Muntele te întâmpină c-o imagine de vis când toate stâncile, toate tăpșanele, toate tăurile se-nconjoară de o mantie roșie – a înflorit bujorul sălbatic. Este o plantă perenă, se pare cu origini asiatice (Himalaya), găsindu-se cu prisosință și-n Alpi sau Pirinei.

Atrăgătoarele imagini de pe internet și nu numai m-au determinat să plec în căutarea renumitei flori. În anii trecuți am găsit-o în Munții Rodnei și-n Călimani. Pentru o excursie de o zi am ales Munții Rodnei, unde, dinspre nord, sunt două variante de traseu, prin Pasul Rotunda și pe Valea Lalei. Astea pentru a ajunge pe renumitele piscuri Ineul, Ineuțul și Roșu.

Fiind o zi extrem de călduroasă, am decis să urc pe Lala, fiind o zonă împădurită, cu umbră deasă.

Harnic, ca de obicei, am ajuns primul în parcarea de pe vale, bariera fiind deschisă, altfel… Până sus am admirat covorul floricol al afinelor în devenire. Vor fi multe, de tot.

S-a terminat cu singurătatea odată cu sosirea la Lacul Lala Mare, unde erau și câteva corturi. Cei plecați pe Rotunda au ajuns înaintea mea, folosindu-se de mașini de teren, traseul fiind greu accesibil cu autoturisme.

Sus, minune mare! Oriunde priveam rozul, roșul predominau verdele și griul muntelui. Să vezi printre pietre mii de flori îndreptându-se spre cer și legănându-se în adierea ușoară a vântului este cu adevărat o minune. Continuând traseul am ajuns la Lala Mică, unde totul în jur era roz. De aici se vedeau foarte bine versanții vârfurilor amintite îmbrăcați în covorul floral. Tot aici turiștii fac pauză de masă, odihnă și…multe, multe poze.

După revenirea organismului la normal am plecat spre Șaua Gaciu și apoi spre Vârful Ineu. După aproape o oră am ajuns sus, la 2279 m altitudine, al doilea vârf din Carpații Orientali (după Pietrosul Rodnei).

Aici, lume multă, ședințe foto, drone, impresii (mulți au stat 3-4 zile, făcând toată culmea de la vest la est și… invers) despre aceste locuri minunate care atrag ca un magnet iubitorii de munte.

Am coborât din nou pe șa, îndreptându-mă către Ineuț – 2222 m. De aici se poate admira partea estică a Munților Rodnei cu prelungiri spre Suhard, Giumalău, Rarău, Munții Bistriței.

Mi-am încheiat traseul alpin circular, coborând printre flori, pe nemarcat până la Lala Mare.

Un ultim popas, unde m-am întâlnit cu amicul din Olanda, stabilit în Cârlibaba, un împătimit al muntelui, cu dese promovări ale zonei pe mai multa canale media(ne vedeam pentru a treia oară…).

Am coborât în parcare (plină de astă dată de autoturisme), fiind grăbit deoarece mai aveam aproape trei ore de condus.

Oboseala a fost pe deplin răsplătită. Imaginile de vis se pot admira în a doua jumătate a lunii iunie și-nceputul lui iulie, chiar pe vârfuri.

Încercați, nu veți regreta!!!

Mihai Panţiru

Articolul BUJORUL DE MUNTE… ROMÂNESC apare prima dată în Ecoul muntilor.

Neputând ajunge în Italia, Islanda sau Pacific (Cercul de Foc) atunci când vulcanii “își fac treaba” m-am gândit să-ncep cu vulcanii noștri (cei din activitate).

Așadar, într-o toamnă târzie, venind dinspre București și având mai mult timp la dispoziție am “zăbovit” câteva ore bune în Carpații de Curbură, pornind din Buzău.

La  circa 30 de km, în zona dealurilor subcarpatice, mai precis în zona Bercăi și Scorțoasei se găsesc Vulcanii Noroioși: Pâclele Mari  și Pâclele Mici. Este o zonă deosebită, datorită abundenței de mâl umed și uscat (apă plus lut), care iese neîncetat din adâncuri. Acesta este împins de gazele naturale, care ies de la circa 3000 de metri. Deci, sunt vulcani activi, de mică putere, dar de importanță deosebită din punct de vedere geologic.

Zona este împânzită de turiști  de toate națiile, dornici a-i vedea la lucru.

Mărturisesc că, prima mea întâlnire cu acești vulcani a fost cu colegii de la geografie când… i-am zis profesorului Pițigoi să grăbim plecarea din zonă, părându-mi o arie selenară, periculoasă, eu  venind din mijlocul pădurilor montane. M-a asigurat că, imediat vom ajunge în zone perfect montane, plecând spre Siriu cu direcția Brașov (a stârnit multe zâmbete părerea mea).

Bolboroselile din conurile formate sunt foarte interesante și cu erupții diferite. La o erupție mai puternică poți fi antrenat într-o “horă” a mâlului. De altfel, vizitele aici, nu sunt indicate în condiții de ploaie puternică și vânt.

La noi, în țară, mai există vulcani noroioși dar de o intensitate mai mică la Homorod, la Filiaș (în Harghita) pe care i-am văzut și “La Gloduri”, în Bistrița-Nasăud.

Zona vulcanică din Carpații de Curbură (cu o suprafață de câteva zeci de hectare) este declarată Rezervație Naturală iar din 1924 este declarată Geopparc Internațional  UNESCO.

Dacă treceți prin zonă și… aveți timp ar fi păcat să nu-i vizitați. Aveți ce vedea!

Mihai Panţiru

Articolul VULCANII NOROIOȘI apare prima dată în Ecoul muntilor.

S-a născut pe 13 septembrie 1957 în „districtul Peste Vale, o zonă plină de liniște și de păsări abil cântătoare, a comunei Grințieș. Este ținutul bogzănilor, oameni cu multă dragoste față de carte și față de meseria pe care și-au ales-o”, spunea domnia sa.

La fel ca mai toate familiile din zona de munte, de  după război, și nu numai, a fost o familie numeroasă, obișnuită la acea dată, compusă din opt odrasle ale lui Gheorghe și ale Eugeniei Panțiru: „Multe suflete, dar și cu multe probleme pe care, cu multă trudă și cu credință-n Dumnezeu, părinții au reușit să le ducă la un bun sfârșit, atât cât s-a putut”. Șapte din cei opt copii au ieșit din zona studiilor gimnaziale, alegând și practicând diverse meserii, de la cea de strungar în fabrică, electrician, maistru până la cea de profesor.

Continuăm cu câteva fragmente dintr-o discuţie cu domnul învăţător: „Am încercat să fur câteceva de la frații mai mari (eu fiind mezinul), alegând cariera de cadru didactic, mai les la insistența mamei. Copilăria mi-a fost grav afectată de dispariția tatălui, când nu împlinisem 12 ani. A trebuit să muncesc din greu în gospodăria familiei, învățând din toate muncile zonei (prășit, cosit, întreținut de garduri, mic ciobănaș în vacanțe etc). Toate acestea mi-au prins bine, ulterior, când multe munci le-am făcut de unul singur”.

În 1972 a plecat la „școlile cele mari”, la Liceul Pedagogic, ”Gheorghe Asachi” din Piatra Neamț. Un început timid de activitate, terminat în forță în 1977, fiind declarat învățător, cu repartiție la Școala Bradu nr. 2 (Moci). După 11 ani de activitate, printre care și efectuarea stagiului militar, a revenit la școala din centru, unde cred că-mi închei întreaga activitate didactică.

A fost necesar să parcurgă toate etapele unei cariere didactice (definitivat, gradele I și II, perfecționări) încununate cu absolvirea facultății de geografie și-un master, tot în geografie, la București, desfăşurat la zi, cu eforturi deosebite.

„Am devenit soț, tată, acestea m-au obligat să realizez o casă, la Gura Pintecului. Din păcate, acum doi ani, soția s-a prăpădit, Dumnezeu s-o odihnească în liniște și pace. O pierdere foarte mare și greu de suportat”, mai zicea dânsul. Activitatea de la catedră a fost încununată și prin rezultate deosebite cu copiii, fiind promotorul educației rutiere din școala din Grinţieş (trei participări la faze naționale, cu-n loc șase pe țară). A fost implicat în numeroase activităţi culturale, de la ansamblurile şi brigăzile perioadei comuniste până la grupul cu iz haiducesc – „Ceata lui Vasile cel Mare”. Antologic pentru grinţieşeni a fost rolul lui Arvinte din celebra piesă „Cuiul lui Pepelea”, jucată în trecute vremuri alături de învăţătorii Carmen Popa şi Ilie Alexandru.

