie istoria fotbalului pe meleagurile de sub Cetate, o istorie care, sperăm că va continua cândva.

prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul „Ozana” Târgu-Neamț sau fotbalul de sub Cetate apare prima dată în Ecoul muntilor.