De la Broșteni, satul lui Creangă, la Văile Adânci ale Lumii

Născut la 28 martie 1908 în Broșteni, Neamț (astăzi Suceava), satul nemuritor din opera lui Ion Creangă, Mihai Băcescu și-a croit drumul în viață de la o vârstă fragedă, fiind orfan de ambii părinți la doar 4 ani. Crescut de rude în Pleșești și Fălticeni, a dovedit de timpuriu un caracter hotărât și o inteligență ieșită din comun.  A urmat cursurile liceului „Nicu Gane” din Fălticeni și apoi ale renumitului liceu „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău.

Studiile superioare l-au purtat la Facultatea de Științe Naturale din Iași (1928), unde a devenit rapid preparator și s-a specializat în fauna acvatică. A obținut doctoratul „cum laude”, în 1938 la stațiunea de Biologie marină Agigea, cu o teză de referință despre „Mysidaceele din apele românești” (un grup de creveți esențiali în lanțul trofic marin).

O Carieră sub semnul lui Antipa și Racoviță

Cariera lui Mihai Băcescu a fost marcată de colaborarea cu marii săi mentori: Paul Bujor și, mai ales, regele muzeologiei, Grigore Antipa. Recomandat de aceștia și de Emil Racoviță, a studiat în prestigioase instituții din Franța (Muzeul de Istorie Naturală din Paris, Muzeul Oceanografic din Monaco).

Întors de urgență în țară din cauza Războiului, Antipa l-a sprijinit să devină șef de secție la Muzeul de Istorie Naturală din București. Deși anii tulburi ai bombardamentelor din 1944 și ai instaurării regimului comunist au reprezentat o perioadă dificilă, competența sa a fost de necontestat.

În 1958, a preluat funcția de Director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, pe care a deținut-o timp de trei decenii. Sub conducerea sa, muzeul nu doar că a fost refăcut după distrugeri, dar a devenit un pol de excelență în cercetarea științifică.

Expediții pe Cinci Oceane și Mări

Academicianul Băcescu a fost un neobosit explorator, participând la expediții de cercetare pe cele mai importante întinderi de apă ale globului:

-Marea Neagră (1933–1938, 1977 – la bordul faimoasei nave Calypso a lui Jacques-Yves Cousteau);

-Marea Mediterană (1939);

-Oceanul Pacific (1965, la bordul navei americane Anton Brunn);

-Marea Caraibilor (1967;

-Oceanul Atlantic (1971;

-Oceanul Indian (1973, 1977).

A fost un reprezentant de seamă al României în cadrul organismelor internaționale, fiind Vice-Președinte al Comisiei Internaționale pentru Explorarea Științifică a Mării Mediterane (C.I.E.S.M.M.) și având o strânsă relație cu celebrul explorator Jacques-Yves Cousteau.

Mesaje pentru posteritate  și Moștenire intelectuală

Autor a numeroase cărți și peste o sută de publicații științifice despre crustacei și pești, Mihai C. Băcescu a fost și un vizionar al ecologiei. Citatele sale rămân de o actualitate tulburătoare: „Omenirea trebuie să reacționeze înainte ca o catastrofă ecologică să apuce a transforma azurul apelor oceanelor într-un lichid murdar, rău mirositor și cu irizații de petrol.”

În semn de prețuire, Muzeul de Științe Naturale din Fălticeni îi poartă numele încă din 1993, iar o stradă din Suceava îi onorează memoria. Academicianul, care a supravegheat formarea a 14 doctoranzi în oceanologie, a continuat să slujească Muzeul „Antipa” până la moartea sa, la 6 august 1999, lăsând un gol imens în lumea științifică.

Prof. Gabriela Vanda Cortez

Articolul In Memoriam: Mihai C. Băcescu (1908–1999) – Savantul care a adus Oceanul la București apare prima dată în Ecoul muntilor.