Fratele mai mare, Costică, l-a luat de mic în multe excursii, drumeții, tabere, insuflându-i dragostea față de mediul înconjurător, faţă de natură, cu toate minunile ce ne-nconjoară. A continuat această activitate, dezvoltând-o la parametrii pe care şi i-a permis: „Prietenul cel mai drag, cortul, m-a dus prin Făgăraș, Bucegi, Iezer, Păpușa, Piatra Craiului, Retezat, Parâng, Hășmaș, Nemira, Apuseni, Călimani, Rodnei, Giumalău, Rarău, Bistriței etc. Să ştiți că avem o țară tare frumoasă, nu din povești, ci admirând-o pas cu pas”.

Vara, în grupuri organizate, a străbătut Anglia, Franța, Spania, Italia, Slovenia, Austria, Ungaria, Grecia, Bulgaria și nu în ultimul rând Moldova și Transnistria. Se gândeşte la o pensie activă: „După pensionare, dacă voi fi în putere, am să diversific aceste excursii pe care sper să vi le destăinui. Mi-ar fi drag să am câți mai mulți colegi de drumeție cu care să împărtășesc minunile ce ne-nconjoară”.

Pensie lungă, domnule învăţător, şi cât mai activă, cu cât mai mulţi munţi şi vârfuri călcate!

Daniel Dieaconu

Articolul PERSONALITATEA LUNII – Mihai Panţîru – un învăţător devotat de la munte apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pentru Administrația Parcului Ceahlău organizarea unei asemenea tabere tematice a reprezentat o oportunitate extraordinară de a promova și transmite o atitudine mai prietenoasă față de animalele și plantele care ne înconjoară și de a atrage de partea sa tineri ambasadori ai Parcului Național.

Organizarea acestei tabere a fost posibilă cu ajutorul Agenției Fondului pentru Mediu prin programul “Rangerii Juniori” lansat în 2024  de Ministrul Mediului chiar aici, la Centrul de vizitare al Parcului de la Izvorul Muntelui.

În perioada 2-4 mai 2025, 75 de elevi de la școlile  “Regina Maria”  Bicaz și “Constantin Panțiru” Grințieș au fost invitați să se alăture echipei de rangeri, devenind, în urma implicării în activitățile organizate și a ceremoniei de premiere, Rangeri onorifici Juniori – “Gardieni ai Parcului Național Ceahlău”. Încă 75 de elevi, de la liceul “Calistrat Hogaș, Piatra Neamț” și Şcoala “Constantin Panțiru” Grințieș, vor participa la o a doua tabără în luna septembrie.

Parcul Național Ceahlău, situat în nord-estul României, în județul Neamț, este cunoscut pentru peisajele sale impresionante, flora și fauna bogate, cu numeroase elemente de bio și geodiversitate cu adevărat valoroase, precum și pentru traseele turistice atrăgătoare. Cu o suprafață de aproximativ 7.800 de hectare, Parcul Național este elementul central al Masivului Ceahlău, unul dintre cei mai spectaculoși munți din Carpații Orientali.

Tabăra Rangerii Juniori are ca scop principal educarea și implicarea tinerilor în activități de protecție a mediului. Printre obiectivele taberei se numără:

• Înțelegerea importanței conservării naturii;
• Dezvoltarea abilităților de orientare și supraviețuire în natură;
• Familiarizarea cu flora și fauna specifică Parcului Național Ceahlău;
• Promovarea spiritului de echipă și colaborare;
• Stimularea creativității și gândirii critice prin activități interactive;
• Programul taberei Rangerii Juniori a fost construit în jurul a patru ateliere interactive.

Unul dintre ateliere a vizat familiarizarea elevilor cu diverse specii de animale protejate, de la amfibieni la păsări și mamifere și oferirea informațiilor necesare pentru ei să le poată identifica.

Al doilea atelier a presupus o interacțiune cu instrumentele specifice unui naturalist și înțelegerea scopului pentru care Rangerii și biologii se apropie de animale și adună informații despre acestea. Aici au fost prezentate camere cu senzori, instrumente de capturat amfibieni și reptile, binocluri și lunete, chemători și sunetele diverselor specii de păsări pe care le urmăresc rangerii Parcului Național Ceahlău. Cât despre scopul pentru care utilizăm aceste instrumente…, o bună cunoaștere a speciilor de animale și plante care ne înconjoară ne poate ajuta direct, în a ne pregăti pentru o viață bună și prosperă, de ex. putem înțelege în timp real încălzirea climei sau migrația unor specii folositoare și putem să ne pregătim pentru o lume dinamică care nu ne va lua prin surprindere. Totodată putem construi măsuri prin care să păstrăm elementele de biodiversitate valoroase pentru identitatea culturală locală.

Al treilea atelier de biodiversitate a fost desfășurat în mijlocul pădurii, printr-o drumeție de jumătate de zi la Cabana Fântânele. Pe traseu am discutat despre tipuri de pădure (conifere și foioase și faptul că pădurile se mișcă – fagul profită de o climă mai caldă și înlocuiește bradul și molidul, despre rețelele dintre arbori formate din rădăcini și ciupercile micorizante, prin care aceștia se ajută reciproc, despre șopârle și căpușe și despre cum uneori trebuie să capturăm (cu responsabilitate) animale pentru a evalua starea de sănătate a unei populații. Desigur ultima parte a atelierului și posibilitatea de a atinge o șopârlă a reprezentat o aventură pentru mulți și cu siguranță partea cea mai interesantă a zilei.

În ultimul atelier de biodiversitate am discutat despre măsuri de conservare punând accent pe unele care pot fi făcute chiar de către copii, cum ar fi construcția de căsuțe pentru păsări sau utilizarea unor aplicații de identificat specii de păsări care pot colecta date valoroase despre dinamica nevăzută a naturii în contextul schimbărilor climatice. Desigur nu toate căsuțele de păsări sunt la fel, dimensiunea lor și a găurii de intrare fiind extrem de importante pentru a selecta speciile pe care ne dorim să le ajutăm.

Tot acum, pe baza unor serii de QUIZ-uri despre speciile cu care au făcut cunoștință și despre Parcul Național Ceahlău, au fost selectați 18 ambasadori ai naturii și ai Parcului care au primit premii constând în cărți, determinatoare de păsări din România și orhidee din Ceahlău). Atelierele interactive de biodiversitate au fost suplimentate de o suită de activități și programe educative și recreative, asigurate de partenerul Parcului Național Ceahlău, Tabăra ArtED Durău.

Activitățile suplimentare au inclus exerciții de supraviețuire și orientare unde elevii au învățat abilități de bază pentru supraviețuirea în natură, cum ar fi construirea unui adăpost, aprinderea unui foc de tabără, găsirea surselor de apă potabilă și utilizarea unui compas pentru orientare; activități recreative și de team-building pentru a încuraja spiritul de echipă și colaborare cu jocuri de grup, probe de orientare și competiții sportive și un atelier de prim ajutor, cu informații necesare fie în drumețiile lor viitoare fie în viața zilnică.

Administrația Parcului Național Ceahlău nu poate decât să spere ca beneficiile participării la Tabăra Rangerii Juniori să fie numeroase și elevii să beneficieze de îmbunătățirea cunoștințelor despre mediu și conservarea naturii, de dezvoltarea abilităților practice și a încrederii în sine, de formarea unor relații de prietenie și colaborare cu alți tineri, de stimularea interesului pentru activitățile în aer liber și protecția mediului, de creșterea responsabilității și implicării civice. Și pentru că nouă, rangerilor și personalului Administrației Parcului ne-a făcut mare plăcere să lucrăm împreună cu acești elevi, dorim să vă mulțumim în mod special dumneavoastră, profesorilor îndrumători și școlilor partenere.

Sperăm să ne revedem curând pe potecile muntelui!

Liviu Moscaliuc, biolog DAPNC

Impresii de tabără – elevi şi profesori

Exploratori ai naturii în Proiectul Ranger Junior

Cu rucsacul plin de curiozitate și inima deschisă către aventură, elevii Școlii Gimnaziale „Constantin Panțiru” au pornit într-o experiență de neuitat în cadrul proiectului Ranger Junior, desfășurat în Tabăra ArtEd. Încă din prima zi, copiii au fost captivați de activitățile pregătite în mijlocul naturii, unde au descoperit, au învățat, au construit și s-au jucat alături de colegi și rangerii pasionați. Activitățile propuse în acest cadru s-au dovedit a fi o experiență de neuitat, menită să le dezvolte copiilor atât dragostea pentru natură, cât și spiritul de echipă, curiozitatea științifică și responsabilitatea față de mediu.

