Într-un studiu din anul 1934, Gheorghe Ungureanu îşi mărturisea mulţumirea că a putut să prezinte consătenilor săi istoria adevărată a Palatului Cnejilor, a Mănăstirii Pionul, a Mănăstirii Hangu-Buhalniţa, a Schitului Sahastru şi Cerebuc. El spera: „Poate cu timpul, toţi acei care au dragoste pentru nepreţuitele frumuseţi ale Văii Bistriţei moldoveneşti vor contribui la tipărirea unei monografii care să cuprindă, pe lângă istoria tuturor monumentelor de pe această vale, şi fotografiile oamenilor bătrâni, ale caselor, bisericilor şi peisagiilor de astăzi, ca să rămână mărturie pe viitor” (Gh. Ungureanu, Mănăstirea Pionul sau Schitul Hangu şi ruinele Palatului Cnejilor Cantacuzini,  în „ALPR”, Piatra-Neamţ, 1933-1934, p. 114).

Domnul academician Dinu C. Giurescu, în postfaţa la una dintre cărţile noastre referitoare la această regiune, scria: “Astăzi oamenii ştiu prea puţine despre locurile în care trăiesc. La sfârşit de săptămână, după ce ajung într-o aşezare turistică sau altundeva, ei stau acolo şi prea puţini au curiozitatea să cerceteze împrejurimile. Când e vorba de fapte, de oameni, de întâmplări din trecut, uitarea se întinde mai pretutindeni până la nefiinţă”. (D. Dieaconu, La poale de Ceahlău, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2006, coperta IV).

Daniel DIEACONU

Articolul Trei citate lămuritoare… apare prima dată în Ecoul muntilor.

Până atunci, vă oferim  trei citate care, considerăm noi, definesc truda şi motivaţia noastră în acest demers publicistic. Am urmat îndemnul lui Alecu Russo, marele om de cultură şi purtător al unor idei revoluţionare paşoptiste generoase, care, în anul 1839, tânăr magistrat fiind în Piatra-Neamţ a lăsat forfota oraşului şi a plecat să străbată munţii Neamţului, să cunoască oamenii, locurile, faptele, legendele: “Ce-mi pasă mie moldovan ruginit de scenele voastre din Italia, de serile voastre pariziene, de amintirile voastre din străinătate, de fantomele voastre nemţeşti, de comediile voastre traduse şi imitate! Zugrăviţi-mi mai curând o icoană din ţară, povestiţi-mi o scenă de la noi, pipărată sau plină de poezie, o mică scenă improvizată, căci bunul şi răul, simplul şi emfaticul, adevărul şi ridicolul se întâlnesc la fiecare pas” (Alecu Russo, Piatra Teiului, în „Călători români paşoptişti”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989, p. 172).

Într-un studiu din anul 1934, Gheorghe Ungureanu îşi mărturisea mulţumirea că a putut să prezinte consătenilor săi istoria adevărată a Palatului Cnejilor, a Mănăstirii Pionul, a Mănăstirii Hangu-Buhalniţa, a Schitului Sahastru şi Cerebuc. El spera: „Poate cu timpul, toţi acei care au dragoste pentru nepreţuitele frumuseţi ale Văii Bistriţei moldoveneşti vor contribui la tipărirea unei monografii care să cuprindă, pe lângă istoria tuturor monumentelor de pe această vale, şi fotografiile oamenilor bătrâni, ale caselor, bisericilor şi peisagiilor de astăzi, ca să rămână mărturie pe viitor” (Gh. Ungureanu, Mănăstirea Pionul sau Schitul Hangu şi ruinele Palatului Cnejilor Cantacuzini,  în „ALPR”, Piatra-Neamţ, 1933-1934, p. 114).

Domnul academician Dinu C. Giurescu, în postfaţa la una dintre cărţile noastre referitoare la această regiune, scria: “Astăzi oamenii ştiu prea puţine despre locurile în care trăiesc. La sfârşit de săptămână, după ce ajung într-o aşezare turistică sau altundeva, ei stau acolo şi prea puţini au curiozitatea să cerceteze împrejurimile. Când e vorba de fapte, de oameni, de întâmplări din trecut, uitarea se întinde mai pretutindeni până la nefiinţă”. (D. Dieaconu, La poale de Ceahlău, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2006, coperta IV).

Daniel DIEACONU

Articolul Ecoul Munţilor nr. 11 – Trei citate lămuritoare pentru truda noastră… apare prima dată în Ecoul muntilor.

Se încadrează la Arhivele Statului din Iaşi, parcurgând treptele: practicant, copist, arhivist (1934-1941), director (1941-1969, până la pensionare) şi consultant ştiinţific până în 1975, la moartea sa.

A fost colaborator la revista ieşeană „Ion Neculce”.

Prin munca susţinută şi dăruire, reuşeşte să pună arhivistica din Moldova pe baze ştiinţifice şi să publice (până în 1975) sute de articole de specialitate, remarcându-se ca o prestigioasă personalitate în acest domeniu în ţara noastră. Cunoscut şi peste hotare, reuşeşte să adune din arhivele străine valoroase informaţii despre România, dovedindu-se totodată şi un bun colaborator pe plan extern.

Reputaţia lui fiind în continuă creştere, a reprezentat România cu cinste la congrese, conferințe şi mese rotunde ale Consiliului Internaţional al Arhivelor, fie din parte a ţării sale, fie în calitate de corespondent al revistei „Archivum”, editată de UNESCO. Enumerăm câteva astfel de participări: Copenhaga, Florenţa, Moscova, Londra, Washington, Otawa, Madrid, Oslo, Paris, Stockholm, Bruxelles.

Pentru meritele sale i-au fost conferite numeroase ordine şi medalii. În amintirea locurilor natale şi având posibiltatea consultării documentelor, elaborează unele lucrări literar-ştiinţifice despre zona noastră (în special istoricul unor aşezăminte de cult). Pentru istoria regiunii noastre a realizat studiile referitoare la Mănăstirea Pionul şi Palatul Cnejilor Cantacuzini, la Mănăstirea Hangu sau Buhalniţa şi la călătoria lui Mihail Sturdza pe Ceahlău din 1835. El spera: „Poate cu timpul, toţi acei care au dragoste pentru nepreţuitele frumuseţi ale Văii Bistriţei moldoveneşti vor contribui la tipărirea unei monografii care să cuprindă, pe lângă istoria tuturor monumentelor de pe această vale şi fotografiile oamenilor bătrâni, ale caselor, bisericilor şi peisagiilor de astăzi, ca să rămână mărturie pe viitor”.

L-a luat alături de el la arhivele ieşene şi pe Constantin Turcu, originar din Izvorul Alb, care a devenit subdirector şi împreună au scos la iveală şi inventariat documentele vechi referitoare la regiunea noastră. Foarte importante pentru istoria literaturii române au fost documentele publicate de el despre Ion Creangă, apărute şi în volum.

De Ceahlău se simţea legat, venind relativ des să-şi vadă fratele, preotul Ioan Ungureanu.

A încetat din viaţă în ziua de 29 decembrie 1975, fiind înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Daniel DIEACONU

Articolul Gheorghe Ungureanu – istoric şi arhivist, director al arhivelor ieşene (1907-1975) apare prima dată în Ecoul muntilor.