Constantin Tanasă a fost fiul lui Pantelimon Tanasă, din satul Coroiu (Petru Vodă), unde avea casă de locuință. Această casă nu mai este azi, iar nepotul lui, Pantilică Tanasă, nu mai cunoaște datele despre ruda sa Constantin Tanasă.

Se pare că a fost plutaș pe Bistrița, ducând plute de la Vatra Dornei până la Piatra Neamț. A locuit în Hangu și Buhalnița, unde i-au mai rămas unele scrieri. Profesorul Teoctist Galinescu a făcut numeroase cercetări, însă nu a găsit prea multe informații. Constantin Tanasă a urmat școala primară, cele cinci clase, în timpul primului război mondial, apoi se crede c-ar fi urmat Școala Normală ca mai apoi să fie învățător claselor I-IV.

Cea mai valoroasă este balada „Plutașii pe Bistrița” care nu a fost culeasă, ci creată de le ca un adevărat poet popular. La apariția ei, în îndepărtatul an 1938, a făcut vâlvă şi la fel și-n anii ce-au urmat. A creat, ca unul din cei mai destoinici plutași de pe Bistrița, ager cunoscător al tainelor plutelor de pe apele nărăvași ale Bistriței, dar și a locurilor, a peisajelor, a reliefului pe unde acestea treceau, obiceiuri, snoave, întâmplări hazlii toate cuprinse în versurile sale.

„Foaie verde păltinaș,

M-o făcut mama plutaș:

Iar tătucu meu săracu

Mi-o dat șpranga și țuiacu

Și îmi zice: Măi, băiete!

Mergi la plute nu la fete”

Eu ,tată, te-oi asculta

Și la plute oi pleca;

Dar să-mi dai ca dălcăuș

Pe Ileana lui Țăruș.

Că-i frumoasă și voinică

Cu ea pluta nu se strică.

Umblă cu tulpanul verde,

Doamne , bine i se șede!

Iar catrința-i cu peteală,

Nu te lasă de sminteală.

Și cămeșa toată pui,

Alta-n sat ca dânsa nu-i.

Când o vezi rămâi în loc,

Ah! Doamne ce mai boboc!

Bine, bine măi băiete,

Ț-ai ales fata-ntre fete

Și de vrei un dălcăuș

Ia-ți pe fata lui Țăruș,

Ia-ți ce vrei mai drăgălaș

Numai să te văd plutaș!

-Bine, să trăiești tătucă,

Te sărut, dragă mămucă.

Plec la Dorna după plute

Dumnezeu sfântu mi-ajute!

-Mergi cu Dumnezeu, voios,

S-aduci plute sănătos!

Din publicația apărută în 1938, lipsește relatarea despre Hangu, deoarece este vorba despre întâmplarea, oarecum jignitoare pentru hangani, în care sunt luați în derâdere că s-au dus cu „Capra” la biserică.

Pe ultima copertă a publicației Ecouri din Paradis sunt consemnate câteva din scrierile sale:

1. Cuvinte de mângâiere pentru viață; tratat de cugetări;
2. „Imnul naturii” o interesantă colecție de aprecieri asupra fenomenelor din natură, scrisă de Constantin Tanasă în „Reformatorul” din 5 octombrie 1931;
3. „Ecouri din Paradis”, nuvele și versuri;
4. În manuscris: „Imagini de pe Golgota”.

Este posibil ca acesta să fi avut mai multe lucrări care s-ar putea găsi prin bibliotecile personale ale unor oameni iubitori de comori literare.

Înzestrat cu o imaginație bogată, legată de o gândire filosofică, cu evocări sugestive, în cele câteva nuvele din „Ecouri din Paradis”, ne lasă impresia unui scriitor consacrat și poet, nu a unui autodidact, absolvent numai de școală primară, cum ar reieși din cercetările făcute. A fost o personalitate a „Țării Hangului”, care și-a încheiat viața luptând și căzând ca un erou în lupta pentru recucerirea Basarabiei.

Roxana GABOR TĂNASE

Articolul Constantin Tanasă-Teiu apare prima dată în Ecoul muntilor.