Atelierele la care au participat elevii s-au desfășurat în mare parte în aer liber, în mijlocul naturii, oferindu-le ocazia să învețe prin practică și explorare. Unul dintre cele mai apreciate momente a fost atelierul de supraviețuire, unde copii au învățat cum să confecționeze un adăpost folosind doar materiale găsite în pădure – crengi, frunze, pietre – dar și cum să aprindă un foc în condiții de siguranță, în caz că s-ar rătăci și ar trebui să petreacă noaptea în sălbăticie. A fost o lecție valoroasă despre adaptare, ingeniozitate și colaborare. De asemenea, elevii au participat la un atelier dedicat confecționării de adăposturi pentru păsări și veverițe, învățând astfel cum pot ajuta micile viețuitoare ale pădurii să se protejeze și să supraviețuiască. A fost o activitate creativă care le-a dezvoltat empatia față de animale și simțul responsabilității față de mediu.

La atelierul de prim ajutor, elevii au fost provocați să își asume rolul de salvatori, lucrând în echipe pentru a simula diverse situații de urgență. Fiecare echipă a primit un scenariu diferit – de la o căzătură în timpul unei drumeții, la o înțepătură de insectă sau o entorsă – și a trebuit să demonstreze cum ar reacționa în mod corect și rapid pentru a oferi ajutor colegului „rănit”. Îndrumați de specialiști, copiii au învățat cum să evalueze starea unei persoane, cum să alerteze serviciile de urgență și cum să aplice măsuri de prim ajutor de bază, cum ar fi imobilizarea unui membru, pansarea unei răni sau liniștirea victimei. Unul dintre cele mai așteptate momente a fost drumeția prin pădure către cabana Fântânele. Însoțiți de rangerii taberei, elevii au parcurs traseul cu entuziasm, iar pe tot parcursul drumului aceștia au primit informații fascinante despre fauna locală și despre animalele care trăiesc în zonă. Fiecare pas a fost o ocazie de învățare, iar natura s-a transformat într-o sală de clasă vie și fascinantă. Bineînțeles, distracția nu a lipsit: un atelier recreativ la piscină a adus relaxare și voie bună, completând programul taberei cu momente de bucurie și răsfăț binemeritat după zilele pline de activități în natură.

După terminarea activităților zilnice, serile aduceau un binemeritat timp liber, pe care copiii îl valorificau din plin. Curtea taberei devenea un spațiu plin de energie și veselie, unde se organizau jocuri, iar râsetele și strigătele de bucurie umpleau aerul. Un moment special al uneia dintre seri a fost o mică petrecere organizată în aer liber, unde muzica, dansul și buna dispoziție au fost la ordinea serii. Elevii s-au bucurat de fiecare clipă, dansând și cântând împreună, într-o atmosferă relaxată și plină de voie bună.

Seara s-a încheiat într-un cadru artistic și emoționant: ne-am adunat cu toții în jurul unei chitare, unde câțiva elevi talentați au oferit un moment muzical deosebit. Cu vocea caldă și emoționantă,  au cântat melodii cunoscute, iar ceilalți i-am acompaniat cu vocea, creând un moment de comuniune și liniște care a încheiat ziua perfect. A fost o seară magică, în care prietenia, muzica și natura s-au împletit armonios, lăsând în sufletul fiecărui copil o amintire de neuitat.

Participarea la proiectul Ranger Junior a reprezentat nu doar o experiență educativă, ci și una formativă, cu impact real asupra comportamentului ecologic al elevilor. Le mulțumim organizatorilor și tuturor celor implicați pentru oportunitatea oferită și sperăm ca astfel de inițiative să continue și să inspire cât mai mulți tineri să devină ambasadori ai naturii.

Prof. Luiza Haripcă, Şcoala Gimnazială Grinţieş

Amintiri de neuitat dintr-o tabără de neuitat…

În perioada de 2 – 4 mai 2025 am participat la tabăra Ranger Junior, care s-a desfășurat ca în fiecare an la Durău. A fost o aventură de neuitat!

Din  prima zi, am fost captivat de atmosfera plină de viață și de entuziasmul celorlalți copii. Activitățile au fost diverse și interesante, de la drumeții prin pădure și jocuri sportive, până la ateliere creative și seri de neuitat. Am învățat să lucrez în echipă, să depășesc limitele și să apreciez natura.

Unul dintre cele mai memorabile momente a fost atunci când am urcat pana la Cabana Fântânele și am pus prima dată mâna pe o șopârlă. Am depănat povești cu prietenii și colegii și ne-am distrat…am petrecut un altfel de timp în afara școlii. Am descoperit pasiuni noi, am legat noi prietenii puternice și am învățat să fiu mai independent. Tabăra mi-a oferit oportunitatea de a ieși din zona mea de confort și de a mă bucura de fiecare clipă. La finalul taberei, am plecat cu inima plină de amintiri frumoase și cu dorința de a reveni. Această experiență mi-a demonstrat importanța prieteniei, a aventurii și a descoperirii de sine. Recomand cu căldură o astfel de experiență, deoarece este o lecție de viață valoroasă. Am fost foarte încântat atunci când  am primit o carte foarte interesantă despre fauna tuturor speciilor de păsări și aceasta pentru că am pus întrebări interesante referitoare la filmulețele care ni le-au pus organizatorii taberei, oameni care îmi vor rămâne mereu în memorie, pentru dragostea lor față de natură și de animale.

Această tabără m-a învățat că trebuie să îmi depășesc limitele și să îmi ating țelul în viață. Sper ca fiecare copil care calcă pragul acestei tabere să se reîntoarcă fericiți și plini de speranțe.

Andrei Anisiea, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

Rangeri juniori” – o tabără de poveste la poalele Ceahlăului

De la mic la mare, cu rucsacurile în spate și plini de entuziasm, copiii din Grințieș și Bicaz au pășit pe porțile taberei „Rangeri juniori” de la Durău. În perioada 2-4 mai copii de toate vârstele s-au putut bucura de o experiență unică în natură unde, pe lângă nelipsita distracție, au putut să-și dovedească și să-și consolideze cunoștințele generale. Deși au fost doar trei zile, rangerii s-au asigurat că vor fi niște zile de neuitat pentru toți. Tabăra a fost plină de provocări care ne-au scos din zona noastră de confort și care ne-au oferit oportunitatea nu doar să învățăm lucruri noi, ci și să le punem în aplicare, fiind nevoiți să construim adăposturi din ce am găsit în jur, să facem un foc pentru noapte și chiar să simulăm o situație în care aveam nevoie de cunoștințele noastre de prim ajutor învățate până atunci. Una dintre cele mai frumoase experiențe a fost drumeția pe Ceahlău. Pe lângă priveliștea spectaculoasă, am fost însoțiți și de un fotograf pasionat de natură, care ne-a povestit lucruri interesante despre plante, animale și echilibrul din ecosistem. A fost genul de lecție pe care nu o înveți în bancă, ci o trăiești.

Ce a făcut ca această tabără să fie diferită de altele a fost faptul că nu ni s-au oferit toate răspunsurile pe tavă. Nu doar că am învățat lucruri noi, ci am fost puși în situații în care a trebuit să ne amintim și să aplicăm ce știam deja, fie că era vorba despre pașii de prim ajutor sau despre cum să ne descurcăm în pădure peste noapte, ceea ce a făcut ca tabără să fie una unică.

Teodora Topoliceanu, clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

***

Tabăra Ranger Junior a fost o experiență de neuitat pentru mine. Am fost foarte bucuros că am fost ales să particip, mai ales pentru că am avut parte de multe activități distractive și interesante. Fiecare zi era plină de energie, jocuri, provocări și momente în care am legat prietenii cu alți copii. Unul dintre momentele mele preferate a fost un joc cu întrebări și răspunsuri, unde am fost  activ. M-am concentrat și am răspuns corect la mai multe întrebări, iar la final am câștigat un premiu : o carte scrisă de Doru Panaitescu despre păsările din lunca și Delta Dunării. M-am simțit mândru că am reușit să obțin această carte și mi-a plăcut să descopăr lucruri noi despre păsări și natură.

Această tabără m-a învățat cât de frumos este să te implici, să fii curios și să te distrezi în același timp. Abia aștept să particip din nou la o astfel de aventură!

Andrei Tănasă, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

Având în vedere faptul că n-am fost în nicio tabără până acum, pot spune cu mândrie că prima experiență într-o astfel de comunitate a fost una uluitoare, având loc la complexul ArtEd din Durău, între 2 și 4 mai 2025, alături de alți copii.

În prima zi, după ce am fost conduși la camerele fiecăruia, am luat prânzul și am fost împărțiți în trei grupe a câte 20-25 de copii. Fiecare grupă a făcut câte trei ateliere pe zi, acestea fiind aceleași, dar într-o altă ordine, în așa fel încât toată lumea a putut să participe la toate activitățile. Atelierele variau unul de celălalt, dar toate fiind despre natură și  importanța acesteia asupra omului. Acestea au reușit să deschidă ochii multor copii, făcându-i să realizeze tainele și complexitatea naturii.

