Motto : ..,, foaie verde trei castane,

                  Dă comanda, căpitane!,,

Acest articol va fi despre toba din piele naturală sau instrumentul care ,,respiră,, reprezintă inima multor tradiții muzicale din lume.

Locul în care poposim astăzi este: Grințieș.

O comună despre care s-a tot scris și se va mai scrie, acolo unde viața își urmează în surdină ritmul, iar din când în când tradiția își face loc prin rutina localnicilor trezind trecutul la viață.

Aici locuiește un meșter popular, Ludovic (Luțu) Gabor un om care-și iubește datina, obiceiurile, portul strămoșesc și tot ce este autentic. Din vorbă în vorbă l-am întrebat cum de s-a apucat de realizat tobe din piele naturală. Răspunsul nu a așteptat prea mult să apară: ,,Anul trecut cu prilejul sărbătorilor de iarnă, un grup de persoane și-au propus ca an de an să sărbătorească pe ritmul tobelor, a strigăturilor specifice acestei perioade, să joace capra, cerbul și ursul. Elementul de fond al acestora îl constituie ritmul tobei. Nu au fost prea multe tobe din piele naturala pentru că acestea nu se găsesc atât de ușor„, spune Luțu. Motiv determinat să se apuce de treabă.

Alchimie modernă: Cum prind suflet tobele din piele naturală

Ca prin magie, a amestecat mirosul dulce de lemn cu cel înțepător al pieii iar tobele au fost gata; să fie vorba despre o alchimie modernă?

Lemnul: temelia potrivită

Totul pare o joacă, însă procesul tehnologic este unul lung, greu, poate chiar obositor, dar cu siguranță își merită efortul.

Alegerea lemnului nu este întâmplătoare, deoarece nu toate esențele sunt potrivite. Fagul, frasinul sau nucul sunt cele mai bune. Ele vor fi temelia sunetului! După selecție, se va curba cadrul, care se va lăsa la uscat într-o zonă aerată ferită de razele soarelui.

Zvon în sat și secrete meșteșugărești

Pentru a procura ultimul ingredient s-a dat zvon în sat printre gospodari ca, în urma sacrificării caprinelor pieile acestora să fie aduse la atelier. Aceste piei sunt cunoscute pentru rezistența și muzicalitatea lor.

Rând pe rând ce pieile soseau, erau puse într-o soluție de var și uitate acolo mai bine de o lună. În timpul acesta, cadrele din lemn se uscau și așteptau nerăbdătoare ,,hainele,, cele noi, ca mai apoi să ne bucure cu ritmul lor.

Truda din spatele ritmului

Timpul s-a scurs, iar materia primă era gata pentru a fi prelucrată. Un moment greu dar esențial pentru puritatea sunetului l-a constituit îndepărtarea părului și a resturilor de țesut organic. Apoi cu ajutorul unor ținte speciale și sfori pielea va fi întinsă pe cadrele din lemn (vești) urmând uscarea lor într-un loc aerat, umbros cu o temperatură constantă. Răbdarea în tot acest parcurs este esențială pentru că procesul tehnologic este foarte lung câteva luni de muncă până la rezultatul final.

Sunt secrete pe care doar meșterul le simte la degete  știe cât de tare să tragă de piele fără să o rupă, dar suficient cât să cânte, apoi esența lemnului, grosimea pieii, și alte câteva care tot prin tradiție rămân nespuse pentru că numai așa tobele au sufletul ascuns în ritm iar personalitatea lor va fi una specială.

Tobele au personalitate!

O tobă din piele naturală nu este doar un obiect, ci un instrument ,,viu”. Spre deosebire de cele din plastic, o tobă din piele reacționează la căldură, la umiditate, dar mai ales la energia celui care cântă la ea. Ea are un ton cald, pământiu, care rezonează în piept.

De ce merită să investim într-un obiect unicat în detrimentul unuia de serie?

Răspunsul stă tocmai în acele luni de așteptare și în amprenta omului care a potrivit pielea pe lemn. Când cumperi un obiect de serie, primești un produs dintr-o fabrică rece.

Când alegi o tobă artizanală primești:

O voce unică– nu vor exista niciodată două tobe identice!

Păstrarea unui meșteșug– fiecare achiziție ține în viață o tradiție care altfel s-ar pierde în zgomotul tehnologiei moderne. Susții un om, nu o corporație.

Un instrument care îmbătrânește frumos – comparativ cu plasticul care se degradează fizic și acustic, pielea se ,,maturizează”. Cu cât se cântă mai mult la ea, cu atât sunetul devine mai bogat, mai așezat și mai profund.

Se pare că alegerea unei tobe di piele naturală este o decizie a sufletului, nu a logicii de raft. Este puntea de legătură dintre ritmul inimii noastre și ritmul pământului. Data viitoare când veți bate o tobă, închideți ochii și ascultati cu atenție: nu auziți doar o bătaie, auziți ecoul satului, răbdarea meșterului și povestea unui instrument care a invățat din nou să respire.

     Roxana Tănase

Articolul Suflet ascuns în ritm. Povestea nespusă și alchimia din spatele tobelor din piele naturală apare prima dată în Ecoul muntilor.

 Primii chemaţii în studio au fost elevii de clasa a VIII-a şi au fost prezenţi şase băieţi şi cinci fete. Au venit îmbrăcaţi cu costumele bunicilor şi străbunicilor, cu straie de sărbătoare, de mire şi mireasă, cele mai multe. Cu trăistuţe şi genţi vânătoreşti „cu unghii”, cu opinci şi ciorapi de lână, cu broboade şi trăistuţe şi fiind pe plaiul haiducilor, cu baltage făcute de meşterul Luţu Gabor. Cu feţe frumoase şi zâmbitoare. Iar fotografiile cele mai reuşite nu s-au făcut în studio, ci afară, în faţa şcolii.

În faţa obiectivului fotografului nostru vor ajunge şi elevii celorlalte clase, iar organizatorii vor premia cele mai autentice, cele mai frumoase şi mai complete costume. Vom împodobi holurile şcolii cu tablouri şi ne dorim şi realizarea unui album, o punte peste vremuri prin fotografie.

Daniel DIEACONU

Articolul O ședință foto … tradițională odată cu zăpada. „Din lada cu zestre a bunicilor” apare prima dată în Ecoul muntilor.