Dacă Mihai Eminescu este considerat poetul național al tuturor românilor, Grigore Vieru a fost numit, datorită operei sale valoroase, poetul Patriei, al Mamei și al Copiilor. De asemenea, un alt supranume dat de criticii literari este acela de „Eminescu al Basarabiei”- opera sa trezind în conștiință poporului român (de dincoace și de dincolo de Prut). De altfel, multe din poeziile sale, au fost preluate și cântate de muzicienii din România și Republica Moldova- cântecele devenind adevărate imnuri naționale și șlagăre (Doina și Ion Aldea Teodorovici, Iurie Sadovnic, Paul Surugiu- Fuego, Marian Nistor și Formația „Savoy”, Mirabela Dauer și alții).

Desen de Ovidiu Staciu

De câțiva ani buni, Asociația Culturală „ Eu Cred”, cinstește memoria marelui poet prin organizarea de spectacole de muzică și poezie, adunând în jur numeroși artiști, dar și public avizat, cunoscător al operei marelui poet. De-a lungul anilor, astfel de spectacole au fost organizate la Tașca, Bicaz-Chei  și Bicazu-Ardelean. Anul acesta, spectacolul s-a desfășurat în sala-amfiteatru de la centrul de evenimente „Autonom” din Piatra-Neamț, pusă la dispoziția organizatorilor cu titlu gratuit. De remarcat alegerea locației preferată de organizatori, întrucât clădirea Fundației „Autonom” este o adevărată operă de artă, cu aspect futurist, o adevărată bijuterie arhitectonică realizată de binecunoscutul arhitect nemțean Laurențiu Dumitrașc.

Ca orice eveniment iniția de Asociația Culturală „Eu Cred”, după ce președintele asociației, Marius Mihai Coșerariu a rostit câteva vorbe de mulțumire și a schițat în câteva cuvinte despre ceea ce va urma, a fost intonat impecabil Imnul Național al României de către Alisa Funingănă –  această minunată voce, elevă a prof. Paula Ghiviriga, membră a Asociației Culturale „Eu Cred și a Grupului „Aripi de Folk” Roznov, după care, Părintele Viorel Crușitu de la Parohia „Sfinții Părinți Ioachim și Ana”- Mărăței III, a săvârșit un scurt Tedeum.

După cele două momente solemne, a început programul artistic propriu-zis, care a debutat printr-un spici susținut de prof. Costache Lupu- despre viața și activitatea literară a marelui poet, care a alternat cu recitarea unor cunoscute poeme de către doamna Maricica Dediu din Piatra Neamț, care a reprezentat Uniunea Județeană a Pensionarilor și Persoanelor Vârstnice Neamț. După acest moment, doamna prof. Dorina Mucenicu a vernisat expoziția de caricatură aparținând caricaturistului Ovidiu Stanciu din Suceava- care a adus în atenția publicului aspecte din viața și opera lui Ovidiu Stanciu, care avea expuse peste 40 de tablouri cu figuri  cunoscute ale marilor români, expoziția fiind denumită sugestiv „Valori naționale”. De remarcat că printre lucrările expuse de Ovidiu Stanciu se afla și figura poetului Grigore Vieru- realizată special pentru acest eveniment.

Au urmat momentele artistice ale copiilor și tinerilor Asociației Culturale „Eu Cred”, care s-au perindat pe scenă, recitând și cântând la chitară ( Nicola Alexa, Anna Tanasă, David Ichim, Cosmin Caia, Răzvan Tanislav, Ștefania Bulache, Matei Mihăilă).Un moment artistic extraordinar a fost susținut de membrii grupului „Aripi de Folk” Roznov (Alisa Funingănă, David Rotariu, Sofia Neacșu, Antonia Zabulic, Anamaria Căpitanu, Iustina Timofte, Anamaria Ilarie, Elisabeta Neacșu-Puică, Georgia Zbranca și Ecaterina Timofte) care au interpretat într-un mod aparte cântecul „Reaprindeți candela”, precum și alte 2 cântece ( la cererea publicului).Ionuț Coșerariu (care este și coordonatorul acestui grup)  a închis cercul copiilor și tinerilor, urmând apoi un recital de o sensibilitate aparte oferit de corul „Armonia sufletului” din Piatra-Neamț, coordonat de preoteasa Iuliana-Antoaneta Crușitu (dirijor Vasile Tărăboanță), urmat de recitalurile doamnei prof. Cristina Marin și Grupului Folk „Eu Cred”, seara fiind încheiată de recitalul extraordinar al invitaților speciali, Corina și George Nica, sosiți de la Brașov pentru acest eveniment special. După 3 ore de spectacol, publicul părea că nu mai vrea să se retragă, pentru că, la un moment dat, s-a auzit o voce suavă, care fredona un refren cunoscut din melodia „Până la lacrimi” al formației „Savoy” („O, ce splendoare, mă doare, mă doare-această floare…”) Era vocea doamnei prof. Mariana Costea- o doamnă trecută de 75 de ani- fostă profesoară de muzică, membră a Corului „Armonia sufletului”, nimeni alta decât mama celebrei soprane Cela Costea de la Opera din Atena- Grecia).Pentru câteva minute, doamna Mariana Costea a confiscat microfonul și împreună Corina și George Nica a hipnotizat publicul, încheind o seară culturală extraordinară.

