  Ce înseamnă, pe scurt, să fii biolog într-un parc național? Cu ce vă ocupați zi de zi?

Pe scurt e foarte greu de zis ce înseamnă să fii biolog, e o chestie foarte complicată, adică sunt mai multe lucruri de care să te ocupi, mai degrabă e un fel de naturalist biologul într-un parc național, biologi sunt cei   care lucrează în laboratoarele de analiză de sănătate, sunt și acolo biologi, care fac analize, legat de ceea ce ne îmbolnăvește pe noi și are origine biotică, virusuri, bacterii. În parcul naţional biologul trebuie să știe și despre mamifere, și păsări, și amfibieni sau ceea ce ați văzut voi acum, tritoni. Biologul din parcul naţional ar trebui să știe foarte multe specii de animale și de plante, să le urmărească în timpul unui an, să le inventarieze și să le monitorizeze-  se fac monitorizări pentru colectarea datelor, iar pe termen lung ne dau o direcție, o idee despre ce se întâmplă în natură, adică dacă sunt mai puține păsări care cântă primăvara sau mai puțini tritoni care se duc să se împerecheze în bălți, ceva e în neregulă și de undeva va apărea o problemă.

  Ce v-a făcut să alegeți această meserie?

          De mic mi-au plăcut animalele, în gimnaziu și liceu îmi plăcea să merg în pădure, lângă Suceava și adunam tritoni, îi mai țineam acasă în acvarii, le dădeam de mâncare vermuști pentru pești de acvariu, prindeam șopârle, îmi plăcea să mă uit la ele, ascultam păsările, le dădeam de mâncare la furnici, de mic am avut înclinație pentru așa ceva. Am făcut facultatea la Suceava și de acolo când am aflat că este loc disponibil la Parcul Național Ceahlău, am venit și mi-am depus dosarul.

  Care sunt cele mai importante specii de plante și animale din Parcul Național Ceahlău?

La specii de plante trebuie să menționez întâi laricele sau zada sau crinii (cum le zice aici în zonă), este singurul conifer de la noi din țară care toamna își pierde acele, în Ceahlău este o populație foarte mare și destul de solidă de Larice Carpatic, izolat genetic de cei din Alpi sau din alte părți din lume. Este un tip de larice care trăiește foarte mult timp (300-500 ani). Cresc pe stâncării și în zone expuse la soare, pe solurile scheletice și sunt foarte bătrâni, ei nu au fost exploatați, s-a păstrat pădurea respectivă, acele „Polițe cu crini” sunt și o „bibliotecă vie”, în inelele de creștere ale arborilor putem vedea cum a fost clima, ce s-a întâmplat cu natura cu ani în urmă. Animale importante sunt specifice pădurilor montane din Carpați, lupi, urși, râși, aceste animale în Europa sunt în declin, dar la noi încă au spațiu să existe, să-și păstreze rolul și locul lor în natură. Sunt foarte multe specii de păsări, de la muscalii mici (ei indică că aici sunt păduri bătrâne) la bufnițe.

  Există specii rare sau pe cale de dispariție în parc? Ne puteți da câteva exemple?

          Da, există specii rare și pe cale de dispariție, specii de plante-orhidee-Papucul Doamnei, multe specii care cresc în fânețe (unde se păstrează foarte bine speciile rare, vine omul din când în când și cosește, între cosiri speciile de plante au timp să crească). Orhideele din Europa sunt foarte mici și sunt pe cale de dispariție din cauză că omul abandonează cositul și fânețele și zona se împădurește sau își fac casă peste specia rară. Sunt specii rare de animale, de păsări, inclusiv lupul și râsul, laricea e o specie rară, tritonii (specifici doar Parcului Național Ceahlău).

  Ce sunt speciile endemice și există astfel de specii în Ceahlău?

          Speciile endemice sunt speciile care se găsesc într-un anumit loc, într-o anumită zonă geografică și bine delimitată, pe partea estică a Munților Carpați. În peșteri sunt specii de păianjeni, de gândaci endemici care cresc doar acolo. În Ceahlău mai este un cosaș numit Cosașul Dochiei, un cosaș verde, frumos, cu un cântec specific și nu există în altă zonă din lume.

  Care este animalul sau planta dumneavoastră preferată din parc și de ce?

          Complicat… Îmi place foarte mult bulbucul de munte, dacă vă uitați la ea, floarea nu este deschisă, are forma unei bile, acolo, înăuntru nu pot să intre albinele pentru a poleniza. Dar ea s-a adaptat să fie polenizată de niște musculițe cu care trăiește în simbioză, acestea trăiesc doar unde este floarea, acolo depun ouă, iar o parte din semințele plantei sunt puse cumva deoparte pentru musculițe, din ele vor ieși viitoarele musculițe și o parte vor fi polenizate și vor poleniza alte flori.

  Cu ce provocări vă confruntați în protejarea naturii din parc?

Principala provocare sunt oamenii. Comunitatea locală este o mare provocare dar și un ajutor. Turiştii sunt o foarte mare provocare pentru că ei pun presiune, vin foarte mulți, e gălăgie pe munte, traseele sunt foarte bătătorite sau erodate, adică se creează torenți pe trasee pe unde trece multă lume. Provocarea este să-i facem pe oameni să înțeleagă de ce au ei nevoie de natură, pentru că noi nu suntem aici ca să protejăm natura și parcul pentru noi, ci suntem aici ca să păstrăm natura și parcul pentru oameni. Oamenii au nevoie de natură, din o mulțime de motive, cele mai simple, fiindcă dacă nu avem pădure, s-ar putea să respirăm mai greu, că e mai poluat aerul sau mai puțin oxigen. Da, provocările sunt să-i facem pe oameni să înțeleagă despre ce-i vorba și să-i facem să înțeleagă că pot să conserve și să protejeze natura, inclusiv la ei acasă, adică să lase loc naturii. Nu trebuie să facem gazon în curte, putem să lăsăm iarba să crească mai mare, nu trebuie să drenăm orice șanț și orice urmă de apă, pentru că mai sunt inclusiv tritoni care au nevoie de apa aia în zona de munte. Sunt multe lucruri care pot fi făcute, dar provocarea este lucrul cu oamenii și, culmea este că, imediat, lucrul cu oamenii îți aduce și foarte multe  satisfacții.

  Cum pot turiștii să ajute la protejarea mediului atunci când vizitează Ceahlăul?

Turistii sunt o specie foarte aparte. Sunt mai multe feluri de turiști care vin în parc. Sunt cei care vin si se bucură de natura, sunt conştienti de pădure si cumva o respectă. Sunt turişti care vin doar pentru că e pădure si că trebuie să bifeze si asta, mersul pe munte, dar toată lumea ar putea să ajute făcând practic ceea ce fac si la ei acasă. Să nu lase gunoaie, să nu facă foarte multă gălăgie pentru că până la urmă intră în casa ursului, a animalelor din pădure. Nu cred că vrea nimeni să vină cineva la ei acasă, să înceapă să facă gălăgie și mizerie. Și să vină turistii, să se bucure și să transmită mai departe. Cu asta ne pot ajuta și pe noi, să nu lase mizerie, să nu facă foarte multă gălăgie, să transmită mai departe cât de faină e pădurea. Și mai e ceva ce pot să facă turistii si e un aspect unde ei au foarte multă putere. Și ce pot să facă este să ghideze serviciile din turism. Asta sună deja foarte complicat. Dar dacă omul, turistul vine și cere distracție cu muzică si cu băutură se va găsi cineva care să ofere așa ceva. Dacă omul vine si cere liniște si caută aer curat si o zonă care să arate mai traditional sau să găsească un fel de mâncare bună la restaurantul din zonă, atunci se va găsi cineva care să-i ofere asta, un hotelier, un magazin, ceva. Și ceea ce oamenii cer, determină foarte mult din ce li se oferă si din presiunile care se pun pe parc. De exemplu, cu pârtia de schi, aici este foarte simplu, vrem pârtia de schi. Ok, s-ar putea să fie bună să aducă turiști, dar pe de altă parte nu o să avem zăpada pentru că se încălzește clima. Și nu ştiu în ce măsură ne ajută pe noi ca parc, pentru că o să apară foarte mulți oameni aici care vor face gălăgie, care vor muzică pe pârtie, băutură si chestii de genul asta. Dacă oamenii ar cere linişte să vină în staţiune la munte, ca să respire aer curat si să se relaxeze, concediul înainte asta era, odihnă, atunci li s-ar oferi acest lucru. Altfel li se oferă gălăgie și din cauza asta sunt oameni care vin și zic, vrem să mai construim o cabană, vrem să mai facem ceva, vrem să mai… chiar în parc, chiar în pădure, ce ne trebuie animale? Ne trebuie oameni care să asculte muzică…

  Ați avut experiențe periculoase sau neobișnuite?

Da, da, cu siguranță. Am căzut de pe o brână în Ceahlău pentru că s-a rupt pământul de sub picior, terenul este foarte friabil, este nisip amestecat cu pietriș și brâna aceea cu iarbă și pietriș nu a ținut greutatea și am căzut câțiva metri de pe brână, apoi întâlniri cu animale, cu ursul, am intrat într-un bârlog de urs, unde ursoaica își pregătise foarte fain bârlogul, am intrat în timpul verii, iarna nu poți intra deoarece  este acasă proprietarul. Bârlogul era foarte bine aranjat, cu mușchi ca o salteluță, pregătit pentru a naște puii, am multe exeperiențe cu oamenii, mai bune sau mai puțin bune.

  Ce sfat le-ați da copiilor care vor să devină biologi?

Ar trebui să le placă, în primul rând. Să devii biolog presupune să ai cunoștințe din  științe și despre educație, Poți să lucrezi în domeniul medicinii medicale sau fie în natură, implicat în diverse proiecte de conservare, dar nu numai. Această meserie poate aduce mari satisfacții în viață.

