Dincolo de rezultatul sportiv, însă, în spatele acestor meciuri de baraj se află o poveste mult mai importantă: povestea unor oameni determinați, inimoși și profesioniști, care au transformat brandul local Cimentul într-o emblemă a orașului Bicaz și, poate, într-unul dintre puținele simboluri care au reușit să pună localitatea pe harta sportivă a județului Neamț.

Cimentul Bicaz a dominat categoric acest sezon. Echipa a defilat practic în campionat, terminând competiția cu un avans de 15 puncte față de următoarele clasate, cu un golaveraj impresionant și cu una dintre cele mai solide apărări. Cimentul Bicaz este campioana județului Neamț, iar chiar dacă promovarea nu a fost obținută, această echipă merită toate aplauzele și aprecierile.

Artizanul acestei performanțe este Cristi Luca, antrenorul și finanțatorul formației, omul care a reușit să renască echipa din aproape nimic. Prin perseverență, muncă, sacrificiu, ambiție și dorință de performanță, Cristi Luca a demonstrat că se poate construi fotbal chiar și într-o perioadă în care resursele financiare sunt tot mai limitate.

Povestea Cimentului Bicaz nu este despre ratarea promovării, ci despre oamenii care au crezut în această echipă și au făcut sacrificii pentru ca ea să existe.

Motorul acestei formații, Cristi Luca, merită toate aprecierile, însă în spatele său se află o echipă de oameni fără de care această performanță ar fi fost mult mai greu de realizat. Un rol esențial îl are doamna Liliana Pintilie, mama antrenorului Cristi Luca și administratorul stației Petrom din Bicaz. Implicată în numeroase proiecte sociale, aceasta și-a găsit timp să mobilizeze oamenii din Bicaz și din împrejurimi pentru a susține echipa atât la meciurile de acasă, cât și la deplasări. Pentru partida retur de la Pașcani, implicarea dumneaei a fost exemplară. A pus la dispoziția suporterilor un autocar și un microbuz, astfel încât aproximativ 60 de bicăjeni să poată face deplasarea gratuit pentru a fi alături de echipă.

Pentru ca deplasarea să fie una memorabilă, suporterii au beneficiat de apă, plăcinte, gustări reci și alte produse necesare unei astfel de călătorii. Fiecare participant a primit inclusiv o geantă termică pentru păstrarea băuturilor la o temperatură potrivită. De asemenea, galeria a fost dotată cu vuvuzele, care au făcut ca prezența bicăjenilor să fie remarcată pe stadion.

Din păcate, contrastul dintre organizarea de la Bicaz și cea de la Pașcani a fost evident. La intrarea în municipiul Pașcani, autocarul care transporta galeria oaspete a fost oprit de un echipaj de poliție, care a intenționat să sancționeze șoferul pentru presupuse încălcări ale unor norme rutiere privind tonajul. Deși organizatorii aveau obligația de a asigura escortarea galeriei până la stadion, acest lucru nu s-a întâmplat inițial. În cele din urmă, echipajul de poliție a escortat autocarul până la stadion. Situația nu s-a oprit aici. Suporterii bicăjeni au fost direcționați către o altă intrare a stadionului, fiind nevoiți să înconjoare stadionul și să ,,înoate” prin  iarba necosită și să ajungă într-un sector de tribună aflat într-o stare precară. Cu toate acestea, oamenii au rămas civilizați și și-au găsit locuri pentru a urmări meciul în condiții decente.

La scurt timp, un grup de jandarmi a intrat în zona galeriei, deși nu exista niciun incident, încercând mutarea suporterilor într-un sector mai puțin accesibil. Refuzul acestora a dus la discuții tensionate, iar începutul partidei a fost umbrit nu de rivalitatea sportivă, ci de intervenția oamenilor de ordine. Un moment regretabil a fost atitudinea unui jandarm cu grad de căpitan, care, într-un mod lipsit de tact și respect, i-ar fi spus unui membru al galeriei că „este de la țară”, afirmație care a riscat să provoace un conflict. În cele din urmă, jandarmii s-au retras, iar galeria Cimentului Bicaz și-a susținut echipa pașnic, civilizat și cu pasiune.

Pe teren, partida a avut două reprize diferite. Prima parte a fost echilibrată, cu două echipe care s-au studiat reciproc, însă repriza secundă a aparținut gazdelor. CSM Pașcani s-a dezlănțuit și a înscris de trei ori. Cimentul Bicaz a reușit golul de onoare în ultima fază a meciului, partida încheindu-se cu scorul de 3-1 pentru gazde.

Lăsând la o parte episoadele legate de organizare, trebuie spus că CSM Pașcani a obținut promovarea pe merit. În același timp, Cimentul Bicaz merită respect pentru faptul că nu a cedat și a luptat până la final, pierzând cu demnitate. Poate că, într-un viitor în care condițiile vor fi mai bune, Bicazul va ajunge acolo unde îi este locul: în fruntea fotbalului nemțean.