Camerele erau curate și spațioase, fiecare fiind diferită de cealaltă în funcție de numărul de copii cazați într-o singură cameră. Paturile au fost aranjate și împăturite impecabil, făcând camera mai estetică. Băile erau spațioase, având două chiuvete, două oglinzi, o toaletă și un duș, toate cele necesare unei băi. Nu am dus lipsa nici săpunului sau a hârtiei igienice, acestea făcându-și simțită prezența.

Mesele nu au lipsit deloc din program, acestea fiind în întregime. Am fost întâmpinați de o masă delicioasă și sănătoasă de trei ori pe zi, mic dejun, prânz și cină. Gustările între mese nu au lipsit, fiind tonomate cu dulciuri, snack-uri și sucuri în cele două principale clădiri. Echipa ArtEd a fost una cu totul extraordinară, aceștia înțelegând copiii și explicându-le detaliat pașii pe care trebuiau să-i urmeze la ateliere și informațiile despre natură. La finalul excursiei a avut loc premierea. Toți copiii au primit câte o diplomă de participare, unii au primit o diplomă de „Ambasador al naturii”  și câte o carte în urma răspunderii la unele întrebării despre natură, iar alții, printre care și eu, am primit câte o carte în urma punerii unor întrebării interesante.

În concluzie, zilele petrecute la ArtEd au fost o experiență de-a dreptul uimitoare pe care aș repeta-o de nenumărate ori cu aceeași bucurie, nerăbdare și plăcere.

Bortișcă Ioana, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Grinţieş

***

A fost un moment frumos, mai ales că am participat alături de prieteni și cadre didactice cunoscute, nu doar de alți elevi din alte zone. Activitățile au fost foarte interesante și interactive, având în vedere că majoritatea s-au ținut în natură, în aer liber, apropiind copiii cu muntele. În opinia mea, cele mai interesante au fost probele în care a trebuit să construim adăposturi pentru animale, chiar și unul pentru oameni. De asemenea instrucția pentru Primul Ajutor și metoda de a ne oferi câte un caz pe care trebuia să îl prezentăm practic, mi s-a părut un lucru unic și foarte interesant.

Casian Borşuc, clasa a VIII-a

Artă, zâmbete și amintiri în Durău

Am avut ocazia de a participa la tabăra ArtEd din Durău, un loc minunat unde am petrecut câteva zile pline de activități interesante și unde am putut să ne facem noi prieteni. Împreună cu ceilalți participanți la această tabără, am aflat și am descoperit unde trăiesc insectele în natură  și cum le putem privi mai de aproape.

Unul dintre momentele deosebite ale taberei a fost urcarea până la cabana Fântânele. Traseul a fost destul de obositor, dar priveliștile spectaculoase ne-au făcut să uităm de oboseală. În timpul zilelor, am participat la diverse ateliere și am explorat natura, învățând în mod practic despre mediul înconjurător.  Seara, am avut parte de momente de distracție, cântând la chitară diferite cântece de munte, dansând și bucurându-ne de atmosfera plăcută sub cerul liber.

La final, în ultima zi, am primit diplome pentru participarea activă și implicarea la toate activitățile taberei, încheind astfel o experiență de neuitat, care ne-a lăsat amintiri frumoase.

Alexandru Bianca-Maria, clasa a VI-a

Vacanță la poale de Ceahlău

Pentru timpul liber de la început de mai, am avut plăcuta surpriză ca o parte din copiii școlii noastre, împreună cu câteva cadre didactice să fim invitați în tabăra ArtEd din Durău pentru odihnă, relaxare, informare, aprofundarea cunoștințelor asupra faunei și florei Muntelui Ceahlău și… nu numai.

Copiii, foarte entuziaști și dornici de cunoaștere, mai ales c-au fost pentru prima dată la o astfel de activitate au răspuns cu mult aplomb la toate activitățile desfășurate. Gazdele, personalul de la ArtEd, au fost pe placul copiilor, amabile serioase, prompte, prietenoase, pentru ca musafirii să se simtă cât mai bine.

“Sufletul” taberei au fost reprezentanții rangerilor din Muntele Ceahlău, care, cu mult profesionalism, au reușit să-i atragă pe copii la toate genurile de activități: drumeție cu observare pe Masivul Ceahlău, supraviețuire pe munte, construcții de adăposturi pentru animale, observare cu analiză a florei și faunei montane, elemente de prim ajutor, piscină, jocuri sportive, discoteca de seară cu instructor din rândul personalului de la ArtEd și nu în ultimul rând desfășurarea de concursuri cu premii specifice.

Copiii s-au simțit foarte bine, au socializat, au legat prietenii cu omologii lor din Bicaz, deci, pentru ei a fost un eveniment deosebit, bine primit și cu urmări plăcute pentru viitor.

Învăţător Mihai Panțiru

În tabăra ArtEd

Locația este în Durău, construită pe un deal și foarte aproape de Muntele Ceahlău. Este un loc foarte liniștit. Se aude numai cântecul tuturor păsărilor și păsărelelor…

Acolo au existat multe activități despre natură, despre construit și despre distracție. Eu am trecut prin toate activitățile. Am urcat pe Muntele Ceahlău, am mers la piscină, am construit cu prietenii căsuțe, au fost chiar și căutări. Mie, cel mai mult mi-a plăcut să urc pe munte. Deoarece poți vedea animale sălbatice, să admiri priveliști încântătoare și să vezi monumente vechi de mii de ani. În tabără am locuit în niște apartamente, care sunt cu 4, 5, 6 sau 8 persoane. Este un lucru interesant că sunt două clădiri, una pentru fete și una pentru băieți. La aceste clădiri există aparate care îți pot da dulciuri. Acest aparat acceptă numai bancnote de un leu. Dacă nu aveam puteam schimba la cei care lucrează acolo.

Seara se dau și discoteci de la ora 20 până la ora 22. A fost distractiv, chiar toată tabăra dansa acolo.

Damian Ichim, clasa a IV-a

În tabără

În prima zi de tabără am participat la activități frumoase, mergând la piscină, făcând jocuri frumoase  etc. A doua zi am fost foarte veselă, fiindcă am urcat pe Masivul Ceahlău. După masă am construit căsuțe pentru animale și am discutat despre faună. Ultima zi de tabără a fost tristă pentru că trebuia să plecăm acasă. Înainte de a pleca am făcut și alte activități și diferite concursuri.

Mi-am luat rămas bun de la prieteni și am plecat.

Mie mi-a plăcut foarte mult în tabără. Și, desigur, o să mai merg la ArtEd.

Mihaela Moldovanu, clasa a IV-a

Pe Ceahlău

La început, cum am ajuns în această locație, locul m-a fermecat. Era în prim plan Muntele Ceahlău. Mi-am dorit să merg cât mai repede acolo. Dar nu am putut atunci, ci în următoarea zi. Când am pornit spre munte eram eram entuziasmat și fericit. Atunci, pe moment, aveam multă energie și mi s-a părut ușor de urcat. Dar muntele acesta este uriaș și a fost greu. La prima cabană, Fântânele, ne-am oprit să ne odihnim puțin. Acolo am văzut multe șopârle care ne-au fost prezentate de un ranger de treabă. Toți angajații au fost politicoși cu noi. A fost o zi tare interesantă.

Am avut și alte activități distractive, cum ar fi piscina și construitul de case pentru animale. Am aflat multe lucruri interesante despre animalele sălbatice. De la greieri până la maiestosul urs am observat și învățat multe lucruri utile. În ultima zi am învățat cum putem salva o persoană. Și am făcut un mic spectacol în care salvăm pe cineva. În concluzie, mi-a plăcut și aș mai veni aici dacă s-ar mai putea. O experiență frumoasă trăită de mine și de colegii mei la o pensiune frumoasă, adică ArtEd.

Daniel Zaharia, clasa a IV-a

Plimbare pe Muntele Ceahlău

Era o zi călduroasă de primăvară, iar noi urmam să facem o plimbare pe Muntele Ceahlău.

Când am plecat de la Cabana ArtEd ni s-a făcut instructajul. Toată lumea a fost bucuroasă când am pornit la drum. După fiecare sfert de oră luam o mică pauză. Într-un final am ajuns în locația unde ne-am propus. Acolo am făcut o pauză mai mare decât cele de pe traseu. După ce ne-am relaxat cu toții am început să coborâm tot pe unde am venit.

Într-un final am ajuns înapoi de unde am plecat iar toți eram foarte obosiți.

Mi-a plăcut foarte mult și o să mai merg pe acest munte.

