Drumul a început în Riga, capitala Letoniei. Chiar și o singură zi petrecută acolo a fost suficientă pentru a mă lăsa fascinat. Arhitectura orașului este de o frumusețe aparte. Clădirile cu detalii spectaculoase, case colorate cu acoperișuri înalte, piețe largi, străzi îngrijite. Mi-a plăcut felul în care cei de aici au grijă de lucrurile lor: totul pare curat, bine întreținut. Aici am vizitat câteva muzee printre care și “Casa Capetelor Negre” un loc popular cu o istorie prețioasă. În Riga am avut sentimentul că istoria și modernitatea se combină perfect, vechiul nu e înlocuit de nou, ci pus în valoare.

A doua zi a mobilității am ajuns în Liepāja, orașul care avea să devină pentru o săptămână locul nostru de studiu, dar și de descoperire culturală. Situat pe malul Mării Baltice, Liepāja este un oraș important al Letoniei. Orașul se remarcă printr-o arhitectură variată, asemenea capitalei: clădirile istorice din lemn, iar alături de ele se ridică structuri moderne, construite cu atenție la detalii. Mi-a inspirat o continuitate firească între vechi și nou, care e plăcută ochiului.

Pe parcursul săptămânii, am alternat activitățile academice pe tema proiectului cu vizite și explorări prin oraș și împrejurimi. Am învățat nu doar despre colaborare la nivel profesional, ci și despre ce înseamnă o societate bine organizată. Am descoperit punctualitatea lor, întâlnirile încep la timp, nimeni nu întârzie și seriozitatea cu care tratează lucrurile. Și mai ales, am simțit cât de important este respectul reciproc: față de ceilalți, față de regulile comunității, față de locul în care trăiesc. Printre cele vizitate au fost orașul Karosta din Liepāja, fost cartier militar deschis recent publicului. Am fost la Casa Doamnei Hoyer, important obiectiv turistic datorită istoriei sale care începe din secolul XVII și se întinde până în secolul XIX. De asemenea, am trecut prin centrul vechi al Liepājei, am văzut Biserica Sfânta Treime, celebră pentru cea mai mare orgă mecanică din lume. Această experiență Erasmus+ a fost, pentru mine, mai mult decât o mobilitate academică. A fost o lecție despre felul în care cultura și societatea modelează oamenii, despre cum putem învăța unii de la alții și despre cât de mult contează să ieși din zona de confort.

M-am întors acasă cu un bagaj de cunoștințe, dar și cu o imagine diferită despre Europa. Și cu convingerea că oportunitățile trebuie căutate, apreciate și trăite din plin.

Ovidiu Andrieş

Articolul Călător la ţărmul Marii Baltice apare prima dată în Ecoul muntilor.

Acest vârf este situat în extremitatea nord-vestică a Masivului Hășmaș și este ușor de observat chiar din centrul comunei Tulgheș. Totuși niciodată nu am stat să mă gândesc ce se află pe acel munte, cum și dacă pot ajunge acolo.

Traseul este de dificultate medie per total. Noi am mers prin valea Șumuleului, unde am și lăsat mașina, iar apoi prin pădure. Drumul nu a fost marcat, dar domnul învățător ne-a fost ghid așa că nu aveam cum să ne pierdem, plus că pe parcursul traseului ne-a povestit despre drumețiile sale.

Pe parcursul creșterii în altitudine imaginile din jurul drumețului ajung la superlativ. De asemenea, chiar din vârf (1609m) puteam admira munții vecini: Ceahlău, Higheș și Hășmaș. Partea mea preferată a fost urcatul în zona pietroasă, pe stânci efectiv, unde există și un cablu de susținere.

La un moment dat o ploaie scurtă a ascuns după perdeaua ei de picuri peisajul, dar a fost la fix pentru mânca în pădurea de lângă vârf.

La coborâre am putut observa în treacăt și un frumos cocoș de munte.

Piatra Vitoș este o destinație care merită descoperită, oferind peisaje impresionante și o experiență autentică în mijlocul naturii. Priveliștile de la vârf fac din această drumeție o adevărată răsplată pentru cei care vor să exploreze colțuri mai puțin cunoscute ale munților din jurul lor.

Text Mădălina Busuioc

Imagini Ovidiu Andrieş

Şef de expediţie Mihai Panţiru

Articolul Piatra Vitoș – o comoară ascunsă apare prima dată în Ecoul muntilor.

De mic şi-a dorit să facă bani, să aibă banii lui proprii şi la fel face şi acum ca student. Dacă în vara de acum doi ani a lucrat în Durău în domeniul băuturilor răcoritoare şi a îngheţatei, vara trecută a ales să meargă în SUA, în cadrul programului Work and Travel pentru studenţi pentru perioada iunie-ocrombrie 2024. A ales oraşul Portland, un oraş mic din est, de la Atlantic, cu o istorie veche (atât cât se poate la americani), la 100 de km de Boston. Job-ul principal era la un hotel – house keeping – şi pentru a suplimenta financiar prezenţa sa în State, activa ca ajutor de bucătar la un restaurant şi făcea chiar şi pază, la acelaşi restaurant. Programul, foarte alambicat, nu insistăm asupra lui, dar, din cele ce le-am aflat, obositor. Hotelul era cu 11 etaje şi trebuiau îngrijite 8-15 camere. Hotelul era unul important al oraşului, cu mulţi turişti, cu grupuri şi conferinţe stufoase. Restaurantul era specializat pe fructe de mare şi homari şi clienţii erau în mare parte turişti europeni, oameni ce poposeau în croazierele lor în Portland. Şi câştigurile erau substanţiale. Pentru proprietari.

Managerul american al restaurantului era prietenos, la fel şi ceilalţi lucrători americani, nu aroganţi, dar superficiali. Puneau mâna la lucru, ajutau, încurajau. Nu te refuzau dacă cereai: „Vii puţin? Poţi să mă ajuţi? Am nevoie de o mică pauză…” Parcă erau cu toţii de temperament sangvin, ne-a spus Ovidiu. Pentru el a fost o mică perioadă de „armată”, cu, evident, necesarul ciclu de „biban”… A rămas să păstreze corespondenţă cu colegii săi americani.

Alţi străini? Desigur. Spre exemplu, şoferii de Uber erau cei mai mulţi din Somalia, nu ştiau limba, unii nu ştiau nici să conducă. Cine-i angaja? „Eu cu siguranţa n-aş face-o!”.

Statele Unite ale Americii – „Ţara Făgăduinţei” – „Visul American”? Sunt mulţi imigranţi în continuare, la munca de jos. Creşte numărul hispanicilor. Studenţi străini sunt mulţi, auzi, mai ales în New York, toate limbile pământului. Stilul american este al lucrurilor mari, maşini mari, pe benzină etc. Poluare? Cu siguranţă şi mult mai puţină grijă pentru natură, pentru sănătate, multe prăjeli, fast-food-uri, mai puţină grijă pentru clienţi. Americanii? Sociabili, dar superficiali.

A strâns bani? Da, a strâns, dar cu eforturi susţinute, cu mai multe slujbe şi nu cu zaiafeturi. Nici chiar voiaje deosebite. Ar mai repeta experienţa? „În principiu nu, mai ales ştiind că pot face atâtea lucruri eu în România!”

Daniel Dieaconu

Articolul Mai e America „Ţara Făgăduinţei”?! apare prima dată în Ecoul muntilor.