Cu un antrenor pasionat precum Cristi Luca, cu un susținător necondiționat în persoana doamnei Liliana Pintilie și cu o bază sportivă care poate deveni un punct important pentru comunitate, Cimentul Bicaz are toate ingredientele pentru a continua această poveste. Prin oameni precum Cristi Luca și prin puterea fotbalului de a uni comunități, Bicazul și întreaga zonă montană a județului Neamț pot deveni un reper important pe harta sportivă a județului și, de ce nu, a României.

   Marius Coșerariu

Articolul CIMENTUL BICAZ PIERDE PROMOVAREA, DAR CÂȘTIGĂ RESPECTUL: Povestea unei echipe renăscută din pasiune și sacrificiu apare prima dată în Ecoul muntilor.

În fiecare an, în perioada care precede sărbătorile de iarnă, putem observa cum aceleași colinde și cântece de iarnă sunt interpretate, reinterpretate, înregistrate, reînregistrate în diferite stiluri și adaptări- produsele respective neaducând nimic nou, ci mai degrabă rămânând la același nivel liniar, lipsit de profunzime.
Din acest motiv,
„Ninge cu Hristos” vine ca o dovadă clară că autenticitatea și creativitatea pot fi cultivate încă de la vârste fragede, atunci când există un cadru potrivit și oameni dedicați. Albumul reunește reunește 19 piese, toate originale- cântecele și colindele păstrând spiritul tradiției creștine, dar exprimat printr-un limbaj proaspăt, actual.

Importanța stimulării creativității copiilor și tinerilor nu poate fi subestimată. Creativitatea nu este doar o abilitate artistică, ci un instrument esențial pentru dezvoltarea personală, emoțională și intelectuală. Prin actul de a compune versuri sau melodii, copiii învață să își exprime gândurile, emoțiile și credința, să colaboreze, să aibă încredere în propriile idei și să își asume responsabilitatea creației. În acest sens, „Ninge cu Hristos” devine și un exercițiu de formare a caracterului, nu doar un proiect muzical.

Rolul Asociației Culturale „Eu Cred” este decisiv în acest proces. Asociația nu s-a limitat la a coordona un proiect artistic, ci a creat un spațiu sigur și stimulant, în care copiii și tinerii au fost încurajați să gândească liber, să creeze și să își valorifice talentul.
De altfel, ,,Ninge cu Hristos” vine ca o completare a acestui demers educațional, după apariția în vara anului 2025 a antologiei ,,Școala Micilor Vedete- Dăm Folk”- culegere de poezii și desene aparținând copiilor și tinerilor ,,cantonați” timp de o săptămână în tabăra ,,Dam folk” din Bicazu-Ardelean.

Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca își asumă astfel o misiune esențială: aceea de a cultiva valori autentice prin cultură, credință și educație. Într-o societate în care tinerii sunt adesea consumatori pasivi de conținut, „Eu Cred” le oferă șansa de a deveni creatori activi, conștienți de identitatea lor spirituală și culturală.

Ideea realizării acestui demers cultural s-a născut prin luna septembrie, când o parte dintre copiii și tinerii asociației au primit câte un text, cu ,,misiunea” de ,,a se juca cu chitara” și a-l transforma în cântec, ceea ce s-a și întâmplat. Cei care și-au îndeplinit sarcina sunt: Cosmin Caia și Răzvan Tanislav din Bicazu Ardelean, Ionuț Coșerariu din Tașca, Andrei Anisiea și Geanina Ciucanu din Grințieș, David Ichim din Bicaz, Andrei Cojocariu din Tarcău, Matei Mihăilă din Pângărați, Ștefania Bulache și Albert Andreas din Piatra Neamț, Antonia Zabulic și Alisa Funingănă din Roznov. Dintre aceștia, Ștefania Bulache, Cosmin Caia, Andrei Cojocariu și Andreas Albert, au semnat, atât muzica, cât și textul- ceilalți semnând muzica pe versurile lui Marius Mihai Coșerariu. La acest album, au fost compuse cântece și colinde special pentru grupuri, respectiv: ,,Bună seara, gazdă buna”- grupul ,,Raze de folk” Bicazu Ardelean, ,, Iată, vin colindători”- Grupul ,,Ecoul Munților” Grințieș, ,,Astăzi colindăm” – Grupul „Mugurașii Hangului”, „Moș Crăciun e pe drum”- Grupul ,,Muguri de Folk” Tarcău și ,,Colind pentru ziua de mâine”- Grupul ,,Aripi de Folk” Roznov. O notă aparte este cântecul- colind ,,Ninge cu Hristos” (text/muzică Marius Mihai Coșerariu) care dă titlul albumului, la interpretarea căruia, alături de grupul ,,Eu cred” au mai fost invitați și copilul David Ichim și duetul Maria și Ingrid Cornea ( bunică- nepoată).

Având în vedere volumul mare de muncă și timpul relativ scurt, s-a decis ca înregistrările să fie realizate concomitent în mai multe studiouri, iar pentru aceasta a fost nevoie de deplasări lungi, de la Sfântu Gheorghe- Covasna, la Onești, jud Bacău. Cântecele au fost înregistrate la ,,Dani Studio” , ,,Kerosan Studio” și Ionuț Pahoncea Studio din Piatra Neamț, George Nica Studio- Sfântu Gheorghe și ,,Dima’s Production” Onești, iar grafica a fost realizată de Bogdan Enache.

