În 1934 s-a angajat la teatrul ”Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase, la recomandarea ziaristului și regizorului Sandu Eliad (Siegfridsohn), iubitul ei de atunci. La ”Cărăbuș” s-a făcut repede remarcată prin dramatismul interpretării ei. A cunoscut scriitori, gazetari, artiști, afaceriști, diplomaț străini, care o adorau și-i umpleau cabina cu flori. Deși iubea florile, nu le oprea, le dădea mai departe unei florărese să le vândă. În timp, acea florăreasă a devenit foarte bogată și s-a mutat la Craiova. Gaby Michăilescu, impresarul de o viață a Mariei Tănase spunea că atunci când ajungeau cu spectacolele la Craiova, florăreasa îi ospăta cu toate bunătățile. La ”Cărăbuș”, Maria Tănase a apărut și în spectacole mai deocheate , având roluri care nu i se potriveau și nu o puneau în valoare.  Gaby Michăilescu  i-a interzis  să mai apară în astfel de roluri, îi organiza concerte în locuri de lux din București, dar și în cămine culturale. La Fetești  căminul cultural era o dărăpănătură, iar Maria Tănase a donat câștigul său pentru a fi reparată sala de spectacole. Câștiga foarte bine, dar sume mari de bani erau donate săracilor. Gaby Michăilescu a prezentat-o pe Maria Tănase etnomuzicologului Harry Brauner și din acel moment a început o transformare lentă a cântăreței. Datorită lui Brauner, Maria Tănase a  avut acces la toată arhiva de folclor. A fost prima cântăreață care nu a  fost legată doar de o anumită zonă. Brauner scria  muzică originală, muzică pop cu influențe folclorice. Brauner compunea linia melodică, Bebe Altmann compunea versurile și șlagărul avea succes garantat. Mult timp am crezut că Maria Tănase a cântat muzică țărănească. Nu! A cântat muzică modernă la acea vreme, cu influențe folclorice.  ”Dar-ar naiba-n tine dragoste”, ”Ionel, Ionelule”, compuse de Claude Romano aveau un succes nebun la public. Maria Tănase cânta și doine. La ”Jele mi-i, măicuță, jele”, spectatorii plângeau zdrobiți. În 1938 are primul recital la radio, la emisiunea ”Ora satului”, iar a doua zi au apărut în presă cronici laudative la adresa ei.  În ”Micul Paris”, cum mai era numit Bucureștiul, se trăia bine, în bunăstare și relaxare. Maria Tănase cânta și în grădinile de vară, unde nu oricine putea intra. La ”Alhambra” Maria a lansat ”Mi-am pus busuioc în păr”, de Ion Vasilescu, cântec cu influențe de jazz. Gardurile și copacii erau pline de curioși, care nu aveau bani să intre în grădină. Între 1941 și 1942 a fugit din București, datorită contextului politic ce o speria.

După instalarea comunismului, Maria Tănase a fost îndepărtată. Nu a cântat șase ani, timp în care a predat muzică la o școală medie. Iubea prea mult muzica și voia să imprime ”Dragi mi-s cântecele  mele” și ”Aseară vântul bătea”. Așa a făcut un compromis și a colaborat cu regimul comunist. În viața Mariei Tănase au fost mulți bărbați: Brâncuși, Clery Sachelari, soțul ei, dar marea sa iubire a fost Maurice Negre, atașat de presă al Agenției Havas, dublu spion englez și francez. Probabil că a fost și ea colaboratoarea lui. La 22 iunie 1963, Maria Tănase a murit după o grea suferință. A fost condusă pe ultimul drum de un puhoi de oameni. Ea a fost  cea mai mare cântăreață de muzică populară, cu înțelesul de muzică pop.

Bibliografie: Michăilescu, G., ”Maria cea fără de moarte”, Editura Eikon, 2013

Iolanda Lupescu

Articolul „MARIA CEA FĂRĂ DE MOARTE” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Petruţa Ladaru s-a născut pe 14 martie 2003 şi a crescut în comuna Tulgheş din județul Harghita, unde locuieşte şi astăzi, şi profesează în poliție. „Folclorul pentru mine este ceva de care nu o să mă despart niciodată, deoarece bunica este cea care m-a făcut şi mă face să-l apreciez foarte mult și autenticitatea costumelor populare, ea fiind cea care mi-a făcut toate costumele populare pe care le-am îmbrăcat cu mândrie peste tot pe unde am mers și am avut ocazia de a le purta. Am moștenit acest talent de la tatăl meu care și el cântă la acordeon, la vârsta de 6-7 ani a început să mă ia cu el la evenimente, după care în gimnaziu am început să mă pregătesc pe această parte a muzicii învățând și teorie în același timp făcând și orgă”.

