Minutele trecuseră greu, dar, într-un final, ne aflam la poalele muntelui. Deja simțeam adrenalina și entuziasmul curgând prin mine. Începusem ușor, eram doar la partea ușoară a traseului, cea cu câteva dealuri, ce nu trebuia de-a dreptul „urcată”. Apoi, după aproximativ o jumătate de oră, am decis să luăm o pauză într-o poieniță. Eu eram deja curioasă de priveliștea din vârful muntelui, dar am decis să păstrez toate curiozitățile pentru mine, până la urmă am decis să urcăm muntele pentru a ne relaxa. După câteva minute în care am făcut poze, ne-am luat inimile în dinți și am pornit pe traseul real, cel ce depindea de mai mult efort fizic.

Peste tot, în stânga, în dreaptă, erau copaci, brazi care mă fascinau de-a dreptul. Priveliștea de printre copaci în jos era ca o taină ce trebuie păstrată cu mare grijă. Îți lua respirația și ți-o mai dădea înapoi doar peste câteva secunde bune. Cu toate că peisajul din jurul meu era splendid, a trebuit să-mi continui aventura, deoarece ceilalți erau deja în fața mea.

Urcasem, urcasem și urcasem ore întregi și, dintr-o dată, parcă se vedea cerul mai bine, parcă se observa o poiană în față. Ajunsesem deja la vârful muntelui. Am rămas uimită, nu-mi venea să cred că deja ajunsesem la capătul traseului. Eram într-un fel dezamăgită, dar când m-am apropiat de marginea pantei am văzut ceva cu totul uimitor. Împietrisem. Tot ce făceam timp de câteva minute era să mă uit în față la priveliște. Se vedea Lacul Roșu de acolo. Arăta cu totul magic. De jur împrejurul lacului era codrul verde ce dădea un contrast extraordinar, amețitor. Albastrul închis, șters împreună cu verdele brazilor și cu pensiunile rătăcite pe ici colo erau ca o paletă de culori aleasă cu mare precizie.

Deși voiam să petrec mai mult timp în acel mic paradis, a trebuit să ne întoarcem înapoi la pensiune pentru a mânca, așa că mi-am luat rămas-bun de la munte și i-am promis că o să mă mai întorc, data viitoare cu și mai mult entuziasm.

Ioana Bortişcă, clasa a VIII-a

Articolul Amintri din tabără: Pe Suhard apare prima dată în Ecoul muntilor.

Împreună cu domnul director și domnul profesor de sport, am plecat la drum cu elevii claselor V-VIII de la Școala Gimnazială Nr.1 comuna Bicazu Ardelean. Microbuzele școlare ne-au deplasat în apropierea traseelor, iar de aici începe aventura.

Parcul Natural Hășmaș-Cheile Bicazului ne-a întâmpinat ca de obicei cu formațiunile sale calcaroase interesante în care apa și ceilalți factori de mediu au făurit diverse formațiuni geo-morfologice în decursul timpului. Situat la limita județului Neamț cu Harghita, aflat pe teritoriul mai multor localități: Bicaz Chei, Bicazu Ardelean, stațiunea Lacu Roșu, orașul Bălan, este locul în care natura a fost foarte generoasă,  iar cei de aici au profitat și au amenajat trasee turistice care să-l pună în valoare. Există trasee pentru toate categoriile de persoane, de la trasee aproape plate la trasee tip via ferrata, unde trebuie să înfrunți pieptiș stâncile și să te cațeri pe ele, de la trasee de 25-30 minute, la trasee de 1-2 zile, ce necesită echipament special și te poartă în munții învecinați. Deoarece timpul nostru a fost unul limitat am ales două trasee mai scurte pe care le voi descrie în rândurile de mai jos.

Vremea în prima zi este una mohorâtă, iar ca antidot am ales să facem un traseu circular în jurul Lacului Roșu. Traseul este marcat cu cruce roșie este unul accesibil, pe care-l parcurgi  aproximativ într-o oră. Punctul de pornire a fost debarcaderul amenajat pe marginea lacului, de unde o potecă ce șerpuie paralel cu acesta te va duce înspre coada lacului. În acest punct se găsește și o păstrăvărie care poate fi vizitată și de unde poți procura pește proaspăt. Trasul continuă după lac, prin pădure, iar din loc în loc este presărat cu clipe calcaroase modelate de factorii de mediu în decursul timpului. Întâlnești pe alocuri băncuțe, unde în liniștea locului, poți admira lacul în toată splendoarea sa. Lacul nu este unul obișnuit fiind format în urma unei alunecări de teren, în urma căruia un versant cu tot cu vegetația forestieră a zăgăzuit valea, din această cauză  din adâncuri răsar la suprafață, trunchiurile copacilor prăbușiți, aceștia fiind însoțiți din loc în loc de arborii doborâți pe cale naturală, care plutesc la suprafață. Fiind un habitat protejat, omul intervine doar pentru degajarea căilor de acces, în rest natura își continuă nestingherită procesele de dezvoltare și descompunere. Locul  este însuflețit de rațe sălbatice cu bobocii lor jucăuși care oferă un spectacol  ad-hoc. Cei  atenți pot observa și peștișorii care se plimbă printre trunchiurile copacilor din albia acestuia. Câte o barcă, închiriată de la pontonul de vizavi, străbate luciul apei, însuflețind locul.