Scurtă biografie. Născut în ziua de 24 iulie 1921, Teoctist Galinescu, la îndemnul lui Gavriil Galinescu, a urmat cursurile Şcolii Normale de Băieţi „Gheorghe Asachi“ din Piatra-Neamţ, pe care a absolvit-o în anul 1942. A frecventat şcolile de ofiţeri din Galaţi şi Ineu (Arad). După război, a fost învăţător în satul natal până când, în iunie 1948, este arestat şi condamnat politic la zece ani de muncă silnică, pedeapsă din care a efectuat cinci ani.

Din 1953 până în 1970, când a fost reîncadrat în învăţământ, a funcţionat ca tehnician de drumuri, contabil, cântăreţ bisericesc. După 1989, revine în prim-planul vieţii sociale a comunei, fiind consilier local la Hangu și lider al organizaţiei locale a veteranilor de război. Reactivează tradiţiile culturale locale, prin scrieri de memorialistică, activităţi artistice cu caracter folcloric şi organizarea corului căminului cultural. A rescris piesele de teatru folcloric „Jianu“, „Bujorii“ şi „Irozii“.

Tectist Galinescu este cel care a pus bazele Fundaţiei Culturale „Gavriil Galinescu“ şi Revistei „Ţara Hangului“ (1997), prima revistă editată într-o aşezare rurală din România, dupăm1989.

Este membru fondator al Asociaţiei de Teatru Folcloric din România şi Republica Moldova. Cărţi: „În zile de sărbători“ (colab.); „Plutaşii pe Bistriţa“; „Ţara Hangului, pagini de monografie“.

A trecut în nefiinţă în ziua de 10 august 2008, la casa sa din Chiriţeni, Hangu.

Fiu și nepot de plutași. În cartea sa „Plutaşii pe Bistriţa“, Tectist Galinescu povestea: „M-am născut, am crescut şi am trăit pe malul Bistriţei. Am mers şi eu cu pluta de multe ori, chiar de la Cotârgaşi până la Piatra-Neamţ. Am ţinut la cârmă alături de plutaş şi, câteodată, venind în ajutorul plutaşului, am făcut-o pe dălcăuşul. Am cunoscut şi partea frumoasă şi pitorească a plutăritului, dar şi viaţa plutaşilor destul de grea şi, totodată, periculoasă. Un plutaş trebuia, în primul rând, să cunoască bine traseul, să fie isteţ şi curajos.

Prin anul 1935, fiind elev la Şcoala Normală din Piatra-Neamţ, am fost eliminat pentru neplata taxei şcolare. Tata era într-o criză financiară. Am venit acasă, la Hangu, tata a făcut rost de bani şi, neavând cu ce mă duce la Piatra-Neamţ, am fost nevoit să mă reîntorc la şcoală cu pluta. Era în ziua de 21 noiembrie. Zăpadă şi frig. Oricine îşi poate închipui ce am îndurat eu, alături de plutaşi. Pentru mine, o întâmplare ocazională, pentru ei, una obişnuită. Nu plutăreau decât ziua, iar cei ce cunoşteau bine valea se încumetau şi noaptea, pe lună plină. Aveau în unele sate gazde, unde puteau dormi, dar de multe ori trăgeau pluta la mal, făceau focul şi dormeau sub cerul liber.“

Monograf al satului Chirițeni. Îndrăgostit de plaiurile natale, Teoctist Galinescu realizează, în 2008, la Editura Nona, „Monografia Şcolii Primare Chiriţeni“, lucrare care nu este numai o oglindire a şcolii primare din comuna natală, aşa cum lasă să se bănuiască titlul. Cel care va parcurge cu mintea deschisă această carte, scrisă după tiparul unei monografii, cu date statistice şi cu numeroase liste şi tabele, poate găsi, doar creionate uneori, alteori descrise în amănunt, viaţa socială a chiriţenilor, legende locale, chiar obiceiuri şi tradiţii din această zonă de munte a judeţului.

Valentin ANDREI

Articolul Fii de seamă ai munţilor Neamţului: TEOCTIST GALINESCU – Cărturar al plaiului hangan apare prima dată în Ecoul muntilor.