A participat la mai multe festivaluri organizate în comuna natală, iar după terminarea gimnaziului a urmat Liceul de Muzică „Victor Brauner” din Piatra-Neamț. În anii de liceu a participat la mai multe concursuri, obţinând diplome şi premii. După terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Drept și, deşi profesia îi ocupă mult timp, continuă și activitatea muzicală. La liceu a înregistrat două cântece populare, la unul dintre ele chiar ea i-a făcut versurile, iar la Crăciun, luna trecută, a realizat și înregistrat şi o colindă, urmând ca pe viitor să mai apară noi cântece populare. A participat la emisiunea „Hai să ne distrăm, români” de la postul de televiziune “Inedit TV” și la emisiunea „Dor de cântec, dor de neam” de la Favorit TV.

În 2004, a participat la un concurs de muzică organizat de Ministerul de Interne în Maramureș şi a obţinut Premiul al II-lea la secţiunea interpreţi de muzică populară, o încununare a eforturilor sale artistice.

„Mereu am fost foarte atașată de tatăl meu, ne povesteşte Petruţa, probabil și din faptul ca de mică m-a luat cu el la evenimente; pot să vorbesc orice cu el. Este un om care mereu mă înțelege și este alături de mine în tot ceea ce fac, el a fost și cel care m-a îndrumat pe această cale a muzicii”.

Succes, Petruţa, şi cât mai multe cântece frumoase din această zonă etnofolclorică deosebită care este valea Bistricioarei!

Daniel Dieaconu

Articolul Portret de tânăr artist: PETRUŢA LADARU apare prima dată în Ecoul muntilor.

 Timpul jocului infantil s-a disipat, iar copilul năzdrăvan a mers la școală, unde distinsa învățătoare Ana Lupu i-a remarcat talentul încurajându-l și ajutându-l să participe la nenumărate concursuri, festivități și evenimente culturale din acele timpuri. În clasa a IV-a o oportunitate i-a bătut la ușă: în vremea aceea talentele se căutau, iar un profesor de muzică al Liceului de artă din Cluj selecta tinere talente. Doamna învățătoare Lupu l-a recomandat împreună cu o altă colegă la fel de înzestrată, însă din anumite motive familiale nu au urmat acea cale.

Anii s-au scurs cu bune, cu rele, dar nu a fost zi în care prietenul nostru să nu cânte! Urmând cursurile unei școli profesionale din Piatra Neamț, nu a pierdut vremea, ci s-a înscris în „Clubul tineretului” participând la numeroase concursuri județene luând premii la diferite manifestări tematice: („Festivalul Mărțișorului”, „Cântarea României”, „Toamna Băcăuană” ș.a.)

Ulterior și-a întemeiat o familie frumoasă, a făcut parte dintr-un ansamblu cultural din cadrul Întreprinderii Miniere Crucea, participând la diferite spectacole, dar nu a dorit ca viața de familie să treacă pe locul doi, așa că nu a rămas mult timp în acest ansamblu. Nu a avut ocazia să învețe să cânte și la un instrument muzical, fiind singurul lucru pe care-l regretă, dar cu siguranță nu este prea târziu!

În timpul liber „cântă” cu dibăcie și pricepere la mașina de cusut. Așadar acul, ața și notele muzicale întregesc portretul rapsodului fărcășan de la „poale de Ceahlău”, așa cum îi place să se prezinte.

Iubește tradiția, locurile natale, oamenii, obiceiurile și se consideră binecuvântat de către Dumnezeu pentru toate realizările pe care acesta le-a avut. A dorit să creeze un CD, pentru a-l lăsa moștenire generațiilor de azi și de mâine, un mod de a transmite frumusețea cântecului popular, al doinelor și al baladelor care au însoțit neamul acestor văi. În studioul lui Cristi și Vasile Năstase din Bacău a luat naștere așadar primul CD care conține 15 piese ale Văii Bistriței adunate din folclorul autohton.

A compus, a cules, le-a adaptat după sentimentele lui, iar muzica sa se remarcă prin emoția pe care o transmite atunci când cântă.

