Până a apărea legile scrise, bunul mers al organizațiilor umane s-a bazat pe cutume, respectarea tradițiilor și obiceiurilor locale, a căror utilitate a fost certificată de-a lungul istoriei. Dintre mijloacele care erau folosite pentru corectarea defectelor individuale, discutăm despre rolul pe care l-a avut Orația satirică de nuntă. Nunta este un eveniment social major, acolo unde se adună grupuri importante de oameni, printre care se regăsesc și indivizii care necesită corecție.

Uneori, dojana blândă pe care o primeau „păcătoșii” prin orația satirică în versuri care le era dedicată de către vornicel, era mai eficientă decât regulile scrise impuse prin legile care guvernau bunul mers al așezărilor umane.

Aceste orații, satirizau cele mai multe dintre defectele individuale sau colective și aveau principalul rol de a le elimina sau atenua. Avariția, lăcomia, răutatea, beția, prostia, infidelitatea, desfrânarea, sunt numai o parte din temele acestora și se recitau în versuri, celui cu abateri de la principiile de drept ale comunității.

În calitate de vornicel al nunților noastre muntenești, am avut cîteodată ocazia, să văd, cum individul cu abateri, surprins cu o glumă de acest fel, făcută în cadrul unui eveniment fericit la care acesta participa, a căutat pe viitor să evolueze spre corectare, spre calități morale ideale.

În cele ce urmează, vă pot exemplifica cu câteva orații culese din Zona Văii Bistriței și introduse în Culegerea mea de folclor, „De la Piatra Neamț pe vale”, apărută de curând la Editura Hoffman.

Orație pentru gospodarii iubăreți

Măi bădii, măi bădii,

Multe mi-ai făcut tu mii,

Cî tot te-am văzut prin sat,

La fimeie cu bărbat.

Ai mata un obicei,

Cam umbli după femei.

Ai  chelit nițel pi frunti,

Ai avut mândruțî multi,

Poți sî chelești șî sub nas,

Cî di mândri nu ti lași.

Di curvar, nu ești curvar,

Dar iubești particular.

Eu să ciu în locul la nevasta ta,

Ț-aș da în cap cu ceava,

Poati-ai sî ti liniștești,

Șî nevasta sî-ți iubești!

Orație pentru tractoriștii necumpătați

Foai verdi iasomie,

Pe dumitale, nea Ilie,

Tăatî lumea-n sat ti știe,

Tractorist di meserie.

Printre tufili di mure,

Cu tractorul prin pădure,

Tragi cu troliul vrum, vrum, vrum,

Duci bușteanu pân’ la drum,

Sî iar verdi foi di muri,

Iar i ghini la păduri,

Si iar verdi foai latî,

Astâzi este zi di platî!

Când iau banii tractoriștii,

Beu, mânâncă, ca miniștrii,

Dupî două zâli frati,

Fac foamea din patrușapte.

Orație pentru flăcăii holtei

Foai verdi matostat,

Ești flăcău neânsurat,

Țî s-o dus buhul prin sat.

Tătă lumea ti vorbește,

Dispri tini așa bârfește:

Căci, crâșmele le-i  lasa,

Șî flăcău mult n-ai mai sta,

Digrabî te-i însura,

Șî di dracu tu ai da!

Cî fimeia cari-o iei,

N-o sî zâcă-odată stăi,

Numa du-ti, vină hăi,

Șî din zori șî pânî-n sară,

O sî cari la căsăcioară,

Ea s-a hodini în pat,

Bun contabil ț-ai luat!

Orație pentru cărăușii satului

Foai verdi iasomie,

Pe matale, măi bădie,

Lumea tătă-n sat ti știe,

Cărăuș di meserie!

Înhami caii la căruțî,

Ș-aduci banii la căsuțî.

Dar n-ai bani în buzunar,

Cî iarna muncești mai rar,

Când înhami boii la car,

Ș-aduci fânul di pi deal!

Toata iarna tragi cu boii,

Vara stai la pulpa oii,

Toată vara treabă ai,

Toamna pi la crâșme stai,

Pentru-un lemn șî pentr-o doașcî,

Tătă ziua bei di pleașcî.

Ghiță Dandu

Din lucrarea: „Folclor literar-muzical: De la Piatra Neamț pe vale”, Editura Hoffman, 2022.

Articolul Orațiile de nuntă, mijloc de corectare a individului în societate apare prima dată în Ecoul muntilor.

Și totuși, comuna Pângărați. Județul Neamț, a avut șansa să  depășească acest nivel de educație, trecându-și în palmares numeroase activități cultural- artistice- educative, care, de departe, depășesc ca amploare și mod de organizare multe dintre localitățile urbane, unde se prezumă că există oportunități mult mai ample pentru astfel de activități. Toate acestea se întâmplă la Pângărați, datorându-se în mare măsură actualului referent cultural- Andrei Sebastian Bucalău – directorul cochetului Cămin Cultural Pângărați-Castel, un personaj „rebel”, care nu a acceptat să se rezume doar la a-și ridica salariul lunar, ci și-a dorit să se implice efectiv cu toate puterile în creșterea nivelului cultural al satului său natal- Pângărați-Castel, dând astfel un sens acestei mici comunități de oameni, care, până mai ieri trăia într-un anonimat nemeritat.

