Cum vă numiți? Ungureanu Elena.

Unde şi când v-ați născut? 13 noiembrie 1926, în Grințieș m-am născut.

Ați avut o familie numeroasă?  Nu. Am fost două surori.

Sunteți căsătorită? D-apăi, sunt căsătorită și am rămas văduvă de la 50 de ani și acum am 85, de 35 de ani sunt văduvă.

Aveți copii? Nu.

Unde ați copilărit?  Aici în Grințieș.

Unde și cum vă jucați? N-aveam vreme să ne jucăm că mă trimitea cu cârlanii, cu vacile pe la Humărie, prin Primatari, cu Mărioara lu’ Poienaru, care acum o murit. Nu ca acum să bată mingea toată ziua. Și pe jos mergeam 6 km de la Gura Măgurii și până la școală, 6 km aveam. Pe jos mă duceam și pe jos veneam.

Care erau tovarășii de joacă? D-apăi o murit toate: Marița lu’ Mârcănașu, Aneta lu’ Țaranu, Maria lu’ Rusu, Mărioara lu’ Poienaru. Aveam prietene și ne jucam când aveam vreme, nu de una. În rest umblam cu vacile la Humărie; eram necăjiți.

Ce studii aveți? 4 clase.

Unde ați învățat? Pe Grințieș la Nițulesei, care acum îi mort.

Ce materie vă plăcea? Cartea nu mi-o plăcut că mă trimitea cu vacile și cu oile. Citeam. Da, citirea îmi era dragă că era în românește. Nu ca acum, cu atâtea limbi. Vai di mine!

Ce activități extrașcolare ați făcut? Da di undi? Mergeam 4 km, luam oile dimineața, boii și vacile și până în fundul Primatarului le duceam. Nu era bicicletă ca acum. Am avut bicicletă până acum, de vreo 5 ani am dat-o. Am fost odată până în Piatra, am fost cu o vară de-a mea. M-a amăgit că mă duce, că-mi caută serviciu și mie. Eram scăpată de la școală. Am dormit o noapte în Piatra și ea tot pe acolo. A doua zi mi-a zis să-i dau banii, să cumpere bilete. I-am dat toți banii pe care îi aveam la mine. Trenul a plecat din Piatra în Bicaz și eu fugeam pe jos desculță. Și ea nu o venit cu trenul, n-o mai venit deloc. Nici n-am mai văzut-o.

Care a fost prima ocupație pe care ați avut-o? Cu furca, cu grebla și cu andrelele.

Care a fost prima iubire? D-apăi eu mai știu? Aveam 20 de ani când m-am măritat.

Ce profesii ați mai avut?  Da’ ce profesii să am, cu doi moșnegi aicea?! Beau tabac amândoi. Când ieșeai din casă nu mai vedeai. Baba fuma, moșu fuma și Mihai fuma că a fost în Rusia, săracu’.

Când v-ați construit o casă proprie? În ’48, m-am măritat, prin ’50 am început casa, dar era greu de făcut. Am făcut o odaie și am stat acolo.

Vă împăcați cu socrii? N-am avut nimic. Nu mi-o zis nimic niciodată, Dumnezeu să-i ierte! Dar nici eu nu am avut nimic cu ei. Moșnegii nu au fost socri, ci când o venit Mihai din Rusia din lagăr i-o găsit aici, erau unchii lui. Ți-aș mai spune ceva… Când am venit aicea am adus o juncuță a făta, o scroafă și pentru că moșnegii nu aveau grajdi, am băgat vițelul în casă și mieii sub pat. Mi-o scos baba vițica afară. Era omătu’ până la brâu. Măi, și când am văzut că a scos-o afară eu am ieșit dezbrăcată. Mihai era dus la apă. Aveam 200 metri până acolo. Și eu m-am dus și m-am băgat în fân, într-o șoapră făcută de noi. A venit Mihai și-o întrebat: „Uncheșule, unde-i Ileana?” zice: „Nu știu”. A venit Mihai acolo la șoapră și zice: „Ileană, unde eşti?” Eu i-am răspuns. El a început să plângă și mă căuta cu furca. Am văzut că tot plânge și am ieșit. Eram dezbrăcată în cămeșă și desculță la picioare și omătul mare. Viscolea afară. M-a luat în brațe și m-a dus în casă. Pe vițică am țolit-o, i-am făcut o țoală și am acoperit-o.

