Bună ziua, maestre Ovidiu Stanciu! Vă mulțumim frumos pentru privilegiul de a pătrunde alături de dumneavoastră în lumea caricaturii. Pentru început, vom începe cu o întrebare simplă:

Cum ați descoperit pasiunea pentru caricatură?

Eram în liceu și ca orice tânăr, eram și răutăcios, având colegi cu nasul mai mare, ochii încrucișați, de care făceam mișto. Prima oară le-am făcut caricaturi colegilor mei, apoi profesorilor, chiar înainte de bacalaureat. Practic, am descoperit această pasiune prin răutate.

Care a fost prima caricatură pe care ați realizat-o și cum a fost primită?

Prima caricatură, revenind la momentul inițial, a fost a vechiului meu coleg de liceu, care avea un nas foarte mare, fiind primită cu aplauze de toți colegii și cu înjurături din partea lui.

Spuneați că le-ați făcut și profesorilor câte o caricatură. Ce reacții au avut?

Da, înainte examenul de bacalaureat, am făcut caricaturile tuturor profesorilor, care le-au văzut, apoi am dat examenul. Am luat și bacalaureatul și le-au plăcut și profesorilor caricaturile. Mulți dintre profesori chiar au cerut să le ia acasă.

A existat o persoană sau un eveniment care v-a inspirat să urmați acest drum?

Într-adevăr, a existat un american, care a lucrat în America la un mare post de televiziune. Am fost invitat la ziua lui de naștere, să-i fac câteva caricaturi cadou. În acel moment, mi-am dat seama că ceea ce fac eu este necomparabil cu altceva. Voi nu știți, dar poate o să aflați, persoana în cauză se chema Sir David Frost, care a luat interviul unor personalități. La înmânarea cadourilor, care i-au ilustrat pe Elton John, Lady Diana, Eric Clapton, alte persoane care au observat caricaturile, au spus: „E talentat băiatul ăsta. Nu-l aducem la noi, în Anglia?”. Acesta a spus: „Ba da, ba da”, iar din cauză că și-a dat seama că ăștia mă vor, a spus că mai bine mă ține pentru el. În acest fel, am rămas în România.

Cum alegeți ce trăsături ale unei persoane să exagerați în caricatură?

De obicei, trăsăturile se aleg singure. Dacă o persoană nu are nimic ieșit din comun, adică n-are un nas mare, n-are ochi apropiați, atunci încerc să găsesc ceva ca să pară că exagerez. Dar, de obicei, dacă are nasul mare, aleg nasul, dacă are urechile clăpăuge, aleg urechile. Trăsăturile mă ghidează pe mine, nu le caut eu.

Ce tehnici sau materiale preferați să folosiți?

Orice tehnică, de la PhotoShop, la desenat cu bățul de chibrit stins, pe hârtie, precum cărbunele.

Cât timp durează, în medie, să finalizați o caricatură?

De la un minut, la două ore. Fă o medie între un minut și două ore. Nu e o întrebare cu răspuns concret.

Cum găsiți echilibrul între exagerare și recunoașterea personajului?

Tot ceea ce exagerez e o caracteristică a personajului. Dacă te concentrezi doar pe exagerare, s-ar putea să pierzi repede personajul. Deci, dacă eu îți fac ție nasul mare, iar tu îl ai mare de la început, deja nu mai ești tu; adică ești tu, dar cu nasul prea mare. Ca să pot să schimb această lucrare, restul detaliilor le tratez în mod realist.

Care a fost cea mai dificilă caricatură pe care ați realizat-o și de ce?

Nu este caricatură mai dificilă, Există, în schimb, unele caricaturi dificile, în sensul în care au niște elemente care ies în evidență. De multe ori, acele elemente pot să te distragă, adică pot să facă personajul să fie mai greu de desenat. Luăm ca exemplu pe Vasile Muraru; dacă te duci pe zona că are nasul mare, s-ar putea ca din cauza acestui element să pierzi restul contextului. E mai simplu cu oamenii care nu au nimic ieșit în comun. Acolo poți să te joci tu cu ele.

Ați întâmpinat persoane care nu au fost încântate de caricatura lor? Cum ați gestionat situația?

De foarte puține ori, dar s-a întâmplat. Apropo de cum am gestionat, a fost o situație, mă rog, mai multe; dar a fost una în care a venit o duduie, căruia i-am făcut caricatura, s-a uitat și a zis: „M-ați făcut urâtă. Trebuia să mă faceți frumoasă.”. Eu i-am răspuns: „Nu mă supărați, dar dacă voiați să vă fac frumoasă, trebuia să apelați la un medic estetician, nu la mine.”.