Andrei Sebastian Bucalău este un fiu al satului, iar o bună perioadă de timp a fost plecat în străinătate, dorind să-și facă un rost, însă, după ani lungi de pribegie a ajuns la concluzia că nicăieri nu este ca acasă, motiv pentru care s-a întors în satul natal cu intenția clară de a se implica în viața comunității. După întoarcerea acasă, s-a angajat în Piatra- Neamț la o firmă de vânzări aparatură electronică, iar în anul 2023, văzând că Primăria comunei Pângărați avea un post vacant de referent cultural, și-a dat seama că aceasta este ocazia unică de a se implica în viața comunității pe de funcția de director al Căminului Cultural Pângărați-Castel, recent inaugurat la 1 Iunie 2023 printr-un eveniment de marcă- Festivalul Național „Copiii-florile inimii”- organizat de Asociația Culturală „Eu Cred”.În urma concursului pe care l-a câștigat cu notă maximă, Andrei a devenit unul dintre puținii directori de așezăminte culturale cu viziune, punând în valoare tot ce credea că trebuie promovat. Beneficiind de un cadru natural mirific, în umbra Mănăstirii Pângărați, aproape de Hidrocentrala Stejaru și de lacul cu lebede de pe Bistrița, Căminul Cultural Pângărați Castel a devenit brusc un punct de referință pe harta culturală a județului Neamț, fiind gazda numeroaselor evenimente culturale de anvergură, cum ar fi: Festivalul Național „Copiii„ Florile inimii”, Festivalul Internațional „Ceahlău”, Festivalul de Film (cu Maia Morgenstern evoluând pe scena acestui lăcaș cultural), Tabăra și Festivalul Național de Creație și Interpretare „Dăm Folk”, lansări de carte, spectacole artistice și multe alte evenimente culturale desfășurate într-un timp relativ scurt. Andrei, datorită calităților sale de bun manager și organizator de evenimente, a reușit să mențină câteva colaborări cu organizații culturale cunoscute, respectiv Centrul pentru Cultură și Artă „Carmen Saeculare”, Asociația Culturală „Eu Cred”, Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț.

Încă de la preluarea funcției de director al Căminului Cultural Pângărați-Castel, în ciuda faptului că bugetul alocat este unul „ de subzistență”, Andrei Sebastian Bucalău și-a demonstrat profesionalismul, determinarea și loialitatea față de comunitatea din Pângărați-Castel, făcând o  treabă unică, venind în sprijinul oamenilor simpli prin instalarea unui xerox pentru cei care au nevoie de multiplicarea unor documente, pro-bono, dar prin aceasta determinându-i pe oameni să treacă pragul Căminului Cultural zilnic. Totodată-, Andrei Sebastian Bucalău a trecut la „culturalizarea” oamenilor, „îmbrăcând” Căminul Cultural cu pliante reprezentând evenimentele culturale-istorice-religioase petrecute în fiecare zi din calendar, astfel încât, oricine trece prin zonă, vrând-nevrând, se oprește în fața căminului și citește din curiozitate ce scrie pe aceste pliante. Tot din inițiativa lui Andrei, printr-o colaborare benefică și fructuoasă  cu Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”, s-a reușit renovarea corpului de școală situat în curtea Căminului Cultural, transformându-l astfel, într-un loc ideal pentru pregătirea unor evenimente (sală de repetiții, școală de vară, sală de protocol),  clădirea având toate dotările: toalete, mobilier și chiar pianină și alte instrumente muzicale.

  Un alt aspect remarcabil al activității lui Andrei  este faptul că este un adevărat  promotor cultural, reușind să readucă în actualitate tradițiile, folclorul și meșteșugurile specifice zonei Pângărați, el văzând cultura, nu ca pe ceva static, ci ca pe o entitate vie, care evoluează și se adaptează vremurilor, dar care își păstrează esența autentică.

Dincolo de rolul său administrativ și de promovare culturală, Andrei Sebastian Bucalău este un artist multidisciplinar desăvârșit, având numeroase abilități și talente, începând de la sculptură, pictură și terminând cu fotografia/videografia – pasiunea lui de suflet. El reușește să se exprime prin foto/video într-un mod senzațional, capturând în imagini esența locurilor, oamenilor și evenimentelor culturală, ori cele din viața comunității (nunți, botezuri etc).Fotografiile sale surprind momente unice, fie că este vorba de peisaje montane pitorești, fie portrete ale oamenilor locului. Materialele video realizate de Andrei îmbină elemente documentare cu o estetică artistică bine definită, iar prin intermediul acestor materiale vizuale, spune povești care inspiră și educă.

Ceea ce face activitatea lui Andrei deosebit de valoroasă este impactul pozitiv asupra comunității, Căminul Cultural, aflat sub „comanda” sa, devenind dintr-o dată un spațiu de întâlnire pentru locuitorii din zonă, artiști mai mari sau mai mici, un loc unde tinerii se pot dezvolta și se pot manifesta liber. Prin pasiunea și dedicarea sa, Andrei Sebastian Bucalău a reușit să transforme cochetul Cămin Cultural Pângărați-Castel într-un hub cultural de referință, un loc unde tradiția și modernitatea se întâlnesc și se îmbrățișează într-un mod unic, acest aspect fiind cu atât mai valoros în condițiile în care cultura este deseori neglijată, subfinanțată și chiar ignorată de autorități. Oameni precum Andrei Sebastian Bucalău ar trebui căutați, inventați și puși la cârma așezămintelor culturale, ei fiind cei mai în măsură să contribuie semnificativ la sănătatea educativă, socială, culturală și spirituală a întregii comunități.

Marius Coşerariu

Articolul ANDREI SEBASTIAN BUCALĂU – PROMOTOR CULTURAL ȘI ARTIST MULTIDISCIPLINAR CU VIZIUNE apare prima dată în Ecoul muntilor.

