Mai sunt câteva zile din acest decembrie ca un april şi trecem într-un nou an.

Fost-a un an plin de frământări de toate felurile.

Mulţam, Doamne, că ne-ai însoţit cu harul Tău de le-am isprăvit, cu  bine,  pe toate!

Nu ne lăsa nici de acum înainte, ci ajută-ne, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor noştri mucenici ce se roagă neîncetat pentru sufletul acestui neam mult încercat, iar în anul ce se iveşte pe cărarea timpului, vino Doamne şi luminează-ne cărarea spre cele bune şi folositoare şi, nu lăsa, Doamne,  ,,lupii” în turma Ta, amin!

,,Că noi, Doamne, tot umblăm

Colindând, Te căutăm,

În pridvoare la om bun,

În ograda lui Crăciun,

Prin curtea bunicilor,

În ieslea păstorilor,

În ochii copiilor,

În trecerea anilor,

În sufletul mamelor

Şi-n viersul colindelor.”

Iată aşa, am umblat noi, câţiva, dintre membri Ansamblului Artistic de Amatori ,,PLAIURI  TUlGHEŞENE”   ,,precum umblară, Maica Sfântă într-o seară”, la colindat, tocmai la Sfântu Gheorghe,  la fraţii noştri din judeţul Covasna, nu mai ştiu pentru a câta oară;  socotiţi singuri, că din anul 2013 încoace nu am lipsit decât în anul pandemiei.

      Festivalul internaţional de colinde şi obiceiuri de iarnă  ,,CRĂCIUNUL la ROMÂNI”, organizat de către Fundaţia Mihai Viteazul a ajuns în acest an la ediţia  a XXXV-a şi a avut, ca punct culminant,  două zile cu spectacole de gală diferite, în două localităţi ale judeţului Covasna Astfel:

• Sâmbătă 13 decembrie, la Sfântu Gheorghe
• Duminică, 14 decembrie în localitatea Târgu Secuiesc.

Noi am hotărât că este de ajuns să participăm la spectacolul din Sfântu Gheorghe pentru ca elevii noştri să ajungă acasă duminică după amiază să aibă timp de odihnă şi de lecţiile ce trebuiau pregătite  pentru următoarea săptămână. Festivalul a cuprins mai multe evenimente, ce s-au desfăşurat între 1 noiembrie şi 14 decembrie. Dintre activităţile ce s-au desfăşurat în cadrul acestui eveniment de mare anvergură menţionăm:

• miniconcerte de colinde, la Catedrala Ortodoxă din Municipiul Sfântu Gheorghe, în perioada de Luni-Joi, 24-27 noiembrie;

• Vineri, 27 noiembrie, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti, Sf.Gheorghe a avut loc vernisarea expoziţiei ,,Festivalul de colinde în imagini” precum şi Simpozionul ,,Obiceiuri şi tradiţii la români, din Ajun până la Bobotează”- Concert de colinde;

• Sâmbătă, 13 decembrie, la sala de sport a Colegiului „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe – Spectacol de gală ,,Crăciunul la români” – unde am participat şi noi, tulgheşenii;

• Duminică, 14 decembrie 2025, pe scena Casei de cultură din Târgu Secuiesc desfăşurându-se Spectacol de gală ,,Festivalul de colinde şi obiceiuri de iarnă”.

Evenimentul a fost organizat de către Fundaţia Mihai Viteazul din Sf.Gheorghe, în parteneriat cu Asociaţia ,,Dezvoltare comunitară Locală şi Culturală Târgu Secuiesc căora li s-au alăturat cei de la Asociaţia ,,Suflet Românesc”. Programul s-a desfăşurat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Covasna şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe.

Au avut parteneri media, ca de fiecare dată,  pe: Mesagerul de Covasna, Condeiul Ardelean, Observatorul de Covasna, ,,ÎMPACT  EVENTS”, Coson Media. Au fost prezenţi şi foarte activi cei de la ,,Covasna 45”, cărora le mulţumim pentru imaginile postate în care apărem şi noi. Aşa reuşim şi noi(ansamblul ,,Plaiuri Tulgheşene”),  să păstrăm câteva amintiri frumoase de la această ediţie.

Programul galei din 13 decembrie a decurs conform programului propus de organizator, prin persoana d-nei Maria Peligrad,  exact aşa cum ne-a fost comunicat în prealabil şi cum vi-l voi arăta mai jos:

        ,,Festivalul Internațional de colinde şi obiceiuri de iarnă „Crăciunul la români”

Ediţia a XXXV-a, 1noiembrie – 14 decembrie 2025

Organizator: Fundaţia „Mihai Viteazul”

Preşedinte: Prof.ing. Maria Peligrad

Cofinanţatori: Consiliul Judeţean Covasna, Consiliul Municipal Sfântu Gheorghe

                                                   Spectacolul de gală

Sâmbătă, 13 decembrie 2025, ora 15, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Sf. Gheorghe

Susţinut de formaţiile:

1. Ansamblul „Speranța” – Fundația „Mihai Viteazul” – Sfântu Gheorghe

Sc. Gimn. „Nicolae Colan”

Sc. Gimn. „Ady Endre”

Sc. Gimn. „Varadi Joszef”

Colegiul National „Mihai Viteazul”,  Coord. Ion Gheorghe

2. Corul de copii al Bisericii Ortodoxe Sfântu Gheorghe – Parohiile Ortodoxe Române – II și VI Sfântul „Mare Mucenic Gheorghe” Sfântu Gheorghe –  jud. Covasna

Coord. Pr. Mircea – Florin Coliban

3.Corul de copii „Scânteia” – cl. IV – a

Șc. Gimn. „Nicolae Colan” Sfântu Gheorghe

Coord. Prof. învățământ primar Ana – Alina Ciorici

4. Corul mic „Mlădițele”, Parohia Ortodoxă Română Sfântul „Mare Mucenic Gheorghe” Sfântu  Gheorghe,, Coord. Samuel Cocicodar

5. Grupul vocal „Muguri siteni” – Sc. Gimn. „Nicolae Russu”, com. Sita Buzaului – jud. Covasna, Coord. Iuliana – Maria  Apafi și Livia Moldovan

6. Corul de copii „Voinicei”– Șc. Gimn.. Nr. 3,  com. Sita Buzaului – jud. Covasna, Coord. Laura Mitrofan și Simona Gheorghiță Darie

7. Grup Vocal „Fetele cu dor” – Căminul Cultural com. Sita Buzăului, Coord. prof. director Ioan – Ovidiu Olteanu

8. 8. Grup vocal bărbătesc „Pădurenii” – Asociația Culturală „Pădurenii”, com. Barcani – jud. Covasna

Dirijor: Cristina – Orania Deteșanu, Coord. Marian Arnăut

9. Formația folclorică „Dumbrava Verde”,  Casa Raională Strășeni – Republica Moldova, Coord. Grup artistic Valentina Popa

10. Ansamblul  artistic de amatori “Plaiuri Tulgheșene”, com. Tulgheș –  jud. Harghita

Coord. Rapsodul popular, Lăcrămioara Pop – Distinsă cu titlul „Tezaur uman viu”

11. Corul „Plai Întorsurean” – Asociația „Plai întorsurean”, Întorsura Buzăului – jud.  Covasna

Dirijor: Maria Dandu – Muntean, Coord. Cornel – Mihai Tonie

După cum puteţi observa, au fost coruri şi ansambluri de toate vârstele şi componenţele.

Au fost coruri compuse din copii de grădiniţă până la coruri de bunici. Au fost coruri alcătuite doar din copii mici, coruri de elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 19 ani(cazul nostru), coruri bărbăteşti, coruri femeieşti – adulţi şi copii, coruri mixte de adulţi, coruri coordonate de preoţi ce s-au format în jurul parohiilor din municipiul Sf. Gheorghe.  A fost un maraton de peste trei ore în care publicul a umplut la refuz gradena sălii de sport a Colegiului Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe care s-a încheiat, cum altfel, decât cu o mare Horă a Unirii în care s-au prins  toţi artiştii împreună cu publicul  după care, toţi artiştii au primit daruri de la Moş’ Crăciun. După atât de multă, dar dulce, oboseală, toţi artiştii au fost invitaţi la masa de cină, după care fiecare au plecat în drumul lor.

Unii au luat drumul spre Târgu Secuiesc să doarmă acolo urmând să participe la gala din 14 decembrie. Alţii, (ca noi),  au rămas în Sfântu Gheorghe, urmând  să încheie partea lor de festival duminică la ora 12,30 după masa de amiază, dar inainte de asta, vreo două ore s-au delectat cu tot ceea ce a avut de oferit Târgul de Crăciun din Municipiul Sfântu Gheorghe,  inclusiv un staul cu animale vii cu care, pruncii din ansamblu s-au jucat şi s-au bucurat.

Erau acolo, într-un ocol ,,pe paie reci”, un măgăruş foarte blând, căpriţe, oiţe şi un viţelus, staulul fiind amplasat în imediata apropiere a scenei ce întruchipa pe Sfânta Maria cu Pruncul alături de Iosif.   Târgul,  desfăşurat pe întreaga esplanadă din centrul municipiului, oferea de toate: de la carte veche şi discuri vechi de vinil, până la produse de se sezon(preparate de porc, preparate lactate, miere), ornamente de crăciun, tot felul de produse hande -made( lumânări de diferite forme, colţuni de lână (ciorapi împletţi cu 5 ace, cum făcea bunica), mănuşi, căciuliţe, covoare ţesute la stative, ceramică …multe şi de toate pentru toate gusturile, numai bani să fi avut. Peste toate, vremea, parcă prea călduroasă  pentru o lună de decembrie, ne-a stimulat să hoinărim în voie să ne clătim ochii cu tot ceea ce dimineaţa zilei de duminică 14 decembrie se străduia să ne ofere în dar, într-o atmosferă molcomă de sfinte sărbători. S-a făcut de amiază. Ne-am adunat la locaţia unde  trebuia să luăm masa, punctuali şi mulţumiţi că am găsit fiecare dintre noi câte  un dar de pus sub brad pentru cei dragi ai noştri.

Mulţumim celor ce ne-au eferit şi de data aceasta, cu zâmbetul larg pe faţă,  un prânz deosebit de consistent şi gustos! Doamna Maria Peligrad, preşedinta Fundaţiei Mihai Viteazul,  ne-a însoţit până ce am urcat în microbuzul de la Vandortrans Tour SRL cu care am circulat, pentru a doua oară în acest an, în condiţii deosebit de bune. Le mulţumim, pe această cale şi, sperăm că colaborăm şi pe mai departe.

Iată dragii mei, aşa încheiem deplasările din acest an, ale ansamblului ,,Plaiuri Tulgheşene” care,  nu au fost foarte multe dar, pentru un an atât de bulversant, este bine că am reuşit cât am reuşit.

Să ne vedem sănătoşi în sara sfântă de Ajun, iar dacă în ajun nu ne-om întâlni, atunci poate în ziua de Crăciun la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Tulgheş veţi fi, că se vor cânta multe colinde.

La Tulgheş încă avem colindători din destul! Dacă veţi veni, vă veţi bucura.
Până atunci, tuturor, vă dorim sănătate  şi spor în toate!

Crăciunul cu pace şi binecuvântări cereşti, iar anul, 2026,  ce vine,  să ne aducă mai mult bine! Cu speranţa la acest,,mai bine” însă, se cuvine să mulţumim, Domnului, pentru toate cele primite până acum, nu?  Aşa că zic aşa:

Mulţam Doamne ce mi-ai dat!

Mulţam Doamne ce mi-ai luat

Şi  de tot ce mi-ai lăsat !

Mulţam câte mi-ai iertat

Când de Tine am uitat
Şi că nu m-ai prăpădit

Câte, Doamne, Ţi-am greşit!