  De ce este important să protejăm parcurile naționale?

Sunt foarte multe motive… Parcurile naționale sunt eșantioane de natură, ca niște biblioteci de natură pe care cu greu le mai găsim în lumea de astăzi. Toată lumea se dezvoltă din punct de vedere economic, în loc de natură găsim drumuri, câmpuri arate și betoane.

Parcurile naturale sunt zone în care lumea a ales să păstreze natura așa cum este ea, aici nu se exploatează pădurea, ceea ce înseamnă că pădurea rămâne acolo, îmbătrânește normal, aș spune eu si pădurea asta de 500 de ani are un rol foarte important, captează foarte mult carbon, aceasta e o temă comună acum de discutie, reglează clima, pădurile lăsate în pace reglează clima, atrag umezeala și mișcă umezeala atmosferică. De asta sunt anumite zone, inclusiv în Europa, în care s-au tăiat pădurile de pe marginea Mării Mediterane sau a oceanului și tăindu-se pădurile de la marginea oceanului către interior, nu s-a mai cărat apa în interiorul continentului, s-a aridizat zona. E important să păstrăm pădurea şi Parcul Național face lucrul acesta, păstrează pădurea pentru că ea preia umezeala de la ocean și tot o mișcă către interior, unde se produce ploaie. În parcurile naționale, natura fiind lăsată în pace, e un loc foarte bun de refugiu pentru foarte multe specii, inclusiv pentru păsări. Este, în primul rând, un avertizor de mediu curat, dacă încep să dispară păsările cântătoare primăvara ar trebui să vă puneți niște întrebări Adică ceva se întâmplă cu lumea din în jur care s-ar putea să nu fie bine nici pentru noi.  Pentru ele sigur nu e bine, dar s-ar putea să nu fie bine nici pentru noi pentru că păsările migrează pe suprafețe foarte mari Și atunci au nevoie de un mediu sănătos pe suprafețe mari. Dacă mediul începe să se strice, să se îmbolnăvească în zona aceasta largă pe care păsările o străbat, se întâmplă un fenomen în cascadă si cu cât se îmbolnăvește mai tare mediul, păsările încep să dispară. Dacă încep să dispară păsările, ele sunt practice, ca si canarul din mină. Minerii mergeau cu canarii înainte în mină și canarul era foarte sensibil la gaze toxice si nu mai cânta, murea în colivie, dacă se întâmpla ceva și atunci oamenii știau să iasă de acolo. Așa este și acum. Parcurile naționale sunt zone care păstrează mediul pentru speciile acestea unde ele trebuie să existe si să le avem ca avertizori de integritate. Și ne arată și nouă cum ar trebui să procedăm mai departe. Acestea nu sunt doar un refugiu, ci ar trebui să fie și un exemplu pentru oameni, despre cum putem să păstrăm natura.

Îi mulțumesc domnului biolog Liviu Moscaliuc, care, prin munca sa, ne arată cât de important este să înțelegem și să protejăm mediul înconjurător. Parcul Național Ceahlău rămâne nu doar un loc de vizitat, ci și un spațiu care trebuie respectat și ocrotit de fiecare dintre noi.

Dimitrie GHEORGHIU, clasa a V-a, Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca (primul din dreapta, pe drumul spre Suhardul Mic, într-o excursie tematică în cadrul Clubului Jurnalism de Mediu Borca).

Articolul „Parcurile naționale sunt eșantioane de natură, ca niște biblioteci de natură pe care cu greu le mai găsim în lumea de astăzi!” Interviu cu biologul Liviu Moscaliuc – Parcul Național Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.

Prezenţa tritonului carpatic in această zonă, impune conservarea habitatelor montane şi a biodiversității in Carpații Orientali.

Masivul Ceahlău, situat in grupa centrală a Carpaților Orientali, reprezintă un valoros spaţiu natural pentru România. Dispune de un relief spectaculos, bogată rețea hidrografică, climat răcoros, ceea ce înseamnă un spațiu ideal pentru numeroase specii de plante şi animale. Tritonul carpatic se adaptează foarte bine în acest mediu pentru că preferă zonele umede, izvoarele de munte, marginile pădurilor. Existenţa sa aici, indică un echilibru ecologic stabil, fiind o specie extreme de sensibilă la poluare.

Tritonul carpatic, amfibian de dimensiuni mici, are între opt şi doisprezece centimetri lungime, un corp alungit, cu pielea în nuanţe maronii sau brun-oliv pe partea dorsală, iar pe abdomen, culori mai deschise. În perioada de reproducere, masculii dezvoltă o creastă discretă, coada uşor colorată, elemente ce îi deosebesc de femele. Fiind mai activ în timpul nopţii, cu aspectul său nu foarte impresionant, este mai greu de observat.

Tritonul carpatic are un rol ecologic foarte important, deoarece controlează populațiile de insecte şi alte nevertebrate mici, menținând echilibrul ecosistemului, dar reprezintă în acelaşi timp, hrană entru păsări, şerpi şi unele mamifere mici.

Prin poziţia pe care o ocupă în lanţul trofic, realizeză transferul de energie dintre mediul acvatic şi cel terestru. Dispariţia sa dintr-o anumită zonă ar putea duce la degradarea mediului şi la apariţia unor dezechilibre ecologice semnificative.

În Parcul Naţional Ceahlău există habitate montane care n-au fost afectate de activităţile umane, multe dintre izvoarele şi bălţile alpine fiind relative curate.

Există, însă, şi numeroase ameninţări pentru tritonul carpatic, reprezentate de practicarea turismului în mod necontrolat, ceea ce poate conduce la distrugerea habitatelo. Poluarea apelor este o altă cauză ce poate distruge larvele acestei specii, dar chiar şi exemplarele adulte. De asemeni, schimbările climatic pot reduce

Şansele de supravieţuire ale tritonului pentru că provoacă secarea unor bălţi şi modifică regimul precipitaţiilor.

Defrişările din zona Ceahlăului reprezintă o altă problemă majoră pentru tritonul carpatic deoarece, astfel se reduce umiditatea şi dispar unele surse de apă, ceea ce dă naştere unui habitat mai uscat şi expus variaţiilor de temperatură.

Construirea drumurilor forestiere îngreunează migraţia exemplarelor adulte către zonele de reproducere.

Conservarea tritonului carpatic necesită măasuri concrete, ceea ce implica colaborarea dintre autorităţi, cercetăatori, turişti. Se impune monitorizarea populaţiilor, care este esenţială pentru înţelegerea evoluţiei specie şi pentru identificarea zonelor vulnerabile.

Limitarea poluării contribuie la menţinerea unui habitat sănătos.

Educaţia ecologică este, de asemeni, foarte importantă pentru că, mulţi oameni nu cunosc însemnătatea acestor amfibieni.

În ultimele decenii, tritonul carpatic a devenit un subiect relevant în studiile cercetătorilor care au început să acorde o atenţie tot mai mare biodiversităţii din Carpaţii Orientali. Cercetările efectuate privesc impactul schimbărilor climatice asupra speciilor montane.

Observaţiile din zona Ceahlăului arată că populatiile de amfibieni sunt foarte sensibile la variaţiile de temperatură şi la reducerea umidităţii. Prin urmare, tritonul poate fi considerat un indicator biologic al stării mediului, reflectând fragilitatea naturii montane şi necesitatea păstrării echilibrului dintre activitatea omului şi mediul înconjurător.

Ceahlăul devine astfel un refugiu pentru această specie discretă, dar esenţială pentru ecosistemele carpatice.

În concluzie, se poate afirma că tritonul carpatic din zona Ceahlău este un element important al biodiversităţii montane din România. Fiind adaptat la condiţiile umede şi răcoroase ale Carpaţilor, contribuie la menţinerea echilibrului ecologic şi oferă informaţii valoroase despre starea mediului natural. Protejarea habitatelor sale trebuie să devină o prioritate deoarece, dispariţia unei astfel de specii sensibile, ar indica degradarea gravă a ecosistemelor montane.

Conservarea tritonului carpatic reprezintă, de fapt, conservarea întregii bogăţii naturale a Ceahlăului şi a patrimoniului ecologic al Carpaţilor României.

Ecaterina Iftimescu, clasa a VII-a

De ce tritonul carpatic este o specie protejată

Tritonul carpatic este un amfibian specific zonelor montane din Munții Carpați, fiind o specie importantă pentru menținerea echilibrului natural. Deși este de dimensiuni mici și puțin cunoscut, rolul său în ecosistem este foarte valoros. Din cauza distrugerii habitatului, a poluării și a schimbărilor de mediu, această specie a devenit vulnerabilă, motiv pentru care este protejată prin lege.

Protejarea tritonului carpatic este necesară deoarece acesta trăiește într-un habitat restrâns, doar în anumite regiuni montane. Defrișările și poluarea apelor afectează locurile în care se reproduce și se hrănește, reducând numărul exemplarelor. În plus, fiind un amfibian sensibil la schimbările de mediu, prezența sa arată că ecosistemul este sănătos. De asemenea, Tritonul carpatic contribuie la echilibrul naturii prin faptul că se hrănește cu insecte și alte organisme mici, ajutând la controlul acestora. Protejând această specie, protejăm biodiversitatea și păstrăm echilibrul ecosistemelor montane din Munții Carpați.

În concluzie, tritonul carpatic este o specie protejată deoarece are un rol important în natură, este sensibil la degradarea mediului și are nevoie de habitate curate pentru a supraviețui. Conservarea lui înseamnă protejarea naturii și a diversității biologice.