DĂM FOLK este mai mult decât un simplu eveniment muzical, el lăsând pe parcursul celor 9 ediții epuizate în cei 10 ani de existență a Asociației Culturale „Eu Cred” o amprentă profundă asupra participanților, dar și publicului din comunitățile implicate. Muzica folk, cu rădăcini adânc înfipte în tradițiile și valorile autentice, este un gen muzical bazat pe simplitate și sinceritate, iar Tabăra DĂM FOLK, tocmai asta și-a propus încă de la început și, credem noi, a și realizat, revitalizarea acestui gen muzical și aducerea lui mai aproape de generațiile noi. Astfel, publicul s-a putut bucura nu doar de artiștii consacrați( Adrian Bezna, Walter Ghicolescu, Andrei Păunescu, Emeric Imre. Cătălin Stepa, Corina și George Nica, Grupul „Lyra”, Ionuț Argint, Trupa , Grupul „Eu Cred”, T V A (Adrian Vascu, Dorin Andone, Vlady Cnejevici, Teo Boar), cât și de talente noi care bat puternic la porțile folkului (Ionuț Coșerariu, Cosmin Caia, Matei Mihăilă, Răzvan Tanislav, Camelia Ngy Mona, David și Matei Suciu, Nicola Alexa, Andreas Albert, David Ichim, Ștefania Bulache, Geanina Ciucanu, Maria Popovici, Alisa Funingănă), care și-au găsit curajul de a se prezenta în fața unui public receptiv și, uneori, destul de critic.

Impactul taberei DĂM FOLK este special, nu doar prin spectacolele propriu-zise, ci și prin faptul că a fost creat un sentiment puternic de apartenență la o  comunitate cu oameni frumoși care împărtășesc aceleași valori culturale, morale și spirituale.

Ultima pagină a acestei frumoase povești s-a derulat în seara de 22 august 2024, pe terasa LA LUCA  din satul Oanțu, comuna Pângărați, într-un cadru mirific, unde gazdele Izabela și Cristi- proprietarii locației, au oferit cu generozitate toată logistica necesară celor peste 60 de copii și părinți sosiți de peste tot unde s-a respirat folk (Bicazu-Ardelean, Roznov, Piatra-Neamț, Pângărați,  Tarcău, Bicaz, Hangu, Grințieș) și care au oferit un spectacol folk de zile mari. Tot atunci s-a făcut o adevărată „analiză” a evenimentelor derulate pe parcursul taberei, au fost oferite de organizatori acele antologii de cântece folk ( câte au mai rămas) și s-au tras concluzii.de asemenea, artistul fotograf/videograf Andrei Sebastian Bucalău  –  directorul Căminului Cultural Pângărați-Castel, a oferit o proiecție cu imagini și filme din spectacolele din timpul taberei, momentul fiind foarte bine primit, atât de copii, cât și de părinți și întreaga asistență. De altfel, întregul material foto/video al Taberei Dăm Folk a fost realizat de profesioniști în domeniu, respectiv Andrei Sebastian Bucalău și Alexandru Ichim, dar și de Ștefan Grasu- un alt tânăr pasionat de fotografie și folk.

A fost amintit și faptul că evenimentul organizat de Asociația Culturală „Eu Cred” (care a împlinit frumoasa vârstă de 10 ani) a fost finanțat de Consiliul Județean Neamț printr-un proiect public și sprijinit de Primăriile partenere Bicazu-Ardelean, Tașca, Pângărați, Hangu și Grințieș, aducându-se mulțumirile de rigoare binemeritate.

În concluzie, datorită complexității și diversității activităților derulate, Tabăra și Festivalul Național de Creație și Interpretare DĂM FOLK a reușit să creeze un sentiment puternic de comunitate, inspirându-i pe toți cei care-i trec pragul să se reconecteze la adevăratele valori autentice ale vieții.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul DĂM FOLK 2024-ULTIMA PAGINĂ DINTR-O POVESTE CU OAMENI ȘI ARTIȘTI MICI ȘI MARI apare prima dată în Ecoul muntilor.

În concurs s-au înscris peste 60 de concurenți, majoritatea din jud. Neamț, dar și din jud. Botoșani și jud. Ilfov, care s-au întrecut prin cântec la cele trei secțiuni: muzică populară, muzică, folk, muzică ușoară. Juriul a fost compus din cadre didactice (prof. Geta Vasilache, prof. Mihaela Hoșteanu), dar și din tineri- laureați la  astfel de concursuri (Alice Prundu- studentă și Cosmin Gabriel Caia- elev), președintele juriului fiind doamna prof. Dorina Mucenicu, care are o bogată experiență în a juriza la numeroase concursuri.

După 2 zile frumoase, pline de energie și emoții, juriul a acordat următoarele premii:

Secțiunea MUZICĂ POPULARĂ

Categoria 6-10 ani

Premiul 1- Jean- Constantin Motfolea (nota 10)

Premiul 2-Cornea Ingrid- Ecaterina ( nota 9,72), Alexa Mara (nota 9,71) și Dinu Alexia (nota 9,70)

Premiul 3- Frățiorii Lupu (nota 9,56) și Aursulesei Sofia Maria( nota 9,49)

Mențiuni-  Radu Erika Andreea (nota 9,38), Vacaru Sara Maria (nota 9,34)

Premiul special-  Motfolea Ioan-Alexandru (nota 9,30) și Nistor Anamaria Petronela (nota 8,95)

Categoria 11-14 ani

Premiul 1- Ioana-Mădălina Nechifor (nota 9,90)

Premiul 2- Asmarandei Miruna (nota 9,76) și Toma Ștefania (nota 9,70)

Premiul 3- Dinu Sofia Elena (nota 9,60 și Boiță Radi Ionuț (nota 9,56)

Mențiuni- Zabulic Antonia Mara ( nota 9,51) și Baltag Francesca Paula (nota 9,42)

Premiul special- Vasiliu Nicoleta ( nota 9)

Secțiunea MUZICĂ UȘOARĂ

Categoria 6-10 ani

Premiul 1- David Avasîlcăi (nota 9,88)