Ce provocări întâmpinați în menținerea originalității în lucrările dvs.?

Nu există greutăți. Tot ceea ce fac e original, pentru că le fac eu. Dacă mâine, poimâine, s-ar trezi un grup de oameni, care să mă imite, probabil aș încerca să-mi schimb stilul, ca să nu pot să nu mai fiu concurat de altcineva.

Ați participat la expoziții, concursuri sau colaborări importante?

Da, cum spuneam mai devreme, să fii aplaudat de Lady Diana și de Eric Clapton, e mai important decât dacă ai participa la orice concurs național. Am mai fost pe la concursuri, festivaluri internaționale de caricatură, am luat premii de excelență. Nu pun mult preț pe premii cum pun pe participare. Participarea înseamnă sublimitate.

Cum vă promovați munca în era rețelelor sociale?

Fac caricaturi care-mi plac mie. Se întâmplă, de cele mai multe ori, ca cineva să vrea și el ceva concret. Dacă eu am făcut caricatura lui Eminescu, n-o să-i vrea nimeni caricatura lui;, dar o să-mi zică: „Vrei să-mi faci o caricatură cu fiica mea sau cu mine?”.  De acolo pleacă lanțul slăbiciunilor: ăluia îi place, ăla îi spune altuia, o arată la altul, m-a recomandat celuilalt și tot așa, din gură-n gură, ca telefonul fără fir.

Care este cea mai memorabilă reacție pe care ați primit-o de la cineva căruia i-ați făcut caricatura?

Marinelei Nitu, fosta nevasta a minerului Miron Cozma, i-am făcut o caricatură în care, în loc de gura peșterii, am desenat buzele ei botoxate, iar Miron Cozma era în interiorul acesteia. Într-o zi, m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să-i dau caricatura, deoarece i-a plăcut așa de mult. În urma acesteia, am avut parte de o reacție pozitivă, dar și de una negativă, dar din cauza altei caricaturi. I-am făcut-o mult mai „soft”, fără niciun fel de conotații sexiste, dar cineva, niște fani de-ai ei, au comentat pe peretele de Facebook tot felul de injurii.

Ce artiști sau curente artistice v-au influențat cel mai mult?

Cel mai important artist pe care l-am urmat în caricatură a fost Horațiu Mălăele, pe care voi îl știți ca actor. Acesta face niște caricaturi geniale. Chiar mi-aș dori să fiu Horațiu Mălăele. Eu sunt caricaturist, nu actor, iar el e actor, nu caricaturist.

Ce rol credeți că are caricatura în societate – este mai mult divertisment sau critică socială?

Caricatura e un fel de critică socială, un copil marginalizat, nedorit.

Cum vedeți evoluția caricaturii?

Nu există evoluția caricaturii. Caricatura e o mină a societății. Cu cât e lumea mai perfectă, cu atât caricatura va avea mai mult de suferit.

Dacă ați face o caricatură a dvs., ce trăsături ați exagera?

Mi-am făcut deja o caricatură, despre care soția mea a spus că în loc să mă fac frumos, m-am făcut urât, dar eu mă recunosc. În afară de ea, toți au spus, „Bă, ești tu!”.

Ce întrebare v-ați pune singur într-un interviu despre caricatură și cum ați răspunde?

Această întrebare este una retorică. Întrebarea ar fi: „Ce caut eu în caricatură?”.

Dacă un tânăr ar vrea să se apuce de caricatură, ce sfat i-ați oferi?

Înainte de caricatură, să se apuce de desen realist, timp de trei-patru ani. Realizarea unui portret presupune proporții, măsurători, ochi, nas și atunci când le poți realiza, începi să vezi ceea ce nu corespunde acelui etalon. Nu poți face, din prima, caricatura.

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Cu mare drag.

Maya Bicăjanu şi Teodora Topoliceanu

Articolul Caricatura: între artă, umor și adevăr apare prima dată în Ecoul muntilor.

