Biserica Ortodoxă se pregătește, în aceste zile, să întâmpine cu rugăciune și bucurie duhovnicească Praznicul Adormirii Maicii Domnului, unul dintre cele mai vechi și cinstite sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu. Tradiția sărbătorii Adormirii Maicii Domnului are rădăcini vechi în viața Bisericii. Mărturii despre acest praznic apar încă din secolul al II-lea, prin scrierile lui Meliton de Sardes, fiind întărite ulterior de Epifanie de Salamina, Iuvenalie al Ierusalimului și Dionisie Areopagitul. Începând cu anul 595, sărbătoarea a fost îmbogățită cu noi cântări și a devenit una dintre cele mai solemne sărbători din tradiția ortodoxă.

În ajunul sărbătorii, joi, 14 august, la Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Grințieș, va fi oficiată slujba Vecerniei, unită cu Litia, urmată de Prohodul Maicii Domnului – un moment liturgic de profundă încărcătură spirituală, ce exprimă recunoștința și iubirea poporului dreptcredincios față de Maica Vieții.

Această slujbă, inspirată de Prohodul Mântuitorului din Vinerea Mare, a fost alcătuită în prima jumătate a secolului al XVI-lea de Manuel Corinteanul, mare imnograf bizantin, și cuprinde 188 de strofe, împărțite în trei stări. Textele sunt încărcate de sensuri teologice adânci, transmise printr-un limbaj poetic simplu, dar de mare profunzime.

În ciuda originii sale grecești, imnul a fost conservat în mod exemplar în tradiția slavă și românească, fiind tradus pentru prima dată în 1820 de Ion Pralea, sub titlul „Urmări pe mormânturi”, cunoscut astăzi ca „Prohodul Maicii Domnului”.

Conținutul celor trei stări dezvoltă tematici fundamentale ale credinței:

• Starea I evocă momentul Adormirii Maicii Domnului și prezența apostolilor adunați în chip minunat;
• Starea a II-a zugrăvește primirea ei în slava cerească, lăudată de îngeri și chemată la mijlocire;
• Starea a III-a surprinde cinstirea universală a Fecioarei Maria, nădejdea eshatologică și sfințirea lumii prin viața ei.

Prohodul Maicii Domnului nu este o simplă cântare funerară, ci o contemplare liturgică a trecerii întru veșnicie, o cântare de slavă adusă celei care, deși a gustat moartea, a fost mutată cu trupul la ceruri de Fiul său, Hristos – biruitorul morții. Este o simbolică rugăciune corală a Bisericii, prin care credincioșii cer ocrotirea Maicii Domnului și își afirmă credința în viața veșnică.

PROGRAMUL LITURGIC AL HRAMULUI BISERICII GRINȚIEȘ:

 Joi, 14 august
Ora 17:00 – Slujba Vecerniei unită cu Litia
Ora 18:00 – Prohodul Maicii Domnului, urmat de procesiunea cu Sfântul Epitaf în jurul bisericii, cu opriri și ectenii.

Vineri, 15 august – Ziua Hramului
Ora 7:30 – Utrenia
Ora 9:00 – Acatistul Adormirii Maicii Domnului
Ora 9:30 – Sfânta Liturghie în sobor de preoți.

La finalul slujbei, toți cei prezenți sunt invitați cu drag să ia parte la agapa frățească, organizată în casa praznicală a parohiei – un prilej de comuniune și recunoștință întru Hristos.

Sâmbătă, 16 august
Ora 8:00 – Slujba Parastasului, urmată de rugăciuni de dezlegare și pomenire la mormintele celor adormiți, ca semn al iubirii și memoriei vii în sânul comunității.

În aceste zile sfinte, în care cerul și pământul se întâlnesc în taina rugăciunii, vă așteptăm cu inimă deschisă să ne închinăm împreună Maicii Domnului, izvor de mângâiere, nădejde și ocrotire!

Să avem cu toții parte de un praznic luminat de pace, binecuvântare și întărire sufletească, sub ocrotirea celei care „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii” rămâne grabnic ajutătoare și caldă mijlocitoare pentru întreaga lume.

Preot Gheorghiţă Anisiea

Articolul PROHODUL MAICII DOMNULUI – MĂRTURIE A IUBIRII ȘI A EVLAVIEI CREȘTINE apare prima dată în Ecoul muntilor.

Printre cele mai cunoscute obiceiuri legate de ziua de 9 martie se numără cel al “mucenicilor” – colăcei fierţi sau copţi care amintesc de cei 40 de sfinţi martiri ucişi în Sevastia Armeniei. Forma acestora şi numele lor sunt diferite de la o zonă la alta: „Sfinţi” sau „Sfinţişori” în Moldova, „Măcinici” şi „Mucenici” în Muntenia, „Bradoşi” în Oltenia, „Brânduşei” în Banat. În Moldova, aceştia au forma cifrei 8 şi sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu miere şi nucă. În Dobrogea şi Muntenia, mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr, cu scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Aceştia sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi apoi sunt consumaţi în familie.

Forma cifrei 8 în care sunt făcuţi mucenicii în zona Moldovei are un înţeles teologic şi ne arată influenţa monahală isihastă din mănăstirile moldave în viaţa credincioşilor din această zonă.

Cifra 8 în teologie semnifică ziua a opta. În acest sens, în teologia Sfinţilor Părinţi, veşnicia creaţiei transfigurate prin Hristos Domnul este redată de expresia „ziua a opta a creaţiei”. În opoziţie cu săptămâna de şapte zile, care măsoară timpul finit, ziua a opta „arată modul existenţei mai presus de materie şi de timp” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Ziua a opta este caracterizată de desfiinţarea distanţei fizice ­ dintre Dumnezeu şi om, înseamnă unirea lui Dumnezeu cu Adam cel universal, fără să atingă sau să forţeze libertatea fiecărei persoane. După cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, pentru cei vrednici, unirea va fi „desfătare dumnezeiască şi mai presus de orice înţelegere”, în timp ce pentru nevrednici, pentru cei care refuză iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu, această unire se va transforma într-o „suferinţă de negrăit”. Iubirea lui Dumnezeu specifică zilei a opta este întotdeauna cea care judecă după dreptate, cea care dă fiecăruia după dreptate: „Și vor ieşi cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29).

Așadar, mucenicii în forma cifrei 8 ne arată că Sfinţii 40 de Mucenici ne sunt călăuzitori prin mucenicia lor spre ziua a opta, cea care nu se sfârşeşte niciodată şi este a bucuriei celor drepţi în Împărăţia cea nepieritoare a lui Dumnezeu.

Gheorghiţă ANISEA

Articolul Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia – modele de tărie în credință apare prima dată în Ecoul muntilor.