Premiul 2- Cornea Ingrid- Ecaterina (nota 9,56)

Premiul 3- Barbacaru Maya Adelina ( nota 9,54)

Premii speciale – Frățiorii Lupu (nota 9,46) și Munteanu Gabriel (nota 9,30)

Categoria 11-14 ani

Premiul 1- Alisa Funingănă (nota 9,95)

Premiul 2 – Ecaterina Enuță (nota 9,89)

Premiul 3- Topliceanu Maia (nota 9,70)

Categoria 15-18 ani

Premiul 1 – Camelia Ngymona (nota 9,90)

Secțiunea MUZICĂ FOLK

Categoria 6-10 ani

Premiul 1- David Ichim (nota 9,90)

Premiul 2- Ecaterina Enuță (nota 9,53)

Premiul 3 – Suciu David (nota 9,50)

Mențiune- Groza Ștefan- Bogdan (nota 9,45)

Categoria 11-14 ani

Premiul 1 – Nicola Alexa ( nota 9,75)

Premiul 2 Albert Andreas (nota 9,70) și Bulache Ștefania (nota 9,51)

Premiul 3- Pop- Răzbuc Georgiana ( nota 9,50)

Mențiuni- Felicanu Teodor (nota 9,30) și Ciucanu Geanina (nota 9,35)

Premii speciale- Borșuc Casian ( nota 8,75), Anisiea Andrei (nota 8,70) și Timofte Iustina Maria ( nota 8,83)

Categoria  15-18 ani

Premiul 1 – Răzvan Tanislav (nota 9,60)

Premiul 2- Popovici Maria (nota 9,30)

Premiul 3- nu s-a acordat

Mențiune- Suciu Matei (nota 8,66)

Secțiunea „Grup Folk”

Premiul 1- Grupul „Ecoul Munților” Grințieș (nota 9,91)

Premiul 2- Grupul „Aripi de Folk” Roznov (nota9,84)

Premiul 3- Grupul „Mlădițe Pângărățene” (nota 9,52)

Mențiune – Grupul „raze de Folk” Bicazu Ardelean (nota 9,17)

MARELE TROFEU al Festivalului Național ( concurs) „COPIII- FLORILE INIMII”, ed. a 9-a, 31 mai/ 1 iunie 2024 a fost câștigat de ANSAMBLUL BALOTEȘTI ( jud. Ilfov)- profesor coordonator Marius Florescu.

În cele 2 zile de festival au avut loc recitaluri susținute de artiștii : Matei Mihăilă și Analisa Golianu (deținătoarea trofeului ediției a 8-a, 2023), Alice Prundu, Ionuț Coșerariu și violonistul Rareș Mihai Florescu (câștigătorul ediției a 2-a a festivalului „Copiii-florile inimii”, semifinalist al concursurilor „Românii au talent”, „Next Star” și altele…

O surpriză minunată a acestui festival a fost prezența în public, ca susținător al copilului său, a marelui sportiv (kickboxing) DANIEL GHIȚĂ, primul sportiv roman inclus în circuitul K-1,membru al Parlamentului României, care, de altfel, a fost invitat pe scenă ținând o scurtă alocuțiune despre importanța unor astfel de evenimente cultural-artistice în care copiii sunt încurajați să cânte românește și să poarte cu mândrie Tricolorul la brâu și  Crucea în suflet și la gât.

Organizatorul festivalului este Asociația Culturală „Eu Cred”, care a fost susținută exemplar de Andrei Sebastian Bucalău –  directorul Căminului Cultural Pângărați- Castel, prof. Carmen Ionela Muraru- directoarea Școlii Gimnaziale „Nicolae Iorga” Pângărați, precum și părinții elevilor grupului folk, care activează în cadrul școlii.

Felicitări tuturor celor care au urcat pe scenă!

Pentru Asociația Culturală „Eu Cred” urmează o altă perioadă plină, urmând să organizeze în perioada 22-28 iulie 2024, Tabăra și Festivalul Național de Creație și Interpretare „Dăm Folk” – ediția a 9-a, manifestare ce va fi finanțată şi de Consiliul Județean Neamț.

Marius Mihai Coşerariu

Articolul COPIII SĂRBĂTORIȚI PRIN CÎNTEC, DISTRACȚIE ȘI BUCURIE LA PÎNGĂRAȚI, în cadrul Festivalului Național „COPIII-FLORILE INIMII” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Prima ediție a acestui festival a fost organizată în Parcul natural „ Sf. Maria” din com. Tașca, județul Neamț, în anul 2015, iar totul a decurs peste așteptări, atît prin numărul mare de concurenți din județul Neamț, dar și din țară, dar și artiștii invitați în recital.

Festivalul a fost conceput ca un concurs dotat cu premii substanțiale (trofee, medalii, diplome) pe toate secțiunile, respectiv muzică populară, muzică ușoară, muzică folk, dansuri și chiar poezie- creație, pe mai multe drupe de vîrstă, de la 6 la 18 ani. De fiecare dată, cel mai bun dintre cei mai buni a fost premiat cu Marele trofeu al festivalului, despre care, cîștigătorii au declarat că, într-adevăr, comparativ cu alte trofee oferite la alte concursuri, marele trofeu este… mare.

O altă caracteristică a acestui festival este aceea că el a fost conceput pînă la ediția a 7-a , fără vreo taxă de concurs, chiar dacă începînd cu ediția a 8-a a fost instituită o taxă simbolică.