Mara Nistor, clasa a VII-a

*

Tritonul carpatic, sau tritonul lui Montandon, este o specie de salamandre din familia Salamandridae găsită în Republica Cehă, Polonia, România, Slovacia și Ucraina. Lungimea totală a adulților acestei specii este de aproximativ 10 cm.

Taxonomia speciei

Regnul: Animalia
Clasa: Amphibia
Ordinul: Caudata
Familia: Salamandridae
Genul: Triturus
Specia: Triturus montandoni (Tritonul carpatic)

Descriere:

Femela ajunge până la 11cm, mascul este mai mic. Fruntea prezintă 3 șanțuri longitudinale. Prezintă muchii tegumentare bine dezvoltate pe laturile spatelui. Masculii nu au creastă. În perioada acvatică, coada masculului prezintă un filament terminal iar cloaca este neagră, mare și umflată. Femela are o cloacă mică, galbenă. Este ușor de observat când se ridică la suprafața apei pentru a respira, dar este greu de diferențiat față de Triturus vulgaris. Coloritul marmorat al speciei este caracteristic. Abdomenul speciei este portocaliu, galben, nepătat. Prezintă o dungă gălbuie, albă-străvezie la marginea inferioară a cozii.

Cea mai mare răspândire a Tritonului carpatic (Lissotriton montandoni) este în lanțul Carpatic, iar în România populații importante se găsesc mai ales în: Carpații Orientali – aici are unele dintre cele mai numeroase populații: Maramureș, Rodnei, Călimani, Gurghiu, Harghita, Ceahlău și zona montană a județului Neamț.

-Carpații Meridionali (estul lor) – populații în masive montane umede și împădurite.

Habitat:

Trăiește și în zona de deal dar, în general, este o specie montană – 100-2000 m. De obicei apare pe pășuni și în păduri de foioase ori mixte. Specia are o perioadă acvatică scurtă, perioada corespunde cu perioada de reproducere. În restul anului este terestră.

Primăvara alege o mare varietate de tipuri de apă de obicei puțin adânci, de la cele stătătoare, permanente sau temporare, până la cele lin curgătoare. Cele cu vegetație sunt preferate.

În faza terestră devine crepuscular-nocturnă. Ziua se refugiază în micro-habitate cu vegetație deasă și litieră. Rămâne în apropierea zonelor umede din vecinătatea locurilor de reproducere. Se hrănește cu nevertebrate, cu larve de amfibieni. Hibernează pe uscat, rar în apă.

Răspândire

Trăiește în Carpații Orientali, parte a celor Meridionali, și zonele deluroase adiacente.

Populație

Efectivele din România sunt de câteva sute de mii de exemplare.

Amenintări:

  Pierderea habitatului – cea mai importantă problemă

drenarea mlaștinilor și bălților unde se reproduce;

captarea izvoarelor montane;

regularizarea pâraielor;

defrișările, care schimbă umiditatea și temperatura microhabitatului.

  Poluarea apei

pesticide și îngrășăminte ajunse în ape;

deversări menajere;

sedimentarea excesivă din exploatări forestiere sau construcții.

Ouăle și larvele sunt sensibile la modificarea calității apei.

  Schimbările climatice

secarea mai rapidă a bălților temporare;

temperaturi mai ridicate (specia este adaptată la ape reci de munte);

modificarea perioadelor de reproducere.

Fragmentarea habitatului

Populațiile rămân izolate între ele (drumuri, localități, tăieri de pădure), ceea ce reduce diversitatea genetică și crește riscul dispariției locale.

Pești introduși artificial

În unele lacuri sau bălți montane, peștii introduși consumă icrele și larvele de triton.

David Ştefan, clasa a VII-a

Principalele metode de apărare

Camuflajul (Coloritul de protecție): Spatele tritonului are o nuanță cafenie, sau maronie, care îi permite să se camufleze perfect în mediul înconjurător , făcându-l greu de observat de către prădători.

Secreții cutanate (Apărarea chimică): Ca și alți tritonii, acesta poate secreta prin piele substanțe iritante sau neplăcute la gust. Aceste secreții acționează ca un scut chimic împotriva prădătorilor, cum ar fi păsările sau șerpii.

Colorit aposematic ventral (Avertizarea): Deși spatele este camuflat, partea ventrală/burta este de un galben-portocaliu intens, adesea fără pete. Atunci când este amenințat, tritonul poate adopta poziții prin care își arată burta viu colorată, semnalând prădătorului că este toxic sau necomestibil.

Comportamentul de ascundere: În timpul zilei, tritonul stă ascuns sub bușteni, pietre sau în vegetație, fiind activ mai ales noaptea, ceea ce reduce riscul de a fi vânat.

Fabian Ciucănel, clasa a VII-a

*desen de Ovidiu Stanciu

Articolul TRITONUL CARPATIC- o cercetare de clasa a VII-a apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pentru Administrația Parcului Ceahlău organizarea unei asemenea tabere tematice a reprezentat o oportunitate extraordinară de a promova și transmite o atitudine mai prietenoasă față de animalele și plantele care ne înconjoară și de a atrage de partea sa tineri ambasadori ai Parcului Național.

Organizarea acestei tabere a fost posibilă cu ajutorul Agenției Fondului pentru Mediu prin programul “Rangerii Juniori” lansat în 2024  de Ministrul Mediului chiar aici, la Centrul de vizitare al Parcului de la Izvorul Muntelui.

În perioada 2-4 mai 2025, 75 de elevi de la școlile  “Regina Maria”  Bicaz și “Constantin Panțiru” Grințieș au fost invitați să se alăture echipei de rangeri, devenind, în urma implicării în activitățile organizate și a ceremoniei de premiere, Rangeri onorifici Juniori – “Gardieni ai Parcului Național Ceahlău”. Încă 75 de elevi, de la liceul “Calistrat Hogaș, Piatra Neamț” și Şcoala “Constantin Panțiru” Grințieș, vor participa la o a doua tabără în luna septembrie.

Parcul Național Ceahlău, situat în nord-estul României, în județul Neamț, este cunoscut pentru peisajele sale impresionante, flora și fauna bogate, cu numeroase elemente de bio și geodiversitate cu adevărat valoroase, precum și pentru traseele turistice atrăgătoare. Cu o suprafață de aproximativ 7.800 de hectare, Parcul Național este elementul central al Masivului Ceahlău, unul dintre cei mai spectaculoși munți din Carpații Orientali.

Tabăra Rangerii Juniori are ca scop principal educarea și implicarea tinerilor în activități de protecție a mediului. Printre obiectivele taberei se numără:

• Înțelegerea importanței conservării naturii;
• Dezvoltarea abilităților de orientare și supraviețuire în natură;
• Familiarizarea cu flora și fauna specifică Parcului Național Ceahlău;
• Promovarea spiritului de echipă și colaborare;
• Stimularea creativității și gândirii critice prin activități interactive;
• Programul taberei Rangerii Juniori a fost construit în jurul a patru ateliere interactive.

Unul dintre ateliere a vizat familiarizarea elevilor cu diverse specii de animale protejate, de la amfibieni la păsări și mamifere și oferirea informațiilor necesare pentru ei să le poată identifica.

Al doilea atelier a presupus o interacțiune cu instrumentele specifice unui naturalist și înțelegerea scopului pentru care Rangerii și biologii se apropie de animale și adună informații despre acestea. Aici au fost prezentate camere cu senzori, instrumente de capturat amfibieni și reptile, binocluri și lunete, chemători și sunetele diverselor specii de păsări pe care le urmăresc rangerii Parcului Național Ceahlău. Cât despre scopul pentru care utilizăm aceste instrumente…, o bună cunoaștere a speciilor de animale și plante care ne înconjoară ne poate ajuta direct, în a ne pregăti pentru o viață bună și prosperă, de ex. putem înțelege în timp real încălzirea climei sau migrația unor specii folositoare și putem să ne pregătim pentru o lume dinamică care nu ne va lua prin surprindere. Totodată putem construi măsuri prin care să păstrăm elementele de biodiversitate valoroase pentru identitatea culturală locală.

Al treilea atelier de biodiversitate a fost desfășurat în mijlocul pădurii, printr-o drumeție de jumătate de zi la Cabana Fântânele. Pe traseu am discutat despre tipuri de pădure (conifere și foioase și faptul că pădurile se mișcă – fagul profită de o climă mai caldă și înlocuiește bradul și molidul, despre rețelele dintre arbori formate din rădăcini și ciupercile micorizante, prin care aceștia se ajută reciproc, despre șopârle și căpușe și despre cum uneori trebuie să capturăm (cu responsabilitate) animale pentru a evalua starea de sănătate a unei populații. Desigur ultima parte a atelierului și posibilitatea de a atinge o șopârlă a reprezentat o aventură pentru mulți și cu siguranță partea cea mai interesantă a zilei.

În ultimul atelier de biodiversitate am discutat despre măsuri de conservare punând accent pe unele care pot fi făcute chiar de către copii, cum ar fi construcția de căsuțe pentru păsări sau utilizarea unor aplicații de identificat specii de păsări care pot colecta date valoroase despre dinamica nevăzută a naturii în contextul schimbărilor climatice. Desigur nu toate căsuțele de păsări sunt la fel, dimensiunea lor și a găurii de intrare fiind extrem de importante pentru a selecta speciile pe care ne dorim să le ajutăm.

Tot acum, pe baza unor serii de QUIZ-uri despre speciile cu care au făcut cunoștință și despre Parcul Național Ceahlău, au fost selectați 18 ambasadori ai naturii și ai Parcului care au primit premii constând în cărți, determinatoare de păsări din România și orhidee din Ceahlău). Atelierele interactive de biodiversitate au fost suplimentate de o suită de activități și programe educative și recreative, asigurate de partenerul Parcului Național Ceahlău, Tabăra ArtED Durău.

