După ore, copiii de la ambele școli au avut ca punct de întâlnire Restaurantul Malvimend, unde au servit prânzul, s-au jucat și au făcut cunoștință.

În jurul orei 14:30 cei mici alături de învățătoarele lor s-au îndreptat spre muzeu. Acesta se află în curtea Școlii Gimnaziale, între școală și grădiniță.

Doamna Lăcrămioara Pop a fost ghidul celor mici, explicându-le întrebuințarea obiectelor și cum trăiau oamenii „mai demult” pe înțelesul lor. Muzeul Etnografic din Tulgheș este format din 3 camere amenajate în stil tradițional și o încăpere de consiliu unde elevii au vopsit ouă la finalul vizitei.

În prima cameră țărănească (tindă) se află un colț al ciobanului unde se află ia, cușma și opincile. Pe peretele alb este amplasat un cuier de vase tradițional sau blidar, un adevărat altar al casei tradiționale încărcat cu diverse obiecte. La baza acestuia se află cele necesare la orice stână: bărbânțe, donițe, căldări și putinei pentru unt. Pe peretele opus sunt atașate diverse ustensile care se găseau în orice casă în trecut: metru, plug, coasă cu teoc și cute, seceră, balanță și multe altele.

În a doua cameră se găsește un dormitor vechi cu un pat galben care se odihnește sub privirile unor chipuri blânde încadrate în tablouri alb-negru. Pe perete, covoarele de lână îmbracă odaia în flori mari, roșii și albastre, care par că au înflorit direct din războiul de țesut al unei bunici. Sub ele, patul e așternut cu țoluri groase și perne brodate, unele cu lebede, altele cusute cu păsări și mărgele. Pe masa din fața patului este o lampă veche de gaz, iar pe perete este vioară. Când intri în odaie în dreapta este o mașină veche de cusut, iar în stânga o sobă.

Cea de a treia cameră reprezintă o reflexie a anilor de devotament ai doamnei Lăcrămioara. Pe lângă amintirile cu copiii care au făcut parte din ansamblul local, poze și diplome, în această încăpere găsim și mașini vechi de scris, un blidar și ustensile pentru crearea țolelor și cuverturilor, de la fus până la stative (război).

După scurta întoarcere în timp, copiii au avut parte de un moment de creativitate, aceștia vopsind ouă și accesorizându-le după bunul plac, cu stickere și pietricele.

Mădălina Busuioc

Articolul O scurtă vizită la Muzeul Etnografic din Tulgheș apare prima dată în Ecoul muntilor.

La ce vârstă ai cusut prima ie și ce te-a determinat să încerci acest hobby?

„Prima ie cusută de mine a fost făcută la vârsta de 15 ani. Motivul principal pentru care am început să cos ii a fost în primul rând, dorința de a duce mai departe tradiția strămoșească, însă cel mai important a fost faptul că prin această activitate am menținut vie o legătură cu bunica mea maternă, care din păcate, nu mai este printre noi. De la ea am moștenit mai multe ii în familie. Când cos o ie îmi amintesc de bunica și mă gândesc că mă vede de sus și e mândră de mine.”

Cât durează să confecționezi o ie?

„Confecționarea unei ii poate dura de la câteva săptămâni până la un an întrucât eu fac totul singură de la croit, la brodat, la pus diverse ornamente până la momentul în care e gata și se poate purta. Depinde foarte mult de tipul de ie realizată, adică dacă e feminină sau masculină, însă cel mai important e modelul care e brodat pe ie. De obicei iile femeiești durează cel mai mult, de la câteva luni la un an de zile, mai ales datorită faptului că aceste ii sunt mult mai bogate ca și model. Cămășile bărbătești au un model ceva mai restrâns, mori pentru care durează mai puțin să fie realizate.”

Care consideri că este cea mai frumoasă ie cusută de tine până acum?

„Cea mai frumoasă ie este una terminată în septembrie. E o ie foarte bogată ca și broderie, am lucrat la ea timp de aproape jumătate de an. Dar rezultatul este superb.”

De unde îți cumperi materialele necesare pentru confecționarea iilor?

„Materialele le iau de obicei de la magazine specializate din Mureș, fie de la firme unde sunt mai multe tipuri de pânză, mercerii specializate pe ață și materiale pentru broderie, fie din mediul online însă cu aceleași specificații. Însă prefer să iau fizic de la fața locului produsele pentru a fi sigură ce aleg.”

Este doar un hobby sau îți aduce și profit această pasiune?

„Totul a început ca un hobby, însă în prezent a ajuns să-mi aducă și bani în plus pentru că fac ii la comandă.”

Mai sunt oamenii interesați de ii și de achiziționarea lor?

„Deși mulți ar părea sceptici legat de ii, încă există foarte multe persoane care sunt foarte interesate , mai ales când acestea arată cât mai autentic. Încă sunt multe persoane care sunt dispuse să plătească și prețuri mai mari doar pentru a avea o ie cât mai bogată, mai frumoasă și cât se poate de autentică și tradițională.”

Să înțeleg că lumea revine sau, cel puțin, nu uită de portul popular, corect?