Asociaţia „Pro Grinţieş” este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit şi apolitică înfiinţată în 2009, având drept scop punerea în valoare a tradiţiilor şi a patrimoniului cultural al regiunii regiunii şi conservarea mediului înconjurător. Activităţile asociaţiei sunt orientate spre iniţierea şi implementarea de proiecte în diferite domenii de interes cultural, educativ, comunitar, ecologic, colaborând cu instituţii, societăţi, fundaţii culturale, edituri, centre de cercetare. A reuşit să atragă în rândurile ei membri cu experienţă în scrierea şi managementul proiectelor, dar şi personalităţi ale locului, activând în centre de cercetare sau în universităţi: conf.univ.dr. Silviu Costachie, lect.univ.dr. Iulian Săndulache, prof.dr. Daniel Dieaconu, dar şi colaborarea unor alţi distinşi profesori din regiune şi din judeţ. Profesorii amintiţi au activat şi activează pentru popularizarea muntelui Ceahlău şi a celorlalţi munţi ai judeţului, având doctorate centrate pe geografia şi istoria regiunii şi fiind autorii mai multor studii şi articole dedicate ei. Asociaţia editează împreună cu Școala Gimnazială Grințieş revista de cultură „Catharsis” din 2009, cu apariţie trimestrială, câștigătoare a mai multe premii (Premiul III naţional – 2023 şi Premiul II naţional – 2024).

Printre proiectele derulate sub auspiciile asociaţiei amintim: „Mănăstirea Pionul şi Palatul Cnejilor Cantacuzini”, în colaborare cu Centrul de Cercetare pentru Dezvoltare Regională şi Integrare Europeană al Universităţii din Bucureşti, 2009; „Mitologie şi creştinism la muntele Ceahlău”, cu sprijinul Direcţiei de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău, 2010; „La hotarele Moldovei – pe urmele plăieşilor şi haiducilor – contribuţii la istoria Grinţieşului prin mărturii orale şi imagini”, 2012; „Itinerarii spirituale la muntele Ceahlău”, în parteneriat cu şcoli din regiune şi cu Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, 2012; „Pe urmele plăieşilor şi haiducilor – legendă, tradiţie şi istorie în munţii Neamţului”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, 2013, „Ranger Junior în Parcul Naţional Ceahlău”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, 2014; „Ranger Junior în Parcul Naţional Ceahlău”, cu sprijinul Mol România şi Fundaţia pentru Parteneriat, 2014; Muzeul de istorie şi etnografie „Olga Mavrocordat Sturdza”, cu sprijinul Ocolului Silvic Domeniul Hangu; „Poteci ale cunoaşterii – micii rangeri în parcurile naturale nemţene”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, 2015; colaborare cu Fundaţia „Pro Park” şi Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău pentru Tabăra „Ranger Junior în Parcul Naţional Retezat” a echipajului de elevi din Grinţieş „Floare de Colţ”; „Ranger Junior în Munţii Neamţului”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, 2016; 2017-2019 – „Festivalul Haiducilor Grinţieş”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ şi colaborarea Primăriei Grinţieş şi a Centrului de Cultură şi Artă „Carmen Saeculare”; 2020-2023 – „Festivalul Haiducilor Grinţieş”, cu sprijinul Primăriei Grinţieş şi a Ocolului Silvic Domeniul Hangu. Asociaţia este co-organizatoare a Festivalului „Cântec şi colindă pe plaiul haiducilor”, Grinţieş, derulându-se deja 5 ediţii şi a “Festivalului Oierilor – Grinţieş”, 7 ediţii.

Asociaţia publică revista „Catharsis” (trimestrială) şi sprijină apariţia revistei lunare „Ecoul munţilor”.

Ţinutul Neamţului (fostul judeţ Neamţ de până la perioada comunistă) este o regiune cu un important patrimoniu natural şi antropic, minuni ale naturii şi ale omului, care ar trebui să genereze un turism bogat şi eficient. În ciuda unor acţiuni de promovare viabile, sunt încă multe de prezentat şi oferit. Ceea ce oferă media locală de cele mai multe ori nu respectă normele jurnalistice primare. Jurnalismul şcolar propune puţine publicaţii în regiune, neexistând formatori şi cursuri sau alte activităţi de formare. La şcolile din Grinţieş, Ceahlău, Bicaz, Bălţăteşti, Crăcăoani, Taşca, Borca există astfel de publicaţii, încă în formă incipientă, doar revista „Catharsis” de la Grinţieş este o revistă de tradiţie, fiind de mai multe ori premiată, inclusiv la nivel naţional. În demersul nostru, pentru o cât mai largă replicare a rezultatelor proiectului, am ales şcoli de pe cursul mijlociu al Bistriţei, valea Bicazului şi ulucul subcarpatic nemţean. În această regiune, cu apariţie lunară, „Ecoul munţilor” este o revistă culturală care are ca mici redactori şi colaboratori elevi ai şcolilor din zonă. Cei mai înzestraţi dintre elevii şcolilor gimanziale din regiune au şi ei nevoie de o formare specifică sub îndrumarea unor jurnalişti profesionişti. Aceeaşi nevoie de formare o au şi profesorii din aceste şcoli, iar formatorii, membri ai Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, sunt specializaţi în diverse domenii: jurnalism sportiv, cultural, de investigaţie, desenatori, fotografi, informaticieni media. Atât elevii, cât şi profesorii, vor participa la ateliere de creaţie jurnalistică, vor participa la mici excursii tematice şi de documentare pentru ilustrarea în mod jurnalistic a unui spaţiu geografic, a unui monument natural sau istoric, a unei probleme sociale, evaluarea unor ştiri false sau adevărate etc. Materialele realizate vor fi publicate într-o revistă de tip caleidoscop şi un ziar şi pe site-ul special creat, promotor al activităţilor proiectul, constituit prin efortul asociaţiei. Elevii şi profesorii formaţi în cadrul activităţilor proiectului vor reuşi să creeze colective redacţionale după modelele implementate şi vor crea publicaţii tipărite sau online cu valoare documentară, de investigaţie şi analiză pertinentă şi judicioasă, valorificând patrimoniul cultural şi natural, zestrea comunităţilor locale ale regiunii, conducând totodată la o necesară proliferare a jurnalismului şcolar.

