Uite-aşa-ntr-o dimineaţă,
Strigă Gligor de pe deal,
Peste vale, spre fîneaţă.
Unde Toader paşte-un cal:

— Toadereee! M-auzi vecineee?
— No, că spuneee! Aud bineee!
— Ce i-ai dat la vaca ta
Cînd o fo bolândă, ea?

— Fotoghin* i-am dat vecine!
— Fotoghin? No, auncea, foarte bine!
Şi-a doua zi, dimineaţă,
Gligor iar înspre fâneaţă:

— Toadereee! Mi-ai zis la vacă,
Fotoghin să-i dau şi iacă,
Vaca mea muri beteagă!
— Păi ş-a me, Gligore, dragă!

* Fotoghin = petrol lampant

(După „Perpetuum comic”, 1982, p. 32)

Articolul Poezie populară din Ţara Moţilor: FOTOGHINUL apare prima dată în Ecoul muntilor.