Pentru comunitatea noastră, această zi nu reprezintă doar încheierea unui amplu proces de restaurare materială, ci, înainte de toate, confirmarea faptului că Dumnezeu binecuvintează întotdeauna osteneala oamenilor atunci când aceasta este însoțită de credință, unitate și dragoste pentru Biserică.

O comunitate născută din suferință

Istoria satului Călugăreni este una aparte. Ea este strâns legată de una dintre cele mai importante transformări sociale și economice petrecute în Moldova în a doua jumătate a secolului al XX-lea: construirea hidrocentralei și a lacului de acumulare Izvorul Muntelui.     Vechea vatră a satului, asemenea altor aproape douăzeci de așezări de pe Valea Bistriței, a fost înghițită de apele lacului între anii 1957–1960. Familii întregi au fost nevoite să-și părăsească gospodăriile, locurile copilăriei, cimitirele strămoșilor și biserica în care generații întregi se rugaseră lui Dumnezeu.   Vechea biserică a satului a fost strămutată în localitatea Leghin, iar puținii locuitori rămași în actualul Călugăreni au fost nevoiți să înceapă aproape de la zero reconstruirea vieții comunitare.    În anul 1973 a fost finalizată noua biserică, un edificiu modest, apropiat ca aspect de o casă țărănească, dar ridicat cu aceeași credință care i-a caracterizat pe înaintași. Ea a fost sfințită de vrednicul de pomenire Patriarh Iustin Moisescu și avea să devină singurul reper spiritual al unei comunități mici, dar statornice.   De-a lungul deceniilor, numeroși slujitori ai altarului au purtat grijă acestei comunități: părintele Constantin Stăcescu, părintele Bucur Ilie, părintele Emil Cotârgașanu, părintele Ioan Irina, iar după înființarea parohiei de sine stătătoare, în anul 2011, părintele Costel Ștefan, care a contribuit la ridicarea casei praznicale și a primei clopotnițe.   În luna octombrie a anului 2020, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și cu binecuvântarea chiriarhală, am fost rânduit să continui această lucrare.

Cinci ani și jumătate de muncă neîntreruptă

Privind retrospectiv, îmi este greu să descriu în câteva cuvinte ceea ce au însemnat acești aproape cinci ani și jumătate.     Am venit într-o comunitate formată din puține familii, însă cu oameni de o aleasă frumusețe sufletească. Mulți priveau cu neîncredere posibilitatea ca o parohie atât de mică să poată realiza lucrări ample de restaurare și dezvoltare.   Realitatea de astăzi demonstrează contrariul.  Împreună cu sprijinul neprețuit al familiei mele, al tuturor prietenilor, apropiaților, binefăcătorilor și al oamenilor pe care Dumnezeu i-a trimis în calea noastră la vremea potrivită, am reușit să consolidăm, să restaurăm, să reparăm, să înnoim și să construim aproape tot ceea ce există astăzi în această curte bisericească.  Această experiență mi-a confirmat încă o dată că Dumnezeu nu lucrează prin numărul oamenilor, ci prin credința lor. O comunitate mică poate realiza lucruri mari atunci când este unită în jurul altarului și când fiecare om pune umărul după puterea sa.

Restaurarea integrală a sfântului locaș

Starea tehnică a bisericii impunea intervenții urgente. Trecerea timpului afectase structura construcției, iar numeroase elemente necesitau refacere completă.   Cu binecuvântarea IPS TEOFAN și după întocmirea documentației necesare, au fost demarate lucrări ample de consolidare și restaurare.   Biserica a fost decopertată integral, fiind înlocuită întreaga structură a acoperișului și a turlelor. Noua structură a fost realizată respectând arhitectura inițială a edificiului, iar vechea învelitoare din tablă zincată a fost înlocuită complet.   Au fost executate lucrări de subzidire și consolidare a fundației, placarea acesteia cu piatră naturală și amenajarea scărilor de acces.   Interiorul bisericii a fost, la rândul său, decopertat până la nivelul tavanului pentru verificarea structurii de rezistență. Au urmat lucrări complexe de refacere, finisare și consolidare.   Au fost restaurate Sfânta Masă, proscomidiarul și catapeteasma, fiind înlocuită tâmplăria și puse în valoare elementele liturgice existente.     În paralel, biserica a fost înzestrată cu candelabre noi, veșminte liturgice, mochete bisericești, un sistem modern de încălzire prin termoșemineu și numeroase alte dotări absolut necesare desfășurării vieții liturgice.