Viabilitatea proiectului va fi asigurată din punct de vedere financiar, utilizând resursele și mijloacele asociației și a partenerilor ei, căutându-se atragerea cât mai multor surse de finanţare din mediul de afaceri privat, dar și instituționale. Rezultatele proiectului vor fi valorificate în special prin resursele asociaţiei (crearea unui site dedicat activităţilor de jurnalism şcolar), iar cu sprijinul autorităţilor locale vom publica semestrial revista „Catharsis Montani” şi ziarul „Ecoul munţilor pentru copii”, prin contribuţia colectivului redacţional creat în cadrul proiectului. Echipa de proiect va sprijini apariţia editorială a revistelor şcolare din şcolile care şi-au trimis reprezentanţi în cadrul proiectului şi va consilia colectivele redacţionale. Materialele tipărite şi cele în format electronic sau online vor fi folosite de către reprezentanţii instituţiilor, ong-urilor şi agenţiilor de turism pentru promovarea patrimoniului natural şi antropic al regiunii.

Articolul Un proiect inedit în munţii Neamţului: Catharsis – o tabără de jurnalism pentru copii apare prima dată în Ecoul muntilor.

Nu a reuşit la facultate după liceu, ar fi vrut să intre la Litere la Iaşi, dar concurenţa a fost mai mare decât eforturile sale şi a urmat chemarea sub arme, un an şi patru luni, după cum era în acele vremuri. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, Ion Asavei nu a avut timpul necesar să se pregătească pentru un nou examen la facultate şi astfel a pierdut anul universitar şi dat examen la o Școală Postliceală de Biblioteconomie din București, absolvind în 1973.

După absolvire, după regula vremii,  a fost repartizat la Biblioteca Județeană Neamț, care avea însă posturile blocate și a fost nevoit să accepte să lucreze la Biblioteca Orășenească Bicaz. I s-a părut greu să aleagă Bicazul de atunci, un oraş industrial, definit de freamăt muncitoresc, dar şi de griul prafului. Dar a rămas şi nu s-a mai dezlipit de oraş şi biblioteca oraşului. Şi a reuşit să facă din această bibliotecă o instituţie respectată, cu un prestigiu mult peste limitele unui oraş ce şi-a pierdut din puterea economică şi demografică. Aici se făceau lansări de carte ale unor autori cu nume, se ţineau conferinţe, simpozioane, soseau invitaţi personalităţi ale lumii culturale şi ştiinţifice. Şi Ion Asavei avea puterea de a face cunoscute toate faptele culturale ale Bicazului, căci, în paralel cu activitatea de bibliotecar, s-a consacrat şi jurnalisticii. Şi a fost un condei de seamă al jurnalismului nemţean. A fost redactor la „Monitorul de Neamț“ încă de la înființarea acestuia, în 1996. A mai colaborat la „Telegraful“, „Gazeta de Bicaz”, „Răcnetul Carpaților“, „Moftul Neamțului“, „Piatra Corbului”, „Revista Valea Muntelui“, „Catharsis”. A publicat volumul de versuri „Joc de cuvinte“, Editura Sensul Piatra Neamț, 2019, amintit anterior și este coautor al volumului „Orașul mării dintre munți – Bicaz 400: album aniversar”, 2011, coordonatorul volumului Simpozionului  „Orașul mării dintre munți – Bicaz 400” şi al volumului „Caietele oraşului mării dintre munţi”, apărut în 2016. Soţia sa, Ana, a fost educatoare la Bicaz, iar fiul, Ştefan, este redactor al Televiziunii Române, cu realizări profesionale de care părinţii erau foarte mândri.