Lerui Doamne peste cer
Tot am zis să nu-Ţi mai cer.
Dar eu rugăciuni mai am

câte zile-s într-un an!

…Pentru mine, pentru neam…

Aşa că te rog fierbinte:
Dă-ne, Doamne, bună-minte!
Spală-ne sufletele de toate ispitele!
Scapă-ne de ,,lupii răi” îmbrăcaţi în piei de miei!

Suflă peste-a noastre zile cu iubire şi unire,

Să fim, cum eram cândva,
Uniţi toţi, în turma Ta,
Când rupeam pita în două
Şi-o mâncam cu-un strop de rouă!
Când eram mai sănătoşi,

La suflet, mult mai frumoşi!

Lerui-ler, prin vânt şi ceaţă!

Hai Doamne-n a noastră casă,

Să cinezi cu noi la masă

Chiar de-i sluga păcătoasă!
Amin Doamne!

Iartă-ne!

Binecuvântează-ne!

La anul şi la mulţi!

O scris,  cum o dus-o mintea din suflet, cu mult drag pentru voi care veţi citi,  boaba de lut,

Lăcrămioara Pop.

                                                                                                                           Tulgheş, 15.12.2025

Articolul Gânduri de colindător apare prima dată în Ecoul muntilor.

Proiectul, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat de Asociaţia Culturală Mureşul Superior, având coordonator direct pe  Ioan Cristian Ţăran,  s-a numit: TARAFURI TRADIŢIONALE  DIN  NORD-ESTUL  JUDEŢULUI  HARGHITA  şi s-a finalizat prin realizarea unui film documentar şi a unei cărţi purtând acelaşi nume.

Autorii cărţii sunt Ioan Cristian Ţăran şi Vasile Braic;

• Corectură, Gabriela Teişanu;
• Transcriere partituri: Lorand Bodor;
• Colaboratori: Conf.Universitar Traian Penciuc, profesor Kocsis Lorant Laszlo, Lăcrămioara Pop;
• Tehnoredactare şi design copertă: Vandor Alexandra Aletta
• Cartea a apărut la Editura Karina, Deva în noiembrie 2025.

 Evenimentul a fost unul complex, cu mulţi invitaţi, unii dintre ei fiind chiar protagoniştii despre care s-a povestit în carte, respectiv în film  şi care, s-a derulat pe durata a, peste, trei ore de program artistic care a fost difuzat în direct pe reţelele sociale de către BCD Livestream Târgu-Mureş.

Parteneri în proiect au fost: TVR Tg. Mureş, Radio România Tg. Mureş, ArdealTv, Asociaţia Grupul de Acţiune Locală Prietenia Mureş-Harghita, Universitatea de Arte din Târgu-Mureş,  UAT Sărmaş, Centrul Cultural Topliţa, BCD Livestream TG.Mureş.

Programul zilei a început la orele 14,30, după ce, în prealabil,  toţi artiştii invitaţi în spectacol au făcut un minimum de repetiţii cu orchestra Ansamblului Artistic Profesionist ,,Rapsodia C[limanilor” a Centrului Cultural Topliţa, dirijată, cu mult simţ artistic de maestrul  Lorand Bodor.

Pentru început am vizionat câteva secvenţe din filmul(care de altfel este parte integrantă  a cărţii sub forma unui CD, ataşat într-un buzunar pe interiorul copertei.

Aşadar  toţi, cei prezenţi în sală,  au plecat acasă, la sfârşitul activităţii,  cu un exemplar gratuit al acestui pachet documentar- cultural.

Lansarea de carte a fost o mare bucurie având în vedre că vorbitorii au fost lucrători în radio, ziarişti,  istorici, etnografi; înafară de cei care au alcătuit echipa de redactare a cărţii au luat cuvântul Dl. Profesor dr.Cristian Lazăr care este şi Managerul Centrului Cultural Topliţa  şi care, în stilu-i caracteristic ne-a prilejuit şi câteva momente de amuzament, cum, la fel de jovial dar şi la obiect, a vorbit apoi şi dl. Cătălin Maximiuc,  cântăreţ de muzică populară, jurnalist, redactor la Radio România Internaţional.  Domnul Primar al comunei Sărmaş, Mihai Valentin Mândru a vorbit foarte scurt  felicitând iniţiativa şi întreaga echipă care a pus umărul la realizarea întregului proiect, menţionând  faptul că este un proiect foarte important, cartea având valoare de document de specialitate.

Domnul Vasile Braic ne-a dezvăluit că se are în vedere un proiect care să documenteze în viitorul apropiat obiceiul nunţii din această parte de ţară, iar doamna Gabriela Teişan i-a felicitat că s-au gândit la acest lucru deoarece, tinerii deja încearcă să-şi organizeze nunţile încercând să respecte vechile tradiţii legate de acest important eveniment de viaţă.

Dl. Ioan Cristian Ţăran a înmânat câte o carte celor care au luat cuvântul mulţumind încă odată tuturor colaboratorilor şi partenerilor, predând microfonul prezentatoarei spectacolului,  D-na Codruţa Turcu pentru a ne introduce în partea artistică a zilei, iar partea artistică a început cu partea demonstrativ-artistică a tarfurilor, existente încă pe la noi.

Pentru început a urcat pe scenă taraful din Sărmaş. Apoi au urmat Taraful Rapsozii Văii Mureşului Superior, după care am urmat noi, cei din Tulgheş şi aici, trebuie să spun că am avut onoarea să-mi fie coleg de taraf maestrul Alexandru Demeter, un mare artist şi un dirijor de orchestră cu vechime de zeci de ani,  împreună cu care am cântat trei suite tradiţionale foarte bine gustate de public.

Îi mulţumesc, domnului Alexandru Demeter, pe această cale,  că mi-a fost, frăţeşte, alături!

Au încheiat partea de demonstraţii cu tarafuri, grupul Izvoraşul din Gălăuţaş.

A urmat un moment dedicat celor care au contribuit la realizarea cărţii şi filmului care deja evoluasem. Am fost invitaţi pe scenă să ni se înmâneze cartea şi câte o diplomă. Am făcut o poză de grup şi am coborât în sală.

Ei, după ce am scăpat de emoţiile,  pe care orice artist, fie el amator sau profesionist, le are pe scenă, m-am aşezat  confortabil şi m-am bucurat de întregul regal folcloric care a urmat.

Pe scenă s-a instalat orchestra Ansamblului Profesionist Rapsodia Călimanilor care, de acum au acompaniat atât soliştii ansamblului cât şi artiştii invitaţi în spectacol. Sunt adevăraţi maeştri aceşti instrumentişti, iar ceea ce mă bucură în mod special este că au,  pe lângă vârstnici,  în orchestră mulţi tineri foarte talentaţi; deci viitorul este asigurat. De asemenea am văzut că au împrospătat şi echipa de dănţăuşi.

Revenind la spectacol: ne-au încântat cu glasurile lor Livia Harpa şi Dragomir Raita membri ai ansamblului.

Am avut prilejul s-o ascultăm pe Marilena Trifan din Sărmaş cântând, foarte frumos,  două melodii culese din folclorul local cu care ne-a atins la casa sufletului.

Apoi, Ioan Cristian Ţăran, motoraşul intregii activităţi,  a cântat nişte melodii care ne-au purtat pe uliţele copilăriei sale pe care şi-a trăit-o, unde altundeva decât în  Sărmaş? Emoţiile erau dublate de faptul că în sală erau părinţii săi, care îl ascultau emoţionaţi, cu simţăminte amestecate,  de nostalgie, bucurie,  mândrie pentru fiul care a ajuns cineva…!

Au venit dănţăuşii ansamblului care ne-au oferit o infuzie de energie iar apoi, a intrat în scenă, doamna Veta Biriş care ne-a cântat şi cu care am cântat, într-un glas: ,,O rugăciune către ceruri zboară, o rugăciune către Dumnezeu. Mă rog fierbinte pentru a mea ţară şi pentru tine sfânt popor al meu!”

Din Alba Iulia a venit apoi să ne cânte Marilena Baba. Un om cu sufletul frumos, menit să-ţi stâmpere inima cu glasul său.

După încă o suită de jocuri electrizante oferite de dănţăuşii ansamblului a apărut pe scenă cu sufletul plin de iubire şi binecuvântări, părintele Marius Ciprian Pop împreună cu care am cântat  ,,Iisuse-al meu prieten bun” –   în acest fel mulţumea părintele că a reuşit să ajungă şi la noi, după ce şi-a făcut datoria acolo unde a avut şi azi, ascultare. Ne-a spus şi un cuvânt frumos părintesc, înţelesul fiind acela că  pentru a fi prieten al lui Iisus Hristos trebuie să avem în suflet iubire, căci Dumnezeu este iubire.  După ce ne-a mângâiat cu melodia  ,,Sat frumos şi liniştit la gură de rai” şi alte câteva melodi din repertoriul dumnealui,  ne-a rugat să cântăm  un ultim cântec împreună şi ne-a dat tonul la  ,,Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale”. Am cântat cu toţii cu mare drag şi pătrundere dar nu i s-a potrivit să fie ultima melodie, că publicul nu l-a lăsat  şi-a fost nevoit să mai zică una, tot împreună cu noi.

După ce i s-a înmânat cartea, părintele a coborât de pe scenă binecuvântându-ne pe toţi  iar orchestra a încheiat sărbătoarea cu câteva melodii instrumentale.

Încet-încet, pe ritmuri de vioară, publicul a pornit spre standul cu cărţi, să-şi ia cu ei acasă un strop din comoara ascunsă în filele cărţii şi în memoria CD-ului.

Ei, dar, ca la orice sărbătoare românească, invitaţii  mai de departe, nu pleacă acasă ,,pe inima goală”.  Cei de la ,,Casa  vânătorului” ne-au invitat şi ne-au ospătat cu bucate tradiţionale, foarte gustoase. Mulţumim frumos!

Era noapte bine când ne-am pornit spre casă, dar aveam inimile pline şi împăcate; ca atunci când isprăveşti cu bine un lucru cu dichis.

      No, asta-i povestea!

Amu zâc şi io ca tăt omu de pe la noi când o avut parte de vre-o  bucurie: ,, O fost fain da o trecut cam pre răpide!  Da nu-i bai!  A măi da Dumnezău altele mai faine, numa de ne-ar da şi sănătate!”

Doamne-ajută şi să ne vedem bucuroşi! Gata vorba că ne-apucă Crăciunu!

Am să vă pun alături şi ceva poze. O făcut fecioru-meu.   Mare noroc am!

*fotografii Pop Sebastian Traian şi Cătălin Maximiuc

Lăcrămioara Pop,  Tulgheş, 11.11.2025,  ora 2.30

Articolul Un proiect devenit realitate: Un semn pe pânza timpului – mărturie şi făclie pentru urmaşi apare prima dată în Ecoul muntilor.

Un cuvânt în forma crucii

Mi l-a scris în miezul nopţii,

Maica, să nu afle hoţii.

Mi l-a scris apoi pe suflet

Ca să-l port ca pe un cântec

Când voi da de greu şi plânset,

Să îl am ca pe-un descântec

Apoi m-a-nvăţat  a-l scrie

Pe suflet şi pe hârtie

Să nu-l uit şi-n veci să-mi fie

Unealtă în pribegie.

L-am fost scris şi pe cămaşă

Pe altiţă şi pe sire

În simbol cusut cu aţă

Să  fie-un  semn după mine.

În tranşee, prin războaie

L-am cântat de-mbărbătare.

Ori la câmp, prin frig şi ploaie

Îmi rosteam: mai ai răbdare!

E cuvântul maicii mele,

Cuvânt din grai strămoşesc

Grai cum altul nu-i sub stele

Din străbuni îl moştenesc!