Cum erau casele pe vremea dumneavoastră? Erau așa cum puteai tu să o faci. Atunci era greu. Mihai era cioban peste vale și dimineața lua o bârnă, două. Seara mă duceam și le luam eu de-un capăt, el de-un capăt și le duceam în spate că nu erau tractoare ca acum.

Din ce erau construite?  Din lemn, nu era cărămidă ca acum.

Câte camere aveau? Două. Aici unde am stat cu moșnegii, am dormit în aceeași cameră cu ei.  Baba și cu Mihai fumau. Mirosea mai rău decât la crâșmă.

Aveați camere separate? Da, cât am făcut atunci. Am făcut două camere și-o bucătărie în spate.

Erați o familie bogată sau săracă?  Am fost necăjită, de, am lucrat pe un kg de lână trei zile. Dar mi-o fost drag să lucru. Uite și acum am 7 capre. Am 85 de ani și lucru. Am prășit, plivesc, am pus cartofi, sfeclă și curechi mai mult.

Aveați pământ mult? Cam mult o fost pământ. Ți-am zis am avut până la 30 de oi, 3 vaci, o scroafă și vreo 20 de găini. Am avut vreo 30, dar le-am tăiat.

În ce consta hrana zilnică? Mâncam. Nu pot mânca brânză. Țin capre și nu mănânc brânză, cât mănânc pâine. Am fost la spovedit, la împărtășit și mi-o dat voie să mănânc carne, că i-am zis „Părinte, fă-mi dezlegare, nu pentru fasole, nici pentru cartofi, ci pentru carne, că nu țin pui și găini. Mă chinuiesc cu ele. Am carne în frigider.

Aveați o masă îndestulată?  Aveam.

Ați prins perioadă de foamete? Am prins, eram mai mică, dar greu a fost atunci. Puneam brânza în sticle și o băgam în pământ că erau niște oameni care nu făceau treabă, numai pândeau să vadă cine merge la moară, noaptea să-ți ieie. Atunci rău a fost…

În ce consta îmbrăcămintea dumneavoastră? Catrință, nu era ca acum fustă. Am avut costum mândru. Acum l-am dat la o femeie.

Din ce era făcută?  Din lână.

Cine o făcea? Cămeșa o coseam eu, nu ca acu, nu erau mașini. Torceam fuior și făceam pânză și făceam cămeșă lu’ Mihai.

Când v-ați căsătorit?  În ’48.

Unde ați făcut nunta? Aici in Grințieș.

Câți nași ați avut? 19  perechi.

Ați avut lăutari la nuntă?  Am avut, păi fără lăutari nu era nuntă.

Ați avut vornicel la nuntă?  Am avut.

Ați urmat ritualul tradițional? Da, am făcut. A venit mirele acasă la mine cu vornicelul și pe urmă am plecat la biserică.

Vă amintiți o întâmplare hazlie de la nuntă?  Nu .

S-a furat mireasa? Seara, înainte de nuntă, soțu’ a venit acasă cu un prieten. Și pentru că banii care se strângeau la nuntă se puneau la mireasă în sân, am fost păzită ca să nu fug cu banii după prietenul lu’ Mihai. Nu mă lăsa să plec nicăieri singură că era seară.

Vă amintiți strigături de nuntă? Mi-a aduc aminte. Vai cât am chiuit la nuntă!

„Ui, iu iu oi bea rachiu

De la mire de sub brâu”. Ştiam cu prostii, dar nu-i mândru să le spun.

Existau bocitoare?  Da, erau.

Vă amintiți un bocet?  Nu.

Cum petreceați Paștele? Acasă. Tăiam un ied, făceam cozonaci.  Coceam atunci vreo 5 kg pentru 2 oameni, acum nici măcar unul. Aveam cuptor și făceam pască, cozonaci. Tăiam vreo 13-14 miei și-i vindeam. Doi îi luam pentru mine de făceam cu unul friptură și cu unul borș. Pe restu’ bărbatu îi punea la grindă și-i vindea.

Dar sărbătorile de iarnă? Tăiam porcul, făceam cârnațe. Tot acasă stăteam. Venea socru’, soacra, mama, tata.

