Faci câțiva pași după care, vrând-nevrând, începi să numeri – un pet la stânga, două pe dreapta. Îți spui în sinea ta: „E ceva accidental, n-are cum sa fie tot muntele așa” și îți continui drumeția… atât doar că pare că cineva, din dorința de a nu se rătăci a presărat întreaga potecă până la cabana cu o întreagă dâră de plasticate „firimituri”, reeditând Hansel şi Gretel într-o jalnică variantă modernă. Urci din ce în ce mai agasat de spectacolul poluării intr-o experiență depărtată constant de ceea ce se numește relaxare.

   Evident este vorba despre o situație ipotetică însă în mod clar muntele Ceahlău exercită o atracție mare asupra turiștilor din întreaga țară și nu numai, iar în contextul creșterii numărului de vizitatori, traseele montane ajung constant sub presiunea poluării, ceea ce aduce în atenția Administrației Parcului Național Ceahlău impactul turiștilor asupra mediului înconjurător și a gradului lor de conștientizare a efectelor negative aduse de poluare.

      Ceea ce ne dorim ca Administrație este ca turistul să capete o conduită responsabilă, dată de auto-educație (vremea rangerului ascuns în tufiș care va sancționa gunoaiele abandonate sperăm că a trecut). Practic, covorul de flori plasticate – infamele peturi – este nemuritor, impactul lui asupra florei și faunei este unul negativ, fără a socoti și disconfortul estetic. Așa că putem veni cu câteva sugestii de sezon privind comportamentul responsabil față de mediul înconjurător:

– înainte de a pleca în călătorie pregătiți-vă corespunzător pentru eventualitatea gunoiului produs;

– luați cu voi un sac de plastic în care veți depozita resturile;

– rugămintea noastră e să nu-l abandonați după primul cot de cărare;

– dacă ați cărat un pet plin până în vârful muntelui, cu siguranță nu va fi o problemă majoră să-l aduceți gol la baza muntelui;

– evitați să faceți focul pe traseu;

– curățenia mediului e o responsabilitate colectivă… păstrați- vă privilegiul de a vă bucura de o natură curată.

Adrian CATRINOIU

Articolul Parcul Naţional Ceahlău: pentru o natură curată apare prima dată în Ecoul muntilor.