Din istoria epigramei

balanescu valentin — Fri, 03 Mar 2023 05:37:42 +0000

Geneza epigramei o descoperim la greci pe inscriipţiile de pe mormintele şi monumentele epigramate. Arhiloch, Simonide din Keos, Alceu, Terpandu, Anacreon sunt câţiva din reprezentanţii greci, maeştri ai versului elegiac. Şi la romani au strălucit Catul, Calvus, Martial (Marcu Valeriu). Dintre epigramiştii francezi nu pot fi omişi Mellin de St. Gelais, Marot, Racine, Corneille, Piron, Jean J. Rousseau, Voltaire etc.

În literatura noastră, epigrama îşi are originea în folclor, mai ales în strigături:

Bine-i stă mândrii gătată

Cu basmale de la şatră;

Dar mai bine i-ar şedea

Dacă şi le-ar face ea.

În literatura română cultă amintim pe M. Costan, ce a scris un catren dedicat Mitropolitului Dosoftei, C. Bălăcescu (1800-1880), prinţul Antioh Cantemir, Al. Donici, Costache Negruzzi, Iancu Văcărescu. Anton Pann (1794-1854) poate fi considerat drept străbunicul epitafului românesc.

Epitaful unei muieri către bărbatul său:

Aici zace nevastă-mea

Din bună norocire;

Zace atât pentru a mea

Cât şi a ei liniştire.

În secolul trecut au mai scris epigrame şi Grigore Alexandrescu, Gh. Sion, Gh. Tăutu, Iacob Negruzzi, Al. Macedonschi etc. Unele au „supravieţuit” altele s-au perimat şi s-au pierdut în negura vremurilor. Adevărata renaştere a epigramei româneşti începe odată cu A.C. Cuza şi se continuă cu Radu D. Rosetti şi Cincinat Pavelescu. Am selectat câteva epigrame de la A.C. Cuza şi Păstorel Teodoreanu.

A.C. Cuza

Unui vândut

Că te vinzi nu-i de mirare

Breasla ta ruşine n-are.

M-am mirat însă cumplit

Muşteriu că ţi-ai găsit.

Unui profesor

Din răzeş ajuns profesor

Mare lucru-ar fi să fie

Dacă n-ar trata ştiinţa

Ca o simplă răzăşie.

Al. O. Teodoreanu

Unui antialcoolic

Oare nu-ţi mai aminteşti

Vorba din bătrâni lăsată!

Din beţie te trezeşti,

Din prostie, niciodată!

Unei femei-avocat

Guraliva dulcinee

Pe bărbat l-a disperat.

Dac-ar fi numai femeie!…

Dar mai e şi avocat!

Ilie ALEXANDRU