Pe măsură de festivalul  a cîștigat în popularitate și notorietate, tot mai mulți participanți din diverse regiuni ale țării și județului și-au dorit să participe, motiv pentru care, organizatorii au început să „plimbe” evenimentul în diverse locații din județul Neamț, implicînd cu succes, atît autoritățile locale, cît și agenți economici dornici să-și pună eticheta pe acest eveniment dedicat copiilor –  florile inimii. Astfel, primele 4 ediții au fost organizate la Căminul Cultural Tașca, după care au urmat 3 ediții la Căminul Cultural „Daniel Bucur” din Dămuc, iar începînd cu anul 2023, festivalul s-a localizat la Căminul Cultural Pîngărați- Castel (care a și fost inaugurat cu această ocazie). În toată această perioadă, singura ediție care nu s-a desfășurat a fost cea din anul 2020 –  anul în care, din cauza pandemiei de COVID- 19, au fost interzise adunările publice.

Majoritatea cîștigătorilor acestui festival au confirmat, iar ulterior ei au fost văzut în cadrul unor concursuri de notorietate, cum ar fi „Romanii au talent”, „Next Star”, „Vocea Romaniei”, cei mai cunoscuți fiind „magicianul viorii”- Rareș Mihai Florescu, Iustin Paraschiv, Analisa Golianu etc.

Printre artiștii de seamă invitați de-a lungul anilor și care au acceptat invitația de a încînta sufletele copiilor pe scenele festivalului se numără Mircea Baniciu, Walter Ghicolescu, Marius Zgîianu, Alexandru Sahlean, Alice Prundu, Ionuț Coșerariu, Corina și George Nica, George Negrea, Anastasia Ciobanu etc.

Acest festival are un impact semnificativ asupra comunităților locale, dar și naționale, reușind să unească oameni de bine în jurul unor valori comune, cum ar fi: cultura, educația și tradițiile. Mai mult, festivalul a devenit, prin amploarea tot mai mare  căpătată de la o ediție la alta, un catalizator pentru promovarea turismului local, prilej de a pune în valoare frumusețile naturale, iar localitățile prin care a trecut acest festival au fost și sunt vizitate de turiști din toate zonele, care s-au îndrăgostit iremediabil de frumusețea acestor locuri.

Festivalul Național- Concurs „Copiii-Florile Inimi” continuă să se dezvolte, adaptîndu-se din mers noilor realități economice, sociale și tehnologice, iar planurile de viitor includ extinderea colaborărilor cu administrațiile locale, dar și implicarea comunităților, cărora li se adresează acest eveniment.

În pleiada de manifestări dedicate zilei de 1 Iunie- Ziua Internațională a Copilului, organizate în județul Neamț, Festivalul Național „Copiii-Florile Inimii” rămîne un simbol al unității, creativității și tradiției, oferind copiilor, chiar de ziua lor, dar și comunității,  oportunități concrete de exprimare și dezvoltare artistică, continuu în să inspire și să aducă bucurie tuturor celor implicați, demonstrînd că, într-adevăr, copiii sunt și vor rămîne cele mai minunate flori ale vieții.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul Festivalul Național „COPIII-FLORILE INIMII” manifestare cultural-artistică prin care copiii sunt sărbătoriți prin cîntec chiar de ziua lor- 1 Iunie apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cartea, cauza principală a manifestării, este o culegere de folclor, una dintre cele mai valoroase care s-au scos în această parte a Moldovei, ce a beneficiat de aportul ştiinţific al doamnei conf.univ.dr. Delia Stoian-Irimie. Sunt strânse laolaltă cântece culese de către Ghiţă Dandu, Titi Cozma sau Neculai Gavriliu, dar şi creaţii proprii, care ilustrează momente importante din viaţa omului de pe valea Bistriţei, de la şeş şi de la munte, într-o manieră hâtră, mucalită, cu măsură şi bun gust aşa cum stă bine nemţeanului de pe cursul mijlociu al Bistriţei. Melodiile create sau culese de Ghiţă Dandu şi apropiaţii săi sunt cântate  de „Ceata lui Vasile cel Mare”, dar şi de tinerele fete şi băiatul care vor urca pe scena de la Căminul Cultural Pângăraţi-Castel. Se va auzi, cu siguranţă, cântecul „Sună bucium pe Ceahlău” şi, de asemenea, şi buciumele cetaşilor de la Grinţieş, sau „Mă vorbesc babele-n sat” şi „De la Piatra-Neamţ la vale”. Artiştii manifestării de la Pângăraţi nu sunt mari vedete (în sensul comercial al show-biz – ului actual), dar, cu siguranţă, compensează prin valoare. Partenerii media ai spectacolului sun revistele „Ecoul Munţilor” (unde Ghiţă Dandu este redactor) şi „Mesagerul de Neamţ”.

Să dea Dumnezeu o manifestare pe măsura sufletului larg al contributorilor şi să ne bucurăm de o a treia zi de Paşte cu lumină şi cântec!

Daniel Dieaconu

Articolul DE LA PIATRA-NEAMȚ LA VALE… DAR ŞI LA DEAL! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Atmosfera este una de poveste, cu fiecare pas pe care-l străbați și pătrunzi în adâncimea acestei văi străbătută de un interesant sector de chei săpat în gresie masivă.

La 19 km de când am părăsit șoseaua principală am ajuns la poalele unui schit. Așezarea în sine este una deosebită, dar mare ne-a fost mirarea când am descoperit câtă istorie se alfă pe acest platou. Porțile impunătoare din lemn erau larg deschise, iar brazii falnici care o înconjoară păreau a fi niște străjeri seculari care valsează ușor în adierea vântului domol al acestei zile de vară. Liniștea care învăluie acest locaș este întreruptă la intervale precise de timp de către muzica clopotelor, a toacei sau a vietăților care locuiesc pe aici înconjurate de codrii verzi, misterioși și plini de taină.

