Acest eveniment m-a dus cu gândul la ziua de 15 iulie 1993, când l-am cunoscut pe părintele Justin. În acea zi , eu voiam să mă spovedesc, după un post de câteva zile. Pierdusem tot și eram foarte zbuciumată. Aurel Dumitrașcu m-a pus să o iau de la capăt, apoi a murit și el. ” A murit Enkidu prietenul meu/ care ucise cu mine lei.” (din poemul Ghilgameș).Părintele Justin m-a trimis la părintele Dionisie Mătăluță, iar eu, treptat, mi-am găsit liniștea. În ziua spovedaniei, păr. Dionisie a predicat și a spus că pe vremea lui Ștefan cel Mare, femeile, când năvăleau turcii, își luau copiii și se ascundeau în păduri. Își salvau sufletul. A fost primul moment de învățătură, care mă viza pe mine.  Când mi-a apărut cartea, părintele Justin s-a bucurat sincer pentru mine, mai ales că era un mare iubitor de tradiție românească și creștină. Îmi povestea că iubea atât de mult obiceiul uratului de Sf. Vasile, încât buhaiul era obiect principal în casă. Iar mama sa, exasperată de poznele pe care le făcea, îl amenința: ”Șăzi locului că te bag în buhai și acolo te las”. Aceea a fost ultima întâlnire cu sfinția sa. M-a lăsat să zăbovesc mai mult cu mâinile în mâinile sale. Era zâmbitor, dar atât de bolnav și de sfârșit. Vorbeam cu sfinția sa despre lecturile mele, despre Ioan Ioanid, despre peșterile din Ucraina, despre multe altele. Odată i-am spus că,  reîntoarsă de  la București, nu mă pot reacomoda. ”Ce mi-a trebuit mie” și ”N-am mai avut ce face”, îi spuneam. ”Du-te la Borca și ocupă-te de tineri” era răspunsul său invariabil. Și ce bine am făcut că l-am ascultat ! Cineva spunea la spectacol că speranța nu piere. Să fim vrednici, să merităm și să sperăm că ne vom reîntâlni cu părintele nostru drag, Justin!

  Iolanda Lupescu

Articolul Părinte drag, Justin! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Astăzi s-a săvârșit slujba Parastasului de pomenire pentru părintele Justin Pîrvu, care a trecut la cele veşnice acum 10 ani, în 16 iunie 2013. 16 ani de închisoare politică în lagărele comuniste a suferit Justin Pîrvu şi liniştea şi-a aflat-o în satul natal, unde a întemeiat o mănăstirea devenită celebră în spaţiul ortodox românesc. Aici a vieţuit până la sfârșitul vieții şi a slujit lui Dumnezeu, fiind considerat un mare Duhovnic al Neamului Românesc. A fost înmormântat lângă ctitoria sa, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar creștini din toată țara vin să se închine la mormântul său.

Astăzi a venit mulţime de lume la slujbele de la mănăstire, Sfânta Liturghie fiind oficiată de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu un mare sobor de preoți și diaconi la altarul de vară din curtea mănăstirii.

În cuvântul său de la Sfinta Liturghie, Nichifor Botoșăneanul a spus: „Mesajul întâlnirii noastre de astăzi este de a fi martor unei slujiri pe care părintele a dus-o cu adevărată smerenie, începând să asculte deopotrivă pe săraci și pe bogați, deopotrivă pe cărturari și pe cei mai puțin cărturari, cu răbdare, cu inimă adâncă și cu smerenie, învățându-i nu doar din experiența lui de viață, ci din ceea ce Dumnezeu a pus în inima lui. Și neagonisind pentru el nici daruri, nici ceva influență a lumii acesteia, ci împărtășind smerenia mai departe ca un râu ce se primenește curgând și slujind celorlalți. De aceea, facem pomenirea lui cu un sentiment al datoriei, dar și ca să înțelegem că Dumnezeu pune în noi o chemare să ne iubim, precum a învățat părintele, credința, neamul și țara”.     

Episcopul Nichifor Botoșăneanul a hirotonit în treapta de diacon pe monahul Gavriil, viețuitor al mănăstirii. Împreună cu soborul de preoţi şi diaconi Preasfințitul Nichifor au oficiat slujba Parastasului pentru arhimandritul Justin Pîrvu și pentru alți martiri ai temnițelor comuniste și eroi ai neamului. De altfel, în cimitirul mănăstirii îşi dorm somnul de veci alţi mari luptători pentru neam şi cruce precum părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Radu Gyr, Paulin Clapon sau Athanasie Ştefănescu.

Alexandru ANDRIEŞ

Articolul 10 ani fără Părintele Justin Pîrvu apare prima dată în Ecoul muntilor.