Activitățile suplimentare au inclus exerciții de supraviețuire și orientare unde elevii au învățat abilități de bază pentru supraviețuirea în natură, cum ar fi construirea unui adăpost, aprinderea unui foc de tabără, găsirea surselor de apă potabilă și utilizarea unui compas pentru orientare; activități recreative și de team-building pentru a încuraja spiritul de echipă și colaborare cu jocuri de grup, probe de orientare și competiții sportive și un atelier de prim ajutor, cu informații necesare fie în drumețiile lor viitoare fie în viața zilnică.

Administrația Parcului Național Ceahlău nu poate decât să spere ca beneficiile participării la Tabăra Rangerii Juniori să fie numeroase și elevii să beneficieze de îmbunătățirea cunoștințelor despre mediu și conservarea naturii, de dezvoltarea abilităților practice și a încrederii în sine, de formarea unor relații de prietenie și colaborare cu alți tineri, de stimularea interesului pentru activitățile în aer liber și protecția mediului, de creșterea responsabilității și implicării civice. Și pentru că nouă, rangerilor și personalului Administrației Parcului ne-a făcut mare plăcere să lucrăm împreună cu acești elevi, dorim să vă mulțumim în mod special dumneavoastră, profesorilor îndrumători și școlilor partenere.

Sperăm să ne revedem curând pe potecile muntelui!

Liviu Moscaliuc, biolog DAPNC

Impresii de tabără – elevi şi profesori

Exploratori ai naturii în Proiectul Ranger Junior

Cu rucsacul plin de curiozitate și inima deschisă către aventură, elevii Școlii Gimnaziale „Constantin Panțiru” au pornit într-o experiență de neuitat în cadrul proiectului Ranger Junior, desfășurat în Tabăra ArtEd. Încă din prima zi, copiii au fost captivați de activitățile pregătite în mijlocul naturii, unde au descoperit, au învățat, au construit și s-au jucat alături de colegi și rangerii pasionați. Activitățile propuse în acest cadru s-au dovedit a fi o experiență de neuitat, menită să le dezvolte copiilor atât dragostea pentru natură, cât și spiritul de echipă, curiozitatea științifică și responsabilitatea față de mediu.

Atelierele la care au participat elevii s-au desfășurat în mare parte în aer liber, în mijlocul naturii, oferindu-le ocazia să învețe prin practică și explorare. Unul dintre cele mai apreciate momente a fost atelierul de supraviețuire, unde copii au învățat cum să confecționeze un adăpost folosind doar materiale găsite în pădure – crengi, frunze, pietre – dar și cum să aprindă un foc în condiții de siguranță, în caz că s-ar rătăci și ar trebui să petreacă noaptea în sălbăticie. A fost o lecție valoroasă despre adaptare, ingeniozitate și colaborare. De asemenea, elevii au participat la un atelier dedicat confecționării de adăposturi pentru păsări și veverițe, învățând astfel cum pot ajuta micile viețuitoare ale pădurii să se protejeze și să supraviețuiască. A fost o activitate creativă care le-a dezvoltat empatia față de animale și simțul responsabilității față de mediu.

La atelierul de prim ajutor, elevii au fost provocați să își asume rolul de salvatori, lucrând în echipe pentru a simula diverse situații de urgență. Fiecare echipă a primit un scenariu diferit – de la o căzătură în timpul unei drumeții, la o înțepătură de insectă sau o entorsă – și a trebuit să demonstreze cum ar reacționa în mod corect și rapid pentru a oferi ajutor colegului „rănit”. Îndrumați de specialiști, copiii au învățat cum să evalueze starea unei persoane, cum să alerteze serviciile de urgență și cum să aplice măsuri de prim ajutor de bază, cum ar fi imobilizarea unui membru, pansarea unei răni sau liniștirea victimei. Unul dintre cele mai așteptate momente a fost drumeția prin pădure către cabana Fântânele. Însoțiți de rangerii taberei, elevii au parcurs traseul cu entuziasm, iar pe tot parcursul drumului aceștia au primit informații fascinante despre fauna locală și despre animalele care trăiesc în zonă. Fiecare pas a fost o ocazie de învățare, iar natura s-a transformat într-o sală de clasă vie și fascinantă. Bineînțeles, distracția nu a lipsit: un atelier recreativ la piscină a adus relaxare și voie bună, completând programul taberei cu momente de bucurie și răsfăț binemeritat după zilele pline de activități în natură.

După terminarea activităților zilnice, serile aduceau un binemeritat timp liber, pe care copiii îl valorificau din plin. Curtea taberei devenea un spațiu plin de energie și veselie, unde se organizau jocuri, iar râsetele și strigătele de bucurie umpleau aerul. Un moment special al uneia dintre seri a fost o mică petrecere organizată în aer liber, unde muzica, dansul și buna dispoziție au fost la ordinea serii. Elevii s-au bucurat de fiecare clipă, dansând și cântând împreună, într-o atmosferă relaxată și plină de voie bună.

Seara s-a încheiat într-un cadru artistic și emoționant: ne-am adunat cu toții în jurul unei chitare, unde câțiva elevi talentați au oferit un moment muzical deosebit. Cu vocea caldă și emoționantă,  au cântat melodii cunoscute, iar ceilalți i-am acompaniat cu vocea, creând un moment de comuniune și liniște care a încheiat ziua perfect. A fost o seară magică, în care prietenia, muzica și natura s-au împletit armonios, lăsând în sufletul fiecărui copil o amintire de neuitat.

Participarea la proiectul Ranger Junior a reprezentat nu doar o experiență educativă, ci și una formativă, cu impact real asupra comportamentului ecologic al elevilor. Le mulțumim organizatorilor și tuturor celor implicați pentru oportunitatea oferită și sperăm ca astfel de inițiative să continue și să inspire cât mai mulți tineri să devină ambasadori ai naturii.

Prof. Luiza Haripcă, Şcoala Gimnazială Grinţieş

Amintiri de neuitat dintr-o tabără de neuitat…

În perioada de 2 – 4 mai 2025 am participat la tabăra Ranger Junior, care s-a desfășurat ca în fiecare an la Durău. A fost o aventură de neuitat!

Din  prima zi, am fost captivat de atmosfera plină de viață și de entuziasmul celorlalți copii. Activitățile au fost diverse și interesante, de la drumeții prin pădure și jocuri sportive, până la ateliere creative și seri de neuitat. Am învățat să lucrez în echipă, să depășesc limitele și să apreciez natura.

Unul dintre cele mai memorabile momente a fost atunci când am urcat pana la Cabana Fântânele și am pus prima dată mâna pe o șopârlă. Am depănat povești cu prietenii și colegii și ne-am distrat…am petrecut un altfel de timp în afara școlii. Am descoperit pasiuni noi, am legat noi prietenii puternice și am învățat să fiu mai independent. Tabăra mi-a oferit oportunitatea de a ieși din zona mea de confort și de a mă bucura de fiecare clipă. La finalul taberei, am plecat cu inima plină de amintiri frumoase și cu dorința de a reveni. Această experiență mi-a demonstrat importanța prieteniei, a aventurii și a descoperirii de sine. Recomand cu căldură o astfel de experiență, deoarece este o lecție de viață valoroasă. Am fost foarte încântat atunci când  am primit o carte foarte interesantă despre fauna tuturor speciilor de păsări și aceasta pentru că am pus întrebări interesante referitoare la filmulețele care ni le-au pus organizatorii taberei, oameni care îmi vor rămâne mereu în memorie, pentru dragostea lor față de natură și de animale.

Această tabără m-a învățat că trebuie să îmi depășesc limitele și să îmi ating țelul în viață. Sper ca fiecare copil care calcă pragul acestei tabere să se reîntoarcă fericiți și plini de speranțe.

Andrei Anisiea, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

Rangeri juniori” – o tabără de poveste la poalele Ceahlăului

De la mic la mare, cu rucsacurile în spate și plini de entuziasm, copiii din Grințieș și Bicaz au pășit pe porțile taberei „Rangeri juniori” de la Durău. În perioada 2-4 mai copii de toate vârstele s-au putut bucura de o experiență unică în natură unde, pe lângă nelipsita distracție, au putut să-și dovedească și să-și consolideze cunoștințele generale. Deși au fost doar trei zile, rangerii s-au asigurat că vor fi niște zile de neuitat pentru toți. Tabăra a fost plină de provocări care ne-au scos din zona noastră de confort și care ne-au oferit oportunitatea nu doar să învățăm lucruri noi, ci și să le punem în aplicare, fiind nevoiți să construim adăposturi din ce am găsit în jur, să facem un foc pentru noapte și chiar să simulăm o situație în care aveam nevoie de cunoștințele noastre de prim ajutor învățate până atunci. Una dintre cele mai frumoase experiențe a fost drumeția pe Ceahlău. Pe lângă priveliștea spectaculoasă, am fost însoțiți și de un fotograf pasionat de natură, care ne-a povestit lucruri interesante despre plante, animale și echilibrul din ecosistem. A fost genul de lecție pe care nu o înveți în bancă, ci o trăiești.

Ce a făcut ca această tabără să fie diferită de altele a fost faptul că nu ni s-au oferit toate răspunsurile pe tavă. Nu doar că am învățat lucruri noi, ci am fost puși în situații în care a trebuit să ne amintim și să aplicăm ce știam deja, fie că era vorba despre pașii de prim ajutor sau despre cum să ne descurcăm în pădure peste noapte, ceea ce a făcut ca tabără să fie una unică.