Patina timpului s-a așternut peste această așezare monahală care poartă denumirea de Sihăstria Tarcăului, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”.  După o scurtă documentare aflăm că a fost construită în 1833 de către Ieromonahul Avram, inițiativa având-o Mitropolitul Veniamin Costache, printr-o scrisoare adresată protopopului de Neamț în 1832.

Biserica a fost construită din grinzi de lemn de frasin care au fost ingenios îmbinate fără a fi nevoie de cuie. În interior găsim două bolți caracteristice acestor locașe, iar catapeteasma are cinci rânduri de icoane, realizată pe scânduri de tei, fixate pe un schelet de bârne. Este foarte bine conservată, etalând cursivitatea liniilor, precizia lor dar și paleta cromatică. Turnul clopotniței a fost construit în 1868 din bârne de lemn pe două nivele și cu acoperiș sub formă de bulb, mai puțin obișnuit la bisericile moldovenești. Între 1916-1918 a suferit numeroase daune, fiind ocupată de armata rusă, iar după primul război mondial Arhimandritul Ghenadie Carază, starețul Mănăstirii Bistrița, a reparat biserica și chiliile care deveniseră o ruină. Lucrările au fost finalizate în 1926. Aflăm că Mănăstirea are în jurul său 14 hectare de teren fânaț, arabil și un cimitir (sursa inspirațională: „Pelerin în județul Neamț”-mănăstiri și schituri – Daniel Dieaconu, Constantin Pațilea și Viorel Nicolau.)

      Din anul 1991, schitul din Sihăstria Tarcăului și-a căpătat statutul de Mănăstire, precum și pe cel de monument istoric, cu următoarele obiective: biserica mănăstirii, vechile chilii și clopotnița, toate datând din secolul al XIX-lea.

Aici rugăciunea nu se oprește, totul este tainic, este un loc unde poți să alini un suflet zbuciumat, să-ți limpezești gândurile învolburate și să te bucuri de liniște și de frumusețe.

Zona este presărată cu câteva unități de cazare. Porțile sunt larg deschise la mănăstire pentru oricine binevoiește. Iar hrana spirituală este din abundență!

Roxana GABOR TĂNASE

Articolul Drumeție pe Valea Tarcăului la Sihăstria Tarcăul apare prima dată în Ecoul muntilor.

”Copii sunt pe scenă, inimile sunt în voi” (prof. Muraru Ionela)

Ajunși în cea de-a doua zi de concurs și de final al acestui minunat Festival „maraton al cântecelor”, după cum afirma Marius Coșerariu, organizatorul evenimentului, care a fost încărcat de emoții, dar transmițând auditorului energie pozitivă și voie-bună.

Și-n această etapă au urcat pe scenă copii cuprinși între 6-18 ani, în funcție de faza de vârstă și de categoria muzicală. Căminul Cultural de la Pângărați a răsunat pe ritmuri de muzică populară, ușoară, folk, iar partea de creație literară (poezie) a fost jurizata în prealabil. Juriul a fost unul compus din profesori de muzică, muzicieni, copii ai Asociației „Eu cred” acordând punctajele în mod obiectiv și atent.

Grințieșul a fost reprezentat de grupul folk „Ecoul Munților”, poziționându-se pe locul II, Maria Popovici, tot la categoria muzică folk cu piesa „Oameni de subsol”, Silvia Grigore, primind mențiune şi Geanina Ciucanu. Dar așa cum afirma doamna Elena Ropotoaia „participarea în cadrul acestui festival este o bilă albă în palmaresul fiecărui copil”. Emoțiile au fost foarte mari, cu toții au avut o evoluție frumoasă din care au învățat câte ceva.

În sală a fost prezent președintele Costel Oprea, al Federației Star Music România care selectează copiii care vor debuta pe scena din Sanremo-Italia în februarie 2024.

Începând cu ora 18, a urmat un spectacol extraordinar susținut de: Grupul folk „Eu cred”, Ionuț Stoian și Dionisie Ionescu la percuție, Alexandru Sahlean, Ionuț Coșerariu, Rareș Mihai Florescu și Marius Zgâianu.

Decernarea premiilor a încheiat cele două zile de concurs intense, într-o atmosferă încărcată de emoții și bucurii, dar în viață poți să fii învingător sau învins, important e să participi.

Câștigătoarea acestei ediții a fost Golianu Analisa – secția muzică populară.

A VIII-a ediție a fost scrisă și încununată de succes, iar organizatorii evenimentului au fost la înălțimea tuturor așteptărilor.

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Festivalul Național Copiii-Florile inimii: Ediția a VIII-a, Pângărați Castel, Ziua a II-a şi Premierea apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Ziua Copilului” a fost menţionată pentru prima dată la Geneva, la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, în august 1925, la care cei 54 de reprezentanţi din diferite ţări au adoptat „Declaraţia pentru Protecţia Copilului”.

               Căminul Cultural Pângărați-Castel, proaspăt reabilitat, modern, cochet, cu o sală de festivități elegantă, sală de proiecție 3D cu tehnologie de ultimă generație, un spațiu destinat muzeului sătesc și alte câteva încăperi utile găzduiește un eveniment deosebit.

Un sobor de preoți alături de organizatori și oficialități au dat startul Festivalului Național (concurs) „Copiii-Florile inimii” –  ediția a 8-a, organizat de Asociația Culturală „Eu cred”, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Pângărați, Inspectoratul Școlar Județean Neamț, Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Pângărați și Federația Star Music România.

Aproape 100 de concurenți cu vârste între 6 și 18 ani din judeţele Neamț, Suceava, Botoșani, Bacău, Iași, Harghita, Vaslui și București-Ilfov, se vor întrece în cele 4 secțiuni: muzică populară, muzică ușoară, muzică folk și poezie creație în cele 2 zile de concurs.

