Un cuvânt în forma crucii

Mi l-a scris în miezul nopţii,

Maica, să nu afle hoţii.

Mi l-a scris apoi pe suflet

Ca să-l port ca pe un cântec

Când voi da de greu şi plânset,

Să îl am ca pe-un descântec

Apoi m-a-nvăţat  a-l scrie

Pe suflet şi pe hârtie

Să nu-l uit şi-n veci să-mi fie

Unealtă în pribegie.

L-am fost scris şi pe cămaşă

Pe altiţă şi pe sire

În simbol cusut cu aţă

Să  fie-un  semn după mine.

În tranşee, prin războaie

L-am cântat de-mbărbătare.

Ori la câmp, prin frig şi ploaie

Îmi rosteam: mai ai răbdare!

E cuvântul maicii mele,

Cuvânt din grai strămoşesc

Grai cum altul nu-i sub stele

Din străbuni îl moştenesc!

Graiul, neamul, straiul, glia,

Cu  „pridvorul  părintesc”,

Credinţa şi omenia

La urmaşi le dăruiesc.

Tu urmaş, comoara asta,

Păzeşte-o cum poţi mai bine !

Pe când ieşi din lumea asta

S-o ia altul de la tine ,

Mai frumoasă, mai bogată,

Mai curată dacă poţi!

Peste veşnicia toată,

Să te ştie-ai tăi nepoţi!

Scrisă de Lăcrămioara Pop, Tulgheş,  la 25.August, 2025

Articolul Cuvântul apare prima dată în Ecoul muntilor.