În 2010-2011 a participat  la un concurs de muzică populară din cadrul postului de televiziune „Favorit”, unde a interpretat cântecele „Pentru jocul tropotit” și „De la poale de Ceahlău”, luând locul al II-lea la categoria de 50 ani plus.

Cântecele care-l reprezintă sunt „De la poale de Ceahlău”, „Doamne, cum mai trece timpul”, melodii creație proprie sau culese de la un rapsod local, Mihai Lupuleasa, care acum nu mai este printre noi. Mai are câteva texte create de doamna Mariana Conceru, toate acestea se aflându-se pe CD. Consideră că aceste cântece pot fi folosite și ca niște cărţi de vizită în prezentarea acestor meleaguri pe care le îndrăgește nespus de mult.

Interpretarea doinei „Plutașii” l-a ajutat să ocupe mereu locuri fruntaşe, iubește acest cântec și-l intonează cu mare dăruire. Alăturăm un mic fragment din aceasta:

„Frunză verde păltinaș

M-o făcut mama plutaș

Iar tătucu meu săracu

Mi-a dat șpranga și țuiacu…”

O doină pe care a compus-o și care se dorește a fi un mesaj pentru cei care taie haotic pădurile, care îi este la fel de dragă (https://www.youtube.com/watch?v=vpPdIOn9fT8, alăturăm adresa de you tube unde se poate asculta și lua aminte:

„Frunză verde ca iarba, măi

Când era iarnă în vremea mea, măi

Tare frumos mai era, bis

Colindam pădurile

Pi toate dealurile, măi

Dar aș mai colinda

Nu mai este cum era…”

Chiar dacă viața l-a dus prin „țări străine”, reușește să trăiască românește, nu este moment în care să nu se gândească la meleagurile natale. Cântecul și portul popular îl însoțesc peste tot interpretând cu dăruire piese din folclorul autohton în nenumărate ocazii la care este invitat. Românii din afara granițelor încă iubesc românește și se bucură prin intermediul oamenilor celor ca Mitică Luca pentru că le mai alină dorul de-un dans popular, de-o ie purtată cu mândrie reușind astfel să se reconecteze la Patria Mamă.

Rapsodul nostru, cu trecerea timpului, a înțeles că „…un prooroc în patria lui nu prea e prețuit”, cu toate acestea își dorește să fie mereu aproape de oameni, să-i bucure prin intermediul muzicii și să valorifice acest har de la Dumnezeu. Un lucru este cert: la muzică nu va renunța niciodată! Dar așa cum spunea marele Balzac: „Omul trăiește de două ori, odată în realitate și a doua oară în amintiri”. Alegerea ne aparține cum vrem să fim amintiți.

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Mitică Luca: „De la Poale de Ceahlău vă aduc cântecul meu!” apare prima dată în Ecoul muntilor.

De la Orchestra profesionistă „Cernegura” din Piatra Neamț  plecase Mina Pâslaru și se scosese la concurs un post de solist vocal. Din mulţimea de concurenți prezenți, a câștigat el. Pentru început, colegii lui, Valerica Patrichi, Vasile Lupu, Marcela Guragata și marele dirijor Dumitru Catargiu l-au sfătuit să culeagă folclor autentic de la bătrânii satelor. Își aduce aminte cu nostalgie că era murdar de noroi până la genunchi și cu un casetofon în spate, dar satisfăcut de materialul muzical pe care îl găsise.

Timp de 10 ani a fost solist la renumita orchestră și a avut ocazia să cunoască personal pe unii din marii artisti ai scenei românesti, artiști care colaborau cu „Cernegura”. A cutreierat prin majoritatea satelor Neamțului, acolo unde orchestra avea spectacole, transmițând spectatorilor dragostea de cântec și de frumos. Ceea ce culegea de la unii, dădea prin mesajul său transmis de cântec, la alții. Vorba românească: „De la lume adunate și iarăși la lume date”.

Anul 1990 a adus desființarea orchestrei „Cernegura” și o perioadă goală în domeniul conservării și promovării tradițiilor populare. Nenea Titi a ieșit la pensie, iar colegii şi prietenii de la ansamblu şi-au văzut fiecare de viața lui. Unii au plecat prin lume, iar alții au trecut în neființă, fără ajutor și sprijin.

Trebuie să spunem că ieșirea la pensie nu a însemnat sfârșit de activitate pentru Titi Cozma, ci un nou început. Susținut moral și încurajat permanent de mine, a scris o carte cu amintiri și poezii populare și a colaborat cu materiale folclorice la una dintre puținele culegeri de folclor nemtean, „De la Piatra Neamț pe vale”, autori Ghiță Dandu și Delia Irimie Stoian, apărută în anul 2022 la Editura Hoffman.