Fiecare zi se va încheia cu câte un spectacol extraordinar susținut de invitați.

Copiii emoționați, dar încrezători în propriul talent, au pășit cu sfială pe scările scenei, iar cu inocența și puritatea lor împreună cu portul tradițional și acordurile de chitară au reușit să transmită cele mai profunde emoții celor prezenți.

Spectacolul care a încheiat prima zi de concurs extraordinar a fost susținut de Mihaela Costan, Matei Mihăilă, Pamfil Roată, și Anastasia Ciobanu. O surpriză plăcută a fost din partea organizatorului, dl Marius Coșerariu care a urcat pe scenă pe mama Anastasiei, înzestrată cu o voce de aur, cântând în duet o piesă scrisă și compusă de acesta, care mai poartă și numele albumului pe care tânara talentată l-a lansat: „Veseliți-vă acum cu toții”! Aceste nume mari au adus un pansament sufletului și o încărcătură deosebită momentului.

Tot în incinta Căminului Cultural a fost prezentată și o expoziție de artă plastică sub coordonarea dnei Narcisa Stejărean.

Așa cum a precizat doamna Mucenicu Dorina cu ocazia acestui eveniment cultural „Pângărațiul a fost agățat pe harta culturală a României”!

Prima zi s-a dovedit a fi un real succes, cu un buchet de emoții împletite de vocile zglobii ale copiilor, cu reușita organizatorilor de a crea momente magice și de neuitat!

Roxana GABOR TĂNASE

Articolul Festivalul Național Copiii-Florile inimii: Ediția a VIII-a Căminul Cultural Pângărați Castel apare prima dată în Ecoul muntilor.

Toponimia muntelui şi a locurilor din jurul său arată prezenţa sihaştrilor şi călugărilor din timpuri vechi şi este înregistrată de documente încă din secolul al XV-lea. Este greu de ştiut însă, când au venit primii sihaştri pe aceste locuri şi care a fost originea lor. S-a spus că ar fi fost nişte ciobani din împrejurimi, dar mai lesne putem crede că ei au fost călugări autohtoni întorşi de la Muntele Athos sau călugări din marile mănăstiri ale Moldovei. Hărţile vechi, dar şi cele actuale, prezintă numeroase toponime cu rezonanţă monastică. Amintim: Piciorul Sahastrului, Groapa Sihaştrilor, Peştera lui Ghedeon, La Chilii, Peştera lui Vucol, Chilia lui Iosaf, Pârâul Călugărului, Piciorul Serafimei, Obcina Chiliei, Peştera lui Gherman, Piatra Altarului, Pârâul lui Martin ş.a. Al doilea vârf al Ceahlăului poartă numele de Toaca, fiind locul de unde sihaştrii muntelui erau chemaţi la rugăciune, iar Panaghia este o stâncă închinată Preasfintei Fecioare, aşa cum este una şi pe muntele Athos. Părintele Ioanichie Bălan, în cercetarea „vetrelor de sihăstrie românească”, spunea despre „Ceahlău, acest munte sacru al românilor”: „Aşezat ca o catedrală între pământ şi cer, dominând Carpaţii şi văile, Ceahlăul se desfăşoară de la sud spre nord, asemenea unei mese de altar. Este, desigur, unul dintre cele mai vechi jertfelnice ale strămoşilor noştri”. Şi Constantin Turcu, un fiu al locului, scria în 1943: „…în jurul acestui munte, la poalele şi pe coastele sale – mai mult decât pe alţi munţi din juru-i – s-au strâns, de veacuri, ca un roiu de albine harnice, schimnicii, sihaştrii – pustnicii cei vestiţi care se hrăneau cu rădăcini, ierburi şi fructe şi locuiau prin peşterile şi pâraiele ce şi azi le poartă numele…”

Gheorghe Iacomi afla de la bătrânii călugări de la Mănăstirea Durău (FOTO), în anul 1952, despre viața sihaștrilor de odinioară: „În afară de ciobani, care-şi încropeau stânile în goluri de munte, mai vieţuiau aici şi sihaştri – prin codri, unde-şi găseau o scorbură, o peşterucă, ori făceau o curătură şi ridicau un adăpost; o chiliuţă cu o temelie de lespezi, cu pereţii din lemn rotund şi acoperiş din coaja copacilor şi cetină. Dar nu le lipseau o carte, mătăniile şi o iconiţă. Îşi făceau toate uneltele trebuitoare din lemn, deschideau cărări spre izvoare, umblau pădurile după hrană: melci, ierburi, poame – ce le dădeau pădurea!”.

Când au apărut primii sihaştri pe aceste meleaguri nu ştim şi cred că nu vom şti niciodată şi acelaşi lucru putem spune şi despre primele sihăstrii, căci tradiţiile nu sunt sprijinite întotdeauna de hrisoave sau însemnări, dar nu putem nici să le ignorăm, căci la începutul Evului Mediu informaţiile scrise erau puţine, iar construcţiile se făceau din lemn şi astfel se puteau risipi de-a lungul veacurilor. Omul muntelui a dat naştere la o mulţime de poveşti şi legende, dar tradiţiile despre întemeierea lăcaşurilor monastice vechi întotdeauna conţin o fărâmă de adevăr istoric. Se spune că prima sihăstrie a Ceahlăului a fost ridicată de legendarul Dragoş-Vodă, în apropierea locului unde a scăpat într-o peşteră soţia sa urmărită de tătari. O altă sihăstrie, la care mărturiile documentare lipsesc, dar existenţa ei este sprijinită de o bogată tradiţie, este Sihăstria Călugăreni, ctitorie a lui Petru Rareş, în a doua sa domnie, ca semn de recunoştinţă pentru ajutorul dat de călugări în pribegia sa din anul 1538.