„Oricât de mult s-ar moderniza lumea, totuși tinde să își păstreze rădăcinile. Tot mai multe peroane aleg să își cumpere și să aibă ii și costume naționale întregi în garderoba proprie. Chiar dacă avem mai multe haine moderne, părerea mea e că iile revin cu putere în ținutele românilor și asta nu doar în forma clasică- ii, poale (fuste), catrințe, ițari, bonde și altele. Dacă ne uităm puțin în jur observăm specificații tradiționale: genți cu modele, cămăși, ținute de birou cu modelele iilor clasice, și chiar haine de ocazie cum sunt rochiile de mireasă cu broderie românească. Consider că, oricât de mult evoluează lumea, totuși în țara noastră oamenii tot la datina veche și iubirea de neam și de port romanesc se întorc, indiferent de forma acestora.”

Ce reacție au cei din jur când le spui că transmiți aceste meșteșug mai departe?

„Majoritatea persoanelor care află că încă practic această activitate rămân foarte surprinse, șocante și impresionate, deși pentru mine nu e mare lucru. Cei mai mulți ma întrebă cum pot face așa ceva, de câtă răbdare am, de unde iau modelele ce le brodez, cât ar costa o ie și alte întrebări. Însă mai mereu sunt foarte încântați și se arată extrem de interesați, mai ales ca nu prea se mai găsesc persoane ce mai cos cămăși de costum național. Pentru toată lumea este o activitate foarte rar întâlnită. Persoanele mai vârstnice menționează că își amintesc de tinerețe, iar unii tineri îmi cer să îi învăț și pe ei.”

Cum crezi că putem extinde și promova această pasiune?

„Doar fiindcă e un meșteșug vechi, nu însemnă că nu e și de actualitate, se poate promova atât la târguri cât și online. E totuși un obicei frumos ce merită susținut.”

Dar tu cum îți promovezi munca? Cum îți vinzi creațiile?

„În general distribui pe Internet despre iile pe care le fac. Însă și prin intermediul cunoștințelor. De asemenea, și eu îmi port iile, iar oamenii pur și simplu mă întreabă de unde le am, iar când află că sunt făcute de mine apare cererea.”

Cât costă o ie?

„Costul unei ii făcute de mine începe de la 100 de lei până la câteva sute de lei, depinde cât de mult material folosesc și cât de mult muncesc la acea ie.”

Mădălina Busuioc

Articolul Cristina Pintilie: „E totuși un obicei frumos ce merită susținut” apare prima dată în Ecoul muntilor.

De ce nu mai citim?

Mulți vor spune că nu mai avem timp. Ce-i drept, niciodată n-am avut și niciodată nu ne va ajunge. Și dacă am avea, tot am găsi o scuză. Poate pentru că suntem generația Internetului, iar totul este mult mai ușor și rapid (dacă citești statusuri pe Facebook nu se pune). Sau poate pentru că totul pornește de la educație, atât cea de acasă, cât și cea de la școală. Românii nu sunt învățați să investească în educația lor.

Citim orice?

La cealaltă extremă a societății îi întâlnim pe cititori, iar aceștia se împart, de asemenea, în două categorii: cei serioși și cei superficiali.

De multe ori aud adulți spunându-le copiilor/elevilor: „Citiți! Nu contează ce citiți, da’ citiți!”. Nu sunt de acord cu această chestiune, deoarece astfel se nasc niște cititori ambulanți care vor citi, de asemenea, niște autori ambulanți. Da, totul trebuie să fie treptat, inclusiv lectura. Nimeni nu-ți cere să citești Cioran sau Dostoievski, dar mi se pare absurd cum în zilele noastre oricine poate fi autor (și nu unul bun), cum autori iconici sunt îngropați de niște indivizi clișeici.

Cred că ar trebui să fim (mai) atenți la calitatea conținutului unei cărți și să nu citim chiar „orice”; să ne stimuleze mintal și să rămânem cu ceva de folos în urma unei lecturi.

Succesul literaturii motivaționale, în dauna capodoperelor universale, arată cât de alienați am ajuns în lumea în care trăim. Și, cu cât vom citi mai multe cărți motivaționale, cu atât mai puțin vom înțelege viața. Mă rog, așa cum au înțeles-o Tolstoi, Bukowski, Orwell și alții.

De ce să citim?

Sunt destule, dar mă voi referi strict la mine, de ce citesc și cum m-a ajutat.

Scurt istoric: am început să citesc abia în clasa a VII-a, motivată de colega mea de bancă și de doamna dirigintă. Citesc pentru că mă relaxez, pentru că e cea mai bună cale să scapi din realitate. Citesc pentru că vreau să mă dezvolt, să fiu cea mai bună versiune a mea, să învăț despre culturi diferite, să-mi dezvolt vocabularul, imaginația și creativitatea. Citesc pentru că, n-am să te mint, îmi crește stima de sine. Citesc, deoarece cartea va fi mereu mai bună decât filmul. Pentru că cititul nu e un simplu hobby, ci unul incredibil de avantajos.

Deci, tu de ce (nu) citești?

Mădălina BUSUIOC

Articolul Românul și lectura apare prima dată în Ecoul muntilor.