Organizatorii cenaclului, în frunte cu doamna Paula Bondar și președintele  Marius Mihai Coșerariu, au adresat un cuvânt de bun venit și mulțumiri celor prezenți, dar și celor care au sprijinit această inițiativă. Manifestarea a început, așa cum este normal, cu intonarea Imnului de Stat al României, dar și cu un scurt tedeum oficiat de preotul Dumitru Marin de la Parohia din Bicaz-Chei II, invitat în cenaclu, urmate apoi de interpretarea în forță de Grupul „Eu Cred” a imnului cenaclului intitulat „Ecoul Munților” (muzică și text Marius Mihai Coșerariu), după care au urmat momentele artistice. Astfel, la microfon s-au perindat zeci de copii și artiști, care au venit de pe Valea Bicazului, de la Piatra Neamț, dar și de pe Valea Muntelui, de la Grințieș, precum și artiști locali și  care și-au etalat talentul artistic, publicul bucurându-se de diversitatea genurilor muzicale, respectiv muzică folk, muzică ușoară, muzică populară, dansuri populare, dar și de o scenetă pusă în scenă de prichindeii de la o grădiniță din Broșteni. Un moment special a fost oferit de familia Marin – Cristina Iuliana și Părintele Dumitru, care au susținut un mini-recital de muzică folk și poezie. De altfel, Părintele Dumitru Marin a și compus o poezie specială pentru acest cenaclu organizat la Broșteni.

Cenaclul literar Broșteni

(Pr. Dumitru Marin, 1 Mai 2025)

În satul cu munți și izvoare,

Unde codrul șoptește în zare,

Se-adună în taină, sub cerul senin,

Penițele vii din Broșteniul divin.

Cu glasuri de foc și de dor narator,

Scriu visuri pe foi, sub lumină de nor,

La ceasuri târzii, când tăcerea e plină,

Se nasc poezii dintr-o simplă lumină.

Fiecare cuvânt, ca o floare de câmp,

Înflorește curat, ca un mugure sfânt

Cuvinte din suflet, cu duh românesc,

Pe care le simți, în inimă cresc

Copiii, bătrânii, cu toții se-adună,

Să spună o strofă, o taină străbună .

Și cerul coboară, și stelele vin,

La Cenaclul din Broșteniul divin.

Nu-i sală de gală, dar e har și chemare,

Acolo unde versul e sfânt, e hotare,

Între lume și vis, între timp și destin —

O lumină de suflet, un drum curat și senin.

Cuvântul rostit răscolește adânc,

Ca vântul prin codru, plăcut și sublim,

Și-n inimi aprinde ce-n lume-i uitat:

Iubirea de neam, de cuvânt luminat.

Povești se-mpletesc dintr-un timp vechi și nou,

Se-mbină trecutul cu prezentul erou

Și parcă aud din legendă pășind

Străbunii din munte cu pasul lor blând.

Și-atunci, ca un fulger, din cer coborât,

Se-nalță Broșteniul, tăcut și smerit

În vers nemurire, în rost măiestrit —

Cenaclul devine al neamului mit!

Alți invitați de seamă, care au răspuns invitației de a se alătura cenaclului au fost Călin Brăteanu – Director în cadrul Centrului Cultural Bucovina, care a susținut un scurt recital la cobză și maestrul Mihai Pânzaru-Pim, renumitul caricaturist de la Suceava, care a oferit diplome copiilor talentați, cărora le-a pictat pe loc, chipul pe diploma oferită. Totodată, profitând de această întâlnire, întreaga asistență l-a sărbătorit pe artistul Călin Brăteanu, cântându-i „La mulți ani!”, având în vedere că pe 4 mai împlinește o frumoasă vârstă.

Tot în cadrul acestei întâlniri, alături de expoziția artistului-fotograf Sebastian Vasile Luca – „Firul vieții”, a fost expusă și colecția de păpuși confecționate de artistul popular Marilena Căruceriu din satul Cotârgași.

Fondatorii Cenaclului „Ecoul Munților” sunt Asociația Pro Grințieș (Președinte prof.dr. Daniel Dieaconu) și Asociația Culturală „Eu Cred” (Președinte Marius Mihai Coșerariu), precum și publicațiile „Mesagerul de Neamț (prin directorul Valentin Bălănescu) și „Ecoul Munților” (prin directorul Daniel Dieaconu) iar la întâlnirea de la Broșteni s-au alăturat, în calitate de co-organizatori Asociația PotaissaArt (reprezentată de Sebastian Vasile Luca), Liceul Tehnologic „Nicolai Nanu” (reprezentat de  prof. Paula Bondar), dar și Primăria or. Broșteni, prin punerea la dispoziție cu titlu gratuit a spațiului Casei de Cultură.

