La momentul lansării lucrării scoase în acel an (2015) la Editura Nona a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț, distinsul autor se confesa: „Cei aproape opt ani petrecuţi de mine la Borca au fost suficienţi pentru a mă lega pentru totdeauna de spaţiul geografic, istoric şi spiritual al Borcii, de codrii seculari şi de pajiştile înmiresmate şi numai puţin de lumea acestor locuri legendare: oieri, plutaşi, lucrători ai pădurii, vânători, pescari, meşteşugari, gospodari tot unu şi unu, lăutari, rapsozi, intelectuali şi oficialităţi.

Credinţa mea este că, în ultimul secol şi jumătate, un rol important în efortul civilizatoriu al acestei aşezări l-a avut înfiinţarea, în 1859, a primei şcoli, apariţia, începând cu 10 iunie 1884, a Administraţiei Domeniului Coroanei regale şi întemeierea la 1 septembrie 1953, a Liceului «Mihaill Sadoveanu», instituție de învățământ în care am avut onoarea să-mi desfășor o parte a activității mele didactice.”

Multitudinea de valori şi destine pilduitoare născute sau legate profund de Borca a pus destule probleme profesorului Țigău în procesul de selectare a subiecților. „Aceşti oameni aleşi au ieşit din cercul restrâns al vieţii personale, de familie şi comunitar-locale, distingându-se prin fapte importante folositoare întregii comunităţi naţionale, consecinţă a muncii chibzuite şi continue pentru neamul nostru. Pentru cei al căror fir al vieţii s-a rupt de curând ori de mai multă vreme, am cules informaţii din diverse surse: mărturii ale contemporanilor lor, enciclopedii, dicţionare”, mărturisește autorul la început, în textul intitulat „Sub stelele Borcii”.

Pentru că o copertă reprezintă oglinda unei cărți și oferă cititorului o primă impresie asupra a ceea ce urmează, este de menționat că imaginea de pe fața cărții este reproducerea electronică a unei picturi semnate de regretatul pictor Gheorghe-Pif Diaconu.

La final, pentru a nu omite pe nimeni, redăm întreaga listă a numelor, așa cum o găsim la cuprinsul volumului: ec. dr. Dumitru Alămâie (expert în audit); ing. Gheorghe Balan (chinolog, scriitor); fraţii Viorel, Ionel şi Adrian Bondar (sportivi de performanţă); prof. univ. dr. doc. Gheorghe Cartianu (membru corespondent al Academiei Române); înv. Vasile Codrescu (erou al neamului); prof. Constantin V. Cojocaru (plutaş, diplomat); preot Neculai Cojocaru (scriitor); prof. univ. dr. Vasile Cojocaru-Filipiuc, care semnează și prefața cărții (om de ştiinţă, inventator, cugetător şi poet); general de brigadă Gheorghe Dascălu (istoric); Petrea Diaconului (un inginer …ţăran); prof. univ. dr. Vasile C. Dimitriu – Borca, chirurg O.R.L.-ist); Varvara Drozman (rapsod popular); ing. prof. Ioan Drugă (sculptor); Aurel Dumitraşcu, poet; conf. univ. dr. Dan Dumitriu (geomorfolog); prof. univ. dr. Traian Florea (chimist); Radu Florescu (poet); prof. univ. dr. Gheorghe Ignea (proiectant de drumuri şi căi ferate forestiere); Teodor Ilincăi (tenor); prof. dr. doc. Grigore L. Ioachim, membru corespondent al Academiei Române Cercetător şi inventator în minerit şi petrol); ec. Emil Junghiu (om de afaceri); prof. univ. dr. doc. Mihai G. Lazăr (cercetător, istoric, sociolog, filozof, politolog); prof. univ. dr. Dumitru Lupuleasa (farmacolog); Alexandru Maftei (cercetător farmacolog); dr. Henric Radu Manea (medic); ing. Ovidius Mărcuţianu (silvicultor, economist, senator); prof. Vultur Orândeanu; Camelia Paraschiv-Katai (actriță); dr. ing. Anton Păștinaru (consilier coordonator în Parlamentul României); prof. univ. dr. Willi Păvăloaia (expert economic); dr. cercetător Mihăiță Peptănariu (fizician); înv. Mihai Petrescu; prof. univ. dr. Valeriu Popa; prof. univ. dr. Emil Sofron (om de știință, fizician, inventator); prof. Alexandru Țăranu; ing Petre Voiculescu (silvicultor); prof. Ioan Zgârciu; dr. Liviu Zgârciu (istoric).