În prezent, veteranul solist sprijină tinerele talente și colaborează efectiv cu majoritatea soliştilor și rapsozilor cunoscuți din Ținutul Neamțului. Este una dintre puținele persoane rămase cu experiență în domeniul folclorului muzical nemțean.

Anul acesta Titi Cozma împlineşte 75 de ani. Îi dorim cât mai multi ani în slujba folclorului zonal şi alături de noi!

Ghiţă DANDU

Articolul TITI COZMA, veteran al folclorului muzical nemţean apare prima dată în Ecoul muntilor.

A avut apariții televizate la ”Inedit TV”, ”Favorit”, ”Etno”. Abordează un repertoriu variat: muzică populară, muzică patriotică, colinde. Una dintre colindele interpretate de ea este pe versurile poetei Maria Bălăceanu, originară din Borca. În preajma Crăciunului va imprima melodia personală ”Cânt și joc c-așa îmi place”, pe versurile lui Marius Dochița. Medeea este una din cele mai bune eleve ale școlii, media finală de anul trecut fiind 9,27.

O altă pasiune a ei este lectura. În spatele succesului de netăgăduit stă ajutorul familiei, armonioasă și iubitoare, care este prezentă, cu emoție, la toate concertele. Așa a reușit Medeea să fie mereu zâmbitoare, dezinvoltă și sigură pe ea. Profesoara Marcela Bondar a știut să-i modeleze vocea, pronunția, accentele.Nu poți face publicul să te asculte dacă nu pui accent și pe rostirea cuvintelor. La Borca nu este numai o școală dee muzică. Este o adevărată Școală Populară de Artă, cu respect pentru valorile vechimii, pentru folclor, pentru cunoașterea istoriei neamului și a tradițiilor, pentru păstrarea identității. În timp, Medeea Todirică și-a făcut cântarea mai vie și mai atractivă, dar este și o apariție care îți aduce liniște și bucurie când se desfășoară pe scenă. Este invitată să cânte la toate evenimentele cultural-artistice de pe Valea Muntelui. Medeea face parte din memoria culturală a comunei și îi dorim să nu uite niciodată că darul de a cânta este divin.

Iolanda LUPESCU

Articolul PASIUNE ȘI TALENT: MEDEEA – MARIA TODIRICĂ apare prima dată în Ecoul muntilor.

Raluca s-a născut în Bacău şi de mică a avut veleități artistice descoperite de mama ei și de doamna educatoare! A participat la numeroase concursuri și festivaluri “avându-i mereu în preajmă pe părinții care o adoră!”. De fiecare dată, când participa la vreun concurs, punea suflet și pasiune. A crescut şi a luat lecții de clapă și vioară sub îndrumarea domnului profesor Andronic din Broșteni, timp în care activa și în cadrul Ansamblului “Muntenii Broştenilor” condus de doamna profesoară Bondar Ileana Paula.

Au fost nenumărate concursuri și deplasări în tara și în străinătate, de unde, a venit mereu cu premii. “Muzica e viața ei”. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, timp de trei ani, unde, sub îndrumarea domnului profesor Munteanu, unde a reușit să aprofundeze tainele și tehnica muzicală. A fost prezentă pe multe scene, dar cel mai mult a dorit să cânte alături de oameni profesioniști, ceea ce s-a și întâmplat de-a lungul timpului. Activează în cadrul formației „Est Music”, de care este mândră și cu care încântă publicul prezent la evenimente. O evoluţie de excepţie a avut alături de formaţia sa la “Balul Gospodarilor” de “lăsat de sec” de la Farcaşa. Doinele interpretate de ea arată o o excelentă stăpânire a genului muzical (foarte greu!) şi mult simţ artistic.

 În prezent este studentă la Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava, unde a ales sa studieze ecologie și protecția mediului. “Însă muzica rămâne sufletul ei!”, ne spune mama sa. Îi dorim artistei din Broşteni împliniri profesionale şi artistice pe măsura talentului, dorinţei şi tenacităţii sale!

Daniel DIEACONU

Articolul Portret de artist tânăr – Raluca Antoche apare prima dată în Ecoul muntilor.

