În cadrul asociației are un rol determinant, fiind omul „cerebral”, aşa cum ne-a împărtăşit preşedintele Marius Coşerariu. Şi de multe ori prea entuziastul preşedinte are nevoie de cumpătarea vicepreşedintei. Şi asociaţia este una cu multiple activităţi.

Este un foarte bun organizator și se completează excelent cu Dorina Mucenicu, care întregește echipa de conducere a asociației.

Face parte din Grupul Folk EU CRED, alături de Marius Coşerariu. și liceanul Cosmin Caia. Cântă la chitară şi voce și împreună cu grupul a participat la zeci de evenimente culturale în județul Neamț și în țară. Coordonează alături Marius Coşerariu grupul de copii din Bicazu Ardelean, numit „Eu Cred Junior”.

O voce caldă care dublează cu profesionalism vocea principală în cadrul grupului „Eu Cred” și care se încadrează foarte bine în Corala „Camera” a preoteselor din cadrul Protopopiatului Piatra Neamț.

„Un munte de sensibilitate, generozitate fără de care asociația ar fi mai săracă”, după cum o caracteriza acelaşi Marius Coşerariu, foarte iubită de copii și apreciată de publicul cunoscător.

Părintele Toader Ropotoaia, soţul doamnei, este un apropiat al activităţilor culturale de pe Valea Bicazului. Este un preot blând, smerit, cu har, căutat de credincioșii din parohie, dar şi de credincioși din judeţul Neamț și chiar din țară.

Doamna Elena Ropotoaia a participat la sute de spectacole, cu deplasări de multe ori obositoare şi costisitoare, dar, la fel ca apropiaţii săi, nu prea ştie să refuze. Mai ales când este vorba de muzică.

Alături de doamna învăţătoare Dorina Mucenicu au un rol determinant în desfăşurarea Taberei Naţionale de Creaţie şi Interpretare „Dăm Folk” de la Bicazul Ardelean, unde, pe lângă chestiuni organizatorice, e nevoie de mult, mult tact pedagogic. Sănătate şi putere de muncă, doamnă Elena Ropotoaia, căci este nevoie imperioasă de dumneavoastră în foarte multe locuri!

Daniel DIEACONU

Articolul PERSONALITATEA LUNII: ELENA ROPOTOAIA: o viață dedicată familiei, școlii, bisericii și muzicii apare prima dată în Ecoul muntilor.

(Cristina Marin)

Trăim într-o lume a zgomotului, a neliniștilor, a grabei, dar dacă ar fi să apăsăm un buton și să oprim acest ritm alert, am realiza că viața este doar o clipă, iar noi suntem arteficii ei. În rândurile următoare vom povesti cum muzica și rugăciunea reprezintă o adevărată terapie pentru suflet.

Surpriza plăcută a acestui articol ne poartă la Bicaz Chei pentru a sta de vorbă cu doamna profesor Cristina Iuliana Marin (Grigoraș). Cu multă însuflețire interlocutoarea noastră face un salt în trecut de pe vremea când avea cinci anișori și lua cursuri de mandolină. Din fragedă pruncie a iubit arta, îndeosebi muzica. Părinții au făcut un efort susținut și prin clasa a V-a i-au cumpărat o chitară. O bucurie cum puțini o înțeleg! Se pare că atunci când divinitatea te înzestrează cu un anumit har îți scoate în cale persoanele potrivite, totul devenind mult mai ușor. Astfel, tânăra pionieră l-a avut ca profesor de chitară pe dl Neuman Mugurel, cel care a înțeles imediat cât talent și pricepere mocnește în acest suflet de copil. Roadele au început să apară astfel că a participat la diferite concursuri din cadrul festivalului „Cântarea României”, la „Orășelul copiilor”, de unde s-a întors victorioasă cu locul I pe țară , atât la secțiunea de canto cât și la cea de folk. Cu nostalgie își amintește cum a avut avantajul să poată participa ani la rând la aceste concursuri pentru că avea un atu: era mică de statură și putea purta cravată de pionier.

