Astăzi, cu ocazia hramului, alături de preoții slujitori ai locașului, Părintele Hariton și Părintele Siluan, au slujit încă doi preoți: părintele Ionuț Irina, de la Bistricioara și părintele Ionuț de la Bârlad. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Paraclis, participând un număr mare de credincioși din localitățile învecinate.

După tradiție, „Acoperământul” și „Brâul Maicii Domnului” au fost găsite în mormântul Sfintei Fecioare din Grădina Ghetsimani. Împăratul Leon I a așezat în anul 473 „Acoperământul” împreună cu „Tunica Maicii Domnului” într-un paraclis special din cadru Bisericii Sfintei Maria din Vlaherne (Panaghia Vlaherniotissa).

  Sărbătoarea „Acoperământului Maicii Domnului” cinstește arătarea Fecioarei Maria în secolul al-X-lea în Biserica din Vlaherne, Constantinopol. Pe 1 octombrie 911 se făcea priveghere de noapte pentru salvarea cetății, ce era asediata. La ora patru dimineața, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh, rugându-se și ținând în mâini „Sfântul Acoperământ” deasupra capetelor credincioșilor. Prezenți la această slujbă, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie, „au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind cu lumină și acoperind poporul cu cinstitul său omofor, înconjurată de oști cerești și de mulțime de sfinți, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; dintre care doi erau mai aleși, Sfântul Ioan Înaintemergătorul și Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilință graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: «Împărate ceresc, primește pe tot omul cel ce Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește, și preamărește pe cei ce Te preamăresc pe Tine, și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile»” (Doxologia.ro).

  În tradiția greacă această minune a fost sărbătorită mai mult de către călugării din Sfântul Munte Athos. În picturile unor mănăstiri româneşti precum Sucevița, Polovragi și Govora aflăm icoane cu „Acoperământului Maicii Domnului”, ceea ce ne arată că această sărbătoare era cunoscută și la noi.

La biserica Schitului Pocrov din munţii Neamţului (în slavonă „pocrov” înseamnă văl, acoperământ), ctitorită în anul 1714 de către fostul episcop de Roman, Pahomie, este cinstit acest hram. Acest praznic închinat Maicii Domnului este sărbătorit an de an la această mănăstire de pe Valea Muntelui, de pe coamă de deal, tot mai mulţi credincioşi cinstindu-i hramul prin osteneala lor, aşa cum a fost şi astăzi, 1 octombrie 2023.

Alexandru ANDRIEŞ

Articolul La hramul mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” de pe Dealul Buba apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cunoscuta editură nemţeană „Cetatea Doamnei” din Piatra Neamț, condusă de inginerul Viorel Nicolau, în anul 2009 scoate la lumină o carte care poartă semnătura distinsului profesor Dorel I. Rusu: „Cântecul speranței și al libertății sau Viața lui Grigore Caraza”.

Personajul principal este un tânăr care și-a petrecut partea ce mai frumoasă a vieții prin închisorile comuniste, 21 de ani de temniță grea și alți 2 ani domiciliu forţat în Bărăgan.

Cartea se deschide cu un „Cuvânt înainte” emoționant și profund al Arhimandritului Iustin Pîrvu, cu care a fost coleg în cele mai grele închisori supraviețuind „holocaustului roșu”, în ciuda tuturor suferințelor și ororilor prin care au trecut. „Am cunoscut mai bine bucuria suferinței”, iar în anii de după eliberare împreună au contribuit la întemeierea Schitului „Înălțarea Sfintei Cruci” și a „Mausoleului Martirilor Aiudului” de la Râpa Robilor.

Acest eseu monografic, semnat de distinsul profesor Rusu Dorel, este structurat în patru capitole („Copilăria și tinerețea”, „Pe drumul Golgotei”, „Din nou în libertate”, „Din nou acasă”, presărat cu numeroase fotografii, o bibliografie, un index de nume, o hartă a localității Poiana Teiului și un arbore genealogic al familiei Caraza, alături de o colecție iconografică care îmbogățește paginile acestei frumoase opere.

Amintim faptul că autorul a fost un neobosit cercetător autorizat în arhivele C.N.S.A.S., 1990-2009, prezentând documente de mare importanță istorică.

Grigore Caraza a fost considerat ca fiind un „deținut foarte, foarte periculos” numărându-se printre „cei 56 de deținuți politici care au rezistat reeducării comuniste și nu și-au trădat neamul românesc”,  un martir ajuns la o venerabilă vârstă la momentul apariţie cărţii.

Daniel Dieaconu semnează o scurtă postfață prin intermediul căreia ne reamintește dârzenia, patriotismul și valoarea omului de la munte pe care „comuniștii nu i-au îngenunchiat”.

Autorul ne dăruiește prin intermediul acestei cărți o lecție veritabilă de istorie, de patriotism și de credință pentru neamul românesc, o carte pe care nu poți să o citești numai de dragul lecturii, ci este o carte care mișcă inimi!

         Încheiem cu versurile-îndemn ale poetului „temniţelor comniste”:

„Înfrânt nu ești atunci cand sângeri

Nici ochii când în lacrimi ți-s.

Adevăratele înfrângeri

Sunt renunțările la vis” (Radu Gyr).

Roxana GABOR TĂNASE

Articolul Cântecul speranței și al libertății sau viața lui Grigore Caraza apare prima dată în Ecoul muntilor.