Teodora Topoliceanu, clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

***

Tabăra Ranger Junior a fost o experiență de neuitat pentru mine. Am fost foarte bucuros că am fost ales să particip, mai ales pentru că am avut parte de multe activități distractive și interesante. Fiecare zi era plină de energie, jocuri, provocări și momente în care am legat prietenii cu alți copii. Unul dintre momentele mele preferate a fost un joc cu întrebări și răspunsuri, unde am fost  activ. M-am concentrat și am răspuns corect la mai multe întrebări, iar la final am câștigat un premiu : o carte scrisă de Doru Panaitescu despre păsările din lunca și Delta Dunării. M-am simțit mândru că am reușit să obțin această carte și mi-a plăcut să descopăr lucruri noi despre păsări și natură.

Această tabără m-a învățat cât de frumos este să te implici, să fii curios și să te distrezi în același timp. Abia aștept să particip din nou la o astfel de aventură!

Andrei Tănasă, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

Având în vedere faptul că n-am fost în nicio tabără până acum, pot spune cu mândrie că prima experiență într-o astfel de comunitate a fost una uluitoare, având loc la complexul ArtEd din Durău, între 2 și 4 mai 2025, alături de alți copii.

În prima zi, după ce am fost conduși la camerele fiecăruia, am luat prânzul și am fost împărțiți în trei grupe a câte 20-25 de copii. Fiecare grupă a făcut câte trei ateliere pe zi, acestea fiind aceleași, dar într-o altă ordine, în așa fel încât toată lumea a putut să participe la toate activitățile. Atelierele variau unul de celălalt, dar toate fiind despre natură și  importanța acesteia asupra omului. Acestea au reușit să deschidă ochii multor copii, făcându-i să realizeze tainele și complexitatea naturii.

Camerele erau curate și spațioase, fiecare fiind diferită de cealaltă în funcție de numărul de copii cazați într-o singură cameră. Paturile au fost aranjate și împăturite impecabil, făcând camera mai estetică. Băile erau spațioase, având două chiuvete, două oglinzi, o toaletă și un duș, toate cele necesare unei băi. Nu am dus lipsa nici săpunului sau a hârtiei igienice, acestea făcându-și simțită prezența.

Mesele nu au lipsit deloc din program, acestea fiind în întregime. Am fost întâmpinați de o masă delicioasă și sănătoasă de trei ori pe zi, mic dejun, prânz și cină. Gustările între mese nu au lipsit, fiind tonomate cu dulciuri, snack-uri și sucuri în cele două principale clădiri. Echipa ArtEd a fost una cu totul extraordinară, aceștia înțelegând copiii și explicându-le detaliat pașii pe care trebuiau să-i urmeze la ateliere și informațiile despre natură. La finalul excursiei a avut loc premierea. Toți copiii au primit câte o diplomă de participare, unii au primit o diplomă de „Ambasador al naturii”  și câte o carte în urma răspunderii la unele întrebării despre natură, iar alții, printre care și eu, am primit câte o carte în urma punerii unor întrebării interesante.

În concluzie, zilele petrecute la ArtEd au fost o experiență de-a dreptul uimitoare pe care aș repeta-o de nenumărate ori cu aceeași bucurie, nerăbdare și plăcere.

Bortișcă Ioana, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

***

A fost un moment frumos, mai ales că am participat alături de prieteni și cadre didactice cunoscute, nu doar de alți elevi din alte zone. Activitățile au fost foarte interesante și interactive, având în vedere că majoritatea s-au ținut în natură, în aer liber, apropiind copiii cu muntele. În opinia mea, cele mai interesante au fost probele în care a trebuit să construim adăposturi pentru animale, chiar și unul pentru oameni. De asemenea instrucția pentru Primul Ajutor și metoda de a ne oferi câte un caz pe care trebuia să îl prezentăm practic, mi s-a părut un lucru unic și foarte interesant.

Casian Borşuc, clasa a VIII-a

Artă, zâmbete și amintiri în Durău

Am avut ocazia de a participa la tabăra ArtEd din Durău, un loc minunat unde am petrecut câteva zile pline de activități interesante și unde am putut să ne facem noi prieteni. Împreună cu ceilalți participanți la această tabără, am aflat și am descoperit unde trăiesc insectele în natură  și cum le putem privi mai de aproape.

Unul dintre momentele deosebite ale taberei a fost urcarea până la cabana Fântânele. Traseul a fost destul de obositor, dar priveliștile spectaculoase ne-au făcut să uităm de oboseală. În timpul zilelor, am participat la diverse ateliere și am explorat natura, învățând în mod practic despre mediul înconjurător.  Seara, am avut parte de momente de distracție, cântând la chitară diferite cântece de munte, dansând și bucurându-ne de atmosfera plăcută sub cerul liber.

La final, în ultima zi, am primit diplome pentru participarea activă și implicarea la toate activitățile taberei, încheind astfel o experiență de neuitat, care ne-a lăsat amintiri frumoase.

Alexandru Bianca-Maria, clasa a VI-a

Vacanță la poale de Ceahlău

Pentru timpul liber de la început de mai, am avut plăcuta surpriză ca o parte din copiii școlii noastre, împreună cu câteva cadre didactice să fim invitați în tabăra ArtEd din Durău pentru odihnă, relaxare, informare, aprofundarea cunoștințelor asupra faunei și florei Muntelui Ceahlău și… nu numai.

Copiii, foarte entuziaști și dornici de cunoaștere, mai ales c-au fost pentru prima dată la o astfel de activitate au răspuns cu mult aplomb la toate activitățile desfășurate. Gazdele, personalul de la ArtEd, au fost pe placul copiilor, amabile serioase, prompte, prietenoase, pentru ca musafirii să se simtă cât mai bine.

“Sufletul” taberei au fost reprezentanții rangerilor din Muntele Ceahlău, care, cu mult profesionalism, au reușit să-i atragă pe copii la toate genurile de activități: drumeție cu observare pe Masivul Ceahlău, supraviețuire pe munte, construcții de adăposturi pentru animale, observare cu analiză a florei și faunei montane, elemente de prim ajutor, piscină, jocuri sportive, discoteca de seară cu instructor din rândul personalului de la ArtEd și nu în ultimul rând desfășurarea de concursuri cu premii specifice.

Copiii s-au simțit foarte bine, au socializat, au legat prietenii cu omologii lor din Bicaz, deci, pentru ei a fost un eveniment deosebit, bine primit și cu urmări plăcute pentru viitor.

Învăţător Mihai Panțiru

În tabăra ArtEd

Locația este în Durău, construită pe un deal și foarte aproape de Muntele Ceahlău. Este un loc foarte liniștit. Se aude numai cântecul tuturor păsărilor și păsărelelor…

Acolo au existat multe activități despre natură, despre construit și despre distracție. Eu am trecut prin toate activitățile. Am urcat pe Muntele Ceahlău, am mers la piscină, am construit cu prietenii căsuțe, au fost chiar și căutări. Mie, cel mai mult mi-a plăcut să urc pe munte. Deoarece poți vedea animale sălbatice, să admiri priveliști încântătoare și să vezi monumente vechi de mii de ani. În tabără am locuit în niște apartamente, care sunt cu 4, 5, 6 sau 8 persoane. Este un lucru interesant că sunt două clădiri, una pentru fete și una pentru băieți. La aceste clădiri există aparate care îți pot da dulciuri. Acest aparat acceptă numai bancnote de un leu. Dacă nu aveam puteam schimba la cei care lucrează acolo.

Seara se dau și discoteci de la ora 20 până la ora 22. A fost distractiv, chiar toată tabăra dansa acolo.

Damian Ichim, clasa a IV-a

În tabără

În prima zi de tabără am participat la activități frumoase, mergând la piscină, făcând jocuri frumoase  etc. A doua zi am fost foarte veselă, fiindcă am urcat pe Masivul Ceahlău. După masă am construit căsuțe pentru animale și am discutat despre faună. Ultima zi de tabără a fost tristă pentru că trebuia să plecăm acasă. Înainte de a pleca am făcut și alte activități și diferite concursuri.

Mi-am luat rămas bun de la prieteni și am plecat.

Mie mi-a plăcut foarte mult în tabără. Și, desigur, o să mai merg la ArtEd.

Mihaela Moldovanu, clasa a IV-a

Pe Ceahlău

La început, cum am ajuns în această locație, locul m-a fermecat. Era în prim plan Muntele Ceahlău. Mi-am dorit să merg cât mai repede acolo. Dar nu am putut atunci, ci în următoarea zi. Când am pornit spre munte eram eram entuziasmat și fericit. Atunci, pe moment, aveam multă energie și mi s-a părut ușor de urcat. Dar muntele acesta este uriaș și a fost greu. La prima cabană, Fântânele, ne-am oprit să ne odihnim puțin. Acolo am văzut multe șopârle care ne-au fost prezentate de un ranger de treabă. Toți angajații au fost politicoși cu noi. A fost o zi tare interesantă.

Am avut și alte activități distractive, cum ar fi piscina și construitul de case pentru animale. Am aflat multe lucruri interesante despre animalele sălbatice. De la greieri până la maiestosul urs am observat și învățat multe lucruri utile. În ultima zi am învățat cum putem salva o persoană. Și am făcut un mic spectacol în care salvăm pe cineva. În concluzie, mi-a plăcut și aș mai veni aici dacă s-ar mai putea. O experiență frumoasă trăită de mine și de colegii mei la o pensiune frumoasă, adică ArtEd.

Daniel Zaharia, clasa a IV-a

Plimbare pe Muntele Ceahlău

Era o zi călduroasă de primăvară, iar noi urmam să facem o plimbare pe Muntele Ceahlău.

Când am plecat de la Cabana ArtEd ni s-a făcut instructajul. Toată lumea a fost bucuroasă când am pornit la drum. După fiecare sfert de oră luam o mică pauză. Într-un final am ajuns în locația unde ne-am propus. Acolo am făcut o pauză mai mare decât cele de pe traseu. După ce ne-am relaxat cu toții am început să coborâm tot pe unde am venit.