Întregul material audio, dar și informațiile despre autori și interpreți, au fost adunate și imprimate pe un stick personalizat, ambalat elegant într-o carcasă din plastic, de asemenea personalizată, în vederea prevenirii deteriorării sau pierderii.

Albumul „Ninge cu Hristos” nu este doar despre iarnă, colinde sau sărbători, ci mai ales despre puterea creativității tinere, despre încrederea acordată copiilor și tinerilor și despre rolul fundamental al organizațiilor culturale care înțeleg că adevărata educație se face prin implicare, dialog și susținere. Prin acest proiect, Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca își confirmă atributul de inițiator de demersuri culturale originale si oferă un exemplu clar că atunci când tinerii sunt sprijiniți să creeze, rezultatul poate fi nu doar artă, ci și lumină.

Marius Coşerariu

Articolul „NINGE CU HRISTOS” – un proiect marca EU CRED! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pentru Alexandru, volanul TIR-ului reprezintă responsabilitate și sursa principală de venituri, dar, în schimb,  aparatul foto reprezintă libertatea de a visa, pe care nimeni nu i-o poate confisca.

Cursele sunt lungi, obositoare și necesită atenție sporită, însă gândul că după ce-și termină cursa, se va întoarce la cei dragi, îi dă aripi. Odată ajuns acasă, după câteva ore binemeritate de odihnă, își „lustruiește” obiectivul aparatului de fotografiat/ filmat și…trece la treabă. Dacă îl suni, sigur îți va răspunde că filmează un videoclip pentru copiii Asociației Culturale „Eu Cred”, ori surprinde prin ochiul magic al obiectivului său niște peisaje mirobolante din inima Ceahlăului, Tarcăului sau Hășmașului, ori imensitatea și luciul feeric al Lacului Bicaz. Dacă îi ceri ajutorul, niciodată nu te refuză, chiar dacă urmează să plece în cursă sau este obosit. Rațiunea, echilibrul, responsabilitatea, sunt principalele sale calități, care îl fac iubit și apreciat, atât la locul de muncă, cât și în comunitatea în care trăiește. Pas cu pas, Alexandru a devenit de ceva timp, omul care promovează prin imagini și video, micuții artiști ai Asociației Culturale „Eu Cred”, printre care se află și fiul său- David, în vârstă de 9 ani, pe care, de altfel, l-a „predat” celor de la „Eu Cred” încă de la vârsta de 6 ani neîmpliniți pentru a învăța tainele chitarei și a se integra în această frumoasă comunitate în care copiii și tinerii sunt angrenați în activități educative culturale și artistice, care au depășit demult granițele județului.

În mirifica lume a imaginilor, Alexandru descoperă liniștea, dar în spatele volanului își pune la încercare răbdarea și echilibrul, iar ambele abordări îl definesc ca un om echilibrat, atent și sensibil , iubitor de viață în toate expresiile ei. De altfel, chiar Alexandru spune că aparatul foto îl ajută să găsească frumusețea acolo unde alții o ignoră, iar fotografia este modul său de a lăsa emoțiile să vorbească sau chiar să oprească timpul în loc.

Mirabela- sufletul- pereche care îi oferă sprijin și încurajare

Întotdeauna, Dumnezeu aduce la un loc oameni care împărtășesc aceleași valori, dar la Alexandru a fost mai mult: i-a dăruit o soție cu același suflet curat, care-i stă alături de fiecare dată, îl sprijină și îl încurajează în tot ceea ce face. Mai mult decât atât, i-a dăruit un fiu minunat, care nu putea fi altfel decât după chipul și asemănarea lor. David-Matei- fiul Mirabelei și al lui Alexandru este un artist în devenire, care iubește muzica, în special chitara, iar de câțiva ani  este implicat în toate proiectele muzicale ale Asociației Culturale „Eu Cred”.

Mirabela este cea care îl încurajează pe Alexandru să nu renunțe la fotografie, chiar dacă  programul devine obositor. Ea îi amintește să creadă în talentul său chiar și în momentele în care el are senzația că lumea se mișcă prea repede. De fiecare dată, Mirabela îl așteaptă pe Alexandru și împreună „pun la cale țara”. Ea este dovada clară că bunătatea  este o adevărată vocație, nu doar un gest, uneori formal. Împreună formează o echipă formidabilă, în care fiecare-și știe rostul- rost care nu se măsoară în roluri, ci în iubire și determinare.

Mirabela este asistent medical la Spitalul or. Bicaz , la secția de Pediatrie. Nici nu putea să aibă o altă meserie, având în vedere dragostea și empatia pe care le manifestă față de copii. Chiar dacă meseriile lor sunt diametral opuse ( Alexandru- șofer, iar Mirabela- asistent medical), pasiunea de fotografie este ceea ce îi unește, Mirabela fiind de multe ori cu aparatul foto, suplinindu-l cu succes pe Alexandru sau ajutându-l, acolo unde mai era nevoie de un om. Dacă meseria lui cere precizie, atenție și curaj, meseria ei empatie, dar amândoi iubesc viața și frumusețile ei în egală măsură.