Iulian Acuculiței clasa a IV-a

Tabăra ArtEd

Vineri, ora 11,30 am plecat cu autocarul  spre ArtEd. Când am ajuns rangerii și coordonatorii ne-au întâmpinat veseli.

Am început prin a ne prezenta. Coordonatorii ne-au împărțit în trei grupe. După ce au creat grupele am pornit spre prima activitate. La finalul zilei am mâncat și ne-am dus în camere,dar în scurt timp, am fost chemați afară, la discotecă. A doua zi, de dimineață, am luat micul dejun, după care am pornit spre Cabana Fântânele, din Masivul Ceahlău. Traseul până acolo nu a fost greu. Când am ajuns sus, la cabană, domnul Doru Panaitescu, ranger al muntelui și fotograf de natură  ne-a arătat o șopârlă de munte. Am ținut-o în mână apoi eu cu încă un băiat am mers și am mai căutat. Am găsit mai multe șopârle, de aceeași specie.

Mi-a plăcut tare mult pe Ceahlău. Dacă mai este posibilitatea aș mai merge.

Matei Topoliceanu clasa a IV-a

***

Tabăra „Rangerii Juniori” a fost o noutate pentru elevii școlii noastre și o oportunitate excelentă de a descoperi frumusețea naturii. Elevii au avut prilejul de a afla lucruri inedite despre ariile naturale protejate și  biodiversitatea Parcului Național Ceahlău și de a-și dezvolta abilitățile sociale, făcându-și noi prieteni. Activitățile au fost foarte variate, pline de aventură și adaptate vârstei lor, în care atelierele de lucru, drumețiile și momentele de relaxare s-au îmbinat perfect pentru a se transforma într-o experiență minunată și cu amintiri de neuitat. Cu siguranță, prin participarea la acest proiect, copiii se simt mai apropiați de natură, au înțeles și conștientizează importanța păstrării unui mediu natural curat și a protejării biodiversității.

prof. Ionuț Rădeanu ”Școala Gimnazială „Regina Maria” Bicaz

***

În perioada 2-4 mai 2025, în Complexul ArtEd din stațiunea Durău, datorită șansei acordate de Serviciul de Administrație al Parcului Național Ceahlău de a participa la Proiectul național ,,Rangerii juniori”, am trăit o experiență binecuvântată cu vreme frumoasă și oameni minunați.

Acest loc superb nu ne-a rămas în suflet doar prin măreția peisajului, ci și prin atmosfera caldă creată de animatorii de la tabăra ArtEd și de personalul de la Parcul Național Ceahlău care, cu răbdare și dedicare, au ghidat elevii de la două școli în universul complex și misterios al naturii. Am avut parte de o excelentă organizare, de oameni pasionați și implicați, de activități diverse în care amuzamentul s-a împletit cu cunoașterea, relaționarea și comunicarea.

Pe parcursul celor trei zile, elevii au avut oportunitatea de a învăța despre flora și fauna specifică zonei, au explorat trasee montane și au participat la activități educative și recreative, toate menite să le dezvăluie frumusețea și magia naturii și să le cultive respectul și dragostea pentru ea. Sperăm ca astfel de iniţiative să continue şi pe viitor pentru că au un impact majore asupra tinerelor generaţii.

Prof. Panţîr Violeta, Şcoala Gimnazială „Regina Maria”  Bicaz

***

Natura este o permanentă invitație spre frumos, o sursă inepuizabilă de inspirație și bucurie. Am (re)descoperit frumusețea ei prin intermediul taberei tematice organizate în cadrul Proiectului „Rangerii Juniori – Gardienii Naturii în Parcul Național Ceahlău”, care a oferit elevilor participanți oportunitatea de a învăța despre biodiversitate și protecția naturii, sub îndrumarea atentă a specialiștilor în domeniu.

Activitățile educative diverse și bine organizate au facilitat înțelegerea profundă a impactului acțiunilor umane asupra naturii și a subliniat necesitatea unui comportament responsabil față de mediu. Elevii au explorat biodiversitatea Parcului Național Ceahlău, învățând despre speciile rare și protejate care își găsesc adăpostul în acest colț de rai și au avut ocazia să observe direct flora și fauna locală, să învețe despre interacțiunile complexe care mențin echilibrul ecosistemelor. Prin aceste activități, copiii au devenit conștienți de rolul lor ca viitori gardieni ai naturii, înțelegând că fiecare acțiune contează în efortul global de conservare a biodiversității.

Prof. Humă Marinela, Şcoala Gimnazială „Regina Maria” Bicaz

***

Înainte de a veni la ArtEd, nu știam ce înseamnă o tabără. Acolo am întâlnit oameni noi și specialiști care ne-au învățat despre natură și supraviețuire. Acolo am participat la ateliere diverse în fiecare zi și am petrecut mult timp în natură. Am învățat să construim un fort în natură, să facem focul, să facem adăposturi pentru animale și păsări. În drumeția spre Cabana Fântânele de pe Ceahlău, am descoperit că nu trebuie să renunți atunci când este dificil și crezi că nu mai ai resurse pentru că atitudinea pozitivă îți dă putere.

Grama Lavinia, clasa a VI-a B

***

Impresia mea despre tabăra „Rangerii juniori” este una deosebită. Nu știam că în județul nostru sunt locuri atât de frumoase. Munții acoperiți de păduri în atâtea nuanțe de verde, Ceahlăul, tabăra ArtEd din Durău, locurile de distracție – toate acestea mi-au încântat privirea și sufletul. Am participat la multe ateliere cu încântare și curiozitate și m-am bucurat nespus de cadourile și premiile primite. Mulțumesc celor care au organizat această tabără unde aș reveni oricând!

Georgescu Antonia, clasa a VI-a B

***

Ieri ne-am întors din tabăra ArtEd, dar simt că o parte din mine a rămas încă acolo, în locul cu priveliște directă către Masivul Ceahlău. Drumeția la Cabana Fântânele a fost o experiență unică, iar rucsacul pentru drumeție și trekking pe care l-am câștigat ca premiu în ultima zi este ca o invitație să mă reîntorc în natură, să o explorez, să-i descopăr frumusețea.

Anastasiei Elena Karina, clasa a VI-a B

***

Experiența taberei „Rangerii juniori” la care am avut norocul să particip timp de trei zile a fost una dintre cele mai intense și mai frumoase experiențe trăite până acum. Fiecare zi părea o aventură: urcat pe munte, ateliere practice, ateliere informative, jocuri, concursuri, piscină, discotecă, timp petrecut în natură și oameni informați și amabili. Am ascultat, am observat, am interacționat, am râs și am învățat. Cățeii Nero și Bubu ne-au ținut companie în pauze. Mi-ar plăcea să revin în aceste locuri minunate!

Teodorof Casiana, clasa a VII-a B

***

Tabăra ArtEd din Durău a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase experiențe. Cel mai mult mi-a plăcut urcarea pe muntele Ceahlău, chiar dacă a fost obositor. Activitățile de la ateliere au fost foarte interesante iar organizatorii au fost buni cu noi, dăruindu-ne rucsacuri, șepci, termosuri, cărți. Oricând m-aș întoarce în acest loc de vis dintre munți!

Grama Eduard Alexandru, clasa a VI-a B

***

Mie mi-a plăcut că am avut activități în echipe și am putut să cunosc și să mă împrietenesc cu copii de la altă școală. Am colaborat foarte bine, mai ales în activitățile în aer liber când am învățat să construim diverse adăposturi pentru animale și chiar pentru oameni. Am primit informații valoroase despre mediul înconjurător și despre cum îl putem proteja.

Hoșteanu Andreea, clasa a VII-a B

***

Cel mai mult mi-au plăcut activitățile cu rangerii pentru că am învățat lucruri practice, cum ar fi orientarea în pădure și construirea de adăposturi, dar și lucruri utile în viața de zi cu zi precum acordarea primului ajutor. M-am împrietenit cu mulți copii de la Grințieș, iar mâncarea a fost delicioasă. Sunt mândru că am reușit să câștig și un premiu la Quiz-urile din ultima zi!

Ciubotariu Denis Nicolae, clasa a VI-a B

***

Participarea la tabăra ,,Rangerii juniori” ne-a învățat că natura nu este un simplu decor, ci este vie. Prin toate plantele și viețuitoarele ei natura ne spune povești. De la cea mai mică insectă, de la cea mai plăpândă floare avem ceva de învățat. Poate de aceea și la atelierele tematice cel mai mult mi-au plăcut activitățile de supraviețuire în natură.