De „Sânziene”, Cenaclul „Ecoul Munţilor” îşi va aminti, în diverse moduri, de Ion Asavei şi cei care i-au fost apropiaţi sunt invitaţi să ne fie alături.

Daniel Dieaconu

*desen de Ovidiu Stanciu

Articolul De „Sânziene” fără Ion Asavei apare prima dată în Ecoul muntilor.

Oaspeţi de la Broşteni, Grinţieş, Bicaz Chei, Pângăraţi, Poiana Largului, Taşca, Bicazul Ardelean, Bicaz, Tarcău… Numeroşi tineri folkişti din Grupul Eu Cred.

Preşedinte: Marius Coşerariu, secretar Dorina Mucenicu.

Imnul de stat al României l-a cântat superb David Ichim.

Atelier de creaţie fotografică: Sebastian Luca. Expoziţie de pictură – dr. Narcisa Stejărean.

Expoziţie de caricatură: Ovidiu Stanciu, originar din Bicaz, dedicată femeii. A filmat şi fotografiat Alexandru Ichim. Tombolă de produse de înfrumuseţare. Un adevărat caleidoscop!

Casian Borşuc a recitat.

Un moment de virtuozitate – Iustinian şi Muntenii Broştenilor, coordonator Paula Bondar.

Mara Alexa din Taşca şi Cosmin Caia din Bicazu Ardelean

David Ichim, cu un cântec de suflet! Pentru mama…

Geanina şi Matei!

Cosmin Caia şi Marius Coşerariu – virtuozitate şi entuziasm! Un spectator concentrat: Ovidiu Stanciu.

Ghiţă Dandu, rapsodul din Pângăraţi, încinge hanul!

Articolul Cenaclul „Ecoul Munţilor” – întrunirea a II-a, „Hanul cu poveşti”, Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.

          În aceste vremuri confuze, când libertatea de exprimare pare a fi legată în lanțuri, se pare că patriotismul nu cade bine unora care, la nivel declarativ se arată apărători ai neamului, dar practic, prin faptele lor, demonstrează contrariul. A vorbi despre patrie, despre valorile culturale și spirituale ale poporului român, ți se pune imediat eticheta de extremist sau (că tot e la modă)… putinist.

Și totuși, în ciuda acestor condiții, Asociația Culturală „Eu Cred” își asumă riscul de a fi etichetată în acest mod, datorită calendarului de evenimente culturale cu nuanță naționalistă, prin care și-a propus să marcheze oficial anumite date din calendar: istorice, culturale, religioase și, așa cum și-a obișnuit publicul, nici un eveniment să nu înceapă fără o rugăciune și intonarea Imnului de Stat „Deșteaptă-te, române!”

Un astfel de eveniment urmează a se desfășura la data de 14 Februarie 2024, ora 17,00,  la sala- amfiteatru de la sediul „AUTONOM” din Piatra-Neamț, prin care se vor sărbători cei 90 de ani de la nașterea marelui poet român-basarabean Grigore Vieru. De remarcat faptul că alegerea propusă pentru desfășurarea acestui eveniment deosebit nu este întâmplătoare. Sediul „Autonom” din Piatra-Neamț este unul dintre edificiile cele mai spectaculoase din orașul de la poalele Pietricicăi, o clădire somptuoasă cu aspect futurist – realizare a cunoscutului arhitect pietrean, Laurențiu Dumitrașc, cel care a făcut ca această clădire minunată să fie o emblemă a orașului. În interiorul acestui edificiu a fost proiectată o sală- amfiteatru încăpătoare, relaxantă, în care cei din conducerea „Autonom” acceptă doar evenimente de mare ținută artistică (concerte, expoziții, conferințe etc). Astfel, când a fost propus acest eveniment, conducerea nu a ezitat să accepte, oferind gratis sala-amfiteatru, cu toate dotările aferente.

         Desen de Ovidiu Stanciu

Cine a fost Grigore Vieru?

Cu siguranță, tânăra generație nu prea a auzit de acest nume, deoarece, vremelnicii conducători ai statului, nu au nici un interes în a promova adevăratele elite ale culturii neamului românesc, dovadă fiind chiar propunerea recentă a guvernanților noștri de a elimina istoria României din trunchiul comun de la clasele a XI-a și a XII-a, înlocuind-o cu studiul obligatoriu al…altor popoare.