Graiul, neamul, straiul, glia,

Cu  „pridvorul  părintesc”,

Credinţa şi omenia

La urmaşi le dăruiesc.

Tu urmaş, comoara asta,

Păzeşte-o cum poţi mai bine !

Pe când ieşi din lumea asta

S-o ia altul de la tine ,

Mai frumoasă, mai bogată,

Mai curată dacă poţi!

Peste veşnicia toată,

Să te ştie-ai tăi nepoţi!

Scrisă de Lăcrămioara Pop, Tulgheş,  la 25.August, 2025

Articolul Cuvântul apare prima dată în Ecoul muntilor.

                                                                     Festivalul  internaţional  ,,Armonii fără frontiere” .
– De ce internaţional?

– Pentru că a adunat aici, la Tulgheş, în judeţul Harghita, oameni din toată lumea, membri şi colaboratori ai postului Radio ProDiaspora, impreună cu care au venit în România, să-şi cunoască rădăcinile, copiii sau nepoţii acestora sau prieteni apropiaţi.

Având rădăcini în România, chiar  dacă destinul a făcut ca ei să locuiască departe de baştină, pe toate meridianele lumii, mulţi necunoscându-se live până acum,  iată-i la Tulgheş, realizând, alături de Primăria şi Consiliul Local Tulgheş, acest eveniment deosebit despre care, pe pagina postului Radio ProDiaspora, dedicată evenimentului scrie, citez:  ,, Armonii fără Frontiere” este un eveniment cultural de excepție organizat de Radio ProDiaspora, dedicat comunității din Tulgheș, Harghita. Acesta va reprezinta o celebrare a tradițiilor și valorilor culturale ale românilor din diaspora, aducând în prim-plan artiști consacrați din diverse domenii artistice. “Armonii fără Frontiere” este un spectacol special dedicat românilor de pretutindeni, în care artiști din diaspora și din țară, români și maghiari, se reunesc pe aceeași scenă pentru a celebra muzica, cultura și legătura indestructibilă cu locurile natale. Printr-o diversitate de stiluri muzicale și momente artistice emoționante, evenimentul își propune să aducă mai aproape inimile celor despărțiți de granițe, dar uniți prin tradiții și dor”.   De asemenea un paragraf foarte frumos spune aşa:  „Armonii Fără Frontiere” nu este doar un festival – este o punte între inimi, între generații și între românii de aici și de pretutindeni. Un eveniment dedicat muzicii, tradiției, artei și diversității culturale, unde granițele dispar, iar prietenia se aude pe toate frecvențele sufletului.”

Cine sunt ei:
Postul Radio ProDiaspora îşi are sediul în Germania şi sunt prezenţi în On-line din anul 2009.

La capitolul ,,Despre noi” în pagina postului scrie aşa: ,,Cine suntem? Promotori ai culturii şi tradiţiilor româneşti. Ce dorim? Crearea unui spaţiu informaţional şi cultural unic în care valorile să circule nestingherit. Avem obligaţia să păstrăm tradiţiile şi obiceiurile care sunt tezaurul sufletului românesc, să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte românesti… „Poţi să cutreieri lumea toată şi să te minunezi de rezultatele civilizaţiei, dar nimic nu-i mai fermecător decât călcâiul de pământ pe care te-ai născut.” (Vasile Alecsandri)”

Au fost prezenţi la eveniment foarte mulţi redactori şi colaboratori, de pe tot globul dar şi colaboratorii din ţară, acest eveniment adunându-i în acest loc de poveste,  de sub urechea Ceahlăului –  oaza de aer pur,  ce poartă numele de  Tulgheş.

Voi menţiona doar pe câţiva ale căror nume mi-a rămas pe pânza memoriei şi-i voi menţiona anume ca să vedeţi din ce zări au ajuns la noi aceşti mesageri de bine ai României:  Ecaterina Cîmpean – Director General-fondator;  Robert Landmann -Germania – Manager – fondator;  Nicoleta Nicolae -Texas SUA – Director programe;  Redactor Şef George_Roca (Australia); Marian Filip, SUA; Cornel Bucşă Biholar- Germania; Adrian Ardelean -Montreal, Canada; Nicolae Ţetcu, Florin Ţuţuianu, Anemona -Andreea Lazăr, Teona Răcheriu, Gabriela Raucă-Austria, Ioana Cîmpean, Stelian Adam, Doina Marta, Monica Cristina  Purice,  Sabina Hollocker din Tulgheş, căsătorită în Germania şi,  nu în ultimul rând, din Carolina de de Nord (SUA),  tulgheşanca noastră – Lomoră Mihaela, care şi-a lansat pe scena acestui eveniment trei piese nou-nouţe,  cântece dedicate ciobanilor din Tulgheş, căror cântece le-a făcut textul singură, muzica fiind realizată de orchestra Ansamblului Ciprian Porumbescu din Suceava.

 Pentru aceste piese s-au făcut filmări,(urmând să apară videoclipurile mai întâi pe YouTube apoi şi pe posturi media care difuzează folclor), în ziua de 24 Iunie, în satul Poiana Veche, în curtea unei pensiuni ce poartă numele de ,,Casa bunicilor din Rai”  precum şi la stâna(europeană) a ,,Marienilor”- o familie de ciobani din tată-n fiu, eroi ai cântecelor Mihaelei.

La aceste filmări au participat toţi ciobanii menţionaţi în textul melodiilor şi  ,,poienarii” -consătenii Mihaelei Lomoră precum şi membrii Ansamblului Artistic de Amatori „PLAIURI TULGHEŞENE”.

După cum vedeţi, pentru localnici, evenimentul ,,Armonii fără frontiere” a debutat cu multe zile înainte de evenimentul în sine.

Cele două zille de festival care s-au derulat pe scena amplasată, ca de obicei, sub pădurea ce înconjoară baza sportivă din Tulgheş, au cuprins toate formele de spectacol: de la poezie şi momente de iluzionism până la folclor şi  muzică uşoară, pop, instrumentală, etc.

În prima zi de festival, în deschiderea evenimentului am urcat pe scenă noi, Ansamblul Artistic de Amatori PLAIURI  TULGHEŞENE- ca nişte gazde cuminţi ce suntem. Am avut un program de 30 de minute care a cuprins cântece cu grupul vocal, o doină interpretată  Radu Cozariz – elev în anul al II-lea la Liceul de muzică, Tudor Jarda  din  Bistriţa, şi s-a încheiat cu suita de 14 jocuri locale ,,Roata Stelelor”.

Interesant şi îmbucurător pentru mine, ca şi coordonator,  a fost faptul că cei mai mici şi nou-veniţii în trupă de curând, după două-trei repetiţii s-au descurcat onorabil, în prima apariţie cu public la un eveniment de asemenea anvergură. Pentru asta sunt recunoscătoare ,,fraţilor” mai mari din trupă care mă ajută foarte mult când vin noi membri în ansamblu.

Vă mulţumesc dragii mamei!

La încheierea programului artistic am fost recompensaţi, cu trofeul festivalului, de către Dl.Primar Marcel Vancu.  Mulţumim şi pe această cale!

După noi a urcat pe scenă formaţia de dansuri populare maghiare din Borsec, apoi D-ra. Ecaterina Curcă, solistă de muzică populară din loc. Corbu, Harghita, solista de muzică populară Iustina (Rugină) Lăbonţiu din Tulgheş, căsătorită în Corbu. Începând cu orele 18, au urcat pe scenă membrii Radio ProDiaspora,  oaspeţi şi totodată, organizatori ai evenimentului.

În această primă zi a evenimentului, Mihaela Lomoră, realizatoarea emisiunii ,,Picături de suflet românesc”  la Radio Pro Diaspora,  a avut şi lansarea celor trei cântece de ciobănie cu care a înregistrat un real succes, drept pentru care, a doua zi, publicul a cerut să fie cântate din nou.

În cea de-a doua zi a evenimentului, duminică 29 Iunie, de Sf.Petru şi Pavel  dimineaţa, localnicii au fost la ,,copolnă” (bisericuţa satului Rezu Mare), pentrucă  aceşti doi sfinţi sunt protectorii satului. De mulţi ani nu am mai văzut aşa mulţi hrămeni în sat la noi! Aproape în fiecare curte era pusă masa afară la umbra unui măr ori pe sub umbrarele frumos construite tocmai pentru asemenea ocazii.

Organizatorii au fost foarte bine calculaţi când au planificat orarul celei de-a doua zile a festivalului,  luând în calcul atât hramul satului nostru, cât şi alte evenimente,(cumetrie, nuntă), care au avut loc, tot duminică 29, iunie.

Lumea a fost informată cu privire la evoluţia pe scenă a artiştilor preferaţi şi au putut alege cum să îşi organizeze timpul. În acest fel au putut participa şi la hram şi la programul festivalului dar nu au lipsit nici de la nuntă pentrucă nu-i aşa, toate, cu oameni, se fac.

Revenind la eveniment, un foarte emoţionant moment a fost duminică la orele 18,00  când au fost invitate pe scenă cuplurile care au împlinit 50 de ani de căsnicie şi au fost omagiaţi, premiaţi şi felicitaţi pentru această adevărată performanţă.

Nu am reuşit să număr câte cupluri au fost, dar cu mult peste 10 trebuie să fi fost pentru că au umplut scena la refuz şi stăteau umăr-la-umăr.

Este deja o veche trediţie să fie felicitate cuplurile cu 50 de ani de căsnicie în cadrul unui eveniment de amploare al localităţii. Aceste momente dau speranţă şi curaj tinerelor generaţii spre a-şi întemeia o familie.

În altă ordine de idei, trebuie să spun că evenimentul a cuprins şi gătitul mâncărurilor tradiţionale.

S-a gătit, de către maeşti bucătari din Tulgheş, tocană, gulaş, balmoş, berbece la proţap iar  agenţii comerciali  au asigurat la rândul lor produse la grătar, produse de patiserie, n-a lipsit vata de zahăr spre deliciul copiilor dar chiar şi al părinţilor.

A fost organizată şi o tombolă cu premii substanţiale. Sponsorul principal fiind firma ,,Grigoriu SRL”

Înafara perimetrului din proximitatea scenei,  copiii au avut tot felul de posibilităţi pentru distracţie: tiribombe, căluşei, lanţuri, topogane, trenuleţ, standuri cu jucării,  dar ce n-a fost?

De toate pentru toţi!  Bani să ai şi voie-bună !

Vremea a fost moderată. Am avut şi ploaie, dar a fost blândă şi foarte bine-venită că plângea pământul de sete. Vântul ne-a necăjit puţin, că vâjâia în microfoane, dar ăsta-i riscul meseriei şi oricum a plecat repejor prin pădure.

Oamenii, indiferent ce genuri muzicale ar fi preferat, au fost cu toţii mulţumiţi pentru că a fost muzică pentru toate gusturile.
Evenimentul s-a sfârşit târziu,  în noaptea ce dădea spre luni, cu un deosebit foc de artificii.

Trebuie să vă spun şi că, în  a doua zi a evenimentului ,,Armonii fără frontiere”, duminică dimineaţa, pe 29 iunie,  membri Radio ProDiaspora ne-au făcut onoarea să viziteze  muzeul.

Au fost foarte încântaţi şi surprinşi să găsească o clădire doldora de mărturii etnografice, istorice şi culturale care povestesc, pe îndelete şi destul de amănunţit  despre traiul, din trecut şi până în prezent, al localnicilor.

Cu această ocazie, D-na Director Generaal – Fondator al Radio ProDiaspora, D-na Ecaterina Cîmpean mi-a înmânat o plachetă personalizată prin care mi se conferă titlul  de ,,Membru de Onoare” al postului de Radio ProDiaspora! Nu vă imaginaţi ce emoţionată şi surprinsă am  fost!

