Ioan Ilie s-a născut pe 1 septembrie 1956 în comuna Poiana Teiului. A urmat cursurile Seminarului Teologic Liceal Ortodox de la Mănăstirea Neamţ între anii 1972-1977 şi apoi cele ale Institutului Teologic din Bucureşti, între anii 1978-1982. Pentru un an a fost pedagog la Seminarul Neamț, apoi un an ghid la Mănăstirea Bistrița.

S-a căsătorit cu Petronela Pancu din Hangu și împreună au avut doi copii. A fost hirotonit preot în anul 1983 în Parohia Grinţieş, succedând părintelui Vasile Maftei, un adevărat mucenic al Văii Muntelui. A fost preot la cele trei biserici ale Grinţieşului până în 1992, când a fost numit paroh la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Piatra Neamţ, cea aflată în coasta Liceului Petru Rareş. Aici a slujit până la moarte. A fost director al Școlii Postliceale Teologico-Sanitare „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla” (1995-2002). A fost, de asemenea, întemeietorul Cantinei Sociale „Sfânta Filofteia”, sfiinţită de Mitropolitul Teofan la 15 martie 2009.

A murit la 22 februarie 2011 și a fost înmormântat lângă Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Grinţieşului, unde a fost unul dintre ctitorii ecleziastici.

În Sâmbăta Moșilor de iarnă, la 18 februarie 2023, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Grinţieşului s-a săvârșit de către preotul Anisiea slujba de pomenire a părintelui Ioan Ilie la 12 ani de la moartea sa. Duminică, 19 februarie, la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Piatra Neamţ, s-a săvârşit de către părinţii Păvăleanu şi Tofan o slujbă comemorativă cu participarea unui număr mare dintre cei care au fost enoriaşii părintelui. Revista „Ecoul Munţilor” va publica în numărul său tipărit din 9 martie 2023 o amplă biografie. Dumnezeu să te ierte, Părinte Ioan!

Daniel DIEACONU

Articolul Comemorare la Grinţieş şi Piatra-Neamţ pentru preotul Ioan Ilie apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vasile Mitru s-a născut la data de 24 septembrie 1901, în comuna Avereşti, aparţinând pe atunci judeţului Roman, în familia lui Dumitru şi a Elenei Mitru, agricultori.

La 15 decembrie 1929 se căsătoreşte cu Virginia Mardare, născută în comuna Gloduri din judeţul Bacău. Ambii erau învăţători, domiciliind în acea vreme în comuna Bicaz, satul Taşca. În acea perioadă prea puţin interes îşi arăta Administraţia Coroanei pentru educarea copiilor ţăranilor, toată greutatea căzând pe umerii învăţătorilor. Familia Mitru s-a implicat profund în viaţa sătenilor, militând pentru şcolarizarea copiilor şi fiind în acelaşi timp o familie de gospodari exemplu pentru săteni.

Din relatările unora dintre foştii săi elevi, precum şi din puţinele fotografii care ne-au rămas, aflăm despre învăţătorul Mitru că era un bărbat chipeş, brunet, cu prestanţă deosebită în faţa copiilor şi sătenilor. Era de o mare corectitudine, dar şi severitate, care s-au întipărit în personalitatea elevilor săi. A lucrat cu dorinţa de a educa elevii şi a-i determina să devină oameni.

Nu putem încheia fără a aminti rolul deosebit pe care învăţătorii Mitru l-au avut în fondarea comunei Taşca la 1931 şi să menţionăm frumoasele cuvinte pe care învăţătorul Vasile Mitru le-a scris despre Taşca şi tăşcani şi care au fost încredinţate revizorului său din acea perioadă, Constantin Luchian, care le-a folosit în lucrarea sa „Locuri, oameni şi şcoli nemţene”, publicată într-o ediţie interbelică, o nouă ediţie apărând în 1996, pe care o recomandăm  cu căldură.

La 15 februarie 1942, în spitalul din Pavlograd, Ucraina de astăzi, Vasile Mitru a murit în urma rănilor primite în lupte. A fost înmormântat acolo, departe de țară. Unul dintre multele morminte, știute sau neștiute, ale unor tineri învățători români.

Dan Ioan HUSARI

Articolul Învăţătorul Vasile Mitru de la Tașca apare prima dată în Ecoul muntilor.