Lungu Florentina, clasa a VII-a B

***

Cuvântul care caracterizează experiența avută în tabăra ,,Rangerii juniori” din Complexul ArtEd este ,,perfect”. M-a impresionat, în primul rând, frumusețea naturii: munții falnici, pădurile dese, curățenia locurilor. De asemenea, mi-a plăcut mult cum era organizat spațiul taberei, un spațiu generos care ne permitea multe activități în natură. Personalul a fost deosebit de amabil, mâncarea delicioasă iar voia bună ne-a ținut mereu companie. Mulțumesc personalului din tabără și rangerilor de la Parcul Național Ceahlău pentru această experiență minunată și unică care m-a învățat multe lucruri despre natură, dar și despre oameni.

Ciucanu Răzvan, clasa a VI-a B

Tabăra ,,Rangerii juniori” ne-a adus în mijlocul naturii ca să ne amintească de ea și am învățat cât de important este mediul natural pentru oameni. Așa cum natura ne-a primit în ,,casa” ei și ne oferă hrană, oxigen, apă, adăposturi, noi avem datoria de a o respecta și de a învăța de la ea.

Horiea Bruno, clasa a VII-a B

Eu am fost fascinată de bogăția Parcului Național Ceahlău. Nu știam că există atâtea specii de arbori și de plante, atâtea viețuitoare în lumea din jurul nostru. La ateliere mi-a plăcut că, în afara informațiilor primite direct sau prin prezentările video, am putut pune întrebări, am fost provocați să gândim tot felul de situații și, la final, a existat și un concurs în cadrul echipelor. Cu ajutorul explicațiilor primite, am înțeles mai bine  complexitatea naturii și de ce trebuie să o protejăm încă de la cele mai fragede vârste. Natura este cel mai frumos dar!

Moldovan Maria Cătălina, clasa a VII-a B

M-am conectat cu natura și am învățat să o privesc cu alți ochi. Am învățat să observ, să admir și să respect frumusețea naturii. De exemplu, dacă o floare îmi atrage atenția, pot să-i fac doar o fotografie. Nu trebuie să o rup ca să mă bucur de farmecul ei. Sunt recunoscătoare că am trăit această experiență!

Fîrțală Daria-Ioana, clasa a VII-a B

Ne-am distrat, am învățat și am plecat cu gândul că natura este un dar pe care trebuie să-l iubim, să-l respectăm și să-l ocrotim permanent, oriunde am fi.

Hoșteanu Cristina, clasa a VII-a B

Pe mine m-a impresionat personalul de la Parcul Național Ceahlău și de la ArtEd care au fost amabili, răbdători și ne-au explicat pe înțelesul nostru cum funcționează „legile” naturii în care totul este atât de dinamic și de complex.

Baltag Naomi, clasa a VII-a B

„Rangerii Juniori”, sub forma unor tabere pentru mici proteguitori ai naturii, au apărut în Parcul Naţional Ceahlău încă din 2006. Diverse asociaţii au pus în practică acest concept în anii următori. Începând cu anul acesta, Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău şi-a asumat implementarea unui astfel de proiect. Şi a fost o reuşită, cadrele didactice şi elevii având parte de educaţie ecologică în mijlocul naturii, cu activităţi dense şi bine articulate. O astfel de iniţiativă este firesc să fie continuată, în Parcul Naţional Ceahlău şi extinsă în alte arii protejate. Căci, micii rangeri, vor fi cei care vor ocroti natura şi vor duce acasă, în familiile lor, la şcoală, în comunităţi mesajul lor, ceea ce au învăţat în tabără.

A consemnat Daniel Dieaconu

Articolul Tabăra Rangerii Juniori ai Parcului Național Ceahlău (2-4 mai): O experiență educativă și cu aventuri pentru tineri apare prima dată în Ecoul muntilor.

Acest vârf este situat în extremitatea nord-vestică a Masivului Hășmaș și este ușor de observat chiar din centrul comunei Tulgheș. Totuși niciodată nu am stat să mă gândesc ce se află pe acel munte, cum și dacă pot ajunge acolo.

Traseul este de dificultate medie per total. Noi am mers prin valea Șumuleului, unde am și lăsat mașina, iar apoi prin pădure. Drumul nu a fost marcat, dar domnul învățător ne-a fost ghid așa că nu aveam cum să ne pierdem, plus că pe parcursul traseului ne-a povestit despre drumețiile sale.

Pe parcursul creșterii în altitudine imaginile din jurul drumețului ajung la superlativ. De asemenea, chiar din vârf (1609m) puteam admira munții vecini: Ceahlău, Higheș și Hășmaș. Partea mea preferată a fost urcatul în zona pietroasă, pe stânci efectiv, unde există și un cablu de susținere.

La un moment dat o ploaie scurtă a ascuns după perdeaua ei de picuri peisajul, dar a fost la fix pentru mânca în pădurea de lângă vârf.

La coborâre am putut observa în treacăt și un frumos cocoș de munte.

Piatra Vitoș este o destinație care merită descoperită, oferind peisaje impresionante și o experiență autentică în mijlocul naturii. Priveliștile de la vârf fac din această drumeție o adevărată răsplată pentru cei care vor să exploreze colțuri mai puțin cunoscute ale munților din jurul lor.

Text Mădălina Busuioc

Imagini Ovidiu Andrieş

Şef de expediţie Mihai Panţiru

Articolul Piatra Vitoș – o comoară ascunsă apare prima dată în Ecoul muntilor.

M-am apropiat de acesta și parcă îl cunoșteam, dar nu eram sigur. Apoi m-am prezentat, iar acesta mi-a confirmat bănuiala.

Era chiar domnitorul Moldovei de acum câteva sute de ani, marele Ștefan cel Mare. El mi-a propus să mergem la o plimbare pe un vechi câmp de luptă. Am acceptat cu mare bucurie.

Locul nu era departe. Era destul de cald pentru că era începutul verii. M-am îmbrăcat corespunzător. Am luat apă și mâncare.

Pe drum l-am întrebat ceva:

-Tu ai participat la multe bătălii spectaculoase, poți să-mi spui care este favorita ta? Ștefan mi-a răspuns:

-Bătălia de la Vaslui a fost una dintre cele mai mari din istoria Moldovei.

Timpul a trecut și din vorbă în vorbă am ajuns la locul stabilit.

-Aici te-ai luptat cu turcii? Acesta a dat din cap în semn de aprobare. Imediat după asta m-am împiedicat de ceva strălucitor. Am săpat puțin cu mâinile și-am descoperit două monede de aur și o armură spectaculoasă din fier.

M-am despărțit cu mult drag de noul meu prieten, mulțumindu-I pentru mica noastră aventură. Am plecat acasă cu micul meu tezaur pe care l-am dăruit domnului director, care l-a dus la muzeul din centrul comunei.

De atunci merg mult mai des în vizită la muzeu să-mi văd mica mea comoară.

Daniel  Zaharia, clasa a IV-a

Daniel a avut ca temă să redacteze un text, imaginându-și că se întâlnește cu unul din personajele din textul A sau B. Textele erau:

1. ”Legenda Mănăstirii Putna” din volumul “Legende populare românești”
2. Dumitru Almaș, Cetatea lui Bucur.

Învăţător Mihai Panţiru

Articolul LA PLIMBARE CU… ȘTEFAN CEL MARE apare prima dată în Ecoul muntilor.

De data aceasta am fost însoțit de Vasilică și Romeo, doi mari iubitori ai drumețiilor montane.

Nefiind prima dată când am ales Măgura, am schimbat traseul, pornind din centrul comunei, pe versantul numit Măru. După o oră de urcat pe versantul acestuia, am ajuns pe obcina cervidelor. Sunt sigur c-au iernat acolo sus, deoarece toate mlădițele au fost roase până la rădăcină.

Am urmat culmile Grasului Mic și ale Grasului Mare de unde, se pot observa imagini spectaculoase dinspre sat și dinspre Masivul Ceahlău.

Vorba lungă ne-a apropiat rapid de poalele Măgurii, unde am părăsit orice drum, urcând doar pe mici poteci făcute de căprioare. Ultima parte a traseului a fost și cea mai grea (pantă mare, copaci căzuți, zăpadă, derapaje…).

Efortul a fost răsplătit când am intrat în vechea poiană a Sturdzoaiei, unde, în trecut, a fost chiar și o stână de cârlani (fără producție de lapte).

Ne-au întâmpinat brândușele, zăpada și-un soare primăvăratec care ne-au îmbiat la un popas pentru refacerea forțelor.

După pauza binemeritată am continuat urcarea spre vârful Măgurii (1537 m), de unde am putut admira în voie Muntele Grințieșul Mare, Budacu, Culmea Stânișoarei, Lacul Izvorul Muntelui, Ceahlăul, Cheile Bicazului, Higheșul, Pietrele Roșii, Călimanii, care se pierdeau în cețuri și vântul tăios care prevestea schimbarea vremii.