Nici nu am ştiut cum să mă manifest!

Ne cunoşteam on-line chiar din 2009 când am descoperit postul Radio ProDiaspora ca pe o oportunitate şi după multă analiză cu mine insămi, am îndrăznit să le scriu un articol.

Am zis că ,,O-ncercare, moarte n-are!” . A fost cu izbândă. Apoi, de-a lungul timpului, am tot scris,   în special despre evenimentele Ansamblului Plaiuri Tulgheşene, dar şi despre evenimentele frumoase din Tulgheş cum ar fi ,,Joia Mare, sau festivalul Roata  Stelelor, ori manifestările din zilele dedicate eroilor neamului: Ziua României, Ziua Eroilor, Ziua Drapelului, etc.

D-na Ecaterina Cîmpean le-a publicat iar eu mă bucuram că reuşeam să fac cunoscute frumuseţile plaiurilor tulgheşene dincolo de graniţele ţării..

Iată, după 16 ani, ne-am cunoscut faţă către faţă şi ne-am putut îmbrăţişa.

Dumnezeu are planurile Lui şi le aşează pe toate cum ştie El mai bine.

Dragi prieteni de la Radio ProDiaspora, vă mulţumesc şi pe această cale, pentru onoarea ce mi-aţi făcut,  dar mărturisesc că, încă nu cred că mi se întâmplă  mie,  un boţ de lut,  unele ca acestea.

Iată, dragii mei,  că prima lună de vară a adunat la Tulgheş o întreagă pleiadă de artişti şi oameni de cultură de pe toate meridianele lumii şi, bucuraţi-vă!  Toţi aceşti oameni descind din poporul nostru!

Să fim mândri cu ei şi să le trimitem câte un gând bun de fiecare dată când zicem vre-un  ,,Doamne-ajută!”.

Cred cu tărie că numărul mare al  românilor de cultură care şi-au găsit rostul prin toată lumea asta mare, a fost îngăduită, poate chiar rânduită de Cel-de-Sus.  Încet-încet, prin ei, lumea întreagă ne cunoaşte, nu doar de pe la ştirile ,,înspăimântătoare” ci prin cuvintele şi emisiunile acestor binecuvântaţi mesageri care povestesc lumii întregi despre tradiţiile  şi obiceiurile noastre  ancestrale, despre portul nostru naţional, jocurile populare, teatru ori poezie, despre tot ce înseamnă cultura noastră cu tot ce avem noi mai frumos.

Vă mulţumim oameni frumoşi la suflet pentru acest eveniment şi pentru tot ceea ce faceţi, ca fii ai acestui neam, acolo unde sunteţi trăitori! Sper să ne revedem cât mai curând!

Felicitări Consiliului Local şi Primăriei Tulgheş!

Mulţumiri tuturor colegilor din primărie, colectivului de pompieri de pe lângă Primăria Tulgheş şi tuturor celor implicaţi în organizarea evenimentului! Ştiu că au fost săptămâni de pregătiri premergător evenimentului, care a fost unul fără pereche!

Să ne ajute Dumnezeu să ne revedem cu sănătate şi seninătate la anul şi mai departe cu bucurie, cu frăţietate; să ne bucurăm de viaţă, de pace, de comuniune!

Veţi găsi impresii, din partea oaspeţilor în festival, despre cele trei zile petrecute acasă, pe siteul Radio ProDiaspora:   https://www.prodiaspora.de

Din Tulgheş, a relatat Rapsod popular Lăcrămioara Pop, Tezaur Uman Viu protejat UNESCO

30.06 spre 01.07. 2025

Articolul O sărbătoare a românilor de pretutindeni apare prima dată în Ecoul muntilor.

      Să  fi avut vreo patru-cinci anişori de când ţin minte toate. Toată ziua eram pe afară îngânându-mă cu  păsăretul de prin pomii ce alcătuiau o livadă cu meri şi peri – şi  ei copii ca şi mine – căci abia îi sădise tata cu un an în urmă.  

       Tot umblând după gâze prin iarbă, într-o zi,  am dat peste nişte flori care aveau un parfum deosebit şi păreau nişte pămătufuri de culoarea untului. Nu le mai văzusem până atunci.

      Am mers cu ele la mama și am întrebat-o ce fel de flori sunt acelea. Mama  a zâmbit într-un anume fel  şi a zis:  ,,O  tu, ’estea-s sânzâiene! Din florile   ’estea împleteam noi cununi  pe când eram fete de măritat- cum de s-or fi prăsit  prin grădină?”

Vai de capu ei o fost  că eu, ca o mitralieră, m-am pus pă ea: Da cum?; Da ce cununi?; Da, ce-s alea cununi?; Da, ce făceaţi cu ele?; Da, di ce numa fetele de măritat?

Ei – zice ea-  ,, Aşa era un obicei moştenit din bătrâni; multe s-o pierdut că s-o zis că-s lucruri băbeşti şi fără rost; da’ noi ştim, de la bătrânii noştri, că nimnic nu-i fără rost în lumea asta, ci tăte-s cu rost. Că şi florile de sânzâiene, îs flori de leac, ca  şi altele, numa cine le cunoaşte şi le ştie rostul şi boala pe care o lecuiesc”

• Da, cununile mamă, ce-s alea şi de ce le făceaţi?

,,- Apăi uite: Când eram de măritat, ne adunam fetele şi mergeam, în ajun de Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, şi culegeam florile de sânzâiene şi sara, le făceam cununi. Estea-s aşa rotunde ca o coroniţă de regină – doar şi tu îţi mai faci din păpădie şi din ,,ociu boului”- nu-i aşa? No, foloseam o aţă ori o petea colorată ca să le cunoaştem  dimineaţa care-i a fiecăreia. După aia, le puneam în şoşii gardului de-a roata grădinii dar aşa fel încât să nu le deie vântu jos. Dimineaţa, înainte de-a răsări soarele, şi de a să trezi păsrelele să caute mâncare, mergeam şi căutam să vedem ce s-o fi pus pe ele:  vre-o furnică, vre-o albină, vre-un şir*  de păr ori lână…ştiu eu..?!?”

• Şi dacă se aşăza ceva, ce era?

,,- Păi, dacă găsam vre-u şir de păr de mâţ de exemplu, însămna că bărbatu care ne era sortit

ar fi fost îndemânatec la vânătoare, strângător, iubăreţ şi curat. Dacă era şir de lână, atunci precis ne găsam vre-un cioban; Dacă găsam vre-un papainjăn, atunci însămna că omul nostru ar să şie unul căruia i-ar şi (fi) plăcut să aibă  mulţi copii, era mult băgăreţ de samă  – păianjănii au ochi mulţi şti?- şi i-ar şi plăcut straiele şi bogăţâia în casă că doar, păianjănii toată zâua ţăs;

Dacă era o furnică, atunci însămna că omul care ni-i sortit ar şi fost harnic şi puternic, îndămânatec la construit  căşi, şuri, grajduri… şi tot aşa;  dar să şti,  că florile astea de sânzâiene, n-o fost întătdeauna flori.  Ele o fost cândva zâne.

• Dar cum aşa mamă?

,, – Păi  înainte, când oamenii nu aflaseră încă de Dumnezeu, şi că El o făcut lumea, pe vremea când ei încă se închinau la soare, ei credeau că aceste zâne,  pe care le vedeau câteodată prinse în hore în nopţile de vară, ar fi cele mai frumoase, mai curate la suflet fete şi mai isteţe, pe care şi

le-ar fi ales soarele să-i fie slujitoare,  dându-le în schimb puteri nebănuite,   cum ar fi să se facă nevăzute  ori  să urce  şi să coboare pe scara cerului,  atunci când el le-ar fi îngăduit; dar vezi tu, ele nu-s aşa ca oamenii decât în noapte aceia, în rest ele-s   doar aşa ca un fum, ca nişte duhuri.

    Ele se străduiau să nu le vadă oamenii şi de aia,  numa noapte jucau,  iar la hora lor lua parte şi  Luna, care e sora soarelui. De fapt, hora asta e felul în care, ele, se rugau soarelui şi-i mulţumeau pentru toate puterile cu care  El  le-a dăruit.

   Se mai zice că aceste zâne au grijă de recoltele noastre să se facă spornice şi roditoare şi înmulţesc florile şi copacii şi,  toate cele.  De aia nu-i bine să lucrăm când e ziua lor că atunci se supără  şi dau ploi cu grindină,  strâcându-ne recoltele.

   Sunt între ele, unele mai bătrâne, care-s foarte rele şi blesteamă oamenii da, la alea li se zice ,,rusalii”  ori ,,iele” şi astea  apar mai mult pe la ,,Coborârea Duhului Sfânt”,  de-i zâcem noi drept sărbătoarea Rusaliilor. 

   Câteodată,  sărbătorile astea două,   Sânzâienele şi Rusliile,  se găsesc apropiate în calendar  şi atunci, se întâlnesc toate zânele şi cele tinere şi alea bătrâne, prin lunci şi încing hore  şi atunci, mai ales feciorii,  îi bine să şadă prin casă,  că de-i prind  ielele ori zânele  în hora lor,   mulţi înebunesc ori chiar mor,  că rămân fără suflare de atâta săltăreală.

   O fost care şi-o perdut minţile  dacă nu s-o găsit vre-un bătrân să le descânte că doară se zice că o mai luat zânele pe câte unii pe tărâmul celălalt,  iar când o venit, erau cu părul albit şi îmbătrâniţi, numa după câteva zile.

Se zice  că la nişte zâne, odată, le-o fost milă de bieţii oameni şi i-o învăţat descântecul, taina florilor de leac  şi cum să facă leacuri,  da pentru asta Soarele,  tare rău,  le-o  pedepsit că le-o făcut în nişte mici animăluţe,  tare drăgălaşe la privire dar tare urât mirositoare şi le-o blestemat să trăiască ascunse de ochii oamenilor prin scorburi, să mânce numa şoareci şi alte urâciuni iar oamenii să le vâneze pentru blăniţa lor care e uneori roşcată, alteori gri,  iar unele,  au primit puterea de a-şi face blăniţa albă.  Îs tare periculoase animăluţele astea, chiar şi aşa cât îs de mici,  că nu-s mai mari decât o veveriţă. Se cheamă ,,nevăstuici” ori ,,hermine” şi la Rusalii, dacă nu ai grijă se stropeşti bine uşa grajdiului şi ferestrele unde ţii caii la iesle, cu zamă de  usturoi atunci vin herminele astea –  ielele- cum le ştim noi şi  atâta îi chinuie pe bieţii cai: îi muşcă, îi biciuie, îi gâdilă, le înclcesc coamele şi cozile de nu le mai descâlceşti în veci.

De multe ori, stăpânii, le dau drumu pe dealuri ca să nu-i prindă ielele!

    Zice că atunci când Soarele o vrut să le blesteme, zânele  care o destăinuit secretul descântecului,  o încălecat o hergelie de cai sălbateci dar caii le-a azvârlit la pământ şi astfel Soarele le-o ajuns cu blestemul iar de atunci ele mereu vin şi-i chinuie pe bieţii cai,  dacă îi găsesc legaţi,  că atunci nu se pot apăra iar ele se răzbună în voie.

   Şi, ca să-ţi zic şi cu florile de sânzâiene; uite cum o fost: Într-o noapte de vară, Ionuţ, un ciobăînel tinerel, o trebuit să meragă în sat cu ceva ascultare de la baci,   iar drumul lui trecea printr-o pădurice. Obosit de atâta umblet, s-o pus pe burtă să beie apă dintr-un izvor care curgea tocmai  la marginea desişului  iar când să se ridice, o dat cu ochii de zânele care tocmai încingeau hora.     Zânele l-o pus să le cânte că l-or văzut cu fluierul de soc la chimir.