Cea de-a treia întâlnire a Cenaclului „Ecoul Munților”, organizată la Broșteni, a fost un eveniment cultural remarcabil, care a reunit pasionații de literatură, muzică și tradiții din zona montană a Moldovei și tinde să devină o etichetă culturală remarcabilă, una dintre puținele care promovează cu adevărat valorile culturale, artistice și spirituale care încă mai respiră prin Munții Moldovei.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul POVEȘTI CU CÂNTEC LA BROȘTENI A treia întâlnire a membrilor Cenaclului „Ecoul Munților” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Micii chitarişti din Broşteni

Chitariştii din Farcaşa

Cântece, costume populare, entuziasm!

Articolul Folkul și-a dat întânire la Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

S-a născut la 10 februarie 1945 în Mădei, Borca, judeţul Neamț. A urmat cursurile şcolilor din Mădei şi Borca şi apoi a devenit absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității Bacău.

În perioada 1968-2008 (40 de ani) este profesor de limba și literatura română la Școala cu clasele I-VIII Mădei, școală ce poartă astăzi numele unui emerit învățător: Școala Gimnazială „Mihai Petrescu”.

Pentru activitatea sa deosebită, în anul 1985 primește titlul de „Profesor Evidențiat”, ca o recunoaștere binemeritată a profesorului și directorului Școlii Mădei. Profesorii de limba română gestionau și Jurnalul de carte al școlii şi profesorul Bondar se preocupă permanent de îmbogățirea bibliotecii școlare, mult mai importantă decât în aceste vremuri.

Este atras de publicistică şi coordonează revista „Aripi către soare”, premiată la concursuri județene și naționale şi se concentrează pe culegerea de folclor, fiind şi coordonatorul cercului de folclor și al cercului de lingvistică.

A predat limba latină la Mădei și la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca şi a fost fascinat de literatura antică a poporului român, de piciorul metric al poeziei latine.

A fondat și gestionează Muzeul Etnografic „Strămoșii”, alături de soția sa, profesoara Ana Bondar, un reper al muzeisticii săteşti nemţene.

A debutat publicistic în presa judeţeană în „Monitorul de Neamț”, fiind, de altfel, corespondent local al acestui ziar, cu tiraje impresionante în perioada de după 1990.

Dragostea pentru satul natal, pentru lumea în care trăiește, se reflectă cel mai plenar în volumul „Pe plaiul lui Matei”, ce a apărut la Editura Crigarux în 2020 şi a fost reeditat în 2022. Volumul a primit o excelentă prefață de la preotul Nicolae Cojocaru, asemănătoare parcă cu scrierea lui Nicolae Iorga despre cartea lui G.T. Kirileanu dedicată Broştenilor, din care cităm: „Cartea, scormonind în pietrele, tainele și măruntaiele Cetății Mădeiului, este un răspuns la nevoia de neuitare a trecutului datorat prezentului”.

Urăm multă sănătate profesorului Gheorghe Bondar şi promitem să-l sărbătorim la 80 de ani aşa cum am făcut-o şi anul acesta (e drept, mai discret) la manifestarea numită „Părinte drag Justin” – 10 februarie, Farcaşa. Şi aşteptăm de la domnia sa, senior-redactor (la fel ca Dragomir Romanescu, Constantin Cojocaru sau Elena Aflorei) al revistei „Ecoul Munţilor”, încă multe articole, cu măsura şi bunul gust specific bătrânilor noştri intelectuali din munţii Neamţului.

Daniel Dieaconu

Articolul Personalitatea lunii: profesorul Gheorghe V. Bondar de la Mădei apare prima dată în Ecoul muntilor.

Gheorghe Bondar s-a născut la 10 februarie 1945 în comuna Borca, județul Neamț. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității Bacău, promoția 1967. A fost profesor și director la Școlile Mădei și Liceul ”Mihail Sadoveanu” Borca. 40 de ani a răspuns onorific de biblioteca școlii, sporindu-i fondul de carte. Alături de soție, Ana Bondar s-a ocupat de Muzeul etnografic „Strămoșii”. A publicat articole și în „Monitorul de Neamț”.

Cuvântul înainte scris de preotul N. Cojocaru este plin de pilde și de multe semne de întrebare pe care noi și mai ales voi tinerii ar trebui să vi le puneți. Am să citez un singur fragment, care face cât o predică. „Am așteptat să-mi vină sufletul din urmă… Voi alergați în grabă spre nicăieri. Timpul pare să nu vă ajungă. Dar asta duce la stress, stress-ul la nevroză, iar nevroza la depresie, boala lumii de azi. Iar depresia e boala lipsei de sens. Nu puteți fugi de voi înșivă. Trecutul vine după voi. Și sufletul…”

Geografic, Mădeiul e așezat „într-una din cele mai frumoase poieni de pe Valea Bistriței, în dreapta râului. La o sută de kilometri de Piatra Neamț și la aceeași distanță de Suceava. De veți ajunge aici, veți dori să vă întoarceți!”

Despre localnici ce să mai zicem? Sunt dintre cei pomeniţi de Mihail Sadoveanu: „Locuitorii aceștia de sub brad sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferință ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii… plăcându-le dragostea și beția și datinile de la începutul lumii…  mai cu seamă ei stau înaintea soarelui c-o lumină ca din el ruptă”.