A studiat temeinic, urmând cursurile primare la Școala Gimnazială nr 8 „Domnița Maria”, strada Bucegi, din Bacău. A fost colegă de promoție și cu doamna Gabriela Firea alături de care a participat la olimpiadele de Limba și Literatura Română, mergând împreună la cursurile de chitară, având un singur obiectiv: să învețe! Sfat pe care-l dă zilnic elevilor săi!

Atât de mult a îndrăgit muzica încât în scurt timp a început să compună primele sale cântece, iar odată deschisă ușa creației a decis să rămână acolo, și astăzi deține o adevărată comoară de colecție muzicală.

A urmat Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău, dar între timp s-a înscris și la cursurile de canto clasic, iar duminicile și le petrecea în corul bisericii „Sfântul Nicolae” din oraș. Întâmplarea nefericită face ca în clasa a XII-a să apară primele probleme ale aparatului vocal. În acea perioadă se pregătea intens urmând cursurile de canto ale unui profesor din București, însă acei noduli au perturbat traiectoria pe care aceasta o avea în minte. Cristina își amintește că-n timpul examenului pentru Conservator a reușit să cânte numai în prima parte, deoarece nu a mai putut să vorbească. S-a îndreptat spre casă, dar nu învinsă. Mereu și-a pus nădejdea în Dumnezeu și bine a făcut. După câteva zile a mers la inspectorul de muzică reușind să obțină un loc de muncă la o școală specială unde a dezvoltat o sensibilitate aparte pentru copiii. În anul următor a intrat la Facultatea de Teologie –Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan-Cuza” din Iași . Locul în care nu numai că s-a îmbogățit intelectual, dar și pe plan emoțional, a fost colegă cu preotul Marin, viitorul soț, alături de care a construit o familie frumoasă și realizată.

Visul care mocnea în adâncul sufletului în cele din urmă a devenit realitate considerându-l ca fiind o „ răsplată a bunului Dumnezeu”, astfel în anul 2017 a intrat la Facultatea de Muzică „Gheorghe Dima” secțiunea canto.

După un an de „apostolat” în județul Botoșani, s-au stabilit la parohia din Bicaz Chei. Acest colț de rai i-a ajutat să înfrunte toate încercările vieții mult mai ușor, iar piesele de rezistență au fost și sunt: rugăciunea și muzica. Acestea reprezintă un pansament al clipelor neplăcute, pentru momentele cu grele încercări, care de cele mai multe ori sunt niște lecții de viață. Cu răbdare și speranță piesele de puzzle s-au așezat armonios, astfel încât doamna profesor să aibă catedră plină cu toate cele trei specialități: (limba și literatura română română, religie și muzică) fiind titulară, de altfel. Diminețile debordează de fericire când știe că trebuie să meargă la școală „la copilașii ei” pentru că are multe de oferit. Chitara „veselă ” este nelipsită fiind botezată „Rozi”, iar în fiecare zi aceasta primește emoticoane sau buburuze zâmbitoare. Metodologia de studiu adoptată este una ludică, presărând cântec și voie-bună, iar procesul de asimilare a cunoștințelor este mult mai ușor și mult mai plăcut de către cei mici; „învățăm cântând, iar metoda aceasta interdisciplinară funcționează foarte bine”.

Sunt și unele zile „mohorâte” din cauza unui efort susținut al vocii fiind nevoită să facă pauză de vorbire, dar cei mici s-au obișnuit, îi sunt aproape ajutând-o să treacă peste aceste momente mai ușor. „Nu știu să mă menajez, nu știu ce înseamnă să cânți cu o jumătate de măsură, le fac pe toate din toată inima”. Rugăciunea este parte componentă a vieții sale, se bucură și o transmite celor din jur cu mare însuflețire. Cântecul este cel mai bun mesager!