 El  le-o cântat, ele o jucat,  dar la una, la ceie mai mică, aşa drag  i-o căzut  Ionuţ  încât  pe când pica roua şi ar fi fost timpul ca ele să urce scara cerului şi să meargă acasă,  o zâs că ea nu măi merge de pe pâmânt ci să face muritoare şi rămâne cu Ionuţ.

   Apăi să vezi spaimă  pe suratele mai mari ale Sânzâienei, că așa o chema pe ceie mică, că vezi tu,  Soarele n-o vrut dintru început să-i deie voie la ceie mică să coboare pe pământ.

   Soarele, pusese în inima Sânzâienei toate tainele cerului şi depre asta nici măcar soră-sa Luna nu ştia,   dar estea mai mari atâta l-o rugat încât după multă rugăminte şi juruială l-o înduplecat dar le-o zâs că,  dacă o vor pierde, niciodată nu le va mai îngădui să coboare ca fiinţe omeneşti pe pământ. 

   Aşa că  suratele cele mari trebuind să-şi respecte cuvântul dat, au înlănţuit-o cu o funie de iederă pe ceie mică şi aşa au dus-o acasă Soarelui, În timp ce urcau la cer  din ochii Sânzâienei curgeau lacrimi iar unde picau lacrimile ei,   înflorea câmpul când alb când galbăn  umplâmd poiana unde Ionuţ, istovit, o rămas  adormit  de către zâne,  ca să nu  mai ştie ce s-o întâmplat.

  Pe când soarele era sus pe cer, Ionuţ s-o ridicat buimac şi obosât,  întrebându-se unde se află şi ce fel de flori ’or fi acelea că nu le mai văzuse nicicând. Se sâmţa  tare istovit, de parcă ar fi ridicat bolovani de moară.

Ridicându-se într-un cot, văzând iarba uscată lângă izvoraş, ca prin vis, şi-a adus aminte  că seara le cântase unor făpturi nemaivăzute de el până atunci.

O pornit în drumul lui iar povestea lui s-o spus din gură în gură până o ajuns la urechile mele”

  Apăi, dragii mei, nu pot şti dacă povestea o fi fost auzită de mama mea, întocmai aşa, de la vre-o bunică ori străbunică de-a ei, ori  o fi izvodit-o pe loc pentru urechile mele de copil, cum mai făceam şi  eu cu pruncii noştri, dar  poveşti ca asta am mai auzit şi la Tulgheş,  unde am ajuns să locuiesc, măritându-mă cu un tulgheşan.  Vă las mai jos versurile unui cântec izvorât tocmai din povestea pe care tocmai aţi citit-o.

Dragostea nu-i fie-cum

Dragostea nu-i fie-cum….bis

Ea te prinde tot pe drum.  …bis

Dragostea e lucru mare  …bis

Ea prinde pe fiecare.   …bis

Da io-am prins-o făr de vreme

În ajun de Sânzâiene
Când treceam prin lunca mare

Erau zânele-n cărare!

Între ele m-o băgat

Şi m-o luat la frământ.

Când m-am deşteptat în zori

Eram împănat cu flori.

Tuieşât şi dezbumbat

Dintre flori m-am adunat

Tot tocnindu-mi straiele

Şi cătând cărările.

Cumva- n  fire  mi-am vinit

Da  nu-nţălegem nimnic

Ce caut eu  un’ m-am trezât

Şi nu mai cunosc nimnic?

Da tăt am avut noroc

C-o trecut pe-acolo-un om

Şi cu-un şomoiog de flori

Mi-o descântat să nu mor.

Deochiu m-o tăt cătat

Pân-am fost de însurat;

Pe mireasa.draga mea,

Sânzâiana o chema!

     Iac-aşa-i cu dragostea

     Când îi să dai peste ea.

   Şi încălecând  pe iastă dobă, m-oi duce-n  treabă-mi, c-o fost destulă vorbă.

                                                                               Doamne-ajută  şi   pace bună!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

• Poveste alcătuită, de Rapsod popular –  Lăcrămioara Pop,  din mai multe povestioare auzite în copilărie;
• Muzica – culeasă din Tulgheş de la Rapsod popular Petre Strâmbu; Versurile completate de subsemnata, începând cu al şaselea vers
• Acompaniamentul: fluier – Ştefan Pop; Dobă ţărănească cu strune şi voce – Lăcrămioara Pop.
• Limbajul folosit,(la scrisul poveştii), este acela al graiului din regiunea Topliţa –Tulgheş.

Toate  cele de mai sus au constituit probă de concurs la Festivalul Naţional ,,REGINA SÂNZÂIENELOR” Horodnic de Sus, Suceava-Bucovina în anul, 2021.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dicţionar explicativ regionalisme:

petea– fundiţă/panglică

şoş – stâlp de gard

şir* de păr ori lână – cu sensul de ,,fir” de lână sau păr

tuieşât /tuieşit– ameţit/debusolat

dezbumbat– cu hainele în dizordine / dezmăţat/  dizordonat/ descheiat…

tocnindu-mi hainele– aranjându-mi hainele

şomoiog de flori – legătură de flori/ grămăjoară/ bucheţel

Articolul O poveste cu zâne apare prima dată în Ecoul muntilor.

Obiceiul ne-a fost dăruit nouă de către părintele Vasile Şuteu în anul 1980, fie-i veşnică pomenirea şi veşnicia de-a dreapta Tatălui!

S-a păstrat de atunci, devenind,  odată cu trecerea timpului tot mai frumos, ajungând să fie cel mai aşteptat eveniment spiritual local înainte de Paşti.

Ce va-să-zică acest obicei? Iată:

Satul de rând să ducă, la biserică, darurile spre sfinţire, se pregăteşte temeinic, iar în dimineaţa de ,,joi-mare”  gazda, de la care se face plecarea convoiului păştenilor,  deschide larg porţile cele mari căci multă lume îi va călca bătătura.

Până să ajungă păştenii,  darurile sund deja aşezate la loc de cinste în mijlocul ogrăzii, pe o masă mare acoperită cu o faţă de masă ţesută la război. Darurile sunt deja aşezate în coşurile frumos împodobite cu ştergare şi cu bentiţe   tricolore. Acestea vor fi purtate pe braţe de către păştenii îmbrăcaţi în strai naţional, de la mic până la bunic, iar drumulse va face pe jos, cu escortă de călăreţi purtători de drapele tricolore. Vor ajunge la biserică pe când preoţii vor fi terminat cu slujbele ultimelor parastase.

Convoiul este aşteptat cu praporii scoşi la poartă în dangăt de clopote.

Ajunşi, păştenii, sunt binecuvântaţi de către soborul de preoţi, respectiv,(anul acesta), toţi cei trei preoţi din comună, Părintele Marius, Părintele Vasile şi părintele Lucian, aceşti trei părinţei fiind pentru noi,  precum o sfântă treime,  care ne ţin uniţi laolaltă prin  exemplul lor de a trăi într-o desăvârşită pace şi bună înţelegere.

… Păştenii aşează coşurile doldora în faţa altarului iar preoţii încep slujba de sfinţire a darurilor ce vor deveni din nou dar-din-dar,  în dimineaţa de înviere, pâinea şi vinul adus azi de către păşteni devenind preasfântul trup şi sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, sfinţit şi, din nou dăruit nouă tuturor.

Alături de ,,Sfântul Paşti”,(care la noi în Ardeal se dăruieşte împreună, pâine-şi-vin, într-un recipient), vom primi şi câte un ou să-l luăm acasă şi să-l punem în apa cu care ne vom spăla faţa în cele trei zile de paşti ca să fim roşii în obraji şi fini ca oul.

Fără a lua Sfântul Paşti şi fără a mărturisi ,,Hristos a înviat!” – ,,Adevărat a înviat!”,  nimeni nu gustă din bunătăţile pregătite de  gospodine, iar primul fel va fi oul ciocnit între membri familiei mărturisindu-se de fiecare dată ,,Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!” .

…O ce binecuvântare este în familiile numeroase!

Vă daţi, dumneavoastră, seama de câte ori se va mărturisii în casele cu mulţi copii învierea Domnului? Şi să ştiţi că la tulgheşeni se păstrează şi trimiterea cojilor de ouă roşii pe apă, să vestească pe blajini că paştile au sosit.

Ehei, binecuvântat neam este neamul acesta românesc! Câte comori poartă în fiinţa lui ancestrală…!…  Nu cred că este pe lume popor mai bogat în tradiţii decât poporul nostru  şi cred că puterea acestor tradiţii, care sunt trup-şi-suflet amestecate cu rugăciunea, ne asigură seva nădejdii şi a ,,înveşnicirii”  noastre ca neam.

Da dragii mei, aşa s-au petrecut lucrurile şi în acest an cum v-am povestit că se petrece, de obicei, în ziua de joia mare.

A fost de rând satul Putna anul acesta. Înafară de darurile pentru sfânta anafură pascală, păştenii din acest an au mai adus în dar:  un disc, un potir şi o lingură pentru împărtăşanie, o icoană cu Maica Domnului, lumânări ce vor primi lumina în noaptea Învierii.

După ce slujba de sfiinţire s-a încheiat, s-au cântat pricesne aşa cum se întâmplă de fiecare dată.

În acest an, copiii de la clasa d-nei învăţătoare Lauriţa Scoruş ne-au făcut o surpriză frumoasă  şi au cântat şi ei o priceasnă; îi felicităm călduros pe această cale!  Apoi a urmat corul Şcolii Gimnaziale Tulgheş cu două pricesne şi, în încheierea programului, corul Ansamblului Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” a cântat trei pricesne după care am stat toată lumea la o poză de grup cu faţa la Altar.

Încetişor am ieşit în curte, am făcut o poză în faţa bisericii, ne-am fotografiat cu caii iar pe urmă, cu toţii, ne-am dus la prăznicar că de, aşa-i datina, drumeţul trebuie pus la masă.

Am fost, cred, în jur de 130 de păşteni, socotind după locurile de la prăznicar, nepunând la socoteală pruncii din braţele mamelor, şi mai toţi eram în strai naţional. Cine n-a avut costumul întreg, a avut măcar ceva ce-a purta cândva bunicul ori tata, ori vre-un unchieş dar majoritatea erau cu straiul frumos şi adevărat,  moştenit din neam.

Am să vă arăt şi ceva imagini să nu ziceţi că vând ,,braşoave”.

Dragă lume asta-i! A  mai trecut un post mare, a mai sosit o Înviere. Ca mâine va veni şi Înălţarea şi Rusaliile şi cât ai zice vară-vară-primăvară ne-om trezi peste ,,dealuri zgribulite”  cu baba Dochia iar pe  capul nostru.

Timpul aleargă  şi-i tare năzdrăvan! Un gram de zgomot  nu face! Numa ne trezim că a trecut anul şi luna, şi…viaţa… Să ne ajute Dumnezeu să treacă toate cu folos! La bună vedere şi să auzim numai de bine !

Iacă m-am învrednicit, de tri vorbe-am mâzgălit şi la urmă-am iscălit:

îs tot io cum m-aţi ştiut, Lăcrămioara Pop, boţul cel de lut.

Tulgheş, 18. Aprilie, 2025

Articolul Joia Mare – tradiţie nepieritoare la Tulgheş apare prima dată în Ecoul muntilor.

După ore, copiii de la ambele școli au avut ca punct de întâlnire Restaurantul Malvimend, unde au servit prânzul, s-au jucat și au făcut cunoștință.

În jurul orei 14:30 cei mici alături de învățătoarele lor s-au îndreptat spre muzeu. Acesta se află în curtea Școlii Gimnaziale, între școală și grădiniță.