Înnoirea întregului ansamblu parohial

Lucrarea nu s-a limitat la restaurarea bisericii.    Întregul ansamblu parohial a cunoscut o transformare profundă.  Au fost finalizate lucrările la clopotniță, au fost montate clopote noi, s-a construit un lumânărar nou, au fost amenajate curtea, aleile pietonale și împrejmuirea, iar exteriorul bisericii a fost înfrumusețat prin placarea cu lambriu semirotund.   Astăzi, întreaga curte bisericească reprezintă un spațiu liturgic și comunitar unitar, armonios și demn de frumusețea slujbelor săvârșite aici.

O lucrare a întregii comunități

Dacă ar trebui să definesc printr-un singur cuvânt ceea ce s-a întâmplat în acești ani, acel cuvânt ar fi comuniune.     Nimic din ceea ce s-a realizat nu aparține unui singur om.  Fiecare piatră, fiecare metru de alee, fiecare grindă, fiecare restaurare și fiecare obiect liturgic poartă în ele dragostea și osteneala unor oameni care au înțeles că lucrarea pentru Biserică este o lucrare pentru Dumnezeu.    Le sunt profund recunoscător membrilor Consiliului și Comitetului Parohial, tuturor credincioșilor, sponsorilor, donatorilor, ctitorilor, meșterilor, voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit această lucrare prin bani, materiale, muncă, sfaturi sau rugăciune.    În mod cu totul aparte, adresez mulțumirea mea familiei, care a împărtășit fiecare sacrificiu, fiecare bucurie și fiecare încercare.    Fără sprijinul lor necondiționat, multe dintre aceste lucrări nu ar fi fost posibile.

Bucuria resfințirii

Momentul culminant al întregii lucrări l-a constituit slujba de resfințire. Prezența Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, a reprezentat pentru întreaga comunitate o binecuvântare deosebită.    Slujba de târnosire a redeschis altarul și a reașezat întreaga comunitate sub binecuvântarea lui Dumnezeu, oferind credincioșilor posibilitatea de a participa la unul dintre cele mai impresionante momente din viața unei biserici. Această zi a devenit, în același timp, o zi a recunoștinței față de toți ctitorii de ieri și de astăzi și o zi de reafirmare a identității spirituale a satului Călugăreni.

Privind spre viitor

Resfințirea unei biserici nu înseamnă sfârșitul unei lucrări.  Ea reprezintă începutul unei noi etape.  Biserica restaurată trebuie să rămână vie prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie, prin prezența copiilor și a tinerilor, prin activitățile catehetice și filantropice și prin unitatea credincioșilor.   Adevărata frumusețe a unei biserici nu este dată doar de zidurile ei, ci mai ales de oamenii care se roagă în ea și care își trăiesc credința în fiecare zi.   Plecând de la această convingere, nădăjduim ca generațiile viitoare să găsească aici nu doar un monument restaurat, ci o comunitate vie, unită și puternică în credință.   În încheiere, aduc slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra acestei parohii și înalț rugăciune pentru toți cei care au făcut posibilă această lucrare.  Fie ca Bunul Dumnezeu să răsplătească tuturor ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor sănătate, pace, ajutor, bucurie și mântuire, iar celor mutați la cele veșnice să le dăruiască odihnă în Împărăția Sa.

Resfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” nu este doar povestea unei restaurări arhitecturale.    Este mărturia vie că, atunci când oamenii Îl pun pe Dumnezeu în centrul vieții lor, chiar și cea mai mică comunitate poate înfăptui lucruri mari, lăsând generațiilor viitoare o moștenire de credință, demnitate și speranță.

Pr. Prof. Sandu Marius-Emanuel
Parohul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” Călugăreni
Protopopiatul Ceahlău – Arhiepiscopia Iașilor

Articolul Resfințirea Bisericii Parohiale „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Călugăreni – mărturia unei comunități mici care a făcut lucruri mari prin credință apare prima dată în Ecoul muntilor.