Dar seara nu s-a putut încheia fără surpriza lui Ovidiu Stanciu, care a oferit 3 desene-caricaturi cu figurile lui Valentin Bălănescu ( Mesagerul de Neamț), Daniel Dieaconu ( Ecoul Munților) și Marius Mihai Coșerariu ( Asociația Culturală „Eu Cred”).

Acest eveniment, unic in felul său în județul Neamț, a fost sprijinit de Fundația „Autonom” Piatra-Neamț, care a oferit gratis un spațiu de desfășurare absolut minunat și toate facilitățile, dar și de Uniunea Județeană a Pensionarilor și Persoanelor Vârstnice Neamț (U.J.P.P.V Neamț) președinte prof. Costache Lupu), Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere ( A.N.C.M.R.R- filiala Neamț ( președinte col. Vasile Checheriță), precum și de partenerii media (revistele „Mesagerul de Neamț” și „Ecoul Munțlor”)

Evenimentul a avut o reprezentare, cel puțin județeană, fiind deschis publicului larg, având în vedere că în sala-amfiteatru „Autonom”, au fost prezente, în public și pe scenă persoane din Piatra-Neamț, Bicazu-Ardelean, Grințieș, Bicaz, Roznov, Ruginoasa ( prin consilierul cultural Cristina Mitrea, împreună cu familia) Tupilați ( prin Leonte Ronică- bibliotecar și promotor cultural, care, de altfel a și vorbit publicului despre întâlnirea cu poetul Grigore Vieru de la Vânători-Neamț.

Prin acest eveniment, Asociația Culturală „Eu Cred” a reușit să aducă un omagiu emoționant poetului Grigore Vieru, promovând în același timp valorile culturale și spirituale românești.

Marius Coşerariu

Articolul GRIGORE VIERU- POEMELE DORULUI CÂNTAT -un spectacol-eveniment la aniversarea a 90 de ani de la nașterea mareului poet român basarabean apare prima dată în Ecoul muntilor.

          În aceste vremuri confuze, când libertatea de exprimare pare a fi legată în lanțuri, se pare că patriotismul nu cade bine unora care, la nivel declarativ se arată apărători ai neamului, dar practic, prin faptele lor, demonstrează contrariul. A vorbi despre patrie, despre valorile culturale și spirituale ale poporului român, ți se pune imediat eticheta de extremist sau (că tot e la modă)… putinist.

Și totuși, în ciuda acestor condiții, Asociația Culturală „Eu Cred” își asumă riscul de a fi etichetată în acest mod, datorită calendarului de evenimente culturale cu nuanță naționalistă, prin care și-a propus să marcheze oficial anumite date din calendar: istorice, culturale, religioase și, așa cum și-a obișnuit publicul, nici un eveniment să nu înceapă fără o rugăciune și intonarea Imnului de Stat „Deșteaptă-te, române!”

Un astfel de eveniment urmează a se desfășura la data de 14 Februarie 2024, ora 17,00,  la sala- amfiteatru de la sediul „AUTONOM” din Piatra-Neamț, prin care se vor sărbători cei 90 de ani de la nașterea marelui poet român-basarabean Grigore Vieru. De remarcat faptul că alegerea propusă pentru desfășurarea acestui eveniment deosebit nu este întâmplătoare. Sediul „Autonom” din Piatra-Neamț este unul dintre edificiile cele mai spectaculoase din orașul de la poalele Pietricicăi, o clădire somptuoasă cu aspect futurist – realizare a cunoscutului arhitect pietrean, Laurențiu Dumitrașc, cel care a făcut ca această clădire minunată să fie o emblemă a orașului. În interiorul acestui edificiu a fost proiectată o sală- amfiteatru încăpătoare, relaxantă, în care cei din conducerea „Autonom” acceptă doar evenimente de mare ținută artistică (concerte, expoziții, conferințe etc). Astfel, când a fost propus acest eveniment, conducerea nu a ezitat să accepte, oferind gratis sala-amfiteatru, cu toate dotările aferente.