David- Matei – mândria și visul lor împlinit

Universul existenței soților Ichim,  Mirabela și Alexandru este băiețelul lor, David- Matei, care, în ciuda vârstei lui fragede, de doar 9 ani, a gustat din tot ce înseamnă muzică de calitate, poezie. David este cel care intonează a capella Imnul de Stat, la fiecare eveniment cultural al Asociației Culturale „Eu Cred”. Mai mult decât atât, David, ușor timid,  a început să-și compună singur piesele, atât textele, cât și liniile melodice, iar părinții lui nu pot decât să fie mândri și conștienți în același timp că visul lui David este și visul lor, motiv pentru care au obligația de a investi, pe lângă bani și mult suflet pentru a-l sprijini să ajungă sus, acolo unde-și dorește.

Nu de puține ori, atunci când degetele fine ale lui David, mângâie corzile chitarei, ochii lui părinților au fost văzuți umezi, semn că mesajul lui David, a ajuns în sufletul lor. Ca simplu cititor al acestui articol, aș putea să-mi imaginez cum  se desfășoară o seară în care familia este împreună: casa lor devine o scenă mică și intimă, tatăl fotografiază, mama ascultă, iar fiul cântă- un trio perfect, unit prin emoție și sensibilitate.

Alexandru Ichim: lecție vie despre echilibru

         Filmare realizată de Alexandru Ichim

Lumea de astăzi este una grăbită, în care tabla de valori este răsturnată, iar frumusețile vieții sunt, adeseori, tratate cu indiferență, însă există oameni ca Alexandru Ichim, care-și regăsesc echilibrul între responsabilitatea jobului și pasiune, între drumul profesional și drumul sufletului. El este dovada că în viață nu trebuie să alegi între a munci și a visa, ci poți să le faci pe amândouă, cu condiția să ai lângă tine oameni care cred în tine. Volanul TIR-ului îi oferă direcție în viață, însă fotografia îi să sens vieții, iar familia puterea de a trece peste orice obstacol.

Alexandru Ichim construiește zilnic ceva ce nu poate fi imortalizat în fotografie și nici redat prin cuvinte: o viață frumoasă trăită cu inima!

Marius Coşerariu

Articolul VIAȚA ÎNTRE ÎNTRE FAMILIE, VOLAN ȘI… OBIECTIVUL FOTO ,,Alexandru Ichim – mereu pe drumuri, inspirat de imagini, dar mereu întors acasă la cei dragi” apare prima dată în Ecoul muntilor.

În perioada 23-28 iulie 2025, Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca a organizat la Bicazu-Ardelean,  o tabără dedicată copiilor și tinerilor cu veleități artistice, în cadrul unui proiect mai amplu finanțat de Consiliul Județean Neamț, printr-un proiect aprobat în baza Legii 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri alocate pentru activități nonprofit de interes general. La această tabără au participat copii și tineri din județul Neamț, dar și din alte zone ale țării, care s-au întrecut în cadrul unui concurs de interpretare a muzicii folk, au cântat în deschiderea spectacolelor de muzică folk desfășurate seara și, lucru inedit, au fost încurajați să compună poezii pretabile de a fi cântate. De asemenea, cei cu talent la desen, au realizat adevărate opere de artă, atât din creion, cât și folosind  culori. Toate aceste creații au fost cuprinse într-o antologie de poezii și desene, intitulată sugestiv „Antologia care cântă prin poezie  și vorbește prin desen”, cu o prefață- argument realizată de inițiatorul proiectului, Mihai Coșerariu, care este și antololog. Antologia a fost realizată  într-un tiraj de  100 de exemplare ( ISBN 978-606-48-13456-6  821.135.1 , Editura „Studis” Iași) iar autorii poeziilor sunt: Anisia  Alisa Dobrescu- Pângărați, Casian-Silvian Borșuc- Grințieș, Maia Topliceanu- Bicazu-Ardelean, Nectarie Panaite- Hangu, Ștefania Bulache- Piatra-Neamț, Antonia Zabulic, Alisa Funingănă și Maya Căpitanu- Roznov, Andreas Albert- Piatra Neamț, Andreea Vodă- or.Luduș, jud. Mureș și Ștefan Grasu- Tarcău. Frumoasele desene care au dat culoare acestei antologii au fost realizate de Alexia Rusu- Hangu, Ștefania Bulache- Piatra-Neamț, dar și de Nicolai Dilevschi- din Rep. Moldova, elev la Liceul de Arte din Brașov.

Copiii – artizanii  unei seri de poezie și muzică folk

Ținând cont de complexitatea materialului realizat exclusiv de copii, a fost imperios necesar ca această antologie să fie prezentată într-un cadru oficial și astfel, într-o atmosferă caldă și prietenoasă oferită de restaurantul „Hanul cu Povești”, copiii, semnatari ai poeziilor și desenelor din „Antologia care cântă prin poezie și vorbește prin desen” au urcat pe scenă pentru a-și recita propriile creații, dar și pentru a  cânta melodii din repertoriul personal, precum și din repertoriul național al muzicii folk. Momente emoționante au oferit Anisia Alisa Dobrescu, Ștefan Grasu, Casian-Silvian Borșuc și Nectarie Panaite, care și-au recitat propriile poezii, dar și Răzvan Eduard Tanislav, Cosmin Gabriel Caia, David-Matei Ichim, Alexia Rusu și Nectarie Panaite, care au interpretat la chitară din cântecele personale și cele mai cunoscute din muzica folk.