Doamna Lăcrămioara Pop a fost ghidul celor mici, explicându-le întrebuințarea obiectelor și cum trăiau oamenii „mai demult” pe înțelesul lor. Muzeul Etnografic din Tulgheș este format din 3 camere amenajate în stil tradițional și o încăpere de consiliu unde elevii au vopsit ouă la finalul vizitei.

În prima cameră țărănească (tindă) se află un colț al ciobanului unde se află ia, cușma și opincile. Pe peretele alb este amplasat un cuier de vase tradițional sau blidar, un adevărat altar al casei tradiționale încărcat cu diverse obiecte. La baza acestuia se află cele necesare la orice stână: bărbânțe, donițe, căldări și putinei pentru unt. Pe peretele opus sunt atașate diverse ustensile care se găseau în orice casă în trecut: metru, plug, coasă cu teoc și cute, seceră, balanță și multe altele.

În a doua cameră se găsește un dormitor vechi cu un pat galben care se odihnește sub privirile unor chipuri blânde încadrate în tablouri alb-negru. Pe perete, covoarele de lână îmbracă odaia în flori mari, roșii și albastre, care par că au înflorit direct din războiul de țesut al unei bunici. Sub ele, patul e așternut cu țoluri groase și perne brodate, unele cu lebede, altele cusute cu păsări și mărgele. Pe masa din fața patului este o lampă veche de gaz, iar pe perete este vioară. Când intri în odaie în dreapta este o mașină veche de cusut, iar în stânga o sobă.

Cea de a treia cameră reprezintă o reflexie a anilor de devotament ai doamnei Lăcrămioara. Pe lângă amintirile cu copiii care au făcut parte din ansamblul local, poze și diplome, în această încăpere găsim și mașini vechi de scris, un blidar și ustensile pentru crearea țolelor și cuverturilor, de la fus până la stative (război).

După scurta întoarcere în timp, copiii au avut parte de un moment de creativitate, aceștia vopsind ouă și accesorizându-le după bunul plac, cu stickere și pietricele.

Mădălina Busuioc

Articolul O scurtă vizită la Muzeul Etnografic din Tulgheș apare prima dată în Ecoul muntilor.

S-a născut la 23 aprilie 1960 la Topliţa, judeţul Harghita, cu numele de fată Antal, fiica lui Antal Traian şi Antal Cornelia. De mică a deprins cântatul şi doinitul de la mama, tata şi bunica şi pe la 5-6 ani învăţase să dea la vătale, căci mereu ţesea mama ei. Profund implicată în toată perioada şcolii (ciclul primar, gimnazial, liceal) ca solist vocal, ca membră în coruri, grupuri vocale, brigăzi artistice, a participat la toate fazele festivalului „Cântarea României” şi a obţinut locuri fruntaşe. A continuat activitatea artistică (1979-1983) la Curtea de Argeş în cadrul ansamblului întreprinderii ARPO (Intreprinderea de Porţelan), unde s-a angajat în luna octombrie, 1979. A activat în ansamblul Întreprinderii de sticlă şi porţelan Stipo Dorohoi. La Dorohoi, în luna august 1987, însărcinată în luna a opta, câştiga faza judeţeană de doine, din juriu făcând parte marii oameni de cultură Suliţeanu Gizela şi Ludovic Paceag. În următoarea zi s-a prezentat la Botoşani, la concursul de romanţe, unde a luat „Premiu I” şi invitaţia să se prezinte la preselecţia Festivalului „Crizantema de Aur” de la Târgovişte. Dar a devenit mamă între timp. În anul 1991 a devenit mamă pentru a patra oară, cu gemeni!

A venit la Tulgheş, în comuna soţului, şi a început o activitate laborioasă, cu rezultate remarcabile: „Cărticica Muzeului”, publicată în cadrul Festivalului Naţional Folcloric de dans, „Roata Stelelor”, Tulgheş, 2013; „Tulgheş. Din tezaurul Etnografic românesc”, apărută la Editura Eurocarpatica în anul 2018; „Tulgheş. Mărturii ale statorniciei româneşti”, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2023.

A fost coautoare la lucrările: „Antologia Premiilor Eminescu Teiul de Aur şi Teiul de Argint”, 2017-2021, Editura GEEA, Botoşani; „Poftiţi la masa strămoşilor noştri – Bucate româneşti şi poveşti despre români”, apărută la Editura Pim, în cadrul festivalului Naţional „Regina Sânzienelor”, 2023;  „Instrumente muzicale tradiţionale, importanţa lor în folclorul românesc muzical şi coregrafic”, editura Eurocarpatica, 2021; „Ctitori de Neam – Dascăli de ieri şi de azi”, volumul 4, împreună cu Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni, Editura Eurocarpatica 2022; „Omul şi alte leacuri – Vindecări ce au schimbat destine şi vieţi” 2024, Editura Pim, în cadrul celei de-a X-a ediţii a Festivalului Naţional „Regina Sânzienelor”.

Colaborează la publicaţiile „Informaţia Harghitei”, „Mesagerul de Neamţ”, „Mesagerul de Covasna”, „Glasul Văilor”, „Condeiul Ardelean” „Ecoul Munţilor” (este unul dintre redactorii revistei noastre).

Este colecţionar de poze vechi, acte vechi, carte veche, numismatică, vederi, izvoade de cusături şi ţesături, diapozitive etc. (toate regăsindu-se în „Colecţia Sătească” Tulgheş. Este coordonatorul atelierul de îndemânări practice tradiţionale (ţesut, cusut, împletit, croşetat etc.). Ţine ore deschise de istorie locală împreună cu elevii de gimnaziu sau primar în incinta muzeului, la solicitarea dascălilor.

Ne-a spus că deschide „pentru vizitatori, în mod gratuit, Colecţia Sătească oricând este nevoie, în timpul programului Şcoala altfel, dar nu numai, sau pe timpul taberelor şcolare de vară, care au început să se desfăşoare la Tulgheş începând din anul 2023, iar vizitarea punctului nostru muzeal nu lipseşte din programul lor de activităţi. Anul trecut am avut în vizită 120 de copii din judeţul Bacău. Iată cum dăm o mână de ajutor turismului cultural loca!” Premiile şi distincţiile sunt numeroase şi enumerarea lor depăşeşte spaţiul rubricii noastre. A participat la numeroase proiecte culturale şi are planuri mari pentru viitor. Interpretarea artistică de la manifestarea „Părinte drag Iustin”, 10 februarie 2024, Farcaşa, a fost remarcabilă, ridicând sala în picioare! A fost mereu alături de noi şi de cei care i-au cerut ajutorul, căci crede vorbele moştenite de la bunica ei:

„Dar din dar se face Raiul!

Pune miere când vezi baiul’!

Mângâie-l pe întristat,

Miliueşte-l pe sărac,

Roagă-te pentru ,posac’.

Stânga să nu-ţi ştie dreapta,

De vrei să domoleşti cearta.”

Sănătate multă vă dorim şi cât mai multe proiecte cu izbândă!

Daniel Dieaconu

Articolul PERSONALITATEA LUNII – LĂCRĂMIOARA POP – „TEZAUR UMAN VIU” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Dimineaţă mohorâtă de toamnă. Sâmbătă, 14 Septembrie 2024.

Plouă cu găleata! Ştergătoarele de parbriz abia fac faţă! Drumul este anevoios. Mai zicem un ,,Doamne-ajută Cruce Sfântă nu ne potopii de tot” şi încercăm să înaintăm. La o bucată de drum ploaia s-a mai potolit. Ajungem, într-un sfârşit, în faţa Bisericiii Ortodoxe „Înălţarea Domnului” din Voineşti, Covasna. Mulţumescu-ţi Ţie Doamne!

Am ajuns cu bine şi la timp.  De acum aşteptăm să vedem dacă v-a fi, ori nu, posibil să pornim în paradă spre Valea Zânelor după cum era programul.

Nu pot şti ce era în sufletul organizatorilor dar îmi pot imagina…

Formaţiile participante erau în aşteptare, fiecare în mijloacele de transport ori pe sub umbrele, aşteptând.

Pentru două trei minute norii s-au spart şi lumea a început să coboare din mijloacele de transport, să se aşeze în ordine pentru paradă, însă, cerul a început din nou să plângă, cu bogate lacrimi, astfel că am fost nevoiţi să urcăm din nou în maşini şi am pornit, într-o altfel de paradă, auto de data aceasta, spre locul de desfăşurare a festivalului.

Cred că mare credinţă trebuie să fi avut careva că pe măsură ce ne apropiam de poiană, norii s-au subţiat iar pe când am ajuns, deasupra poienii,  norii s-au risipit, ploaia a plecat spre alte zări şi n-a mai revenit nici a doua zi; motiv pentru care parada portului s-a făcut  Duminică, cu formaţiile care erau programate să evolueze în cea de-a doua zi, dar,  cărora li s-au alăturat toţi cei care veniseră  de sâmbătă şi aveau să evolueze şi a doua zi pe scena festivalului.
În festival au participat 16 ansambluri de dansuri, 3 coruri şi 21 de interpreţi de pe tot cuprinsul ţării şi chiar din  Republica Moldova. Impresionant!

Majoritatea formaţiilor de dansuri au avut instrumentiştii în spate; evoluţia tuturor a fost live! Tot respectul!
Invitaţii,  Cornelia şi Lupu Rednic, au făcut un spectacol de zile mari! Am cântat, cu toţii, împreună cu ei la urmă şi tot împreună am jucat horele în jurul focului de tabără care a încheiat prima, din cele două zile, de festival.

Despre prezentatorul festivalului, Gheorghe  Filip nu mai vorbim! A fost şi de data asta, ca întotdeauna,  o cutie fermecată din care, la nevoie,  izvorât-au  versuri subtile sau umoristice, câte un crâmpei de cântec vesel ori de inimă albastră, glume ori vorbe de duh  cu care a  umplut timpul, în care sunetiştii  se străduiau să aşeze tehnica, de la un moment artistic  la altul,  întreţinând publicul, foarte numeros de altfel, într-o perpetuă bună-dispoziţe!
Tehnica de sunet şi meseriaşii de la acest segment merită nota 100*.

Despre organizare,în întregime,  n-am cuvinte!
Totul a fost la superlativ: zâmbete şi vorbe bune! Să tot petreci cu-aşa lume!

Au avut corturi largi, bine ancorate în pământ, cu pereţi pe trei părţi laterale, cu bănci din-destul pentru public;  la  scenă, de asemenea, un cort lung,(încăpeau lejer trei formaţii numeroase), din care urcai direct sub coviltirul scenei; nenumărate amenajamente pentru deservire publică şi multe -multe standuri cu produse tradiţionale! Lumea era protejată de intemperii, indiferent de ce, iar seara când a venit, în toate corturile aveau iluminat electric.

Se vedea, cât-de- colo, că oamenii au lucrat în echipă şi în număr mare, la tot ceea ce înseamnă pregătire unui asemenea eveniment: Cort de prim ajutor la vedere, pompieri, jandarmi, oameni de ordine îmbrăcaţi cu tricouri inscripţionate şi cu ecusoane, încât oricând, dacă aveai o întrebare, ştiai unde să te adresezi etc.

Perimetrul zonei era mărginit de nişte ,,bulumaci” groşi din lemn de vreun metru şi douăzeci cm înălţime, groşi de vre-o 20 cm, scobiţi în partea de sus dintr-o parte în alta,  în care ardeau nişte flăcări de parcă zânele puseseră acolo mii de licurici.

Focul de tabără trona în mijloc, împrăştiind limbi de foc de parcă erau cine ştie câţi balauri prinşi în jocul zânelor,  desenând pe negrul nopţii tot felul de forme roşiatice. Milioane de steluţe de foc împrăştiindu-se de pe pământ, păreau că vor să se înlănţuie într-o horă cu stelele din cer…

Seară de poveste!

