Se citește mai mult ca oricând. Peste tot sunt afișe, reclame, panouri, anunțuri. Niciodată lumea nu a fost plină de atâtea cuvinte. Zilnic folosim tastatura computerului, a telefonului, citim notificările, mesajele, răspundem în scris, rapid  și abreviat, trăim în viteză  dar lipsește tihna citirii unei cărți, notițele, sublinierile cu creionul. Adică lipsește studiul aprofundat și temeinic, bucuria descoperirii mesajului scris. M-aș bucura să fiu contrazisă de tineri, nu de cititori de vârsta mea.

Comparația pe care o fac acum se întoarce cu șase mii de ani în urmă, când primele semne scrise au apărut în Mesopotamia, apoi  în Egipt, India și China. Potrivit celor mai recente teorii, arta scrisului a avut o origine practică, listele de proprietăți. Scrisul a rezolvat o problemă a proprietarilor bogați, cărora le era greu să memoreze contabilitatea pe care o țineau. Legendele și poveștile au apărut mai târziu și au fost notate. Ce lume mercantilă ! Întâi a fost contabilitatea și pe urmă literatura. Nu-i așa că există similitudini între lumea antică și lumea secolului al XXI-lea?  Noi întâi avem reclama, chiar și contabilitatea  și apoi urmează cartea.

În Egiptul antic băieții  aveau spatele brăzdat de lovituri, nu aveau voie să lenevească și chiar puteau face  închisoare dacă nu învățau. Ei ajungeau în vârful ierarhiei după un efort intelectual dramatic. Maeștrii scrisului formau o castă superioară, chiar deasupra suveranului și erau extrem de respectați. Fetele studiau noțiunile introductive de scris și citit. Inventarea alfabetului a deschis ușile, astfel încât muli oameni au avut acces la gândirea scrisă. Așa a luat naștere spiritul critic și literatura scrisă. Cărțile au devenit treptat  o cale de comunicare a expresivității individuale . Bibliotecile au invadat lumea. Pentru că în ziua de 23 aprilie în România se serbează și Ziua Națională a Bibliotecilor, aduc un omagiu colegilor mei din breaslă. Cineva a spus că fiecare bibliotecă seamănă cu bibliotecarul ei. Este unică, pentru că ”stăpânul” ei mai crede în viitorul cărților, în lupta cu timpul, cu mentalitățile distrugătoare, cu lenea intelectuală și cu ignoranța. Bibliotecarul dă sfaturi, încurajează, pune la cale activități, creează pretexte pentru ca utilizatorul să descopere evenimente, autori adormiți pe nedrept în istorie. Cuvintele care definesc bibliotecarul sunt ÎNSUFLEȚIRE și REÎNSUFLEȚIRE.

Nu vreau să mă gândesc că va veni o vreme când cărțile vor trăi periculos, ca în distopia lui Ray Bradbury, ”Fahrenheit 451”, o poveste înfricoșătoare în care valorile au fost inversate, în care statul interzice cititul cărților și legiferează arderea lor. Oamenii acestei lumi trăiesc într-o indiferență totală, indusă de droguri și de mass-media. Această poveste să rămână doar o parabolă, iar noi să fim cât mai departe de o astfel de întâmplare.

Vreau să împărtășesc sentimentul lecturii acaparante, când seara, înainte de culcare, pun semnul  de carte și îmi spun: ”Mi-au mai rămas și pe mâine câteva pagini”.

Cum pe 23 aprilie biserica ortodoxă cinstește pe Sfântul Gheorghe, îmi pun speranța că lectura și cartea vor fi mereu biruitoare.

La mulți ani cărții ! La mulți ani dragi bibliotecari !

Bibliografie: Manguel, A., Istoria lecturii, Editura Nemira, 2022, ed. a 2-a

Iolanda Lupescu

Articolul 23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții apare prima dată în Ecoul muntilor.

Iolanda, ești un Om mai presus de cuvinte! Ai semănat în sufletele atâtor generații fărâme de frumos, le-ai bucurat ochii și mintea cu atâtea momente sui generis alese cu mare drag și dăruire, le-ai arătat, cu multă măiestrie, adevăratele valori ale neamului nostru, încât ani mulți de acum înainte tu vei rămâne Iolanda Lupescu – bibliotecar! Te admir, așa cum am făcut-o mereu, timp 33 de ani! Îmi va lipsi Iolanda, bibliotecara care vorbea cu atâta pasiune despre tot ce făcea să se întâmple la Biblioteca „Aurel Dumitrașcu” – Borca, dar îmi va rămâne Prietena adevărată – Iolanda – despre care  pot scrie doar cu lacrimi de bucurie, pentru că exiști pentru mine, și nu oricum, ci cu sufletul cât o galaxie, cu brațele mereu deschise, cu tot ceea ce ești tu – Omul cu care pot împărți cele mai mici bucurii,  dar și cele mai mari griji și frământări. Nu există un dar mai frumos și mai prețios pentru mine, ca prietenia ta. Tu ești Omul pe care l-a ales Bunul Dumnezeu, în marea Sa milostivire, să-mi fie sprijin, nădejde și bucurie, în vremuri triste și în amare încercări. Tu ești un Om ales, pentru că trăiești în Lumina și Iubirea Bunului Dumnezeu. Mi se pare că nici un cuvânt nu e potrivit pentru a mărturisi ce și cât însemni pentru mine!

Te îmbrățișez, Om drag și frumos, cu tot sufletul și îți doresc o viață plină de bucurii binecuvântate!

Am spicuit dintre  zecile de comentarii la postarea ta, doar două:

”Jos pălăria, Iolanda pentru dragoste, dedicație, trăiri cu emoții în mijlocul oamenilor, pentru oameni, înconjurată de cărți cu seva de viață și mistere dezvelite!!! Sănătate să ai și viață lungă cu răsfăț și bucurii! Să simți din plin fericirea unei alte tinereți…  cu timp răbdător și fără nici un pic de stres!!!” Mimi Gherasim  – Biblioteca Bîra

”Felicitări, Iolanda! Ai făcut multe lucruri cu dragoste și pasiune! Ai fost ca un magnet pentru generația tânără, atrăgând tinerii spre cultură, cunoaștere și respect pentru înaintașii noștri și, în același timp, i-ai încurajat să-și arate talentul prin activități frumoase! Să fii sănătoasă și să te bucuri de un nou capitol al vieții! Te îmbrățișez cu mare drag!” Raluca Precup.

Liliana PÎNTEA

Articolul Laudatio: Iolanda, omul minunat din spatele cărților apare prima dată în Ecoul muntilor.