Și-al său frate Giumalău

Stau și-acuma nevăzuți

Pustnici de Domnul știuți.

Chiar de sunt mai depărtați

Întru Domnul ei sunt frați.

Căci slujesc celor ce vin

Și trăiesc aici deplin.

…………………………..

Dacă-aici te vei ruga

Dumnezeu din cer ți-a da

Fragi și afine și mure

Și ciupercile-n pădure.

Apă bună de izvor

Nu ca la oraș cu clor,

Iar vecinii o să-ți fie

Mângâiere, nu urgie. Amin.

Monahul Iordan

Articolul PUSTNICI DE PE FRAȚII CEAHLĂU ȘI GIUMALĂU apare prima dată în Ecoul muntilor.

Rapiditatea trecerii zilelor m-a făcut să aleg o zi de mare sărbătoare a nației  române, fiind și ultima zi din vacanța de iarnă. Îmi propusesem o ieșire dar ceața permanentă din Giumalău nu mi-a permis decât în ziua de sâmbătă. Tot pățitu-i priceput. Pe ceață densă n-ai ce căuta pe munte, fiindcă te poți rătăci cu ușurință sau riști să nu vezi  nimic.

Sâmbătă, de dimineață, prognoza meteo arăta prezența norilor înalți și a vântului puternic care prevestea schimbarea timpului. N-am mai stat pe gânduri. Am plecat, alegând traseul cel mai scurt, anume cel cu plecarea de pe valea Pojorâtei.

Revenind la titlul ales, mi-am zis că nu se poate să treacă Boboteaza fără să simt puțin sau… mai mult ger.

Jos era primăvară, iar la peste 1700m iarnă în adevăratul sens al cuvântului. Cu cât urcam stratul de zăpadă devenea tot mai mare, putând folosi doar poteca pentru o singură persoană. Alături zăpada ajungea și până la 1 m.

Spre vârf a început adevăratul arsenal al primăverii. Vântul tăios aducea zăpada de pe văi și-o trântea nemilos pe fața îmbujorată. Căciuli peste căciuli, fulare, mănuși și toată garderobe din rucsac au fost la mare căutare. La colegii de traseu au început să li se vadă doar ochii…

Vântul tăios nu mi-a permis să luăm nici vestita afinată pe care altădată o savuram cu mare poftă. După câteva poze toți se retrăgeau pe unde au venit.

De sus ,mi-am dat seama că alegerea acestei zile pentru drumeție a fost inspirată. Contrastul dintre iarna de sus și primăvara de la poale era tot mai evident.

Giumalăul, fiind un munte cu puncta de belvedere din toate direcțiile mi-a permis să admir Munții Rodnei, Maramureșului, Rarăul, Ceahlăul, Pietrosul Bistriței și nu în ultimul rând Călimanii dinspre care se tăvăleau nori amenințători, care prevesteau ninsorile de a doua zi. S-a concretizat acest fapt duminică noaptea.

Ambițios din fire am coborât pe versantul opus, până la cabană, să beneficiez de puțină căldură, dar demersul a fost în van… era închisă.

Am încercat să folosesc traseul de la pântecele muntelui dar năpraznicul vânt crease troiene de peste un metro, ascunzând și jnepenii în întregime. Devenea deja, foarte periculos. Am urcat din pe vârf pentru a continua coborârea pe traseul știut.

Pauza de masa s-a putut lua doar în pădurea de conifer, pe la jumătatea muntelui.

Un coleg de traseu mi-a zis că vom ține mult minte această ieșire și că dă toate sălile de forță pentru o zi ca aceasta.

Într-adevăr, gerul Bobotezei trebuie căutat. Eu l-am simțit din plin, amintindu-mi de anii copilăriei când senzațiile tari ale iernii nu trebuiau căutate prea departe.

Cărările munților ne prezintă imagini de neuitat! Nu mai stați pe gânduri!