„Fă-mă Doamne sărbătoare,

Închinată celor vii,

Și coboară numai floare

Peste suflet de copii…”

(Fă-mă Doamne!, versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin). Recomand a se asculta!

O parte dintre cântece sunt compoziție proprie, multe texte sunt ale prietenei ei, dr. Felicia Feldiorean, iar zilnic dedică un spațiu muzicii, fiind ceva firesc și normal. Crede cu tărie în puterea divină! Încercările vieții sale nu au fost de cele mai multe ori plăcute, dar „trebuie să te ridici, să lupți, să fii optimist, pentru că Dumnezeu asta așteaptă de la noi ”. Greutățile au fost depășite, viața și-a reluat cursul, dar muzica de calitate nu a încetat să răsune în inima și-n casa doamnei preotese.

A fost unul dintre membrii fondatori ai grupului folk „Eu Cred”, s-a retras din motive personale de sănătate, dar își dorește să înființeze alt grup muzical folk de copii din zona Bicaz Chei. A mai avut un grup, dar copii au crescut și au plecat la alte școli.

Sărbătoarea Crăciunului

este preferata doamnei, dar mai presus de orice ne mărturisește că bucuria acestei sărbători o simte în fiecare zi a anului și aduce slavă bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieții. Rugăciunea necontenită a Cristinei este: „Doamne ajută-mă să pot face ce mi-e mai drag: să merg la biserică, la școală și să cânt”!

Este un om cu sufletul bun care purifică spațiul prin care trece, înseninează viața semenilor prin ceea ce oferă și alină rănile cu ajutorul muzicii pe care ne-o dăruiește din toată ființa ei. Când se raportează la iubire, la muzică, la viață, și la credință le așează toate pe același plan. Ar trebui să fie un exemplu pentru noi toți.

„Fă-mă Doamne, numai cântec,

Vers și lacrimă și nea,

Peste tot dă un descântec,

Și ne dă la toți o stea.”

(Fă-mă Doamne! versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin)

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Terapie prin muzică cu doamna Cristina Iuliana Marin apare prima dată în Ecoul muntilor.

Adolescenții îl adorau, pentru că vorbea pe limba lor și pentru că le oferea muzică folk și rock de calitate. Poezia marilor poeți români și străini era recitată la unison, împreună cu maestrul. Nicicând România nu a fost atât de culturalizată ca în acea perioadă. Tudor Gheorghe cânta fără teamă ”A fugit pe sub fereastră/ Rusul cu Moldova noastră”. Se recita ”Doina” lui Eminescu, ”Mistrețul cu colți de argint” a lui Doinaș, ”Monologul puiului de vulpe” a lui Evgheni Evtușenco, poem cu mesaj subversiv. Păunescu avea curaj. Deschidea uși să ajute pe cei în suferință, urla, protesta. Nu admitea refuzuri, nici replici. Soluționa tot ce-și propunea să realizeze. Scria ode ”conducătorilor iubiți”, dar și poezii ca ”Treziți-vă” și ”Sapă de lemn”. El nu a criticat niciodată sistemul, ci derapajele celor de la conducere și neajunsurile economice. A fost întotdeauna de stânga. Când a publicat poezia ”Analfabeților”, a devenit deranjant pentru ”conducătorii iubiți”. A urmat busculada de pe stadionul din Ploiești, când s-a întrerupt curentul din cauza furtunii și se pare că tinerii s-au călcat în picioare căutând ieșirea. A fost interzis și cenaclul și apariția revistei ”Flacăra”.

Păunescu a fost un mare poet, un mare jurnalist, descoperitor de talente și patriot. Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Grupul ”Ecoul”, Grupul ”Partaj”, Tatiana Stepa, Ștefan Hrușcă, Nicu Alifantis, Alexandru Zărnescu, Victor Socaciu, sunt doar câteva nume pe care Pănescu le-a făcut celebre. A compus poezii memorabile pentru acești artiști, care, la rândul lor, le-au pus pe muzică.