Într-un final am ajuns înapoi de unde am plecat iar toți eram foarte obosiți.

Mi-a plăcut foarte mult și o să mai merg pe acest munte.

Iulian Acuculiței clasa a IV-a

Tabăra ArtEd

Vineri, ora 11,30 am plecat cu autocarul  spre ArtEd. Când am ajuns rangerii și coordonatorii ne-au întâmpinat veseli.

Am început prin a ne prezenta. Coordonatorii ne-au împărțit în trei grupe. După ce au creat grupele am pornit spre prima activitate. La finalul zilei am mâncat și ne-am dus în camere,dar în scurt timp, am fost chemați afară, la discotecă. A doua zi, de dimineață, am luat micul dejun, după care am pornit spre Cabana Fântânele, din Masivul Ceahlău. Traseul până acolo nu a fost greu. Când am ajuns sus, la cabană, domnul Doru Panaitescu, ranger al muntelui și fotograf de natură  ne-a arătat o șopârlă de munte. Am ținut-o în mână apoi eu cu încă un băiat am mers și am mai căutat. Am găsit mai multe șopârle, de aceeași specie.

Mi-a plăcut tare mult pe Ceahlău. Dacă mai este posibilitatea aș mai merge.

Matei Topoliceanu clasa a IV-a

***

Tabăra „Rangerii Juniori” a fost o noutate pentru elevii școlii noastre și o oportunitate excelentă de a descoperi frumusețea naturii. Elevii au avut prilejul de a afla lucruri inedite despre ariile naturale protejate și  biodiversitatea Parcului Național Ceahlău și de a-și dezvolta abilitățile sociale, făcându-și noi prieteni. Activitățile au fost foarte variate, pline de aventură și adaptate vârstei lor, în care atelierele de lucru, drumețiile și momentele de relaxare s-au îmbinat perfect pentru a se transforma într-o experiență minunată și cu amintiri de neuitat. Cu siguranță, prin participarea la acest proiect, copiii se simt mai apropiați de natură, au înțeles și conștientizează importanța păstrării unui mediu natural curat și a protejării biodiversității.

prof. Ionuț Rădeanu ”Școala Gimnazială „Regina Maria” Bicaz

***

În perioada 2-4 mai 2025, în Complexul ArtEd din stațiunea Durău, datorită șansei acordate de Serviciul de Administrație al Parcului Național Ceahlău de a participa la Proiectul național ,,Rangerii juniori”, am trăit o experiență binecuvântată cu vreme frumoasă și oameni minunați.

Acest loc superb nu ne-a rămas în suflet doar prin măreția peisajului, ci și prin atmosfera caldă creată de animatorii de la tabăra ArtEd și de personalul de la Parcul Național Ceahlău care, cu răbdare și dedicare, au ghidat elevii de la două școli în universul complex și misterios al naturii. Am avut parte de o excelentă organizare, de oameni pasionați și implicați, de activități diverse în care amuzamentul s-a împletit cu cunoașterea, relaționarea și comunicarea.

Pe parcursul celor trei zile, elevii au avut oportunitatea de a învăța despre flora și fauna specifică zonei, au explorat trasee montane și au participat la activități educative și recreative, toate menite să le dezvăluie frumusețea și magia naturii și să le cultive respectul și dragostea pentru ea. Sperăm ca astfel de iniţiative să continue şi pe viitor pentru că au un impact majore asupra tinerelor generaţii.

Prof. Panţîr Violeta, Şcoala Gimnazială „Regina Maria”  Bicaz

***

Natura este o permanentă invitație spre frumos, o sursă inepuizabilă de inspirație și bucurie. Am (re)descoperit frumusețea ei prin intermediul taberei tematice organizate în cadrul Proiectului „Rangerii Juniori – Gardienii Naturii în Parcul Național Ceahlău”, care a oferit elevilor participanți oportunitatea de a învăța despre biodiversitate și protecția naturii, sub îndrumarea atentă a specialiștilor în domeniu.

Activitățile educative diverse și bine organizate au facilitat înțelegerea profundă a impactului acțiunilor umane asupra naturii și a subliniat necesitatea unui comportament responsabil față de mediu. Elevii au explorat biodiversitatea Parcului Național Ceahlău, învățând despre speciile rare și protejate care își găsesc adăpostul în acest colț de rai și au avut ocazia să observe direct flora și fauna locală, să învețe despre interacțiunile complexe care mențin echilibrul ecosistemelor. Prin aceste activități, copiii au devenit conștienți de rolul lor ca viitori gardieni ai naturii, înțelegând că fiecare acțiune contează în efortul global de conservare a biodiversității.

Prof. Humă Marinela, Şcoala Gimnazială „Regina Maria” Bicaz

***

Înainte de a veni la ArtEd, nu știam ce înseamnă o tabără. Acolo am întâlnit oameni noi și specialiști care ne-au învățat despre natură și supraviețuire. Acolo am participat la ateliere diverse în fiecare zi și am petrecut mult timp în natură. Am învățat să construim un fort în natură, să facem focul, să facem adăposturi pentru animale și păsări. În drumeția spre Cabana Fântânele de pe Ceahlău, am descoperit că nu trebuie să renunți atunci când este dificil și crezi că nu mai ai resurse pentru că atitudinea pozitivă îți dă putere.

Grama Lavinia, clasa a VI-a B

***

Impresia mea despre tabăra „Rangerii juniori” este una deosebită. Nu știam că în județul nostru sunt locuri atât de frumoase. Munții acoperiți de păduri în atâtea nuanțe de verde, Ceahlăul, tabăra ArtEd din Durău, locurile de distracție – toate acestea mi-au încântat privirea și sufletul. Am participat la multe ateliere cu încântare și curiozitate și m-am bucurat nespus de cadourile și premiile primite. Mulțumesc celor care au organizat această tabără unde aș reveni oricând!

Georgescu Antonia, clasa a VI-a B

***

Ieri ne-am întors din tabăra ArtEd, dar simt că o parte din mine a rămas încă acolo, în locul cu priveliște directă către Masivul Ceahlău. Drumeția la Cabana Fântânele a fost o experiență unică, iar rucsacul pentru drumeție și trekking pe care l-am câștigat ca premiu în ultima zi este ca o invitație să mă reîntorc în natură, să o explorez, să-i descopăr frumusețea.

Anastasiei Elena Karina, clasa a VI-a B

***

Experiența taberei „Rangerii juniori” la care am avut norocul să particip timp de trei zile a fost una dintre cele mai intense și mai frumoase experiențe trăite până acum. Fiecare zi părea o aventură: urcat pe munte, ateliere practice, ateliere informative, jocuri, concursuri, piscină, discotecă, timp petrecut în natură și oameni informați și amabili. Am ascultat, am observat, am interacționat, am râs și am învățat. Cățeii Nero și Bubu ne-au ținut companie în pauze. Mi-ar plăcea să revin în aceste locuri minunate!

Teodorof Casiana, clasa a VII-a B

***

Tabăra ArtEd din Durău a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase experiențe. Cel mai mult mi-a plăcut urcarea pe muntele Ceahlău, chiar dacă a fost obositor. Activitățile de la ateliere au fost foarte interesante iar organizatorii au fost buni cu noi, dăruindu-ne rucsacuri, șepci, termosuri, cărți. Oricând m-aș întoarce în acest loc de vis dintre munți!

Grama Eduard Alexandru, clasa a VI-a B

***

Mie mi-a plăcut că am avut activități în echipe și am putut să cunosc și să mă împrietenesc cu copii de la altă școală. Am colaborat foarte bine, mai ales în activitățile în aer liber când am învățat să construim diverse adăposturi pentru animale și chiar pentru oameni. Am primit informații valoroase despre mediul înconjurător și despre cum îl putem proteja.

Hoșteanu Andreea, clasa a VII-a B

***

Cel mai mult mi-au plăcut activitățile cu rangerii pentru că am învățat lucruri practice, cum ar fi orientarea în pădure și construirea de adăposturi, dar și lucruri utile în viața de zi cu zi precum acordarea primului ajutor. M-am împrietenit cu mulți copii de la Grințieș, iar mâncarea a fost delicioasă. Sunt mândru că am reușit să câștig și un premiu la Quiz-urile din ultima zi!

Ciubotariu Denis Nicolae, clasa a VI-a B

***

Participarea la tabăra ,,Rangerii juniori” ne-a învățat că natura nu este un simplu decor, ci este vie. Prin toate plantele și viețuitoarele ei natura ne spune povești. De la cea mai mică insectă, de la cea mai plăpândă floare avem ceva de învățat. Poate de aceea și la atelierele tematice cel mai mult mi-au plăcut activitățile de supraviețuire în natură.

Lungu Florentina, clasa a VII-a B

***

Cuvântul care caracterizează experiența avută în tabăra ,,Rangerii juniori” din Complexul ArtEd este ,,perfect”. M-a impresionat, în primul rând, frumusețea naturii: munții falnici, pădurile dese, curățenia locurilor. De asemenea, mi-a plăcut mult cum era organizat spațiul taberei, un spațiu generos care ne permitea multe activități în natură. Personalul a fost deosebit de amabil, mâncarea delicioasă iar voia bună ne-a ținut mereu companie. Mulțumesc personalului din tabără și rangerilor de la Parcul Național Ceahlău pentru această experiență minunată și unică care m-a învățat multe lucruri despre natură, dar și despre oameni.

Ciucanu Răzvan, clasa a VI-a B

Tabăra ,,Rangerii juniori” ne-a adus în mijlocul naturii ca să ne amintească de ea și am învățat cât de important este mediul natural pentru oameni. Așa cum natura ne-a primit în ,,casa” ei și ne oferă hrană, oxigen, apă, adăposturi, noi avem datoria de a o respecta și de a învăța de la ea.