Publicul prezent a fost cucerit de sinceritatea și sensibilitatea  versurilor recitate și cântate, dar și de curajul micilor artiști, care au dovedit că poezia poate prinde glas chiar din vocea celor care o scriu. La manifestare au fost prezenți reprezentanți ai Asociației Culturale „Eu Cred”, dar și reprezentanți ai Asociației „Pro Grințieș”- un partener de nădejde al Asociației Culturale „Eu Cred”, precum și cadre didactice, părinți și reprezentanți ai mass-media locale, care au sprijinit activ promovarea acestei inițiative frumoase și inedite.

De remarcat că evenimentul a debutat cu prezentarea unui material video realizat de Alexandru Ichim, care a cuprins momente din activitățile derulate în cadrul taberei, publicul prezent retrăind cu nostalgie acele momente deosebite din vară.

„Prin această activitate, organizatorii au dorit să pună accentul pe rolul educației culturale, dar și pe importanța descoperirii și cultivării talentului artistic în rândul copiilor. De altfel, așa cum au afirmat organizatorii, scopul este acela  de a le oferi copiilor un spațiu în care să se manifeste artistic, să capete încredere în propriile talente și să descopere bucuria de a împărtăși emoții autentice prin artă.

La finalul evenimentului, copiii au fost răsplătiți cu câte 5 exemplare din antologia „care cântă prin poezie și vorbește prin desen”, lucrare care reunește creațiile lor literare și plastice. Cărți au fost oferite și cadrelor didactice și celor prezenți în public, ca semn de apreciere pentru implicarea și susținerea acestui demers cultural.

Atmosfera de la Hanul cu Povești a fost una de sărbătoare, plină de zâmbete, aplauze și momente de emoție autentică. Evenimentul a devenit, astfel, o lecție vie despre puterea artei de a uni oameni și generații.

Proiectul „Tabăra Micilor Vedete- Dăm Folk” urmărește descoperirea și formarea copiilor talentați prin activități de creație lirică, muzicală și plastică, iar cartea  prezentată ar putea fi catalogată ca o antologie care unește cuvintele, notele muzicale și culorile. „Tabăra Școala Micilor Vedete Dăm Folk” este dovada  că atunci când educația se întâlnește cu arta, rezultatul este o comunitate mai bogată în sensibilitate și  încredere în propriile valori. De altfel organizatorii promit că după acest prim pas materializat prin această antologie, urmează volumele 2…3…ș.a.m.d. în care creativitatea copiilor  va fi pusă în valoare.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul COPIII CARE DAU GLAS ARTEI: Tabăra „Școala Micilor Vedete- DĂM FOLK” a luminat „Hanul cu Povești” din or. Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.

Timp de şapte zile, membrii Asociației Culturale “Eu Cred” au transformat nisipul şi serile la mal într-un spaţiu viu de creaţie ,interpretare și pasiune.

Tabăra a adus laolaltă copii de diferite vârste, oameni cu bunăvoință şi mari artişti ai scenei folk, precum: Walter Ghicolescu, cuplul Corina si George Nica, alături de băiatul lor Matei Nica, Dana Florian, și nu în ultimul rând Grupul folk “Eu Cred”,format din Marius Coșerariu(inițiatorul taberei, și cel fără de care aceste evenimente ar fi imposibile), doamna Elena Ropotoaia și Cosmin Caia.

Printre marii artiști,au performat pe scena taberei majoritatea membrilor asociației (“micii artiști care într-o bună zi vor deveni mari”).

„Dăm folk la mare” a avut un farmec onest, lipsit de pretenţii: nimic nu părea forţat, totul decurgea natural ,de la glumele dintre activități la seriile mixte de refrene. Aerul sărat, paşii pe nisip după ore de plajă şi cântecele fredonate  au creat o experienţă amplă, în care muzica se împletea cu relaxarea şi cu descoperirea de sine. De asemenea, tabloul serilor la 2 Mai coruri de copii răsuflând uşuraţi după o zi lungă de distracție, părinţi emoţionaţi, oameni din apropiere care treceau să asculte, să-şi amintească sau să învețe a conturat ideea unei tabere deschise, în care folk-ul a atras atenția publicului bine ales.

Pentru mine, tabăra “Dăm folk la mare” a fost o experiență unică. Cel mai mult m-a impresionat atmosfera caldă și prietenoasă, unde fiecare era încurajat să fie el însuși. Am plecat acasă cu prieteni noi, cu mai multă încredere și cu bucuria de a duce folk-ul mai departe.

Geanina Ciucanu

Articolul Dăm folk la mare! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vă aşteptăm!

Articolul Chipuri şi icoane… de „Sânziene” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ca în fiecare an, Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca, sărbătorește copiii pasionați de muzică printr-un festival devenit deja  tradiție și foarte apreciat în mediile culturale, intitulat sugestiv „Copiii-florile inimii”.Anul 2025 a marcat ediția jubiliară cu numărul zece și se poate spune că întreaga manifestare a fost una de 10, ținând cont de numărul mare de copii prezenți la festival, de calitatea concurenților încscriși în concurs- mulți dintre ei fiind câștigători a numeroase premii și concursuri de gen, de valoarea artiștilor invitați în recital, dar și de faptul că vremea s-a schimbat radical în bine chiar în ziua de 1 Iunie-  semn că Dumnezeu iubește copiii.