Participați la bande, piese, coterii? Mergeam. Eram mai multe femei care ne schimbam în bărbați. Ne puneam mustăți, căciuli, cojoace lungi. Una era popă, eu eram doctor. Ne duceam la acesta, Amariuchi, la ăia  chiaburi. Îl căutam la cap, îi luam temperatura și scriam să iei rachiu, în loc de medicamente. Să iei de acela spumos bun. El îmi răspundea: „Să trăiești, Ileană. Doctor ca tine să tot fie.” Acum Fărcașanu mă întreabă: „Nu mai vii, Ileană, cu doctorii?”. Dar nu mai pot.

Cum petreceați hramul? La Sfânta Maria făceam sarmale, borș, friptură. Veneau cu căruțile de la Barasău.  Acum nu mai vine nimeni. Câte 20-30 de oameni veneau. Tăiam o stearpă sau un vițel.

Participați la hramul Muntelui Ceahlău? Am fost de două ori. Treceam dealul la Durău. Și așa frumoș era de Ispas. Scotea afară o icoană mare și făcea maslu. Și venea o ploaie și noi îmbrăcate național.

Ați prins războiul? Am prins. Atunci aveam o vacă a făta și o scroafă. Am băgat animalele într-un grajdi și am făcut o groapă pentru a scăpa scroafa de nemți. Dar au venit tătarii și mi-o tăiat scroafa și mi-o găsit 11 purcei.

Ce vărstă aveați?  Vreo 15-16 ani.  Nu mai ştiu.

Când a venit frontul unde v-ați refugiat? Pe Grințieș, am făcut o bortă în pământ. Eram vreo 20 și ceva de oameni acolo. Vai, câte am pățit. Nici nu vreau să-mi aduc aminte.

Cum ați găsit gospodăriile când v-ați întors? Nu aveam atâtea câte am acum. Am luat cu mine ce era mai bun. Casa am lăsat-o în voia lui Dumnezeu. Am găsit-o la fel.

Cu cine simpatizați înainte de comuniști? Nu mai țin minte. Nu am fost înscrisă în partid și nici nu am fost necăjită cu ședințele. Aveam vreme cu ședințele? Vai di mine! Eu când aveam un pic de timp liber nu știam, să mă duc în grădină la treaba sau la altceva. Abia așteptam dumineca să mă mai odihnesc.

Comuniștii v-au confiscat ceva? Nu.

Ați avut probleme cu autoritățile? Nu.

Când era mai bine? Acum sau atunci? Degeaba acum îi bine de trăit, dacă te amăgesc toți. Răii răilor. Am avut niște pădure și tot au venit și mi-o zis: „Hai, tanti Ileană, hai că o să-ți fac multe”…  Și acum că-s mari, au căşi de nu ştiu ce să facă cu ele. Așa să rămână și ei ca mine. Dumnezeu să-i bată.

Cum ați primit vestea căderii lui Ceaușescu? Am primit-o. Am văzut la televizor.

Cum vedeți viitorul localității noastre? Dar al tineretului în special? D-apăi vă doare capul la cât învățați și degeaba. N-ai unde te duce. Cu facultatea stai acasă.

Ce considerați că ar fi necesar comunității noastre? Nu mai zic nimic.

Ce părere aveți despre proiectul nostru? Să dea Dumnezeu să trăiesc să o citesc și eu. Să trăiți, s-aveți bucurii.

Articolul Comemorare: Interviuri școlărești – Ungureanu Elena apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cum vă numiţi? Busuioc Mihai (zis Piţu)

Când şi unde v-aţi născut? 24.02.1919, la Grinţieş, aşa era pe atunci, cu moaşe, nu cu spitale ca acu’.

Unde locuiţi? Aţi mai avut şi alte domicilii de durată? Doar la Grinţieş.

Copilăria

Unde aţi copilărit? La Grinţieş.

Cu cine vă jucaţi? Cu copiii din vecini, erau mulţi copii pe atunci.

Care erau jocurile preferate? Cu prinsu’, cu ascunsu’, săniuşu’ şi altele multe.

Cât timp aveaţi pentru joacă? Ajutaţi părinţii în gospodărie? Puţin ne jucam, căci mă trimiteau cu vitele pe deal.