          Legendele spun că pe la 1500 un anumit călugăr, Matei, ar fi venit din Ardeal și s-a stabilit la izvoarele unui pârâu care astăzi îi poartă numele. Treptat poiana de pe malul Bistriței a fost curățată de plopi, răchite, arini și s-au construit primele case  – bordeie, cu talpa pe cioatele copacilor tăiați.

După 1700 populația de pe Valea Bistriței crește prin venirea masivă a românilor de peste munți, a ungurenilor! Citind cartea veți afla etimologia numelui și vă veți putea căuta strămoșii!

După așezare oamenii au profitat de ce le-a oferit Dumnezeu: „lemne de casă, lemne de foc, vânat, izvoare cu apă limpede, poieni cu pajiști, ascunzători în vremuri grele, casă pentru haiduci”.

Ocupațiile străvechi au fost creșterea vitelor și munca la pădure. A urmat plutăritul pe Bistrița. O dată cu deschiderea complexelor miniere de la Barnar și Crucea mulți localnici și-au schimbat meseria devenind mineri, mecanici, electricieni, instalatori, pirotehniști, șoferi de autobuze, atrași de salariile mai mari și de alte facilități.

În localitate existau la un moment dat 18 fierăstraie (gatere) ce tăiau lemn pentru SOVROMLEMN, 18 mori, pive, iar munții erau înțesați de stâne. Cu mic cu mare se muncea pentru o masă îndestulată. „Omul care nu avea o casă de copii era socotit un om de nimic”.

În sat erau și câteva crâșme, unde în zilele de sărbătoare oamenii se îndestulau cu vin adus de la Focșani cu căruțele, iar muzicanții Zupavel și Lența și Țâlică Ciocan aveau grijă să întrețină atmosfera. Nu lipseau nici fierarii, pentru că erau cai, constructorii de case și fântâni, tâmplarii, dulgherii precum și cojocarii.

În capitolul „Sihăstria lui Matei, Daniil și Chiriac” autorul menționează că acești trei călugări cu metania la Mănăstirea Slatina s-au retras pe Valea Bistriței pe la începutul secolului al XVII-lea stabilindu-se pe aceste locuri. Legat de călugărul Matei a rămas locul „La Chilii” pe care orice mădeian îl știe. Aceștia au avut ucenici ce au ajutat pe românii veniți din Ardeal sau au trecut dincolo pentru a propovădui religia ortodoxă. În sat exista o biserică din lemn care a ars. Se spune că era singura biserică de pe Valea Bistriței dintre Călugăreni și Crucea. În 1864 s-a zidit din piatră biserica existentă, lucrările fiind conduse de un boier-administrator Condurache. Dacă veți trece pragul acestei clădiri de cult veți găsi Una Cazanie din 1768, pe coperta căreia este scris numele lui Alexandru Scarlat Ghica, Una Evanghelie, pe coperta căreia este scris numele Mariei Tereza, Una Cazanie, din 1801, din vremea lui Al. Constantin Moruzi, Mare Voevod.

Un prim-ninistru a dăruit pe la 1865 unui preot ilustru un ceas de aur pentru „darul vorbirii, înțelepciunii și aplecării spre cele sfinte. Acel preot adunase pe lângă biserica din Mădei, într-o chilie vreo 10-15 învățăcei. Alexandru Baloș (Alecu) cel ce a înființat una dintre primele școli din țară la Broșteni în 1840.Trebuie pomenit și numele primului învățător, Nicolai Nanu, „vestit pentru priceperea și dăruirea lui”.

Au urmat reformele lui Cuza. Primul învățător cu adevărat la Mădei a fost preotul Simion Cârjă, fiind apreciat în mod deosebit de Mihail Kogălniceanu, prim-ministru în acea vreme. Se păstrează sigiliul școlii din 1880 pe care scrie: „Școala Rurală a Comunei Mădeiu, Plasa Muntelui – România, Județul Suceava, 1880”. Au urmat învățători și profesori cu mare har, cu dragoste de localitate ce sunt pomeniți în lucrare. De la bătrâni a adunat autorul texte folclorice, strigături, doine, balade, descântece, obiceiuri peste care s-ar fi adunat praful pentru totdeauna.

Capitolul V este închinat Bistriței, cea care a făcut posibilă viețuirea pe malul ei a multor români, iar următorul vorbește și pomenește, cu respect, pe cei care și-au lăsat gospodăriile și traiul tihnit pentru a da obolul de jertfă țării.

Lucrarea domnului profesor Bondar nu este doar o monografie, căci este scrisă cu atâta dragoste față de ținuturile natale, cu un autentic talent literar, încât e ușor să o parcurgi, având impresia că te afli cu adevărat „Pe plaiul lui Matei”.

Ilie ALEXANDRU

Articolul Pe plaiul lui Matei – Mădei – Locuri oameni, fapte apare prima dată în Ecoul muntilor.