Ziua de duminică a fost la fel de frumoasă, poate mai frumoasă, pentru că ne-am bucurat şi de parada portului.

N-a mai fost focul de tabără dar ne-am bucurat de focul cu care ne-au cântat cei din Corul ,,Voineştenii” care au încheiat festivalul, împreună cu care ne-am încălzit sufletele cântând „Ieşi române la lumină”.

Noi, participanţii în festival, am fost trataţi aşa cum o faci cu fraţii tăi iar, la despărţire,  nu am plecat cu mâna goală. Am primit fiecare câte o păpuşă de caş, o „bătruţă” de pălincă şi un colac răsucit, să avem merinde de drum iar în afară de diploma de participare pe format de hârtie, am căpătat, fiecare dintre noi, câte o diplomă inedită,  personalizată prin pirogravură, pe o bucată de scândură,( de fag ori de stejar? Că nu mi-am dat seama dar, de  estenţă tare că e destul de grea). Foarte ingenioasă ideea!

Dincolo de toate, am avut surpriza să-mi întâlnesc foşti consăteni, pe care nu i-am mai văzut de peste 40 de ani,  care fiind veniţi la băi în Covasna au venit să se bucure de acest extraordinar eveniment; iată bucurii provocate colateral. Mulţumim!

Duminica amurgea. Publicul era istovit de aşa îndelungată şi „dulce oboseală”. Bateriile le erau, de acum, încărcate la maxim, cu energie pozitivă, aşa încât oamenii s-au pornit, cătinel dar foarte  bine-dispuşi, spre casele lor.

Mulţi din public ne salutau pe cale spunând: ,,Vă aşteptăm şi la anul, dacă ne-o ţine Dumnezeu cu pace!” – acesta, pentru noi, era premiul cel mare! Am plăcut oamenilor din faţa scenei! Mulţumim Doamne că ne-ai ajutat să ne îndeplinim şi de data asta rostul şi ,,nu  ne-am făcut neamu’ de râs”!

S-a coborât cortina peste cea de-a treia ediţie a festivalului  din Valea Zânelor. Zânele s-or fi ascuns pe sub cetină să se odihnească. Or fi ostenite de atâta horit. Oricum organizatorii mai au treabă. Aşa un eveniment înseamnă muncă, de săptămâni întregi, înainte şi după desfăşurare.

Vă mulţumim, dragilor, pentru toată osteneala şi dragostea voastră frăţească!

Am agonisit amintiri frumoase, pentru anii de la urmă, când paşii ni se vor îngreuna şi n-om mai putea lua drumu-n picioare şi doba-n spate… ce-o vrea Dumnezeu! Dar, dacă El, ne-a îngădui şi-om fi sănătoşi şi ne-oţi mai chema, cu mare drag vom mai veni. Doamne-ajută!

Tulgheş, 17.Septembrie, 2024.

Lăcrămioara Pop, Tezaur Uman Viu protejat UNESCO din anul 2021

Articolul Locuri binecuvântate şi oameni luminaţi la suflet VALEA ZÂNELOR –VOINEŞTI – COVASNA FESTIVALUL DATINA JUNILOR, Ediţia a III-a, 13-15 septembrie 2024 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Evenimentul este foarte aşteptat de către locuitorii comunei cu atât mai mult cu cât în cele două zile de sărbătoare  au prilejul de-a urca pe scenă, alături de artişti consacraţi, toţi fiii Tulgheşului dăruiţi de Dumnezeu cu calităţi artistice.

În acest an am avut bucuria de a vedea pe scenă  copii, tineri şi mai ,,pârguiţi” ca să zic aşa, fii şi nepoţi ai tulgheşenilor care ne-au încântat auzul şi privirea dar, mai ales,  ne-au umplut sufletul de bucurie deoarece au revenit acasă după ani şi ani, fiind plecaţi în lumea mare să-şi facă un rost mai bun dar, un trai mai bun nu îţi şterge, în nici un caz, dorul dă casa părintească.

Dintre cei plecaţi peste mări şi ţări, au fost prezenţi, anume pentru acest eveniment: Fiica lui Tuţu Lomură- vechi rapsod cântăreţ la acordeon şi clarinet, din Poiana Veche- Mihaela Lomoră care a venit tocmai din SUA unde locuieşte de mulţi ani.  În drum spre casă a făcut escală în Spania, aducând cu ea copiii surorii sale, dintre care unul, foarte bun violonist, Fabian Voaideş (13 ani), acceptat deja ca student al Academiei de Muzică din Spania(sinonim cu Conservatorul de la noi,  după cum mi-a explicat  Mihaela Lomoră).
Venind la una dintre repetiţiile noastre cu ansamblul „PLAIURI TULGHEŞENE”, Fabian a rămas foarte surprins să-i vadă  jucând, cot-la-cot, indiferent de vârstă, pe ai noştri. Nu-i venea să creadă.

A exclamat : ,,Dar ceea ce faceţi aici este adevărată artă! Nu am văzut în Spania aşa ceva!”  Eu am zâmbit şi i-am răspuns: ,,Neamul ăsta românesc, din care şi tu te tragi, este un popor viteaz şi binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri artistice şi este aici dintotdeauna! Să fii mândru că faci parte din neamul lui Burebista şi al lui Decebal, al lui Badea Cârţan, Ciprian Porumbescu, Enescu, Eminescu, Brâncuşi, Maria Tănase, Grigorescu, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Cantemir… aceştia, dragul meu copil, fiind doar câteva nume care au năvălit acum, într-o clipită,  în obosită, mintea mea. Dar să ştii că lucruri trainice făceau toţi oamenii acestor locuri de la care ne-au rămas straiele pe care le vei vedea îmbrăcate, de copii, mâine pe scenă. Acestea, toate,  sunt cele pe care le-au purtat cândva părinţii şi bunicii lor, uneori chiar străbunicii.”

Cu ochii larg-deschişi, privind cu nesaţ la lucrurile vechi din încăperea muzeului unde noi ne desfăşurăm repetiţiile, a spus că abia aşteaptă vara viitoare să vină să înveţe toate melodiile jocurilor noastre şi dacă-l primim, vine să se alăture dobei cu strune şi fluierului la următoarea ediţie a festivalului, că tare i-a mai plăcut!

• Doamne-ajută! Sănătate şi pace să dea Dumnezeu şi linişte-n suflet c-apoi toate

le-om împlini dacă o fi cu binecuvântarea Lui! Mai şti?  O fi timpul împlinirii proorocirilor … încep românii să revină acasă… îi cheamă dorul din ,,Grădina Maicii Domnului”… Dar până la ediţia din anul viitor la care doar sperăm şi visăm frumos, să povestim mai departe despre cea din anul acesta.

Aşadar, cu toate că nu am avut o participare completă cum se anunţase dintru început, ziua festivalului a fost plină de voie bună, iar distracţia a ţinut până-n noaptea  cu stele, că doar nu degeaba jocul nostru, care a dat numele festivalului, se numeşte ,,Roata Stelelor”…
Festivalul a început la orele 14.00 cu Imnul de Stat. Am continuat cu premierea tuturor colaboratorilor şi voluntarilor care au ajutat la organizarea acestui dublu eveniment, după care am dat drumul maratonului folcloric.

Au participat formaţiile: ,,Topliţeana” a Centrului Cultural Topliţa de care se ocupă ca şi instructor coregraf dl. Nicolae Cif,  colaborând la partea solistică, cu d-na Livia Harpa. Aceştia ne-au prezenat: ştraiere,  suită moldovenească, suită bănăţeană şi au avut cu ei şi  7 solişti care cântă bine.
Au urmat cei din Bilbor:  ,,La poale de Călimani”, coordonaţi şi instruiţi de acelaşi Nicolae Cif.  Aceştia au prezentat şi ei o suită locală – o variantă de ,,roata stelelor”, suită moldovenească  şi straiere, iar între două suite au avut un solist- Alexandru Ţifrea.
Au urmat pe scenă cu un calup de dansuri ungureşti, vecinii noştri din Borsec,  formaţia „CZIFRASAROK”;  coordonator Dl. Director Ferenczi Josef.

În continuare ne-au încântat, cu candoarea lor, copiii din  ansamblul ,,Izvoraşul” din Gălăuţaş, coordonaţi de Luncan Liliana-Mărioara. Acesta este un ansamblu în creştere dar care promite foarte mult. Este format din copii cu vârste între 3 şi 12-13 ani,  îndrumat de o cântăreaţă cu experienţă iar taraful este compus din două viori, un acordeonşi o dobă cu struneadulţi. Dacă vor persevera, în câţiva ani vom mai  avea un ansamblu important în zonă.  Ce-i drept, am văzut la copii cămeşi din comerţul actual, dar am văzut şi câteva straie  vechi, mai ales la costumele bărbăteşti. Deocamdată au doar o învârtită în repertoriu; în rest programul este compus din cântece cântate în grupuri de trei sau cinci, ori solişti individuali. Dar cu copiii mici, nici nu prea poţi să faci suitele vechi. Important este că se mişcă împreună şi cântă iar pe parcurs vor învăţa ei şi jocurile. Cel mai micuţ are 3 ani(nu ştiu dacă i-a împlinit), şi-l cheamă Simion. Au câteva fetiţe care cântă foarte bine între cele 14 soliste care au cântat la noi pe scenă. Oricum, e o mare încântare să vezi o trupă de ,,gândăcei” îmbrăcaţi în strai naţional, mişcându-se după ritmul impus de taraf.

După această încântare prilejuită de cei din Gălăuţaş, a venit rândul celor din judeţul Iaşi. Formaţia ,,Flori de cireş”, prietenii noştri din Hodora- Cotnari care, de 12 ani,  de când au participat prima dată la festival, vin mereu şi ne bucură cu suite moldoveneşti (sârbe, hore, bătute etc).Anul acesta au avut un spectacol de 30 de minute în care au avut şi o solistă- Nechifor  Larisa.

Această formaţie a venit cu, doar, 4 perechi de copii de clasa aVII-a şi-a VIII-a.

Au un microbuz mic de 8+1şi un şofer de treabă care nu zice niciodată ,,nu”.  Au reuşit să ajungă şi au sosit primii. Ne-au spus, Dorel Făgădeanu,  instructorul coregraf al formaţiei „Flori de cireş” că dacă ar fi avut variantă de transport mai bună ar fi venit cu mult mai mulţi dansatori. Aşa, i-a luat pe cei mai mari şi s-a ţinut de promisiune.

Aici, voi face o paranteză pentru a sublinia o mare problemă care poate afecta existenţa tuturor formaţiilor de amatori. Problema asta, pe mulţi (care mai existăm) ne chinuie, dar pe mulţi alţii i-a pus pe butuci.
În judeţ, sau în apropiere, pe la Grinţieş sau chiar pe la Tarcău ori Pângăraţi în jud. Neamţ, ne ajută părinţii care-şi pun la bătaie timpul şi maşinile personale şi ne ,,cară” când suntem invitaţi. Pe distanţe mari, însă, este mult mai greu. Nu avem cum să ne deplasăm decât cu microbuzele şcolare şi cu acelea foarte greu, deoarece mai-mereu sunt defecte iar când ar fi bune, nu ai mereu şofer care să fie dispus să îşi strice sfârşitul de săptămână după cinci zile de alergat, dus- venit de două ori zilnic,  în care timp, probabil, s-a defectat microbuzul, cel puţin odată. De asemenea,  de multe ori invitaţiile noastre coincid cu activităţile şcolare şi atunci, chiar să vrea, nu ne poate ajuta, şcoala, cu transportul. Primăria ne-ar da cu drag microbuzul de 8+1, dar ar trebui să ne căutăm şofer (una la mână), iar, doi la mână –  noi suntem 24 de copii şi doi adulţi (în prezent), iar ca să merg cu câţiva nu se pune problema, pentru că noi suntem hotărâţi aşa: ,,Ori toţi, ori niciunul”! Nu ai cum să le spui că iei doar câţiva când ei vin toţi la repetiţii şi transpiră în mod egal.  Nu le poţi rupe sufletul. Mai bine renunţăm dacă nu putem merge toţi!