Horiea Bruno, clasa a VII-a B

Eu am fost fascinată de bogăția Parcului Național Ceahlău. Nu știam că există atâtea specii de arbori și de plante, atâtea viețuitoare în lumea din jurul nostru. La ateliere mi-a plăcut că, în afara informațiilor primite direct sau prin prezentările video, am putut pune întrebări, am fost provocați să gândim tot felul de situații și, la final, a existat și un concurs în cadrul echipelor. Cu ajutorul explicațiilor primite, am înțeles mai bine  complexitatea naturii și de ce trebuie să o protejăm încă de la cele mai fragede vârste. Natura este cel mai frumos dar!

Moldovan Maria Cătălina, clasa a VII-a B

M-am conectat cu natura și am învățat să o privesc cu alți ochi. Am învățat să observ, să admir și să respect frumusețea naturii. De exemplu, dacă o floare îmi atrage atenția, pot să-i fac doar o fotografie. Nu trebuie să o rup ca să mă bucur de farmecul ei. Sunt recunoscătoare că am trăit această experiență!

Fîrțală Daria-Ioana, clasa a VII-a B

Ne-am distrat, am învățat și am plecat cu gândul că natura este un dar pe care trebuie să-l iubim, să-l respectăm și să-l ocrotim permanent, oriunde am fi.

Hoșteanu Cristina, clasa a VII-a B

Pe mine m-a impresionat personalul de la Parcul Național Ceahlău și de la ArtEd care au fost amabili, răbdători și ne-au explicat pe înțelesul nostru cum funcționează „legile” naturii în care totul este atât de dinamic și de complex.

Baltag Naomi, clasa a VII-a B

„Rangerii Juniori”, sub forma unor tabere pentru mici proteguitori ai naturii, au apărut în Parcul Naţional Ceahlău încă din 2006. Diverse asociaţii au pus în practică acest concept în anii următori. Începând cu anul acesta, Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău şi-a asumat implementarea unui astfel de proiect. Şi a fost o reuşită, cadrele didactice şi elevii având parte de educaţie ecologică în mijlocul naturii, cu activităţi dense şi bine articulate. O astfel de iniţiativă este firesc să fie continuată, în Parcul Naţional Ceahlău şi extinsă în alte arii protejate. Căci, micii rangeri, vor fi cei care vor ocroti natura şi vor duce acasă, în familiile lor, la şcoală, în comunităţi mesajul lor, ceea ce au învăţat în tabără.

A consemnat Daniel Dieaconu

Articolul Tabăra Rangerii Juniori ai Parcului Național Ceahlău (2-4 mai): O experiență educativă și cu aventuri pentru tineri apare prima dată în Ecoul muntilor.

Proiectul Rangerii Juniori este un program de educație nonformală  care își propune să formeze generații de copii implicate în protecția naturii și care să înteleagă nevoia crescândă de protejare a mediului înconjurător. Proiectul se desfășoară în două sesiuni, mai și septembrie 2025, pe parcursul unui weekend prelungit, finanțarea fiind asigurată prin Fondul pentru Mediu și cuprinde cazarea şi masa elevilor cu vârsta între 8 și 18 ani, instructorilor, cadrelor didactice, pe perioada de derulare a excursiilor, drumeţiilor, taberelor, atelierelor sau a altor tipuri de activităţi vizând educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului, inclusiv taxe de campare sau alte taxe percepute pentru accesul la locul de derulare a activităţilor proiectului/bilete de acces pentru vizite în parcuri, muzee, parcuri naturale etc., cu încadrare în limita a maximum 400 lei/zi/participant.

Transformările pe termen lung se fac prin implicare și cu multă consecvență, motiv pentru care dacă ne dorim o schimbare pentru natură, avem nevoie să creștem o generație de lideri care să fie preocupați de aceasta, care să-i înțeleagă rolul, care să se implice în a o proteja și a-i promova valorile. Nevoia de conservare a naturii a creat meseria de ranger, ca angajat în parcurile naționale și în ariile protejate. Credem că prin programul „Junior Ranger” oferim o modalitate de a se apropia de natură și de a îi cunoaște valorile.

Profesia de ranger a fost introdusă în ultimul deceniu în Clasificatorul Ocupațiilor din România, aceasta având deja tradiție în parcurile naționale din străinătate. Rangerul are activități de monitorizare și de protejare a biodiversității și a valorilor naturale din aria în care-și desfășoară activitatea. În competența acestuia intră verificarea respectării legislației și a regulamentului ariei naturale, activități de ghidaj și de informare a turiștilor, activități de educație, monitorizare a faunei și inventariere a florei, fiind un suport pentru echipele de cercetare. Rangerul colaborează cu localnicii, dar și cu autoritățile competente care pot interveni în caz de urgențe.

Adrian Catrinoiu

Articolul Rangeri juniori în Parcul Naţional Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.

O arie protejată înseamnă că există o serie de restricții în folosirea resurselor din acea zonă, iar acestea variază destul de mult în funcție de tipul de arie protejată și de zonarea internă a acesteia. Restricțiile sunt menite să acționeze ca o barieră în calea activităților umane cu impact negativ ridicat, cum ar fi exploatările forestiere, amenajări hidrotehnice, minerit etc.

Turismul, la rândul lui, are propriile păcate dacă se dezvoltă în mod haotic, se încurajează turismul de masă și nu se iau măsuri de limitare a impactului negativ. La momentul de față sunt documentate destule situații în care turismul haotic a făcut mult rău, cum ar fi cazul plajelor din Thailanda aproape complet distruse și extrem de poluate. Tocmai din acest motiv pot exista o serie de restricții chiar și pentru activități turistice.  În acest context ecoturismul are rolul de a aduce beneficii localnicilor, însă fără a afecta până la dispariție resursa care stau la baza acelor beneficii.

În România există mai multe tipuri de arii naturale protejate: unele de interes național, altele de interes comunitar (adică la nivelul Uniunii Europene), iar altele de interes internațional. De asemenea, din punct de vedere al modului de gestionare, se disting mai multe categorii. Fiecare astfel de categorie are propriile particularități referitoare la nivelul de protecție, scopul înființării și activitățile umane permise în interiorul acestora. Este important însă de reținut că desemnarea acestora a fost de regulă fundamentată pe criterii științifice, iar restricțiile în folosirea terenului și a resurselor din aceste zone au ca scop conservarea speciilor de faună, floră sau a habitatelor acestora.

Tipuri de arii naturale protejate de interes național:

-Rezervații științifice – acele zone cu regim strict de protecție, în care activitățile umane sunt interzise cu excepția celor în scop științific;

-Parcuri naționale – zone naturale în care se protejează speciile reprezentative pentru natura României și mediul lor de viață, cu o intervenție minimă a oamenilor. Sunt permise activități recreative, educative și de cercetare științifică, activități tradiționale și de construire a unui minim de infrastructură turistică (marcaje, refugii);

-Monumente al naturii – zone desemnate pentru importanța deosebită cu privire la raritatea și unicitatea unor elemente de floră, faună (specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice sau amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice și faunistice), fenomene geologice (peșteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade) sau a altor elemente naturale;

-Rezervații naturale – zone naturale în care se protejează o specie sau un mediu de viață important. Aici sunt permise acțiuni recreative, educative și de cercetare;

-Parcuri naturale – zone naturale în care se protejează peisajul, important și datorită activităților umane tradiționale desfășurate în zonă, a căror păstrare reprezintă unul din obiective. Sunt permise activități recreative și educative, construcția de infrastructură turistică (marcaje, cabane, refugii), activități umane de dezvoltare durabilă.

Adrian Catrinoiu

Articolul Tipuri de arii naturale protejate și diferențele dintre ele apare prima dată în Ecoul muntilor.

S-a născut în februarie 1961, fiu al învăţătorului Constantin Andraş din Bistricioara, un intelectual cu valoroase calităţi artistice, poemele sale, dedicate în special Ceahlăului, le considerăm mici capodopere şi am fost onoraţi să le publicăm încă din 2007. De altfel, poemul „Ceahlăul” a deschis una dintre revistele noastre, în câteva strofe este definit superb Ceahlăul cu toate ale sale cele frumoase. Poemele „Dochia” şi „Panaghia” au fost bătute la maşină de scris şi când era cabanier fiul său în anii ’90 au fost agăţate în piuneze pe pereţi. Sute de turişti le-au copiat pe carneţele sau foi de hârtie. A murit prea grabnic, la 31 de ani, lăsând un gol imens în familie şi comunitate. Avea atâtea încă de oferit… Copilul de nici şase ani, Constantin, numit de apropiaţi Titi sau chiar Titeluş, a primit un alt tată, unul bun şi la fel cu veleităţi artistice precum învăţătorul Constantin Andraş. Tot un învăţător, Constantin Maftei, ce cânta foarte bine la vioară şi mandolină şi care a predat ani de zile… matematica. Şi care l-a iubit şi crescut cum trebuie pe micul Titi, ce de mic a fost atras de natură, de drumeţii, de călătorii şi de acestea a avut parte din plin. S-a mutat împreună cu mama sa la Grinţieş şi în urma căsătoriei ei cu Constantin Maftei a primit o soră, Mirela. A avut ca diriginte la generală pe Ştefan Ţifui, un renumit profesor de matematică, de la care a luat logica riguroasă, dar şi modul hâtru şi cu miez de a se exprima, fiind deja colecţionate o grămadă de „titisme”. Are parte de o familie frumoasă, o fată şi un băiat (Alina şi Mircea) şi o soţie (Maria) cu multă, multă răbdare, precum cea pe care o avea domnul profesor Titi cu elevii la şcoală. Căci domnul Titeluş rămâne un copil…

Aşteaptă nepoţi şi cu siguranţă va fi un bunic extraordinar. Cu un spirit puternic a reuşit să lupte cu o boală cumplită, o luptă pe care nu oricine ar fi putut-o duce. Sănătate multă, domnule inginer Titi, avem multă nevoie de dumneavoastră! Mulţumesc pentru faptul că aţi împărtăşit atâtea lucruri frumoase cu mine şi onorat sunt de-a mă fi primit printre prietenii dumneavoastră!