Astfel de cântece au fost cântate de o sală întreagă la Borca, împreună cu Cătălin Popovici & trupele lui folk și de Marius Coșerariu, Elena Ropotoaia, Cosmin Caia & grupul ”Eu cred”. Cântăreții ne-au purtat prin istorie cu repertoriul lor, dar au interpretat și cântece de dragoste. Melisa Apalaghiței, o mică actriță în clasa a 5-a, a recitat emoționant.

Cu siguranță, spectatorii au plecat acasă mai sensibili, poate au și fredonat pe drum așa cum am făcut-o eu. Ne-am întors înapoi cu mulți ani, ne-am redescoperit tinerețea și amintirile. Cu grupul ”Eu cred” am legat o prietenie pe veci. Muzica unește spiritele, topește animozitățile, și bucură. Am experimentat încă o dată în acest an bucuria. Și nu l-am uitat nici pe prietenul nostru comun, Ion Asavei, căruia i s-au dedicat versuri.                             

Iolanda Lupescu

Articolul CENACLUL ”FLACĂRA” REDIVIVUS apare prima dată în Ecoul muntilor.

Duminica Floriilor este una dintre marile sărbători ale creștinilor ortodocși,  semnificând intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.În această zi, după un lung post, este a doua dezlegare la consumul de pește ( cealaltă dezlegare la pește fiind de „Bunavestire”), după care urmează Săptămâna Patimilor, ce precede cea mai mare sărbătoare a creștinătății- Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos.

În întreaga țară, de Florii, se organizează numeroase manifestări, iar Tașca nu putea să lipsească din peisajul acestor manifestări.

Astfel, „Căsuța Păpușilor”, coordonată de doamna dr.Narcisa Stejeran, în parteneriat cu Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca, coordonată de Marius Coșerariu și Primăria comunei Tașca, a organizat la fosta școală din satul Neagra, un adevărat târg gastronomic cu produse de post și produse din pește, condimentat cu muzică folk prin Grupul „ Eu Cred” ) Elena Ropotoaia și Marius Coșerariu, iar apoi, atmosfera a fost „ dezghețată” cu melodii de muzică populară cunoscute, interpretate cu patos  de tânărul Cosmin Caia din Bicazu-Ardelean.

Produsele expuse spre degustare publicului au fost aduse, începând cu ora 12, 00, de sătenii din com.Tașca, iar în urma degustării….toate exponatele au fost premiate cu diferite surprize oferite cu generozitate de doamna Narcisa Stejeran, iar apoi …consumate.

Întreaga manifestare a fost moderată de doamna Dorina Mucenicu- vicepreședintele Asociațiai Culturale Eu Cred, iar din partea Primăriei comunei Tașca, a luat parte domnul viceprimar Vasile Chiciu, care a venit „înarmat” cu un frumos aranjament floral pe care l-a oferit doamnei Narcisa Stejeran, cu ocazia onomasticii.De asemenea, în această atmosferă destinsă de sărbătoare, au  fost sărbătoriți și domnul Gheorghe Mucenicu ( soțul doamnei Dorina Mucenicu), cel care, din umbră, susține toate activitățile Asociației Culturale Eu Cred, cu prilejul sărbătoririi împlinirii frumoasei vârste de 67 de ani, precum și doamna Florica Stejeran, de 87 de ani, dar și toate persoanele prezente care poartă nume de flori.

Sigur, fiind ziua de Florii, nu putea să nu fie cântat celebrul „Sub o salcie pletoasă”, în interpretarea Grupului Folk „Eu Cred”, susținut de toți cei prezenți.

Cu această ocazie, a fost organizată și o expoziție de pictură a Cercului de desen pentru copii „Căsuța păpușilor”, lucrări care au fost apreciate de cei prezenți, iar o parte au fost cumpărate, sumele de bani fiind înmânate copiilor care le-au realizat. (E.M.)

Articolul SĂRBĂTOAREA FLORILOR  DE „FLORII” LA TAȘCA apare prima dată în Ecoul muntilor.