Bună ziua! Vă răspund cu cel mai mare drag. Eu m-am născut și am crescut în satul Farcașa, din Județul Neamț, situat pe malurile Bistriței și am studiat clasele primare și gimnaziale tot la Farcașa, la Școala gimnazială „Ioan Luca”. După încheierea acestor opt clase, am decis să continui la Liceul „Mihail Sadoveanu” din localitatea Borca, deoarece mi-am dorit să fiu mai aproape de familie și de meleagurile de care m-am îndrăgostit. Nu cânt de foarte mult timp, acesta este al doilea an în care continui cariera muzicală și pot spune ca sunt autodidactă. Momentan, nu fac parte dintr-un ansamblu anume, dar la invitația coregrafilor, am participat cu drag la evenimente, festivaluri și concursuri (cum ar fi festivalul Zilele Simeriei de la Hunedoara, festivalul Datini și Obiceiuri de la Galați, Festivalul organizat de Ansamblul Constantin Arvinte la Iași, Balul Gospodarilor de la Farcaşa și multe altele).

Cum s-a născut pasiunea pentru muzică, cum te-ai apropriat de acest gen muzical?

De mic copil mi-a plăcut portul popular, tradiția și cântecul vechi, nu știu să vă spun de unde a venit asta.. probabil și datorită faptului că am crescut în mediul acesta de munte, ascultând povești de-ale bătrânilor, am fost fermecată de traiul lor, așa că am început să studiez și să ascult singură, cât în glumă, cât în serios, folclorul, până când am participat la diverse concursuri la care mi s-a evaluat vocea și am fost desemnată între primele locuri, fapt ce m-a motivat să ofer mai multă atenție la ceea ce consideram eu doar un hobby.

Cât timp dedici repetițiilor, cum integrezi această preocupare în viața ta de zi cu zi?

În weekend mai repet anumite piese care-mi atrag atenția, însă timpul este limitat, deoarece sunt preocupată cu pregătirile pentru bacalaureat, fiind în clasa a XII-a și e mai greu… dar de fiecare dată când am ocazia, reușesc să mă deconectez de “stres” prin muzică, astfel tot timpul fredonez câte ceva și, bineînțeles, fac vocalize și exerciții de dicție pentru a avea o voce puternică și mai sănătoasă.

Ce îți place cel mai mult să interpretezi? Cum crezi că muzica populară poate încă exprima atitudini ale omului de astăzi?

Cel mai mult îmi place să interpretez muzică populară, deoarece ea e cea mai apropiată sufletului meu, bineînțeles că mai ascult și încerc să interpretez și alte genuri muzicale care sunt în trend în zilele de astăzi și sunt cerute la evenimente, dar folclorul rămâne pe primul loc pentru mine. Muzica populară se pierde o dată cu înaintarea în generații, tineretul nu mai ascultă astfel de melodii și e păcat că nu știu să aprecieze cultura poporului ce ne reprezintă, ce e cu adevărat frumos… Cu toate acestea, ea mereu ne va atrage atenția, fiind căutată la diverse evenimente datorită percuției, ritmului și nu numai… predominând vioara, țambalul, saxofonul, trompeta, se merge la dans involuntar cu un asemenea acompaniament.

Care e melodia ta preferată? Poți dezvălui de ce?

Nu am o melodie preferată, dar sinceră să fiu, doinele au o sensibilitate aparte, în special cele din repertoriul doamnelor Mina Pâslaru și Sofia Vicoveanca, care transmit multă emoție și asta îmi place extrem de mult, este o provocare pentru mine să interpretez doine, pentru că există o tehnică anume și nu este întocmai ușor de realizat.

Referitor la muzică, ce proiecte ai în viitorul apropiat?

Pe viitor vreau să studiez mai intens muzica, să continui la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, ceea va necesita un studiu mai intens, având în vedere că nu am avut pregătire în domeniu, nu am făcut canto și nu am studiat la un liceu de arte…m-am pregătit singură cum am știut mai bine, dar dacă-ți dorești ceva cu adevărat, niciodată nu e prea târziu. De asemenea, urmează câteva colaborări cu Asociația Culturală Ansamblul Folcloric Florile Ceahlăului, condusă de domnul coregraf profesionist Boju Ciprian și, bineînțeles, cu doamnele realizator Antoaneta Mardar a emisiunii Favorit TV și Cristina Clara Condurachi a emisiunii Rapsodia TV, nu în ultimul rând vor urma multe alte evenimente și festivaluri atât în zonă, cât și în țară.

Ecaterina CARAZA

Articolul Interviul lunii mai:  Lavinia Andreea Andreescu apare prima dată în Ecoul muntilor.