Plata unui transport de la firmele de transport este un efort financiar destul de mare. Poate că părinţii şi-ar permite unul pe an, cu mari  sacrificii. De curând am cerut şi am primit nişte oferte de preţ care sunt, de altfel, foarte rezonabile; dar chiar şi aşa, pentru veniturile părinţilor ar fi la limita imposibilului să  plătească un asemenea transport de două-trei ori într-un an, iar noi, vorbind despre cazul ansamblului ,,Plaiuri Tulgheşene”, primim şi câte trei invitaţii într-o lună, mai ales vara (în lunile iunie, iulie, august) când sunt cele mai multe festivaluri şi concursuri.

De notat faptul că pentru instruirea copiilor nu percepem vreo taxă (niciodată n-am cerut), iar sala în care repetăm este fostul birou în care am lucrat până la ieşirea la pensie şi pe care edilii localităţii mi l-au lăsat în ,,păstorire” până când voi  mai avea sănătate şi voi putea veni să îngrijesc  de toată zestrea agonisită începând din anul 2008 încoace,  pentru care spaţiu nu trebuie să plătim. Este un fel de voluntariat în parteneriat. O mână spală pe cealaltă, cum s-ar spune.

Dacă ar trebui să plătească părinţii şi taxă de închiriere a sălii în care repetăm, atunci precis că s-ar înjumătăţi trupa.
Uite -aşa, funcţionează multe formaţii săteşti, aşa se străduie să ducă mai departe tradiţiile locului.

Noi suntem un caz fericit! Lucrăm de drag şi am găsit înţelegere cu spaţiul. Altfel… nu ştiu…

Revenind la ,,oile noastre”, după Formaţia ,,Flori de cireş” au urcat pe scenă pruncii noştri,   Ansamblul Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” care este de fapt, un fel de familie muzicală  alcătuită din mulţi prunci tulgheşeni care s-au lăsat înfiaţi pentru câte două ore, în fiecare duminică,  de aceşti doi rapsozi, pe nume   Ştefan şi Lăcrămioara Pop,  care se străduie să-şi împlinească în această viaţă şi această datorie morală de onoare: predarea tradiţiilor identitare celor ce sunt şi care, sperăm,  vor repeta la rândul lor, gestul nostru. Credem din tot sufletul în puterea bunului exemplu!
În altă ordine de idei, pentru că ştiam că în următoarea zi vor urca pe scenă foarte mulţi artişti consacraţi, noi am prezentat tot programul pregătit, în ziua dedicată festivalului,  inclusiv pentru a doua zi, astfel:

• Solista Maria Ursu cu : Frunză căzută pe baltă şi Frunză-n prun frunză sub prun (Am un bade şi nu-l spun);
• Solista Onu Sânziana cu: Dragă-mi-i Duminica şi Vecine, vecine drag;
• Solista Olariu Alexandra cu: Frunză verde lămâiţă şi N-am pus eu coada la prună;
• Solista Ursu Andreea cu: Apuca-m-aş de jucat;
• Grupul format din: Ioana Bârsan, Cristina Moldovan, Radu Cozariz, şi Andreea Ursu cu melodiile: Leagă-ţi mândro flori în păr şi Bujor şi mândră dalie;
• Solistul Cozariz Radu cu:  doina Eu doinesc, codru răsună (la rece)şi Cântec de cătănie;

Am încheiat cu suita din 14 jocuri locale  Roata Stelelor.

A urmat premierea trupei iar când să zic gata, a urcat ,,mesagerul copiilor”, în persoana D-lui Primar Marcel Vancu care, intrând în jocul pruncilor noştri, a luat microfonul povestind publicului că ni s-a pregătit  o surpriză.

Ca din pământ a apărut în braţele mele un buchet tricolor de trandafiri, în cealaltă mână un album cu poze cuprinzând instantanee din activităţile noastre pe care mi l-au deschis la prima pagină care conţinea o dedicaţie compusă de ei toţi, în versuri, iar pe copertă iscălindu-şi cu toţii numele citeţ. Bineînţeles că am citit şi publicului dedicaţia de pe prima filă.    Rămăsesem fără cuvinte!

Pe când credeam că s-au terminat surprizele, a apărut un alt prunc cu o cupă iar altul mi-a aşezat la picioare un ambalaj artistic conţinând ,,daruri dulci” dăruite drept ,,antidot la  toate amărăciunile pe care vi le-am provocat de-a lungul timpului”!

• Cum să nu-i ierţi? Cum să nu-i iubeşti? Cum să uiţi că ai fost copil?

A durat puţin până m-am dezmeticit, apoi le-am dat drumul să meargă să se schimbe de strai şi să meargă la masă. Era deja seară. Noi, ,,părinţii adoptivi” ai  trupei am mai avut un pic de treabă pentru că aşa cum vă povesteam la începutul poveştii, Fabian Voaideş şi mătuşa lui, Mihaela Lomoră au vrut, neapărat, să cântăm împreună „Leliţă Săftiţă”, melodie din repertoriul lui Anton Pann, drept surpriză pentru tulgheşeni.  – Hai s-o facem şi pe asta, ne-am zis. –  Să vedem cum sună acompaniat de dobă cu strune, fluier şi vioară acest cântec vechi, într-o formulă ad-hoc, cu spectatorii care, aşteptau în faţa scenei fiind pregătiţi să ne ,,taxeze” ori să ne aplaude…

Ne-am riscat şi-o ieşit neaşteptat de fain! După ce-am căpătat un rând de  aplauze, am dăruit,  lui Fabian şi Mihaelei Lomoră însemnele festivalului aşa cum le-am dăruit tuturor participanţilor în acea zi. I-am medaliat, le-am înmânat diplomele şi trofeul, iar Fabian era foarte fericit că pleacă din România, din ţara bunicilor, cu tricolorul la gât.

De acum am predat ştafeta D-lui. Primar  să prezinte în continuare invitaţii în festival: Iustina Lăbonţiu (Rugină)-proaspăt absolventă a ;colii Populare de artă, sub îndrumarea D-lui Ioan Dordoi, Angela Rusu şi Don Nero.

În ziua următoare, ştafeta a fost predată mai departe prezentatorilor spectacolului zilei, Magicianul Cristianis şi Larisa Judele. Pe scenă au urcat şi a doua zi, artiştii tulgheşeni: Iustina Lăbonţiu,  Mihaela Lomoră care a prezentat muzică populară şi uşoară alături de nepotul ei Fabian care ne-a încântat cu  Hora Stacatoşi ,,Haiduceasca”, apoi a urcat Formaţia de dans modern Ave Dance, foarte talentata Ana-Binca Gârlă.  De notat:  tulgheşenii au evoluat, cu toţii,  live! Spectatorii tulgheşeni s-au simţit mândri de talentaţii lor copii,  bucurându-se apoi, din plin, de toţi artiştii care au evoluat pe scenă.
A fost spectacol pentru toate gusturile iar sărbătoarea s-a încheiat cu un amplu foc de artificii după miezul nopţii.

În concluzie pot spune că am avut o ediţie a festivalului Roata Stelelor frumoasă, cu vreme bună, care a decurs fără pauze prezentând o gamă variată de jocuri şi melodii de muzică populară atât din folclorul naţional cât şi din folclorul local. Doina cântată excepţional, la rece, de Radu Cozariz a lăsat publicul mut de uimire. Radu abia a împlinit 14 ani. A doua zi a fost la fel de frumoasă şi binecuvântată de Dumnezeu cu vreme bună.

Între cei care au pus umărul pentru ca, dublul eveniment, să iasă perfect sunt: Primăria şi Consiliul Local Tulgheş, Asociaţia Culturală ,,PLAIURI TULGHEŞENE”,  care a organizat şi a coordonat desfăşurarea festivalului,  a asigurat prezentator- în persoana subsemnatei,  a pregătit formaţia locală ,,Plaiuri Tulgheşene”  etc.; SVSU Tulgheş (băieţii  de la Serviciul pentru situaţii de urgenţă) – au amenajat perimetrul bazei sportive unde a avut loc evenimentul şi au vegheat, în cele două zile la bunul mers al lucrurilor  în strânsă colaborare cu echipajele le de jandarmi (pentru preîntâmpinarea evenimentelor nedorite); la sunet- care a fost impecabilul- Dl. Florin Blaga din Borsec- mulţumim!

Posturi media: Ardeal Tv – operator tv Florin Deac şi reporter voluntar Vasilica Deac. Mulţumim pentru prietenie şi răbdare!

Radio PRO Diaspora, moderator ,,Sabina Sabina” (pseudonim), care a fost delegată să semneze un proiect cultural cu cei de la conducerea UAT Tulgheş pentru anul viitor. Se pare că ansamblul „Plaiuri Tulgheşene” va fi parte în proiect.  Vom vedea la momentul potrivit dacă, ce şi cum.

Bucătar şef a fost Dl. Mihaly Farkas. Toţi cei 190 de artişti amatori, participanţi la festival,  au lăudat tocana dumitale de mistreţ. Mulţumim frumos de masă atât  bucătarului şef, cât şi celor care au procurat ingredientele! De asemenea, mulţumim  pentru tocana de oaie, de-a doua zi şi pentru balmoş, d-lui. Ghiţă Rugină- nimeni altul decât tatăl Iustinei Lăbonţiu (Rugină), cântăreaţa, de care povesteam mai sus. Mulţumim colectivului din Primăria Tulgheş care au ajutat latot ce-a fost nevoie! Aţi făcut mulţi kilometri cu zâmbetul pe buze! Mulţumim membrilor  Consiliului  Local care au fost prezenţi la treabă în cele două zile! Tot respectul!

Sponsorul principal: Grigoriu Service SRL –  a asigurat premiile pentru tombolă;

Înainte de toate, îţi mulţumim, Ţie Doamne că ne-ai ajutat şi de această dată şi ne-ai îngăduit să ne bucurăm împreună de reîntâlnirea cu cei reveniţi din toate părţile pământului să se adape cu „apă vie” din fântâna casei părinteşti!

,,Ţine-ne Părinte sfinte
şi ne dă tihnă şi minte
să putem merge’nainte
pe cărarea cărarea de lumină
pân’ la Tine în grădină!

Dă-ne Doamne gând sfinţit
tuturor ce-am împânzit,

din Apus la Răsărit,

ţări şi mări îndepărtate

simţind dorul ca pe-o moarte,

tot muncind pe-agoniseală,

sfârşindu-ne-n dor de ţară

şi de grai şi de părinţi şi de codri şi de sfinţi…

…de cărarea de sub coastă şi de zarea cea albastră,

care  nu-i aşa de clară, niciunde ca-’n, a ta, ţară! Amin!.

A simţit trăirea ,,reveniţilor acasă” de prin străini şi-şi cere iertare de v-a transmis-o cumva, prea puternic, reporterul de ocazie,

Lăcrămioara Pop, Tezaur Uman Viu protejat UNESCO

Tulgheş- Harghita- România,  29 spre 30 Iulie, 2024.

Articolul Tradiţie şi veselie la cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Naţional de dans folcloric, pentru copii şi tineret, ROATA STELELOR Tulgheş-Harghita-România 27 Iulie 2024 apare prima dată în Ecoul muntilor.