Pentru o eventuală întoarcere pe masiv le-am spus colegilor că sub vârful pe care tocmai am ajuns se află vestita peșteră de gheață, ursăria și alte grote înspre Bradu și Grasu. Pentru a ajunge și acolo trebuie aleasă o zi plină de vară și o deplasare dinspre fundul Bradului.

A trebuit să ne întoarcem, folosind o altă variantă dinspre Grințieșul Mare, mai spectaculoasă și mai puțin uzitată.

Trebuie precizat  că la urcare am avut nevoie de trei ore și ceva și tot atât și la întoarcere, căci am folosit “traseul nordic” (nu e nimic marcat în zonă, fiecare alegând cărarea și zona care-i place și-i este cunoscută).

Am iuțit pasul pentru că au apărut primii stropi de ploaie care, “ne-au condus” până în sat.

Sunt multe de spus și de văzut pe Măgură, unicul munte integral în arealul Grințieșului.

Mihai Panţiru

Articolul MĂGURA-N PRIMĂVARĂ apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vremurile au evoluat, noi ne-am schimbat (la față și la port), dar relațiile noastre au rămas neatinse peste ani. Colegul Mihai Jitaru ne invită la o dublă lansare de carte spre a cinsti cum se cuvine „Ziua Culturii Naționale”. O dată cu mare semnificație națională, fiind ziua de naștere a marelui Eminescu.

N-am stat mult pe gânduri, am umplut mașina cu colegi de la Grințieș și din urbea de sub cetate și ne-am prezentat la Roman, la Muzeul de Artă. Acolo, în câteva minute, sala mare a muzeului, cât și cele două anticamere, s-au umplut rapid cu mulți oameni de cultură ai municipiului, cunoștințe diverse, cât și o parte din colegii autorului, tocmai din… secolul trecut.

Semn bun pentru realizator, totul însemnând că, deși a plecat demult din Roman, lumea nu l-a uitat pentru că a fost și este o persoană publică remarcantă.

Amfitrionii lansării au fost directoarea muzeului, profesoara Mihaela Ciobanu, alături de profesoara Irina Lazăr.

Doamna directoare a vorbit, în esență, despre importanța acestei zile pe care trebuie s-o onorăm prin tot ceea ce facem. Nu este prima dată când Mihai Jitaru apare cu lucrările sale în aula Muzeului de Artă din Roman.

Simt nevoia să precizez că al meu coleg este dascăl, sculptor și poet. Prima meserie a abandonat-o prin pensionare, dar este activ cu celelalte două.

Câțiva ani a fost plecat pe meleaguri străine, unde i-a venit fericita idee de a se ocupa de sculptură în lemn, lipsindu-i parfumul acestuia de acasă.

Lucrările realizate au fost admirate în expozițiile din țară și din străinătate. Aceste cuprind teme ca falsitatea, ipocrizia, hoția, bârfa, promovarea nonvalorilor, încălcarea drepturilor omului, lingușirea, trădarea de neam…

Acestea au constituit o modalitate extraordinară de a petrece timpul liber departe de locurile dragi din țară.

Profesoara Irina Lazăr, de altfel o talentată pictoriță, a reliefat calitatea autorului în vorbe meșteșugite care au plăcut auditorului.

Spre final, autorul Mihai Jitaru a arătat cum s-a ajuns de la sculptură la poezie. A încercat și a reușit să vorbească în versuri sentimentele pe care le generează fiecare sculptură în parte. Deci toate sculpturile lui se regăsesc, fiecare, într-o poezie. Poeziile au fost grupate în trei volume (unul lansat anterior) sub același generic “Parfum de lemn”, dar cu titluri diferite: “Aproape de iubire” și „Departe de  noi”.

În primul volum prezentat există un dialog cu lemnul, cu fibrele lui armonioase reieșind o rezonanță a toacei de la schit, un vaiet de tulnic, triluri de fluier ce duc spre poezia de iubire. Astfel au ieșit la iveală mesaje etice, estetice și morale izvorâte din sufletul omului sănătos de la… țară (mea culpa).

Mihai este un răzvrătit și nemulțumit de conducători și societate, dar mai crede în speranță, în puterea artei și a frumosului de a face lumea mai bună și mai curată.

Am făcut deja legătură cu volumul Departe de noi în care poetul este “mânios” pe mizeria sufletească ajunsă la rang de conducere. Arată metehnele societății actuale prezentate în tâlcuri deosebite cu acerba dorință de a schimba ceva în bine, deziderat ce-l avem cu toții. Am auzit  citindu-se și câteva strofe răzlețe spre a întări cele prezentate.

Spre final au apărut, cine credeți… copiii de la un club din Roman, îmbrăcați românește, cu un mic spectacol, așa cum fiecare di noi, oamenii de la catedră, le realizăm și prezentăm în zile de mare sărbătoare.

Anterior vorbeam de prezența colegilor noștri din promoția lui /77 (nu de la… 1877) un număr de 9 din cei 39, variabil ca număr. A fost o întâlnire caldă, cu pupături, cu amintiri care de care mai frumoase care a făcut ca seara culturală să fie deosebită.

N-am uitat de promisiuni, de schimburi de telefoane și mesaje că… probabil ne vom revedea la… 50 de ani de când am absolvit liceul pedagogic.

Activitatea s-a încheiat cu achiziții de carte și sculpturi, autografe, urări de bine și nu numai pentru un început de an.

Drept urmare și eu vă doresc toate cele bune și-mi îndrept privirile spre înălțimile ademenitoare care mă așteaptă cu mult drag!

Mihai Panţiru

Articolul Pribeag prin România: Ziua Culturii Naționale – Roman – 2025 apare prima dată în Ecoul muntilor.

După o pregătire sumară pentru o zi de drumeție, la abdicarea  nopții  am fost pe  axial,  deasupra Durăului. Nu mică mi-a  fost surpriza că  patru grupuri de turiști mi-au  luat-o înainte. De  fapt i-am ajuns pe drum.

Am plecat spre Fântânele, deoarece, singur fiind nu m-am  încumetat  să  urc  pe  la  Duruitoare,  așa  cum  o  făceam  de obicei  (iarna  traseul  fiind  închis).

Vântul tăios mi-a pus mari probleme la început, dar  de  la  Fântânele  s-a domolit. Tot  de aici  a început  poteca  prin  zăpada  bătătorită  de  o  singură  persoană. Pentru  eventualele  depășiri trebuia să  sari  în  zăpada  de  30-40 cm. A fost  foarte  bine  de urcat  și  coborât,  spre  deosebire  de  alte  ierni când  poteca  era un  amplu  derdeluș  înghețat.  Am  câștigat  foarte  mult în  economia  timpului  la  urcare  cât și  la  coborâre.

Peste  tot  grupuri  vesele,  în  ambele  sensuri,  fiind  duminică   și-un  timp  numai  bun  pentru  iubitorii  de  munte. Dar,  adevărata  mea  dorință  era  să-l  întâlnesc  pe  Moș  Crăciun.

În  copilărie,  eram  obligat  să mă  culc  devreme  în speranța  că  acesta  mă  vă  vizita,  iar  acum  am  alte  oportunități  de a da de… Dumnealui.

Scările înghețate în  mare  parte, nu  mi-au  pus  probleme,  urcându-le  ușor,  cu  un  mare  popas  pe  la  jumătate,  când  pe  jgheabul  alăturat  a  apărut  un  minunat  exemplar  de  capră  neagră,  fiind  chiar  în  fieful  acesteia.  Am  atenționat  pe  toți  colegii să  urce  și  să  coboare  în  liniște  spre  a  putea  fi  admirat.

Sus,  timp de  plajă. Lume  multă,  obosită, dar  foarte  mulțumită  că  a  ajuns  până  aici.

La  un  moment dat ne-a  atras  atenția un  zgomot  ușor,  venind  dinspre  nord,  într-un  vifor  de  nea  care  se  apropia  de  noi.  Într-adevăr  era  sania  lui  Moș  Crăciun  cu  renumiții  săi  reni  zburători.

I-am  făcut  cu mâna, spunându-i că și noi avem doleanțe, a  încetinit, dar n-a oprit. A strigat la noi  că se grăbește spre  zona  interzisă (Ocolașul Mare),  unde  are o  întrevedere de  afaceri cu Baba  Dochia.

Viforul respectiv s-a  pierdut în zare, spre  ocolaș, cu făgăduința  că va reveni, acum  fiind  așteptat de  prichindeii din apropierea muntelui.

Aviz  amatorilor  pentru  la  anul, tot  înainte de  Crăciun.

Mulțumit de această  întâlnire am coborât spre a merge spre cabană,  apropiindu-se  ora  prânzului.