         Desen de Ovidiu Stanciu

Cine a fost Grigore Vieru?

Cu siguranță, tânăra generație nu prea a auzit de acest nume, deoarece, vremelnicii conducători ai statului, nu au nici un interes în a promova adevăratele elite ale culturii neamului românesc, dovadă fiind chiar propunerea recentă a guvernanților noștri de a elimina istoria României din trunchiul comun de la clasele a XI-a și a XII-a, înlocuind-o cu studiul obligatoriu al…altor popoare.

Grigore Vieru a fost un mare poet român basarabean, născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta (fostul județ Hotin) – Rep. Moldova. Acesta a fost un maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă și de neam, a iubit până la lacrimi poporul român și și-a consacrat întreaga sa viață, copiilor, îndrăgostiților, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate și frumusețe rare. De altfel, pe versurile marelui poet, artiștii români, de dincolo și de dincoace de Prut, au realizat adevărate imnuri naționale, printre care enumerăm: Doina și Ion Aldea Teodorovici, Paul Surugiu- Fuego, Tudor Gheorghe etc.). Și cine nu a auzit de marile cântece „Maluri de Prut”, „Eminescu”, „Reaprindeți candela”, „Pentru ea” etc.?

Ca în fiecare an, Asociația Culturală „Eu Cred” îi cinstește memoria acestei valori naționale incontestabile, prin realizarea unui spectacol omagial. În anii anteriori (inclusiv în anii pandemiei), aceste spectacole au fost realizate la Tașca, Bicazu-Ardelean, Bicaz-Chei, Dămuc, iar anul acesta urmând a se desfășura la Piatra-Neamț. În cadrul acestui spectacol, vor evolua artiști sensibili, atât din zona Neamțului, cât și invitați. Astfel, în debutul manifestării, prof. Costache Lupu va rosti câteva cuvinte despre viața și opera literară a poetului Grigore Vieru și va recita o poezie, după care artiștii vor interpreta cântece pe versurile marelui poet, iar copiii asociației vor recita din frumoasele poezii. Pe scena amfiteatrului vor urca: Grupul „Aripi de Folk” Roznov, Ionuț Coșerariu, Corul „Armonia Sufletului”, prof. Cristina Marin, Grupul Folk „Eu Cred, dar și duetul Corina și George Nica de la Brașov. De asemenea, vor mai evolua: Răzvan Tanislav, David Ichim, Ștefania Bulache, Matei Mihăilă și Nicola Alexa. Pentru iubitorii artei plastice, va fi organizat vernisajul expoziției de caricatură „Valori naționale”, aparținând talentatului caricaturist Ovidiu Stanciu de la Suceava, nimeni altul decât fiul cunoscutului și regretatului desenator din Bicaz, prof. Traian Stanciu.

Evenimentul este organizat de Asociația Culturală „Eu Cred”, cu sprijinul „Autonom” Piatra-Neamț, având ca parteneri media: revistele „Mesagerul de Neamț” și „Ecoul Munților”. Cu siguranță, acest eveniment de suflet va fi unul emblematic și emoționant pentru publicul care va beneficia de gratuitate la accesul în sală.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul GRIGORE VIERU – POEMELE DORULUI CÂNTAT apare prima dată în Ecoul muntilor.

Mâine, 14 februarie, se împlinesc  89 de ani de la nașterea  neuitatului poet basarabean Grigore Vieru iar pe 18 ianuarie,15 ani de la trecerea sa  în veșnicie.,, Grigore Vieru rămâne o conștiință  și un împătimit de românism (…)  M-am apropiat de el extrem de mult, pornind de la simțirea lui românească autentică și dorința extraordinară de a reveni acasă, la casa românească a ființei noastre”, rememora cu câțiva ani în urmă regretatul  om de cultură Ion Caramitru. A fost rege și slugă a Poeziei și un apostol al Cuvântului și al Adevărului.

„Puterea sa venea din credință. Era profund credincios și credea că are o datorie și o misie în nația sa. Și s-a purtat ca atare, ca purtător al unui mesaj divin. (…) Pentru el, mama a fost și mama adevărată, dar și România întreagă. Grigore Vieru a reușit să ne sensibilizeze și asupra ideii de mamă, și asupra ideii de țară. El a fost și rămâne în literatura română poetul mamei. Lacrima mea pentru el pică pe o întreagă substanță umană care ne-a legat”, declara  cu ani în urmă cel care a fost flacăra nestinsă a cenaclului cu același nume, poetul Adrian Păunescu.