Încă de la primele ore ale dimineții de duminică- 1 Iunie, frumosul parc natural „Sfânta Maria” din Tașca, începea să se umple de copiii sosiți din Tașca, dar și din județ, mulți dintre ei îmbrăcați îmbrăcați în frumoasele cămăși naționale, alții ducând în spate chitare, dar și de adulții însoțitori, profesori sau oameni simpli- dornici să-și petreacă o zi frumoasă de duminică printre copii. Atmosfera de festival a fost întregită de grătarele care începeau să se încingă și de standurile amenajate de comercianții de jucării, dar și de tinerii de la Cercul de Pictură din Tașca, coordonați de doamna dr. Narcisa Stejeran, care pictau fețele copiilor. După terminarea slujbei de la Biserică, ușor-ușor, parcul a devenit neîncăpător, iar organizatorii au deschis în mod oficial festivalul prin intonarea Imnului de Stat al României. După prezentarea membrilor juriului ( compus din Prof. Georgeta Vasilache, Prof. Dorina Mucenicu, Carmen Elena Nastasă, Mihaela Petronela Costan și tânărul Matei Constantin Mihăilă- toți aflați „în subordinea” președintelui de juriu- prof. Cristina-Iuliana Marin)  concurenții au început să urce pe scenă, anunțați de micuții prezentatori Maia Topliceanu și David Ichim,  interpretându-și cântecul de concurs cu emoție, sub privirile ( și urechile) atente ale juriului.57 de concurenți, care mai de care mai talentat și mai frumos, s-au rânduit la microfon, în fața publicului care, cu fiecare oră care trecea, devenea tot mai numeros- punctul culminant fiind în jurul orei 17,00, când urma ca pe scenă să urce cunoscuta și îndrăgita interpretă de muzică populară Paula Hriscu. Un moment deosebit s-a petrecut în timpul concursului, când doamna Primar Daniela Ursache a apărut printre copii, însoțită de 2 Mikey Mouse, dar și de alți angajați ai Primăriei Tașca și Școlii Gimnaziale „Vasile Mitru”, care au umplut parcul cu 1000 de baloane colorate, oferindu-le tuturor copiilor.

După ce lista de concurenți a fost epuizată, a urma imediat spectacolul de gală, care a debutat cu talentații copii sosiți tocmai de la Balotești, jud. Ilfov, coordonați de Marius Florescu și din care a făcut parte și violonistul Rareș Mihai Florescu- unul dintre câștigătorii acestui concurs. După ce publicul s-a încălzit  cu autenticele cântece populare din zona Munteniei, a urmat mult așteptatul recital al Paulei Hriscu, un recital care a încins spiritele și pofta de joc, chiar dacă timp de aproape 10 minute, a plouat. Momentul culminant al recitalului a fost atins odată cu invitația Paulei Hriscu, când scena a fost asaltată de copiii care au înconjurat-o și împreună cu care au interpretate celebra melodie „Românie, mândru plai”.Deja încălziți, copiii, dar și adulții, deopotrivă, au rămas în fața scenei și au ascultat și dansat pe muzica electrizantă adusă în scenă de Trupa „Bee Patrol” din Piatra-Neamț- o trupă compusă din 4 copii de 11 ani, coordonată de Sorin Pavlidis, după care, în așteptarea membrilor juriului, au urmat momentele muzicale  la fel de înălțătoare oferite de folkiștii Ionuț Coșerariu și Matei Mihăilă, aceștia exprimându-se pe scenă liber, iar improvizațiile lor de efect, cu chitara, au stimulat apetitul de distracție al publicului, prin celebrele cântece folk „Amintire cu haiduci” sau „Nebun de alb”.

Seara s-a încheiat cu festivitatea de premiere- o festivitate la care toți concurenții au fost premiați cu diplome, medalii și trofee. Marea câștigătoare a acestui festival  a fost o tânără și talentată, elevă a prof. Paola Ghivirigă de la Școala Populară de Arte din Piatra-Neamț, câștigătoare a numeroase premii județene și naționale, dar și membră a Grupului „Aripi de Folk” Roznov (prof. coordonator Ionuț Coșerariu), ALISA ELENA FUNINGĂNĂ.