Mihai PANŢIRU

Articolul Pribeag prin România: Boboteaza-n Giumalău apare prima dată în Ecoul muntilor.

Urcarea ușoară se termină brusc atunci când drumul părăsește albia râului și urcă pieptiș spre stânga. De urcat se urcă binișor, dar la coborât este mult mai greu. Poteca este acoperită cu frunze și nu pot fi observate rădăcinile și pietrele alunecoase. După 2,5 ore de mers se ajunge  în etajul alpin.

Giumalăul se poziționează în partea nordică a Carpaților Orientali. La nord se află Obcina Mestecanișului, la est este poziționat Rarăul, la sud sunt Munții Bistriței, iar la vest, peste Râul Bistrița este Masivul Suhard.

Primul popas, mai mare, se face la Cabana Giumalău, o cabană veche, fără îmbunătățiri în ultimii ani, dar care constituie un bun locaș pentru adăpost sau vreme rea, dar nu și pentru pofte culinare. Poți să-ți pregătești singur o masă dacă… ai în rucsac.

După 45 minute de parcurs de la cabană se ajunge pe Vârful Giumalău, la 1858 m, altitudinea maximă a muntelui. Acolo ne așteaptă o impresionantă cruce-monument, ridicată de gospodarii din Pojorâta. Cinste lor! Este o lucrare deosebită ce dă un aspect solemn locului. Ai senzația că ești mult mai aproape de Dumnezeu. Se poate campa, se poate lua o gustare, toate din surse proprii. Vara, muntele ne oferă afine, iar toamna merișoare, din abundență.

Când drumețul este favorizat de o vizibilitate aproape perfectă se pot admira culmile impresionante ale Rarăului la est, Ineul, Ineuțul și Pietrosul Rodnei la nord-vest, Călimanii la vest și vestitul Ceahlău spre sud. Se poate admira Ţara Dornelor, iar dintr-un loc de belvedere cursul sinuos al Bistriței. În ziua excursiei mele, la vârf am fost primit de un vânt năprasnic și o ceață densă, care mi-au obturat vederea și șederea de la care mă așteptam la mai multe. Sper că nu vor mai lipsi și alte ocazii. De la cabană spre poale era soare și o vizibilitate excelentă. M-am convins încă odată de puterea schimbătoare a vremii pe munte. Multe grupuri au urcat din Satul Rusca, un alt traseu, frecvent utilizat. Cu toții ne-am propus să revenim în condiții mai bune, referitoare la vizibilitate. Acum două veri timpul a ținut cu mine. Dar acesta este muntele… Te poți aștepta la orice.

 Pentru cei care preferă un traseu mai scurt este cel care pleacă de pe Transrarău, pe la stâna lui Boşca, Șaua Fundul Colbului, Polița Caprelor, Vârful Giumalău, aproximativ în două ore.

Un traseu mai lung este cel din Valea Putnei, Vârful Sapele, Chilia Mică, Chilia Mare, Vârful Stegile, Poiana Ciungi, Vârful  Giumalău, un traseu aproximativ de 7 h.

Acestea sunt cele marcate, dar se mai poate ajunge la vârf și prin alte văi ale pâraielor ce brăzdează muntele în toate direcțiile, cunoscute mai mult de localnici pe care i-am întâlnit la afine, acum doi ani. Vara sunt foarte mulți turiști cu … casa în spinare care se opresc mai mult timp în etajul alpin sau se odihnesc la Hotelul Rarău, din apropriere.

Vara sunt foarte mulți turiști cu … casa în spinare care se opresc mai mult timp în etajul alpin sau se odihnesc la Hotelul Rarău, din apropriere. Drumeția pe acest munte este de nivel ușor spre mediu pentru turiști de toate felurile.

Dacă v-am făcut curioși, nu mai ezitați și … porniți la drum!!!

Mihai PANȚIRU

Articolul Muntele Giumalău – invitație la drumeție apare prima dată în Ecoul muntilor.