Înainte de a fi profesor, fiecare dintre noi este în primul rând om cu o poveste de viață. Spuneți-ne despre dumneavoastră. Cine este doamna profesoară Elisabeta Trofin?

M-am născut în satul Bistricioara, comuna Ceahlău, județul Neamț, pe 1 februarie 1944. Ciclul primar l-am urmat în satul natal, având ca învățător pe Niță Aurel. La insistențele preotului Săndulescu m-au dat părinții la ciclul gimnazial la școala din Grințieș, având profesori pe Maftei Constantin, la matematică, Maftei Maria, la română, Vadana Grigore, la biologie, Linu Maria, istorie – geografie. După terminarea acestui ciclu, am mers la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Borca, pe care l-am absolvit în 1962. Am suplinit pentru un an ca învățătoare la clasa I, în satul meu, având elevi pe: Borșa Niculina (educatoare), Potlog Teodora (prof. de matematică), Borșuc Ștefana (fost primar al comunei) și mulți alți oameni gospodari. În 1963 am dat admitere la Institutul Pedagogic Bacău, de trei ani, specializarea matematică-fizică. În 1966 am absolvit facultatea, luând repartizare la Grințieș, la insistențele mamei mele. În același timp, suplinitor pe catedra de educație fizică a venit Neculai Trofin, fost coleg din clasa a V-a până la sfârșitul liceului, după care a absolvit Școala de Artă din București, fiind bibliotecar – metodist. În anul 1968 ne-am căsătorit, un an mai târziu s-a născut băiatul, Lulu, iar în 1975, fata, Marina. Băiatul și-a croit drumul în Italia, însă, în timpul pandemiei, s-a îmbolnăvit și l-am pierdut. Nora și nepotul s-au întors în țară și locuiesc la Izvoare. Marina a terminat Facultatea de Chimie Alimentară și serviciul a dus-o la București, este căsătorită cu George Sărluceanu, cunoscut în zonă pentru activitatea culturală și de ecologizare și au un băiat, student în Anglia, la BIMM. În ultimii cinci ani, deoarece am rămas singură la Grințieș, îmi petrec iernile la ei la București. Acolo am sărbătorit anul trecut, cei 80 de ani, la restaurant, cu familia, seara, la un spectacol de teatru cu Dan Puric, ziua.

Ați amintit numele profesorilor care v-au format. Ați avut un model care v-a determinat să alegeți drumul educației, și, în special, al matematicii?

La Borca era un colectiv bun, era un liceu bun de tot. La matematică am avut întâi o domnișoară, Uțu, care a devenit inspector. În clasa a 10-a a venit colegul ei, dl prof. Popa, care ne-a deschis ochii tuturor. Eu nu învățam greu la matematică, ca la istorie, geografie, mie îmi venea natural să rezolv problemele. Eu am înțeles din clasă orice subiect și nu „bucheam” deloc. Dar acest profesor Popa ne-a cultivat dragostea pentru matematică. Ulterior a predat la Bicaz, apoi a ajuns profesor universitar la Bacău. La admitere am dat și fizică și matematică și profesorii de la facultate apreciau pregătirea noastră. Spuneau: „Elevii de la Borca vin foarte buni la matematică, chimie și fizică.”

Ce a însemnat pentru dumneavoastră Școala Grințieș? Cum ați descrie relațiile cu foștii colegi de-a lungul carierei dumneavoastră? Dar cu elevii din promoțiile pe care le-ați avut ca diriginte?

La Grințieș a fost un colectiv foarte frumos, ne-am înțeles foarte bine. În 1966, când am ajuns aici, am găsit-o pe dna Panțiru, care terminase cu un an înainte, soțul ei, Constantin Panțiru, dl Borșuc, dl Vadana, dl Maftei, dna Maftei, de la care am învățat gramatică. M-am înțeles bine și cu colegul meu, profesor de matematică, dl Țifui Ștefan. El era genial, în felul său, preda o noțiune și una-două îi scotea la fotbal. Dar avea metoda lui de a-i face să fie atenți și tot îi determina. Ori avea 10 la cei foarte buni, ori avea 3. A venit odată o brigadă de la București și tot catalogul era plin de 3. „Domnule profesor, dar aici cum faceți să remediați rezultatele?” l-au întrebat. „Foarte simplu, uite-așa”, a răspuns el și a trasat celelalte jumătăți, astfel încât treiul să devină opt. Evident, a stârnit hohote de râs. Și elevii erau foarte conștiincioși. Îmi amintesc de surorile Diaconu, care au devenit profesoare de chimie sau Ortansa, viitoare învățătoare, care mă așteptau pe coridoare când nu reușeau să rezolve o problemă, sau de Gabriela Szocs- Onu, care a urmat o carieră în matematică.