Un alt lăcaş monastic al regiunii a fost Mănăstirea Poienile, construită spre sfârşitul veacului al XVI-lea de către familia Movileştilor, Gheorghe mitropolitul şi Ieremia şi Simion, domni ai Moldovei. Un hrisov dat de Ieremia Movilă în anul 1599 confirmă existenţa acestei mănăstiri, amintită şi de tradiţia locului: „Am miluit şi am întărit cu un loc anume Poienile sub muntele Ceahlău, unde este nou-ziditul Sfântul Schit numit, pe care am început a-l zidi cu ajutorul lui Dumnezeu, întru cinstea şi lauda a Preasfintei şi nedespărţitei Treimi şi întru lauda şi numele Cinstitului Acatist al Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria”.

O mănăstire care a avut o mult mai lungă existenţă a fost Mănăstirea Hangu, care s-a numit apoi Buhalniţa (FOTO). Este ctitoria lui Miron Barnovschi-Movilă din anii 1626-1629. Un document din 25 martie 1627 arată că voievodul a ridicat această mănăstire „la rugăciunea călugărilor într-un loc de mare pustie, care se cheamă Hangul, în partea apusului depărtat”. Într-un hrisov din 7 ianuarie 1629, se arată că „am început a zidi de iznoavă, din temelie, sfânta mănăstire a rugătorilor noştri ce se numeşte Hangul”.

La începutul veacului al XVII-lea a fost ridicată şi Sihăstria Ceahlăului sau Schitul Sahastrului. Despre începuturile sale nu se ştie mare lucru, dar sfârşitul său a rămas viu în memoria populară, căci schitul a fost distrus de o avalanşă în noaptea de Înviere a anului 1704 şi a scăpat doar un călugăr şi cu Evanghelia. Schitul Cerebuc a fost construit în poiana cu acest nume de către călugării de la Mănăstirea Pionul, în jurul anului 1710 şi a existat până aproape de secolul al XX-lea. Şi începuturile sale sunt învăluite în legendă.

Primul important călător străin care ajunge în ţinutul Neamţului şi vizitează mănăstirile sale a fost Marco Bandini, un misionar catolic, care străbate Moldova în timpul lui Vasile Lupu. În cunoscutul său Codex Bandinus din 1648, scrie şi despre „vestita vale a Hangului, adică a Ecoului, pe care Bistriţa, prăvălindu-se peste pietre şi stânci, o face să răsune de murmurul său şi de unde glasul cântecului vine repetat de nouă ori. În această vale desfătătoare şi atât de departe de forfoteala oamenilor sunt două mănăstiri basilitane. Se mai găsesc şi multe sihăstrii în ascunzişul codrilor”. Cele două mănăstiri de pe valea Hangului la 1648 sunt Mănăstirea Pionul şi Mănăstirea Hangu, iar sihăstriile pot fi Schitul Durău, Schitul Poienile, Schitul Cerebuc ş.a. Tot lui Bandini îi datorăm şi o descriere a vieţii călugărilor şi schimnicilor, din cele ce le-a văzut sau auzit în călătoria sa în ţinutul Neamţului: „Nu mănâncă carne, raritate când mănâncă pâine, de obicei au câte o turtă nesărată din târâţă şi de mei abia pasat, o coc din cenuşă şi o mănâncă împreună cu fructe sălbatice, legume şi miere de albine. Ca îmbrăcăminte n-au decât o cămaşă de in. Tot restul hainelor este făcut din lână sau păr de animale, pe care le lucrează singuri. Locuiesc în chilii, colibe sau peşteri, n-au alt mobilier decât o icoană, rar câte o masă de lemn. Dorm la pământ pe o scândură goală sau pe lespezi şi pun sub cap o piatră în loc de pernă. Au faţa bărboasă, părul lung de le acoperă umerii şi hainele aspre. Sunt sănătoşi, voinici şi adesea trec de 100 de ani. Se ocupă cu albinăritul, cu grădinăria, cu semănăturile şi împletituri şi coşuri de nuiele”.

Gheorghe Asachi ajunge la poale de Ceahlău, peste aproape două secole şi imaginea văzută şi descrisă de el pare aceeaşi cu cea pe care o prezentase Bandini: „Singurătatea acestor locuri sălbatice totdeauna a înfăţoşat un azil persoanelor ce se hărăzesc a petrece o viaţă sahastrică. De aceea poalele Pionului şi coastele sale se văd presărate de mănăstiri, sihăstrii şi schituri locuite de monahi şi călugăriţe din care unii petrec tot anul prin vizunii, viptuindu-se numai cu poame şi ierburi. Cele mai însemnate dintre aceste aşezăminte sunt schiturile Hangul sau Pionul, Durăul, Cerebucul”.

La începutul veacului al XX-lea, Nicolae Iorga străbătea ţara să vadă şi să cerceteze „sate şi mănăstiri din România”. Ajunge la mănăstirile Bistriţa, Pângăraţi, Bisericani şi apoi „prin minunatul ţinut al munţilor împăduriţi trecem încet-încet la Hangu, la Buhalniţa, cu frumoasele case risipite (…) Mari pricepători ai frumuseţii, domnii cei vechi ai neamului nostru şi-au însemnat evlavia pe malurile Bistriţei. Ici şi colo pe înălţimi, acolo unde în alte ţări stau pânditoare castele de pradă, priveghiază aici lăcaşurile paşnice de rugăciune, pe care numai neînţelegătoarea vreme nouă le-a înstrăinat de la menirea lor”, spune el.

Materialul integral poate fi citit în Mesagerul de Neamț.

Prof. dr. Daniel DIEACONU

Articolul Sihaştri şi călugări la muntele Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.