Grigore Vieru a fost un mare poet român basarabean, născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta (fostul județ Hotin) – Rep. Moldova. Acesta a fost un maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă și de neam, a iubit până la lacrimi poporul român și și-a consacrat întreaga sa viață, copiilor, îndrăgostiților, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate și frumusețe rare. De altfel, pe versurile marelui poet, artiștii români, de dincolo și de dincoace de Prut, au realizat adevărate imnuri naționale, printre care enumerăm: Doina și Ion Aldea Teodorovici, Paul Surugiu- Fuego, Tudor Gheorghe etc.). Și cine nu a auzit de marile cântece „Maluri de Prut”, „Eminescu”, „Reaprindeți candela”, „Pentru ea” etc.?

Ca în fiecare an, Asociația Culturală „Eu Cred” îi cinstește memoria acestei valori naționale incontestabile, prin realizarea unui spectacol omagial. În anii anteriori (inclusiv în anii pandemiei), aceste spectacole au fost realizate la Tașca, Bicazu-Ardelean, Bicaz-Chei, Dămuc, iar anul acesta urmând a se desfășura la Piatra-Neamț. În cadrul acestui spectacol, vor evolua artiști sensibili, atât din zona Neamțului, cât și invitați. Astfel, în debutul manifestării, prof. Costache Lupu va rosti câteva cuvinte despre viața și opera literară a poetului Grigore Vieru și va recita o poezie, după care artiștii vor interpreta cântece pe versurile marelui poet, iar copiii asociației vor recita din frumoasele poezii. Pe scena amfiteatrului vor urca: Grupul „Aripi de Folk” Roznov, Ionuț Coșerariu, Corul „Armonia Sufletului”, prof. Cristina Marin, Grupul Folk „Eu Cred, dar și duetul Corina și George Nica de la Brașov. De asemenea, vor mai evolua: Răzvan Tanislav, David Ichim, Ștefania Bulache, Matei Mihăilă și Nicola Alexa. Pentru iubitorii artei plastice, va fi organizat vernisajul expoziției de caricatură „Valori naționale”, aparținând talentatului caricaturist Ovidiu Stanciu de la Suceava, nimeni altul decât fiul cunoscutului și regretatului desenator din Bicaz, prof. Traian Stanciu.

Evenimentul este organizat de Asociația Culturală „Eu Cred”, cu sprijinul „Autonom” Piatra-Neamț, având ca parteneri media: revistele „Mesagerul de Neamț” și „Ecoul Munților”. Cu siguranță, acest eveniment de suflet va fi unul emblematic și emoționant pentru publicul care va beneficia de gratuitate la accesul în sală.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul GRIGORE VIERU – POEMELE DORULUI CÂNTAT apare prima dată în Ecoul muntilor.

Invitat special este pictorul şi sculptorul, dar în special caricaturistul, Ovidiu Stanciu, locuitor astăzi al oraşului Suceava, dar originar din Bicaz, fiul colaboratorului nostru, regretatul profesor Traian Stanciu. Acesta va prezenta câteva zeci de lucrări.

Ovidiu Stanciu

La fel va face şi artistul fotograf Sebastian Vasile Luca, originar din Broşteni.

O carte de poezii (autor Marius Coşerariu) şi una de popularizare istorică (autor Daniel Dieaconu, publicată cu sprijinul revistei „Mesagerul de Neamţ”) vor fi prezentate în cadrul manifestării.

Ecaterina Curcă

De partea artistică şi de sărbătorire a Zilei Unirii se vor ocupa Lăcrămioara Pop, Ecaterina Curcă, Grupul folk „Eu Cred”, Ionuţ Coşerariu, Cătălin Popovici şi alţi tineri artişti din grupurile „Eu Cred”, „Ecoul Munţilor” sau „Muntenii Broştenilor”. Prezenţa se asigură pe bază de invitaţie, cererile vor fi făcute către organizatori.

Grupul folk „Eu Cred”

Manifestarea va fi prezentată video/foto/text de către „Mesagerul de Neamţ”. Deci pictură, fotografie, carte, cântec, toate sub semnul Cenaclului „Ecoul Munţilor”.

* Concepție grafică roll-up / Andrei Ropotoaia

Articolul Un cenaclu în Munţii Neamţului apare prima dată în Ecoul muntilor.