Capela mortuară – loc de reculegere, rugăciune și mângâiere sufletească

Noua capelă mortuară a fost gândită ca un spațiu sacru, în care familia și cei apropiați pot aduce un ultim omagiu celor plecați la Domnul, pot înălța rugăciuni și pot trăi momente de reculegere într-un cadru liniștit, aflat în apropierea bisericii. Este un loc care oferă confort spiritual și sprijin emoțional, un mediu intim și protejat, unde fiecare familie îndoliată poate trăi în tihnă durerea despărțirii și poate găsi alinare în rugăciune. Capela oferă condiții igienico-sanitare corespunzătoare și un cadru potrivit desfășurării slujbelor de prohodire și priveghere. Cu gândul la necesitatea unui astfel de spațiu  și în parohia noastră, după obținerea Arhiereștii Binecuvântări, s-au întocmit documentele necesare și, cu purtarea de grijă a Domnului Amariei Pavel, lucrările au fost demarate în luna iunie 2023. Construcția a fost realizată pas cu pas: de la turnarea fundației armate cu fier, la ridicarea pereților interiori și exteriori din cărămidă, montarea centurii și a structurii de acoperiș, învelit cu tablă din cupru, până la montarea crucilor din inox, a tâmplăriei și geamurilor termopan. Au urmat finisajele interioare și exterioare, conectarea la utilități (apă, curent electric, canalizare), instalarea sistemului de climatizare, achiziționarea unui capac frigorific nou, a mobilierului adecvat, obiecte specifice ritualului funerar ortodox și a tuturor celor necesare pentru buna desfășurare a slujbelor. În apropierea capelei s-a adăugat recent și un lumânărar, ca loc de aprindere a lumânărilor și înălțare a rugăciunilor.

Casa parohială – un dar pentru comunitate

Casa parohială a fost oferită cu multă generozitate de familia Ichim Grigorie și Elena. După primirea binecuvântării arhierești și încheierea actelor notariale, au fost demarate lucrările de renovare. Clădirea, aflată într-o ușoară stare de degradare, a fost refăcută din temelii, prin grija preotului paroh și cu sprijinul credincioșilor, în duhul cuvintelor evanghelice: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, asemăna-se-va cu bărbatul înțelept care și-a zidit casa pe stâncă…” (Matei 7, 24-25).

Astfel, în luna iunie 2024, au fost achiziționate materialele și au început lucrările: înlocuirea instalației electrice cu un sistem îngropat, turnarea unei plăci de beton și înlocuirea dușumelei, gletuirea și zugrăvirea pereților, schimbarea tâmplăriei și montarea geamurilor termopan, instalarea unor uși de lemn noi, tratate, montarea parchetului și amenajarea băii, dotarea cu centrală termică și calorifere, mobilarea completă a camerelor și a bucătăriei, echipată cu sistem de gătit prin inducție. Totodată, a fost amenajat un gard nou, s-au montat porți, iar în fața casei a fost așezată o troiță, ca simbol al binecuvântării și ocrotirii divine.

Locuința a fost complet transformată, devenind un adevărat cămin pastoral, menit să deservească slujirea preotului și să reflecte demnitatea slujirii preoțești în mijlocul comunității.

Toate acestea au fost înfăptuite într-un timp scurt, prin jertfelnicia celor „luminători prin fapte bune”, a celor „harnici și darnici”, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, „căci de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” (Psalmul 126,1).

Programul liturgic și așteptarea binecuvântării

În noaptea de vineri, 12 septembrie, spre sâmbătă, va fi oficiată slujba Privegherii, urmată de Sfânta Liturghie. În ziua de sâmbătă, 13 septembrie, în ajunul praznicului Înălțării Sfintei Cruci, se va săvârși slujba de sfințire a apei (sfeștania), iar începând cu ora 14:00, îl vom primi cu aleasă bucurie pe Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, care va oficia slujba de binecuvântare a capelei mortuare, a casei parohiale și a troiței,  a noului lumânărar și a statuii Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. La final, toți cei prezenți sunt invitați să participe la o masă de sărbătoare în duh creștinesc.

Bucuria se va prelungi și în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci, când vom săvârși Acatistul Sfintei Cruci și Sfânta Liturghie, urmate de sfeștania și slujba Sfântului Maslu la „Crucea de la Pod la Grasu”, cu rugăciuni de mulțumire pentru toate darurile primite. De acolo, de sus, Sfânta Cruce veghează întreaga parohie, ca simbol al biruinței prin jertfă și al iubirii lui Hristos față de oameni. Așa cum se obișnuiește în fiecare an, potrivit rânduielii și tradiției locale, după slujbă ne vom aduna la o agapă cu bucate de post, în curtea vechii case parohiale, așezată chiar la umbra Sfintei Cruci.

Vă așteptăm cu dragoste frățească și prețuire aleasă, pentru a trăi împreună aceste momente de bucurie, sfințenie și binecuvântare!

Preot Gheorghiţă Anisiea

Articolul SFINȚIREA CAPELEI ȘI CASEI PAROHIALE DIN PAROHIA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” GRINȚIEȘ, SUB OCROTIREA SFINTEI CRUCI apare prima dată în Ecoul muntilor.