Lista completă a premianților Festivalului Național – concurs „Copiii- florile Inimii”- ed.a X-a:

Secțiunea Muzică populară, categoria    6-10 ani

Motfolea Jean Constantin-Premiul I

Găneanu Ștefania-Premiul al II-lea

Alexa Mara-Premiul al III-lea

Zbranca Georgia Rebeca-Mențiune

Categoria 11-14 ani

Darius Irene-Premiul I

Râncu Raul Cristian-Premiul al II-lea

Caia Mădălina Delia-Premiul al III-lea

Mențiuni:

Moldovan Daria Ștefania

Maftei  Samira

Barb Miruna Alexia

Categoria 15-18 ani

Budacă Teodora-Parascheva- Premiul I

Toma Ștefania-Premiul I

Anghel Mara Alexandra-Premiul al II-lea

Boiță Radu Ionuț-Premiul al III-lea

Secțiunea Muzică ușoară , Categoria   6-10 ani

Adelina Elena Pașcu-Premiul I

Rânceanu Claudia-Premiul al II-lea

Pătrățanu Ana-Premiul al III-lea

Ingrid Maria Sandu-Premiul al III-lea

Premii speciale:

Todirașcu Veronica

Todirașcu Teotim

Todirașcu Sofia

Mențiune:

Ploscaru Cristian

Categoria 11-14 ani

Pleșca Lia Maria-Premiul I

Râncu Raul Cristian-Premiul al II-lea

Enuță Ecaterina-Premiul al III-lea

Darius Irene-Premiul al III-lea

Cernat Ana-Premiul al III-lea

Premiul special:

Enuță Alexandra

Mențiune:

Răruță Teofil

Timofte Casiana

Categoria 15-18

Elisabeta și Teotim Todirașcu -Premiul I

Ciucanu Geanina-Premiul al II-lea

Iftimie Maria-Premiul al III-lea

Secţiunea Muzică Folk, Categoria6-10 ani

Ichim David Matei-Premiul I

Dobrescu Anisia-Premiul al II-lea

Tudor Matei-Premiul al III-lea

Categoria 11-14 ani

Funingănă Alisa-Premiul I

Albert Andreas-Premiul al II-lea

Enuță Alexandra-Premiul al II

Zabulic Antonia-Premiul al III-lea

Bulache Ștefania-Premiul al III-lea

Alexa Nicola-Premiul al III-lea

Mențiuni:

Cojocaru Andrei

Ștefan Damian

Categoria 15-18 ani

Ciucanu Geanina- Premiul I

Răruță Ilinca-Premiul al II-lea

Astfel, Festivalul Național- concurs „Copiii-florile inimii”- ediția a X-a a fost una de colecție sau „de pus în ramă”, copiii mici și mari bucurându-se de o atmosferă câmpenească autentică, una dintre puținele manifestări care sunt organizate cu copii și pentru copii.

Întreaga manifestare a fost „pusă în scenă” de Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Tașca, cu sprijinul Heidelberg Materials România, precum și de alte persoane fizice care și-au exprimat dorința de a rămâne în anonimat.

Marius Coşerariu

Articolul POVEȘTI MUZICALE CU COPII LA TAȘCA apare prima dată în Ecoul muntilor.

Oaspeţi de la Broşteni, Grinţieş, Bicaz Chei, Pângăraţi, Poiana Largului, Taşca, Bicazul Ardelean, Bicaz, Tarcău… Numeroşi tineri folkişti din Grupul Eu Cred.

Preşedinte: Marius Coşerariu, secretar Dorina Mucenicu.

Imnul de stat al României l-a cântat superb David Ichim.

Atelier de creaţie fotografică: Sebastian Luca. Expoziţie de pictură – dr. Narcisa Stejărean.

Expoziţie de caricatură: Ovidiu Stanciu, originar din Bicaz, dedicată femeii. A filmat şi fotografiat Alexandru Ichim. Tombolă de produse de înfrumuseţare. Un adevărat caleidoscop!

Casian Borşuc a recitat.

Un moment de virtuozitate – Iustinian şi Muntenii Broştenilor, coordonator Paula Bondar.

Mara Alexa din Taşca şi Cosmin Caia din Bicazu Ardelean

David Ichim, cu un cântec de suflet! Pentru mama…

Geanina şi Matei!

Cosmin Caia şi Marius Coşerariu – virtuozitate şi entuziasm! Un spectator concentrat: Ovidiu Stanciu.

Ghiţă Dandu, rapsodul din Pângăraţi, încinge hanul!

Articolul Cenaclul „Ecoul Munţilor” – întrunirea a II-a, „Hanul cu poveşti”, Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.

Acum locuieşte la Broşteni, judeţul Suceava. S-a mai liniştit… L-am cunoscut personal la prima întrunire a Cenaclului „Ecoul Munţilor” la 24 ianuarie 2025, unde a expus creaţiile sale unite sub numele – „Alinare”. O expoziţie de fotografii concentrate pe mâini. Mâini tinere, mâini zbârcite, mâini expresive… Surprinse de un ochi avid de cunoaştere. A oferit tablourile şi pentru o expoziţie la Şcoala Grinţieş, pentru elevi, profesori sau părinţi.

De 8 martie, la Hanul cu Poveşti din Bicaz (condus de tânăra familie Luca) a fost a doua întâlnire a Cenaclului Ecoul Munţilor. A participat şi Sebastian Vasile Luca cu un atelier fotografic dedicat mâinilor de femei. Dar, în afara femeilor, cei mai entuziaşti au fost copiii…

Expoziţia, rezultat al acestui atelier, va fi deschisă la cea de-a treia întrunire a Cenaclului la Broşteni la sfârşit de aprilie.