Profesorul Traian Stanciu

Tatăl său, profesorul Traian Stanciu, îmi povestea cu mândrie de fiii săi, Cezar şi Ovidiu, care i-au moştenit veleităţile artistice. Cu profesorul din Bicaz (decedat în 2016) am colaborat intens începând cu anul 2010, am primit de la domnia sa desene pentru o antologie de legende, pentru un manual de geografie locală, pentru monografia comunei Ceahlău şi alte cărţi publicate de noi. Un desen deosebit ne-a oferit Ovidiu Stanciu pentru coperta manualului  de istorie a „Ţinutului Neamţului” apărut în 2018 şi pe care l-am folosit şi pentru coperta a IV-a a monografiei judeţului Neamţ din 2019 intitulată „Neamţul – ţinutul tezaur”.

Coperta monografiei județului Neamț, 2019

Ion Asavei, bibliotecarul şi ziaristul de la Bicaz, care a fost un apropiat al artiştilor din familia Stanciu, scria despre Ovidiu: „Locul de desăvârșire artistică al lui Ovidiu Stanciu este Capitala, de numele plasticianului vorbind, dincolo de site-urile de socializare, creația. Demersul artistic este intim legat de experiențele lui de viață, de locurile care l-au marcat și au avut o semnificație afectivă în viața sa. Că este așa, o susțin lucrările sale, nu puține la număr, prin care realitatea este transpusă artistic într-o manieră originală și mai cu seamă caricaturile, ce au ca subiect de inspirație figuri de mari personalități culturale, politice și ale lumii mondene românești”.

Ion Asavei

Cunoscuta emisiune de la Prima TV, „Cronica Cârcotașilor”, încă de la începuturile ei, l-a avut pe artistul bicăjean drept autor de caricaturi realizate în sistem „blitz” şi apoi în faţa telespectatorilor Ovidiu Stanciu îşi prezenta opera, subiectul fiind legat de cel mai important eveniment politic ori social al săptămânii.

Am selectat dintr-un dialog realizat la iniţiativa regretatului ziarist Ion Asavei la Biblioteca „Mihai Eminescu” din Bicaz şi apărut în volumul „Caietele Oraşului Mării dintre Munţi”, Editura Cetatea Doamnei, 2016: „Cu caricatura am cochetat încă de când eram licean la Bicaz. Mi-aduc aminte că prima caricatură a avut ca subiect profesorul meu de română. Mai apoi, când lucram la o firmă în București, unde nu prea aveam de muncă, făceam caricaturi colegilor. Oficial am intrat în lumea caricaturiștilor prin revista Vip și prin colaborarea cu emisiunea Cârcotașii. În cele două cazuri am avut prilejul de a cunoaște și a face caricaturi unor mari personalități din diverse domenii, dar și unor baroni locali. Prin intermediul caricaturii am cunoscut și stat alături de mari actori, cum ar fi Iurie Darie, Colea Răutu, Gheorghe Dinică, George Mihăiță, Horațiu Mălăele, Mircea Albulescu, Draga Olteanu Matei, Ion Dichiseanu, Nicu Constantin, Steven Seagal, dar și au unor cântăreți sau a unora din lumea mondenă, precum și a unor oameni politici. Emoționante pentru mine au fost momentele când am înmânat caricaturile lui Iurie Darie, despre care știam încă de când eram mic că era un bun desenator, și lui Horațiu Mălăele, care era un mare caricaturist. Eu execut în general o caricatură de portret și de aici galeria foarte bogată a unor chipuri umane contemporane. Caricatura mea aduce simpatia tuturor celor din jur, uneori mai puțin acelui caricaturizat, dacă nu are simțul umorului dezvoltat. Au fost cazuri când persoane îndeobște de genul feminin, atunci când s-au așezat pe scaun pentru a li se face caricatura au cerut să le fac frumoase,  dar eu le-am spus că sunt în fața unui caricaturist și nu a unui estetician. S-au calmat. Din caricatură nu se poate trăi, dar plăcerea de a realiza chipul unei personalități și de a-i scoate în relief unele trăsături ce-l caracterizează, este una deosebită. Mă bucură această activitate şi-mi oferă multe satisfacții. În rest, fac caricatură pentru un ziar bucureștean, iar pentru cinematografie execut storyboard și shooting board, activități din care se câștigă bine.”