Daniel Dieaconu

Articolul PERSONALITATEA LUNII – INGINERUL GEOLOG CONSTANTIN ANDRAŞ – „CERBERUL CEAHLĂULUI” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pădurile sunt conectate prin aceste rețele simbiotice, iar comunicarea e cu dublă destinație. Ciupercile care trăiesc de-a lungul rădăcinilor copacului fac parte și ele din schema. Sarcina filamentului fungic este de a menţine copacii vii, bine conectați. Ce scot ciupercile în schimbul conexiunilor? Ei bine, arborele le oferă micilor prieteni fungici aproximativ 30 la suta din zaharurile fotosintetizate pe care le obține din lumina soarelui. Acest zahar ajută apoi ciupercile sa aibă suficientă energie pentru a sonda adâncimile solului  în căutare de  nutrienți și minerale de care au nevoie atât ea cât și pădurea(azotul, fosforul, etc.)

În cadrul unui experiment publicat în anul 1997 în revista „Nature”, Simard a folosit radioizotopi pentru a urmări felul în care carbonul, azotul și apa se deplasau între un brad Douglas și o specie de mesteacăn (Betula papyrifera), ambele specii fiind native în pădurile din Colombia Britanică.Când cercetătoarea a umbrit unul dintre copaci, zaharurile pe bază de carbon s-au „scurs” în el de la celălalt copac. Așadar, mai degrabă decât să concureze pentru resurse, cei doi copaci au folosit rețelele fungice pentru a împărți resursele, a explicat Simard. Într-un alt studiu, Simard a arătat că fiecare copac dintr-o pădure cu suprafața de 900 de metri pătrați era conectat la alt copac; în total, aproximativ 250 – 300 de copaci erau conectați doar în acea porțiune de pădure.Oamenii de știință au obținut și indicii care arată că arborii folosesc rețele fungice pentru a-și avertiza vecinii în legătură cu atacurile iminente ale dăunătorilor.

„Când copacii sunt atacați, ei își întăresc sistemul de apărare, reglându-l pentru a produce enzime de apărare. De asemenea, cercetarea sugerează că arborii trimit semnale chimice către vecinii lor prin rețelele lor micorizale, iar aceștia din urmă detectează apoi aceste semnale și își reglează propriile gene de apărare”, a spus Simard. Într-un alt experiment Suzanne Simard a plantat într-o pădure canadiană 240 de cireși, brazi și tuia și a injectat un gaz radioactiv în cireș și dioxid de carbon stabil în brad. Ulterior, cu ajutorul unui aparat Geiger, a înregistrat sunetele emise și a constatat că bradul și cireșul comunicau între ei și că, mai mult, împărtășeau carbon între ei.

Un pădurar german pe nume Peter Wohlleben spune că copacii sunt mult mai inteligenți decât ar putea să se gândească silvicultorii. Într-un interviu pe care l-a dat despre cartea sa ,,Viața secretă a copacilor”, el sugerează faptul că arborii sunt ființe sociale. El a menționat, de asemenea, ca arborii nu sunt exact ca oamenii sau alte animale atunci cand vine vorba de supraviețuire. Copacii lucrează împreună ca și comunitate și chiar depind unul de celălalt când vine vorba de obținerea de hrană și lumină solara suficientă pentru a continua să crească. Întrucât întreaga pădure este o rețea uriașă de conectivitate, comunicarea intre arbori este modul lor de a-și asigura supraviețuirea întregii rețele, nu doar a lor înșiși.

Tabloul rezultat în urma unor astfel de cercetări e uimitor. Pădurea apare așadar ca un întreg unitar și nu ca o scenă de război în care arborii luptă pentru supraviețuirea proprie și pentru obținerea resurselor de apă, nutrienți și carbon, ci ca un întreg unitar simbiotic, coordonat prin comunicare.

(Suzanne Simard “Finding the Mother Tree”; Peter Wohlleben “Viața secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse”).

Adrian CATRINOIU

Articolul Arborii pot comunica între ei? LIMBAJUL SECRET AL PĂDURII apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Săptămâna verde” este un program național, în acord cu prevederile raportului „Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile”, elaborat de către grupul de lucru de la nivelul Administrației Prezidențiale, ale Strategiei naționale privind educația pentru mediu și schimbări climatice 2023 – 2030 și ale Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030.

Programul „Săptămâna verde” are o durată de 5 zile consecutive lucrătoare în timpul anului şcolar și se desfășoară în baza unei planificări, la decizia fiecărei unităţi de învăţământ, conform prevederilor ordinului ministrului educaţiei privind structura anului şcolar, valabil în anul şcolar respectiv.

Programul „Săptămâna verde” nu se derulează simultan cu Programul național „Școala altfel”.

Unitățile și instituțiile de învățământ implicate în organizarea și implementarea Programului „Săptămâna verde” beneficiază și de sprijinul Ministerului Educației și Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

La Administrația Parcului Național Ceahlău cea mai aglomerată perioadă  “Săptămânii Verzi“ a fost săptămâna 22.04 – 26.04, timp in care Centrul de Vizitare al PNC a primit vizita a peste 650 de elevi de gimnaziu si liceu provenind din mai multe județe, copii care au putut să-și îmbogățească bagajul de cunoștințe privind natura, ariile protejate și ecologia, și s-au putut instrui prin jocuri interactive si filme despre flora si fauna din Parcul Național Ceahlău. Voioșia și încântarea celor mici a fost la cote maxime, sperăm că și cunoștințele dobândite au avut același prag maximal. Așteptăm cu interes colaborări viitoare cu unități școlare din toate regiunile țării.

„Am credința ca v-am priceput: n-am judecat, am iubit…”

Adrian CATRINOIU

Articolul SĂPTĂMÂNA VERDE ÎN PARCUL NAŢIONAL CEAHLĂU apare prima dată în Ecoul muntilor.

Elevii clasei a V-a de la Şcoala Grinţieş au ajuns în această dimineaţă la centrul de vizitare la invitaţia Direcţiei de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău, şi ca spiriduşii s-au împânzit prin săli, asaltându-l cu întrebări pe rangerul Adrian Catrinoiu.

Pe lângă scopul educativ şi de divertisment, excursia lor a avut şi un scop cinematografic. Cineastul Radu Tora pregăteşte un film de prezentare al Parcului Naţional Ceahlău şi micii grinţieşeni au devenit parte a acestui proiect.

Şi nu le-a fost deloc greu, curiozitatea şi dezinvoltura lor credem că va ieşi bine pe sticlă…

Articolul O excursie tematică în Parcul Național Ceahlău și cu scop … cinematografic apare prima dată în Ecoul muntilor.

Imaginația și nevoile spirituale ale omului, adăpostul pe care țăranii l-au găsit în codru, o adevărată cetate vegetală, au dus la dezvoltarea unui adevărat ecosistem mitic, în care regăsim trei categorii de plante (Romulus Vulcănescu, Mitologie română):

– plante sacre care au legături cu începuturile vegetației pe pământ, simbolizând metamorfoza în plante a unor divinități, oameni sfinți sau chiar animale sacre;

–  plante consacrate, cunoscute pentru folosirea lor la anumite sărbători din an precum bradul de Crăciun, salcia de Florii, sânzienele de Sânziene;

–  plante fără un rost mitic precis, dar utilizate în constant pentru protecție, vindecare etc.

   În acest univers fitomitologic regăsim arbori sacri, cum ar fi bradul (Abies Alba), prezent în Ceahlău în etajul montan mijlociu, considerat totodată arbore cosmic ridicat din Apele Primordiale. Astfel, bradul pentru poporul român este un arbore cosmic, un arbore ceresc și un arbore al vieții, care apare în ceremoniile și riturile românilor de la nașterea omului până la moartea acestuia: bradul ca stâlp de nuntă, bradul la naștere sau pus la capul mortului. Remarcabil este și modul în care oamenii din trecut vedeau sacralitatea acestui conifer în așa-numita biserică de brazi: pâlcuri de brazi în care păstorii se căsătoresc cu fetele din sat, când vin la stână pentru a se sustrage voinței părintești. Ceremonia era efectuată de un cioban bătran sau chiar de un preot.

Unele plante prezente în Parcul Național Ceahlău  sunt asociate unor făpturi mitice negative: ciuperca dracului (Boletus satanas); coada zmeului (Calla palustris); știrigoaia (Veratrum album); muma pădurii (Latharea squamaria). Alte specii însă atestăcredințaîn intervenția benefică a unor făpturi mitice sau sfinte în viața omului: mierea ursului, crucea voinicului sau floarea paștilor. Din categoria plantelor magice mai fac parte aiul și leurda.

Codrul și munții pietroși au devenit și adăpost al unor ființe mitologice cum ar fi Muma Pădurii, Moșul Codrului sau Păunașul Codrilor pe care Vasile Alecsandri îl vedea trăgându-se chiar de la numele zeului Pan. Plantele au intrat și în ornamentica și heraldica mitică ca simboluri ale puterii (în literatura populară, omul tânăr e comparat cu bradul, specie care apare și pe heraldica lui Vlad Dracul și Vlad Țepeș).

Așadar, dimensiunea spirituală conferită de poporul român universului vegetal reprezintă un stimulent în plus pentru o protecție activă și continuă în cadrul Parcului Național Ceahlău.

Adrian CATRINOIU

Articolul Aspecte de fitomitologie la muntele Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.