Vorbim de prea mulți poeți la trecut …

În 1996, Grigore Vieru pune o piatră funerară comună (pentru mama sa și pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafe :  „Pierzând pe mama îți rămâne Patria, dar nu mai ești copil” (pentru mama) iar pentru sine : „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”. A explicat sensul epitafului său astfel : „A fi simplu nu este o treabă ușoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puțin în fiecare zi, în numele celor mulți, până când te preschimbi în iarbă.” A fost un om pătimaș. A iubit cu toată ființa sa  : Țara, pe mama , limba maternă și își îndemna frații așa – „iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu care este România, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior.” Foarte dramatic și trist este să constatăm că ai noștri conducători ne-au învrăjbit și dezbinat. Poetul, plin de amărăciune, deducea printre frații săi de dincolo de Prut „că nu suntem români străinul pe-a lui o ține. Și-ai mei mai tare-l cred pe dânsul decât pe mine.” Singurul crez politic a lui Grigore Vieru a fost  reunirea Basarabiei cu Țara- mamă. El glăsuia astfel : „Scriind,/Parc-aș ara cu o cruce.”

„ Singuratic, cu plete lungi, romantice, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu fața suptă, ușor resemnată, cu privirile vii, curioase și neliniștite, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice”, îl descria academicianul Eugen Simion.  Scriitorul basarabean Nicolae Dabija, și el trecut în lumea cea fără de dor, nota :  „Cuvântul lui tună, ca să strălumineze bolți, și plouă, pentru ca lanul să lege rod și mugurul să scoată frunze și flori”.

Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui vor rămâne în memoria tuturor românilor, pentru că a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie, după cum însuși poetul mărturisea : „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.” Într-un interviu acordat AGERPRES în februarie 2008, Grigore Vieru spunea că „teoretic suntem închiși în țarcul limbii moldovenești. Practic însă, ne mișcăm în interiorul limbii lui Eminescu, în spațiul limbii române, pe care, prin voia lui Dumnezeu, suntem datori s-o apărăm. La ora actuală, principalul obiectiv, moral și politic este apărarea Bisericii naționale, a limbii române și a istoriei românilor. Nu putem zbura peste Prut fără aceste aripi esențiale.” Atât de ancorate erau viața și vrerea poetului la problemele grave  ale țării pentru că „Basarabia este un copil înfășat în sârmă ghimpată”, ne atrăgea îngrijorat atenția, poetul. Iar despre basarabeni spunea că „suntem atât de necăjiți, încât alfabetul ține loc de fericire și fiecare literă din el ne pare o piatră de hotar pe care nimeni n-o poate clinti din loc.” Cu adevărat, poetul ostenea în „ocna  cuvintelor.” Afirma despre vrăjmași că „vor să-mi scoată ochiul care te vede pe tine, Țară. Aș putea să îndur toate relele revărsate asupra țării mele, afară de una singură : asuprirea limbii strămoșești. Celui care ridică mâna asupra acestei minuni se cuvine să-i zdrobești capul ca unui șarpe. Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne.” Putem înțelege pe deplin vorbele poetului doar dacă ne imaginăm că, peste noapte,  cineva răuvoitor și cotropitor ne-ar interzice pentru mulți ani, așa dintr-o dată, să vorbim limba română, așa cum s-a întâmplat la frații noștri de peste Prut. Grigore Vieru știa că „un scriitor nu poate învia decât în limba în care a murit. Din mila, dragostea și dărnicia limbii române am răsărit ca poet. Limba română este destinul meu agitat. Pentru că și osteneala mea este o parte din norocul  ei în Basarabia.”

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație, în apropiere de Chișinău. La 48 de ore după accident, inima mare și bună a lui Grigore Vieru a încetat să mai bată, pe fondul politraumatismelor multiple și ale unei poliinsuficiențe a sistemelor și organelor. A fost înmormântat la Cimitirul Central din strada Armeană din Chișinău. Atâta timp cât îi citim poeziile și vorbele de duh, poetul este în noi și printre noi. Cum am putea să uităm atât de ușor lupta lui, zbaterea lui frenetică pentru binele fraților de peste Prut, pentru limba română și pentru unirea Basarabiei cu Țara-mamă.

Să rămânem treji în cuget altfel, temerea poetului că „dacă este posibil să nu se vorbească de Patrie în poezie, atunci este și mai posibil să nu se vorbească de poezie în Patrie”, se va adeveri. Nu este de imaginat o lume fără Dumnezeu , poezie și patrie.

Odihnească-se în pace, poeții lumii!”

Mariana Călinescu

Articolul In memoriam – Grigore Vieru apare prima dată în Ecoul muntilor.