De sus am  putut  admira  Călimanii,  care  au  apărut  ca o  cetate  luminată  de soare,  Rarăul, Giumalăul  și  mult  mai  în  spate  coamele  Munților  Rodnei. Vizibilitatea în  sezonul  hibernal  nu  se  dezminte…  este mult  mai  deschisă  decât  în  celelalte  sezoane.

Nu  trebuie  omis  nici  faptul că  tot  platoul  era  alb,  jnepenii  fiind  culcați și  acoperiți cu  un strat  gros  de  zăpadă. Puteai  să  numeri  turiștii de la baza Toacăi până la Cabana Dochia. Imagini splendide  pentru   orice  turist.

La cabană am constatat că mai sunt și alți turiști care se  aventurează  singuri pe  cărări de munte. Un cetățean din Piatra Neamț urcă aproape în fiecare săptămână pentru a surprinde tot felul de imagini în toate  anotimpurile. Bravo lui!

După un dejun frugal, de post, am făcut “întoarsă a mea cale”  bucurându-mă, în  continuare, de imaginile minunate pe care ni le  oferă… Olimpul  românilor.

Încercați,  nu  veți  regreta  nimic!!!

Mihai Panţiru

Articolul Pribeag prin România: În căutarea Moșului… Ceahlău – 22.12.2024 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vacanță, concediu, deci la drum! Am ales o pensiune din comuna Arieșeni, ultima comună înainte de a trece culmea Apusenilor spre Bihor. O comună care se respectă a fi într-adevăr o așezare turistică în adevăratul sens al cuvântului. Pâraiele care alimentează Arieșul s-au umplut de pensiuni, una mai îmbietoare ca alta. De aici se pleacă în toate direcțiile spre obiective turistice  montane importante.

Marea majoritate a țintelor turistice o constituie peșterile și cheile aflate în formațiuni carstice, una mai spectaculoasă ca alta.

Fiind o zi de vară mi-am permis să abordez două zone deosebite pe care grupurile le străbat în două zile. Gazda m-a atenționat  că nu crede că voi reuși dar iuțeala de picior mi-a dat multă încredere și putere în forțele proprii.

Am ales drumul prin satul Cobles, din spatele primăriei și, după 8km se ajunge într-o parcare, de unde se pleacă în mai multe direcții, pe jos.

Evident că, până acolo am mai oprit pentru a admira casele răsfirate prin… afiniș. Nu e  nici o  glumă, întâi apare afinișul și apoi casele pe dealurile golașe, răzlețe, cu drumuri pietruite de acces, cu mașini și stive de scânduri (gatere) pe la porți.

În parcare, în timp ce-mi pregăteam echipamentul și-am servit…. întăritorul a ajuns o familie din Botoșani, care mai fusese pe aici în anii studenției și cunoșteau, în mare, locurile.

Conversația s-a legat rapid și-am hotărât să mergem împreună. Am urcat pe versantul din dreapta și după aproape două ore am ajuns la ”belvedere”, de unde se coboară, pe partea vestică, spre Bihor.

Imediat a apărut cabana Cetățile Ponorului din bazinul Padișului. Până aici se poate ajunge cu mașina, pornind dinspre orașul Nucet. Au apărut și grupuri de turiști montani de… toate națiile care poposeau în chempingul de la Glăvoi (cel mai mare din Apuseni).

Imediat a început marea aventură de la Cetățile Ponorului. Nu exagerez când spun aventură, dar cele trăite și văzute fac parte din adevăratele minuni ale carsticului zonei.

Se ajunge la ”balcoane”. Nu este altceva decât un circular stâncos, aproape închis, uriaș, cu pereți de peste 100 m, drepți, amețitori care, din loc în loc, te lasă să te apropii, cu mare grijă pentru a admira verticalitatea acestora și pentru a-i imortaliza.

După ce-am terminat circuitul pereților  amețitori, am coborăt printr-o zonă cu lanțuri și stânci umede, unde,o parte din colegi și-au zdrențuit fundul și îmbrăcămintea, ajungând apoi la intrarea în subteran(la baza stâncilor circulare se coboară în subteran)…. cine mai poate!!! Intrarea este considerată cel mai mare portal al peșterilor din România.

Dacă eram singur, nu mă aventuram. Am pregătit lanternele, puloverele și-am început coborâre a(nu este electrificată). După 60-70m am ajuns la râul subteran care vine dintr-o altă peșteră, necunoscută turiștilor, ci doar de speologi și care… formează izvoarele Crișului Negru.

Ne-am întâlnit cu râul rece, rapid, zgomotos, care venea din dreapta și se afunda tot în munte pe traseul numai de el știut… Acest traseu pe care-l străbăteam are o lungime de peste un km, se sare din piatră în piatră pe colțuri rotunjite, ușor alunecabile. După ce s-au udat bine, o parte dintre noi s-au descălțat pentru a merge mai departe. Se sare, se cațără se coboară, se trece prin mici tuneluri… trebuie mult curaj și o bună condiție fizică (sunt avertismente la intrare).

Când ne pierdusem curajul și forța de a continua am zărit o gaură, deasupra noastră, spre cerul albastru. Dar era drept în sus, iar râul venea de undeva din dreapta.

 Întâlnindu-ne cu alți turiști care veneau din sens invers, am prins curaj. Sunt trei guri de ieșire, noi alegând-o pe cea mai facilă , din dreapta Am părăsit râul care ieșea… de undeva și-am reușit să ajungem la suprafață. Când am văzut verde în fața ochilor, ne-am felicitat reciproc  și ne-am zis că… suntem tari!!!! Nu ne mai recunoșteam, așa de ”pictați” erau unii dintre noi. Doamna, cu fetele, au hotărât să renunțe să continue traseul așa c-am rămas tot pribeag.

Am ocolit, din nou, balcoanele și-am reluat traseul spre Cheile Galbenei (era deja ora 13).

La primul popas am fost abordat de trei tizi, veterani (67, 69 și 70 de ani) care au ieșit doar să se plimbe de la campingul Glăvoi. Le-am spus cum se merge pe sub munte, răspunzându-mi că-l lasă pentru nepoți. Mi-au cerut ca peste 20 de ani să ne revedem tot pe aceste meleaguri (erau din Oradea).

Glume, zâmbete și urări de bine… dar eu aveam drum lung. După o oră de urcat se ajunge pe o culme cu un alt traseu spre ”Focul viu”, din vârful Cuculeul de Fier. N-aveam de gând să ajung până acolo fiindcă el este stins, în ultima perioadă, așa că mi-am continuat traseul spre chei.

M-am întâlnit cu alte grupuri, căpătând noi informații despre chei, care erau destul de contrariate(unii spuneau că e mult mai ușor să cobori pe vârfuri de unde se văd cheile în toată splendoarea lor). Nici vorbă, am hotărât să merg doar pe firul apei.

Pentru acest lucru trebuie neapărat să nu ai rău de înălțime și o condiție fizică adecvată.

Se coboară o pantă destul de apreciabilă până la izbuc. Prin sifonare iese apa pe care tocmai am părăsit-o din Cetățile Ponorului. Izbucul acesta are un diametru de 6-7 m, cu o cantitate destul de apreciabilă de apă.

De aici începe adevărata aventură. Cățărări pe șprăngi, lanțuri, pante amețitoare, cu imagini spectaculoase, pe ambii versanți. Râul face o gălăgie infernală, aici este, aici dispare. Se trece și printr-un tunel, făcut de mama natură, se ajunge și la cascada “Evantai”, ce formează un mic lac la bază.

Am observat că sunt mai multe rânduri de lanțuri și scoabe, ca atunci când apa crește, să te poți cățăra. De fapt, iarna, primăvara accesul este interzis. M-am mai întâlnit cu turiști ce veneau din sens invers și m-am mai îmbărbătat….

Ultima porțiune, pe care sigur ați vazut-o pe la televizor, se parcurge ca… la circ. Mergi pe un lanț și te ții de o șprangă pe o distanță de circa 20 m deasupra apei. Apa nu este adâncă, cred că până la genunchi, dar se scurge numai pe colțuri de stâncă.

Traversarea este dificilă, dar foarte frumoasă. Este imposibil de uitat. Se pare c-am prins drag de aceste chei și-am… să revin.

La ieșirea din chei m-a așteptat un drum de macadam, în urcare, lung de 6 km până la mașină (de parcă nu-mi era de ajuns).

Dacă mă credeți, n-am simțit oboseala. Tot timpul mă gândeam la ceea ce-am văzut în traseu (mă mai răcoream cu câte un bob de mură, de pe șanț).

Înainte de înserare am ajuns la restaurant. Altfel a mers mâncarea și… desertul!

Nu evitați, aveți ce vedea și… povesti!

Mihai PANŢIRU

Articolul Pribeag prin România: Cetățile Ponorului – Cheile Galbenei – Apuseni apare prima dată în Ecoul muntilor.