Articolul Mâini de femei – un atelier de artă fotografică la Cenaclul „Ecoul Munţilor” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Publicat la Editura StudIS, la final lunii decembrie, volumul de poezii, intitulat meditativ „Am albit” abordează temele predilecte ale liricii: libertatea, timpul, iubirea, conflictul dintre individ și societate, destinul, viața, moartea, într-un limbaj expresiv, reflexiv sau moralizator, completat armonios de minunatele desene realizate de doamna dr. Narcisa Stejărean. Ilustrația coperților este semnată Dimitrie Iavorschi, iar prefață îi aparține prof. dr. Daniel Dieaconu.

Aflăm aici calitățile ce definesc poetul Coșerariu, intensitatea și firescul spunerii și simțirii, asociațiile surprinzătoare, imagistica bogată, cuvintele grele, dar și scrierea delicată, nonșalanța lunecării printre stiluri, doza de realism, fie el și poetizat.

Mihai Coșerariu s-a născut la 29 octombrie 1973, în comuna Tupilați, județul Neamț, este căsătorit și are doi copii. Este absolvent al Școlii Militare de Poliție „Nicolae Golescu” Slatina, promoția 1996, și al Școlii Populare de Arte Piatra Neamț, secția vioară. Este membru al Societății Scriitorilor din județul Neamț și al Cenaclului Literar „Nichita Stănescu” al Centrului Cultural al Ministerului Afacerilor Interne. Este președinte fondator al Asociației Culturale „Eu cred” cu sediul în comuna Tașca, județul Neamț, și-a asumat rolul de instructor al unor grupuri de copii; este, în primul rând, cantautor, de aceea în multe din poeziile sale descoperim mai întâi ritmicitatea notelor muzicale, fiind create special pentru a fi cântate la chitară. Neobosit scriitor, a publicat volumele de poezii: „Să gonești fiara din suflet” (2015), „Așa sunt eu” (2016), „Amprente lirice” (2017), „Credință. Dragoste. Țară”( 2018), „Întâlnire cu mine” (2019).

„De curând am albit, am pe frunte argint,/ Dar mă las păcălit, ca un prunc mă alint/ Am în plete ninsori, care cad nemilos,/Iar pe frunte am flori, care nu mai miros.” Poezia care dă titlul volumului este o reflecție asupra trecerii timpului și asupra pierderii tinereții. Teme precum resemnarea, nostalgia și lupta interioară sunt exprimate prin imagini sinestezice memorabile, „ani sapă-n obraz riduri multe, adânci”, comparații înduioșătoare „în oglindă-mi privesc chipul, ca un copil”. Fiecare vers pare să fie impregnat de trăiri autentice, oferind o meditație profundă asupra fragilității vieții, tonul melancolic fiind echilibrat de sentimentul acceptării inevitabilului.

Redactor al revistei „Ecoul Munților”, este cel care a creionat imnul grupului folk omonim, transmițând un mesaj optimist despre puterea fiecărui individ de a lăsa o moștenire în această lume: „Ecoul Munților- e o poveste îmbrăcată-n ie,/ Dintr-un crâmpei de dor – născut într-un izvor cu apă vie./ Ecoul Munților- e dragostea ce-și cântă simfonia/ Pentru acest popor și-această sfântă Țară – România.” Subliniind importanța rădăcinilor culturale în păstrarea identității naționale, versurile îmbină introspecția cu un apel colectiv la unitate și credință, constituind un manifest al valorilor autentice și o chemare la reflecție și acțiune. Deși tematica legată de natură, credință și patrie nu este nouă, autorul reușește să o abordeze într-o manieră personală, actualizând-o pentru un public modern. Mesajul de a construi „povești cu oameni, locuri și istorii” invită la responsabilitate socială și culturală, păstrând în același timp frumusețea limbajului tradițional.

Criza interioară a individului confruntat cu degradarea valorilor și dezordinea morală a societății contemporane este explorată în mai multe texte. În „Bolul de sticlă” poetul abordează tema conflictului dintre individ și societate, în care protagonistul, epuizat de degradarea morală și de răsturnarea valorilor, ajunge să se simtă inutil și neînțeles.

„văzând că fiecare zi ce trece se transformă într-o povară

din ce în ce mai grea

ce apasă nemilos pe umerii mei obosiți

văzând că tabla de valori s-a rostogolit ireversibil

binele confundându-se tot mai mult cu ceea ce noi știam

până nu demult că este rău

văzând că în jurul meu colcăie minciuna ridicată la rang de artă

și constatând că locul meu nu este aici

simțindu-mă inutil

am hotărât să-mi adun toate gândurile

convingerile părerile și principiile”

Poezia este scrisă în stil liber, frazele lungi accentuează senzația de flux al memoriei și de neliniște interioară. Alegerea unui limbaj direct, dar încărcat de metafore, precum „bolul de sticlă” și „tabla de valori s-a rostogolit”, sporește forța simbolică a textului.

Aflate sub semnul lui 10, după cum se afirma în prefață, cele 100 de poeme ale volumului „Am albit…” sunt poezii în care Marius Coșerariu cultivă o atitudine fățișă, îmbinând liricul cu polemicul, pentru a-și exprima crezul artistic cu curaj, adresându-se unei categorii mari de cititori.

Cristina Chirilă

Articolul „Am albit…” – identitate, revoltă, acceptare apare prima dată în Ecoul muntilor.