Menţionăm că soţia, Brânduşa Mateş-Stanciu, este o artistă cu creaţii care rivalizează valoric cu cele ale soţului, aşa cum au avut privilegiul iubitorii de frumos nemţeni să constate prin expoziţia „Percepţii şi stări de spirit” din august 2019 de la Piatra-Neamţ. În oraşul natal, în 2013, a oferit o expoziție de caricatură și portret alături de Brândușa Mateș-Stanciu (bineînţeles la Biblioteca „Mihai Eminescu”), iar în 2020, o expoziție cu caracter permanent (personalităţi locale, naționale și internaționale) la Casa de Cultură Bicaz.

Adăugăm câteva alte repere ale carierei lui Ovidiu Stanciu, conştienţi că discreţia şi modestia artistului ne-au împiedicat să aflăm toate cele ce am dorit să le ştim şi să le facem ştiute. Prima expoziție personală a realizat-o în anul 1987, la finalul clasei a XII-a, când a expus la „Gazeta de perete” a Liceului Bicaz caricaturile tuturor profesorilor (Nota bene: nu a avut de suferit, a încheiat cu bine clasa a XII-a, a luat bacalaureatul, iar majoritatea profesorilor au dorit să păstreze caricaturile!).

În 1990,  a întocmit o nouă expoziție (caricatură politică și socială – viziuni asupra regimului Ceaușescu și păreri despre societatea noii democrații) la Muzeul de Istorie a Orașului Bicaz (astăzi, din nefericire, dezafectat).

În 1994, expoziție de icoane la sediul Mișcării Ecologiste din România la București, expoziție deschisă de către Titi Dincă (realizator TVR) și Geo Saizescu (celebru actor şi regizor). În 1995, o expoziție de icoane la Casa de Cultură Bicaz.

Din 2019 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (admis pentru activitate deosebită în domeniu).

Aşa cum am amintit, a realizat caricaturi la emisiunile „Cronica Cârcotașilor” (2009-2013), dar și la „România at large” – 2009.  Caricaturile sale au ilustrat revistele „VIP” şi „Unica”, ziarele „Pro Sport” (cu un tiraj semnificativ în perioada respectivă) şi „Ring”, un ziar pe care-l căutam cu asiduitate în staţiile de metrou bucureştene. A fost cel care a realizat portretele oficiale ale lotului național la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020.

Menţionăm expozițiile de grup în cadrul anualelor U.A.P., de la Galeriile de Artă „Orizont” ale Teatrului Național București; 2016-2017 – expoziție de caricatură „Cuptorul cu lemne”- București („Umor la cuptor”); 2018-2021 – participarea la saloanele anuale de artă religioasă Muzeul Satului București; 2019 – expoziție internațională „Valori europene” – la Biblioteca Națională București; 2019 – Salonul umorului francofon (Teatrul Național București); 2024 – la „Galele Gopo”, ediția a XVIII-a a prezentat „100 de actori români, vol. 1”.

A primit „Premiu de excelență” la Festivalul internațional de umor „Dicatoship of Langter” (2018).

Recomandăm spre citire pentru a înţelege mai bine omul şi artistul Ovidiu Stanciu interviurile acordate pentru liberinromania.ro, investigatoria.ro, iqads.ro, monitoruldeneamt.ro, teologiepentruazi.ro, din „Caietele oraşului mării dintre munţi” sau filmul de pe canalul de youtube al lui Teodor „Pit” Moldovan (https://www.youtube.com/watch?v=1peJf0r-JwU) etc. Am preluat din investigatoria.ro o aserţiune în ton cu ceea ce am intuit şi noi: realismul profund al operelor sale: „… privindu-i lucrările, chiar și cei mai puțin experți într-ale artei pot remarca modul natural în care sunt exagerate proporțiile unor trăsături în scopul nobil al satirei. Realmente, Ovidiu Stanciu este un artist care vede. Și vede bine realitatea. Așa că nu se încurcă în romanțarea ei și nici nu încearcă să-i dea semnificații mai profunde decât e cazul. Înțelege natura umană așa cum e ea și o ia ca atare, pentru a o imortaliza în feluri care au realmente sens. De asta, pentru el, talentul nu e desenul în sine, ci faptul că vezi acele trăsături ale realității și ale oamenilor care merită îngroșate, tocmai pentru că ele n-au putut fi subțiri”.

A ales să părăsească tumultul capitalei pentru un oraş de provincie, Suceava, cu multă linişte, dar şi cu multă istorie şi cultură, şi mai aproape de Neamţ, de Bicaz, de Ceahlău. Mulţumim şi succes!

Daniel Dieaconu

Articolul PERSONALITATEA LUNII: Caricaturistul bicăjean OVIDIU STANCIU apare prima dată în Ecoul muntilor.