Valentin ANDREI

Articolul GHEORGHE ȚIGĂU: „VALORI ŞI DESTINE DIN BORCA – NEAMŢ”, O MONOGRAFIE A VALORILOR UMANE apare prima dată în Ecoul muntilor.

Strigătura exprimă o judecată etică, moralizatoare, o judecată de grup, chiar și atunci când aceasta pornește de la un caz particular. Structura dinamică a strigăturii, forma ei concisă, restrânsă la 4, 5, 6, maximum 8 versuri, este menită să-i asigure o funcționalitate adecvată împrejurărilor în care se rostește.

O să exemplificăm câteva tipuri de strigături culese de către Gheorghe Țigău în volumul „La pârâul dorului – literatură populară de pe Valea Bistriței și din împrejurimi”.

„Foaie verde siminoc

Treceți fetelor la joc!

Treceți și voi măi feciori,

Care stați la chiotori,

Mai lăsați peretele

Și jucați cu fetele”.

„Foiliță rug de mure,

Pe cărarea din pădure,

Fac fetele rugăciune,

Sâmbăta, duminica,

Să se poată mărita.”

„Foaie verde castaniu,

Am să joc cât voi fi viu,

Când voi muri, mort să fiu;

N-am a trăi cât lumea,

Nici a muri când voi vrea,

Voi trăi o zi sau două

Şi m-oi trece ca și-o rouă.”

(Vasile Cobuz, Borca/ 12 ianuarie 1970)

„Fata cu păru-ncrețit

Face mălaiul lățit;

Când îl scoate din cuptor,

Strigă soțu-n ajutor.

Frunză verde măr cu flori,

Are mama trei nurori:

Una, de vrednică tare,

Spală rufele-n căldare;

Cea de-a doua e vestită,

Într-o zi mănânc-o pită;

A treia, de lăudată,

Toată ziua umblă beată!

Mândruța cu ochii mari

Și-a dat banii pe pieptari

Și-o junică pe-o oglindă,

Să se vadă cum se strâmbă!”

(Varvara Drozman/ Sabasa/Borca/ 9 ianuarie 1970).

„Ieși, soacră, cu litrul plin,

Că-ți vine un pui străin,

Bucură-te, soacră mare,

Ți-a sosit pieptănătoare,

Să te pieptene pe cap

Cu nuia din lemn de fag”.

Iu-iu-iu pe dealul gol,

Că mireasa n-are țol

Și i-l face mirele,

Când o tunde câinele,

Și-o face o plocojoară,

Când o tunde-o mâță chioară.”

„Cine-n lume nu iubește

De ce oare mai trăiește,

Pe pământ la ce mai umblă,

Numai ca să facă umbră?

Dragu-mi-i paharu plin,

Badea tânăr nu bătrân !”

(Natalia Țăranu, Sabasa, Borca 15 martie 1971).

„la drăguța jucăușă

Stă gunoiul după ușă,

Și drăguța-n joc voinică

Spală oale o pisică!

(Aurelia Târșa/Galu/Poiana Teiului/28 ianuarie 1998)

Strigătura are întotdeauna un mesaj moralizator, o pildă, fapt care o apropie de fabulă sau de epigramă. Viața și spiritul românului sunt foarte frumos descrise cu ajutorul satiricului, românul știe să fie vesel, să facă haz de necaz, iar cele câteva exemple sunt o mărturie vie. „Românul s-a născut poet” și „veșnicia s-a născut la sat”.

Roxana GABOR-TĂNASE 

Articolul Strigăturile – „epigramele de demult” apare prima dată în Ecoul muntilor.