Eraţi o familie numeroasă? Nu, am mai avut un frate care a murit de tifos de mic, după război.

Părinţii erau severi? Cum vă pedepseau când eraţi obraznici? Nu, ne mai chelfăneau câteodată, dar nu tare, eram harnic.

Eraţi ameninţaţi că „vine ţiganul cu sacul”? Da, ne spuneau adesea; când eram mic mi-era frică, pe atunci veneau pe la noi mai multe şatre de căldărari, de cărămidari, spoitori.

Şcoala

Ce studii aveţi? Patru clase, aşa era pe atunci.

Unde aţi învăţat? La Grinţieş, scoala veche de devale.

Ce învăţători/ profesori aţi avut? Soţii Focşa.

Cum se comportau învăţătorii? Erau severi? Erau buni, nu prea severi, el suferea de „ameţeli” (epilepsie. n.n.)

Cum vă pedepseau? Nu prea ne pedepseau, ne mai puneau la colţ.

Ce activităţi extraşcolare desfăşuraţi? Ne învăţau la altoit, lucru de grădină.

Adolescenţă- Tinereţe

Care au fost primele îndeletniciri? La ce vârstă aţi început munca? Am lucrat la pădure de mic, umblam cu tata cu boii la tras lemne şi am umblat şi cu vitele.

Care erau distracţiile vârstei? Horele şi balurile, dar care se făceau când era bine de trăit.

Care a fost prima iubire? Cum a debutat? Soţia. Când am venit din război am căutat o fată şi m-am însurat şi eu ca tot omu′.

Căsătorie- familie

Când v-aţi căsătorit? Ce preot v-a cununat? M-am însurat după război şi ne-am cununat la popa Romanescu.

Cum a fost peţitul? Am cerut-o de la părinţi, lumea era necăjită, nu prea-i ardea de distracţii, de peţituri, de alaiuri.

Unde aţi făcut nunta? Aţi avut vornic? Care era rolul lui? A fost mai restrânsă, am făcut-o acasă.

Aţi respectat ritualul? În ce consta el? Doar cununie la biserică, n-aveam cu ce tocmi un vornic.

Aţi avut mulţi naşi? Darul a fost bogat? În ce a constat? Am avut doi naşi. Darul a fost sărac, căci aşa era şi lumea.

Aveţi copii? Nepoţi? Vă împăcaţi cu socrii? Am trei copii şi mulţi nepoţi, nici nu le mai ştiu numărul.

Armata – războiul

Aţi făcut armata? Unde? Da. La Piatra Neamţ, la infanterie,  3 ani de zile.

La ce vârstă? La ce armă? La 20 de ani – în 1939.  A fost tare lungă şi când să se termine, am plecat pe front.

Eraţi căsătorit când aţi plecat în armată?  Nu.

La cât timp vă vedeaţi familia? Veneam foarte rar acasă, deşi nu era aşa departe.

Aţi prins războiul? Da.

Combatant sau civil? Combatant.

Ce v-a impresionat cel mai mult? Frontul, prizonieratul. Am ajuns până la Cotu’ Donului, acolo a căzut frontul şi am fost luaţi toţi prizonieri în Rusia. Am stat prizonier trei ani şi nu credeam că mai ajung acasă. Când m-am liberat aveam 27 de kg, de m-au ţinut jumătate de an la carantină, până mi-am revenit şi am venit acasă. Rusoaicele din lagăr ziceau: „Nema doma!”,adică „Nu mai vezi casa!” , dar uite că am ajuns acasă şi am trecut şi de 90 de ani…

Cum aţi găsit gospodăria când v-aţi întors? Mai săracă, mai distrusă.

Locuinţa – gospodărie

Din ce erau construite casele în general? Din lemn, simple, din bârne încheiate şi acoperite cu draniţă.

Dar a dumneavoastră? Tot din lemn, n-aveam bani de cărămidă.

Câte încăperi aveau? Două camere.

Cum arăta interiorul casei? Era simplu, sărac, cu lut pe jos, paturi cu paie, ţoale de lână.

Ce alte acareturi mai aveaţi? Grajd, căci aveam car cu boi şi alte vite.

Aveaţi gospodărie mare? Nu, nu eram chiaburi.

