Autor: Hiro Arikawa

Categorie: Povestiri

Vârstă recomandată: 12+

Editura: Humanitas Fiction

Număr de pagini: 265

Anul publicării: 2021

Sinopsis: În această carte ne sunt prezentate 7 povestiri, ai căror protagoniști sunt niște pisici. Povestirea care îți captează atenția într-un mod deosebit este cea a lui Hachi, un motan cumpătat, gingaș și naiv. În urmă cu mulți ani, acesta a fost găsit pe vârful unui deal de către doi elevi: Satoru și Ko-chan. Fiindcă părinții săi erau de acord să adopte pisoiul, Satoru l-a luat acasă și i-a pus numele Hachi, datorită codiței îmbârligate. Aceștia se distrau de minune împreună, până când s-a ivit un eveniment neașteptat. Părinții lui Satoru au fost uciși într-un accident rutier, lăsându-l pe bietul băiat orfan. O rudă îndepărtată a acestuia s-a oferit să-l ia în grijă, însă a fost nevoită să plaseze motanul unei alte familii, deoarece ea era alergică la feline.

Fragmente din carte:

„Măiculiță! Poalele muntelui erau scăldate într-o lumină atât de puternică, de-ai fi zis că-i plină zi.

Nemaipomenit! Oamenii ăștia chiar știu să facă din noapte zi!”.

Alte recenzii:

„Cărțile lui Hiro Arikawa sunt adevărate ode închinate prieteniei și pisicii. Sunt cărți pline de sensibilitate, frumoase, pe care pisicofilii știu să le găsească imediat. Dar cei care iubesc pisicile ar trebui să aibă la îndemână o batistă citind Motanul care și-a luat rămas-bun, pentru că scriitoarea atinge, cu intensitate, corzile emoției într-un mod specific japonez. O lectură foarte plăcută, cu umor delicat și, în unele pasaje, de o profunzime uluitoare. Un volum de povestiri perfect pentru orice stare de spirit.” – (meerlezen.nl)

„Hiro Arikawa are un talent inegalabil de a face din pisici o sursă credibilă de literatură.” – (Asian Review of Books)

Recenzie: „Motanul care și-a luat rămas-bun” ne oferă ocazia de a vedea lumea prin ochii a șapte feline diferite, fiecare având propria ei poveste de viață. În centrul acestor povestiri se află iubirea, grija pentru ceilalți, inocența și devoțiunea, însă întâlnim și emoțiile pierderii, dar și ale regăsirii. Toate acestea își dau mâna pentru a ne povesti cele mai frumoase întâmplări.

Notă: 5/5

Maya-Mihaela Bicăjanu

Articolul De la cei mici care citesc: Recenzie de carte – Motanul care și-a luat rămas-bun apare prima dată în Ecoul muntilor.

Autor: Hiro Arikawa

Categorie: roman

Vârstă recomandată: 12+

Editura: Humanitas Fiction

Număr de pagini: 252

Anul publicării: 2012

Sinopsis: Prin intermediul acestei cărți ne este prezentată povestea motanului Nana, care a fost salvat de Satoru Miyawaki, un tânăr care a suferit mult în copilărie, din pricina a două lucruri: moartea părinților în urma unui accident rutier și moartea motanului său, Hachi, care fusese lovit și el de o mașină. Cei doi își țin unul altuia companie vreme de cinci ani, până când s-a ivit ceva neașteptat, care implică despărțirea tânărului de motan. Aceștia pornesc într-o călătorie, în căutarea unui nou stăpân pentru Nana. Satoru își vizitează pe rând prietenii în care avea cea mai mare încredere, însă din cauza motanului, care dorea din răsputeri să rămână alături de stăpânul său, totul s-a transformat într-un mare eșec. Până la urmă, cei doi ajung la mătușa lui Satoru, Noriko, unde aflăm adevărata cauză a călătoriei: boala incurabilă a tânărului.

Citate din carte:

„– Când eram mic, am avut un cotoi care semăna cu tine ca două picături de apă, mi-a zis Satoru, scoțând din dulap un album foto. Uite!

Albumul era ticsit de poze cu o pisică. «Aha, alt țăcănit leșinat după pisici!» mi-am spus.

Motanul din poză chiar îmi semăna. Era alb, iar pe mutriță avea două zbenghiuri colorate. Coada neagră îi era îndoită ca un cârlig, invers de cum era a mea, însă cele două pete de pe față semănau leit cu ale mele.

– I-am pus numele Hachi, din cauza petelor în forma cifrei opt.

Halal nume! Dintr-o dată, am început să dau din colț în colț ca nu cumva să-i vină ideea să mă blagoslovească și pe mine cu un nume. Oare o să-mi spună Kyū?

– Ce zici de Nana?

Nana, adică șapte? Carevasăzică acum îi ardea de scăderi!

– Fiindcă ai coada îndoită invers decât a lui Hachi. Dacă te uiți de sus, arată fix ca cifra șapte.”

„Apropo, la pisici este exact pe dos. Oricât de fițos ar fi stăpânul, albu-i alb, iar negru-i negru. Și cu asta basta! N-o să convingi o pisică de contrariu, căci felinele sunt ființe cu principii.”

Alte recenzii:

„Înțelepciunea și stoicismul motanului-narator fac din acest roman o lectură captivantă. Temele centrale propuse de autoare sunt prietenia și generozitatea față de oamenii și de animalele pe care le iubim.“ — The Irish Times

„O carte blândă, molatică și plină de înțelepciune.“ — Kirkus Reviews

„Toți iubitorii de animale, și nu numai ei, vor citi această carte cu recunoștință pentru memorabila surprindere a unor emoții care ne înnobilează ca ființe umane.“ — The Guardian

Recenzie: „Memoriile unui motan călător” este romanul de care avem nevoie în acest moment, pentru a ne (re)aminti că suntem mai puternici decât credem noi, prin micile gesturi aducătoare de bucurii.

Notă: 5/5

Maya-Mihaela BICĂJANU – clasa a VII-a

Articolul De la cei mici care citesc: Recenzie de carte – „Memoriile unui motan călător” apare prima dată în Ecoul muntilor.