Punctul culminant al călătoriei îl reprezintă platforma suspendată la aproximativ zece metri deasupra lacului, acesta fiind mărginită de balustrade confecționate din sticlă, acest lucru contribuind la o senzație deosebită care parcă te contopește cu mărețul obiectiv. Vederea este una deosebită datorită faptului că de aici poți surprinde o imagine de ansamblu asupra lacului. Culorile mai ales în această perioadă a anului sunt amplificate de către vremea ploioasă, acest lucru duce la captarea unor imagini deosebite.

A doua zi o ceață densă acoperă muntele, dar hotărârea a fost deja luată, urcăm pe Suhartul Mic, și ne ghidăm după principiul: ”Vreme rea imagini spectaculoase”.

Intrarea pe traseu se face traversând  podul de peste râul Bicaz, în dreptul hotelului Turist. La început preț de câteva sute de metri  traseul  urmează un drum forestier care șerpuiește prin pădurea de conifere. La capătul drumului priveliștea se deschide, iar în față apare semeață stânca Suhartului. Abordarea se poate face în două feluri, fie urmând cărarea șerpuită, care înconjoară stânca, fie pieptiș urmând Via Ferrata Wild Ferenc. Acest din urmă traseu este unul amenajat de către o echipă de salvamontiști din Gheorgheni prin folosirea unor cabluri de oțel și pitoni de fier înfipți în stâncă, parcurgerea lui fiind posibilă doar cu echipament special ce presupune un ham ce va fi ancorat de cablu prin intermediul a două carabine pentru siguranță.

Din motive lesne de înțeles am ales poteca ce înconjoară muntele, un traseu mai lung, dar care este mult mai accesibil. Efortul este unul mediu, acesta poate fi diminuat prin popasuri scurte și dese, ce pot fi folosite și pentru a admira împrejurimile, dar și pentru a imortaliza momentul. Cu puțin efort traseul te duce încet și sigur către vârful muntelui. Acesta ne întâmpină învăluit în ceață, iar după ce am luat câteva măsuri de siguranță, urmează pauza de relaxare.

Locul este unul deosebit aș putea spune o punte între cer și pământ, contrastul dintre stâncile calcaroase și pădurea de pin învăluită în ceață oferind o imagine senzațională. O cruce înaltă veghează acest ținutul, ca semn al statorniciei și credinței noastre.  Momentul a fost completat de o întâlnirea cu  o specie floristică deosebită, stânjenelul de munte(o varietate specifică locului).

Un panou informativ, în formă de masă, prezentată zona(panorama) cu explicațiile aferente. Poate oferi  o consolare atunci când vizibilitatea este redusă și un motiv de a te face să revii. Sunt prezentate principalele obiective ce pot fi admirate și denumirile acestora, poate  viitoare destinații în traseul unui călător. În zilele însorite toate aceste obiective pot fi cercetate cu ajutorul unui telescop amplasat strategic.

Ne pregătim de plecare, facem câțiva pași, aruncăm o ultimă privire și miracolul unei zile mohorâte se produce, norii sunt împrăștiați pentru câteva momente, iar toată splendoarea văii ni se dezvăluie treptat. Expresiile de tipul “wow” sunt cele care descriu cel mai bine momentul. Privirile sunt captate de către Lacul Roșu aflat la baza masivului Gilcoșului, ce a stat la baza formării acestuia. În fundal se deslușesc alte formațiuni cum ar fi masivul Licaș, Hășmașul Negru, iar undeva în depărtare Hășmașul Mare.   Și ca orice moment frumos acesta durează preț de doar câteva minute , perdelele de nori punând din nou stăpânire pe munte. Ne întoarcem entuziaști cu  gândul de a găsi alte locuri spectaculoase spre care să ne îndreptăm pașii…

Sorin CIUCANU

Articolul Invitație la drumeție: VEDERE PANORAMICĂ CU LACU ROȘU PE FUNDAL apare prima dată în Ecoul muntilor.