Ce animale creşteaţi? Ce meserie aţi avut? Aveam vaci, oi şi găini. Am fost muncitor forestier de mic.

Ce plante cultivaţi? Aveaţi grădină de zarzavat? Porumb, cartofi şi zarzavaturi, ca tot omu′ de la noi.

Îmbrăcămintea

Ce îmbrăcăminte purtaţi? Dar încălţăminte? Haine din lână şi din cânepă, opinci şi mai apoi bocanci.

Cine le făcea? Din ce? Care era procedeul? În casă sau cumpărate de la jidani.

Alimentaţie

În ce consta hrana zilnică? Dar duminica şi în sărbători? Lactate, lapte cu brânză şi mămăligă şi cartofi. Nu diferea de la o zi la alta, poate la cei bogaţi.

Aveaţi o masă îndestulată? Nu întodeauna, mă mai sculam şi flămând.

Aţi prins perioada de foamete? Da, şi în 1933 când a fost secetă şi în 1946-1947.

Ce mâncaţi atunci? Ne hrăneam cu vitele, dar am măcinat şi ciucălăi şi scoarţă de fag.

Mari evenimente din viaţa omului

Cum se desfăşura un botez? Era vreun ritual deosebit? Era simplu la noi.

Mari sărbători de peste an

Cum petreceaţi Pastele? În familie.

Dar sărbătorile de iarnă? La fel.

Cum petreceaţi hramul? La biserică şi apoi la horă.

Cu ce primeaţi oaspeţii? Cu cozonac şi friptură şi vin (dacă aveam de unde în anul acela).

La hramul muntelui mergeaţi? Mai rar.

Cunoaşteţi o poveste a Ceahlaului? Am auzit de Dochia.

Dar vreo legendă a locului? Piatra Teiului.

Vă amintiţi de vreun haiduc al zonei? Baltă şi Pleoacă, pe aici pe la noi. Pleoacă pe muntele Grinţieşului; l-a prins Ghiţă Ceapă de aici de la noi.

Timp liber

Cum petreceaţi timpul liber? Nu prea era timp liber.

Erau hore? Dar baluri? Erau la sărbători.

Dar scrânceobe? Erau şi scrânciobe.

Viaţa politică şi socială

Cu cine simpatizaţi înainte de război? Cu ţărăniştii.

Vă amintiţi poezii politice sau sloganuri? Nu.

Vă amintiţi cum au ajuns la putere comuniştii? După război l-au fugărit pe rege.

V-au confiscat ceva? Nu, că nu aveau ce.

Aţi fost membru de partid? Nu.

Aţi avut probleme cu Miliţia, Securitatea? Nu.

Cunoaşteţi pe cineva care a suferit de pe urma regimului? Au fost mulţi arestaţi şi de pe la noi şi alţii care au avut necazuri, chiar şi părintele Maftei.

Când era mai bine, atunci sau acum? Pentru mine e tot una.

V-aţi bucurat când a căzut Ceauşescu? Da, dar nu trebuia omorât.

Vă amintiţi primarii comunei? După război s-au tot schimbat.

Perioada actuală

Cum vă descurcaţi cu noua tehnologie? La 95 de ani, nu mă pricep.

Când aţi avut prima oară radio? La mult timp după război.

Dar televizor? Cine a avut prima dată? Nu am avut niciodată.

Ştiţi care a fost prima bicicletă din comună? Erau puţine.

Dar maşină? Era unu′ Bogza, şi-un „jidan” David la Călugăreni.

Vă aduceţi aminte vreun primar? Îl ştiu pe acesta, pe Alexandroaia, nu prea mi-i aduc aminte acu’…

Consideraţi că vreţi să ne spuneţi ceva ce nu v-am întrebat? Nu.

Ce părere aveţi despre proiectul nostru? E ceva bun.

Povestiţi-ne o întâmplare care v-a marcat viaţa. M-a marcat pentru toată viaţa suferinţa din cei trei ani de prizonierat din Rusia.

Vreţi să mulţumiţi cuiva pentru cariera sau viaţa dumneavoastră? Nu m-a ajutat nimeni cu nimic, ce-am muncit, aia am avut.

Daniel Dieaconu

Articolul Mărturii de istorie trăită: Dumitru Busuioc (zis Piţu) apare prima dată în Ecoul muntilor.