Considerați că s-au schimbat mult elevii de astăzi? Mai există interes pentru studiul aprofundat al matematicii?

S-au schimbat într-adevăr, însă nu sunt doar ei vinovați. Am lucrat și cu nepotul meu și în ultima perioadă și cu unii copii de pe scara blocului unde locuiește fata mea. Nu mai există rigoarea de altădată. Este o harababură, programele școlare nu sunt ordonate, nu se mai merge de la simplu la complex. Sunt noțiuni foarte complicate, pe care noi le făceam la liceu și care se fac acum în clasa a VI-a. Se fac probleme cu necunoscute de la clasa a IV-a. Nu mai există o gradare a noțiunilor, predate întâi proprietățile. Manualele sunt foarte încurcate, definițiile sunt foarte stufoase și aproape de neînțeles. Pe de altă parte, și elevii sunt dezinteresați. Matematica se învață cu creionul în mână. Trebuie mult exercițiu, culegeri întregi rezolvate pentru a aprofunda o noțiune. Peste tot aud că au nevoie de preparatori, încă din clasele primare. Pe vremea mea nu auzeai de pregătire la matematică pentru examene. Învățau din clasă, aprofundau acasă rezolvând și iar rezolvând… Nu mai există respectul pentru școală, pornind de la felul cum se îmbracă, apoi cum se comportă în timpul orelor de curs. De fiecare dată când suplinim un coleg mai tânăr suntem impresionați negativ de atitudinea lor din timpul orelor, lipsa atenției, a concentrării, faptul că au alte preocupări în timp ce profesorul predă.

Este importantă matematica în dezvoltarea unui copil?

Matematica este tot, este obiectul cel mai important, la tot pasul te întâlnești cu noțiunile matematice. Pe lângă utilitatea practică, ea cultivă rigoarea, logica, răbdarea, perseverența în rezolvarea problemelor. Mai mult de atât, dezvoltă gândirea critică, capacitatea de a lua decizii și încrederea în forțele proprii.

Câți ani ați fost în slujba școlii? Ați retrăi vreo zi din cariera dumneavoastră?

34 de ani! Din 1966 până în 1999, 33 de ani, plus un an ca învățătoare la Bistricioara, 34. Am mers des la școală și după ce m-am pensionat, acum nu aș mai avea curaj. Îmi amintesc că am făcut cinci reciclări la Iași; reciclările erau examene periodice pentru verificarea cunoștințelor și reîmprospătarea lor, cu comisii formate din profesori universitari. La Botoșani, în 1977, când a fost cutremurul, 13 probleme am avut de rezolvat. Am obținut nota 10, se poate verifica, fișele se arhivau. Am mers la toate, voiam să fiu la curent cu orice informație nouă. Aș retrăi orice zi alături de colegii mei, de aceea le doresc sănătate și putere celor ce mai sunt între noi și le păstrez o frumoasă amintire celor ce au plecat. Cadrelor didactice tinere le recomand să iubească copiii și materia pe care o predau, pentru că acesta este principiul de la care se pornește în construirea unei cariere frumoase.

Îi mulțumim și noi doamnei noastre diriginte, profesoara de matematică Elisabeta Trofin. Ne-a fost model, sprijin și sursă de inspirație, ne-a oferit lecții de viață, cuvinte înțelepte și o privire caldă din spatele catalogului.

Prof. Cristina Chirilă

Articolul Matematica este tot! – Interviu cu doamna profesor Elisabeta Trofin apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pe data de 14 decembrie 2024, Asociația GREEN TIES, care activează din 2015 în domeniul culturii, artei, mediului și educației a marcat lansarea unui nou proiect, PARK MUSIC SCHOOL, un proiect unic și inovator dedicat educației muzicale și artei, localizat în Piațeta Favorit, Sectorul 6, din București. PARK MUSIC SCHOOL este un spațiu modern și accesibil, care aduce arta și educația nonformală mai aproape de comunitate, în inima orașului.

Proiectul propune reconectarea comunității cu natura prin muzică și alte forme de exprimare artistică, oferind cursuri de tobe, chitară, bas, voce, precum și ateliere creative de teatru, dans, arte vizuale și scriere creativă. În intervalul orar 16:00 – 18:00, întreaga comunitate a fost invitată să participe la deschiderea oficială a evenimentului care a fost marcată de recitaluri live susținute de invitați speciali, momente de socializare și prezentarea obiectivelor proiectului. Participanții au avut ocazia să descopere acest spațiu unic și să afle cum pot lua parte la inițiativă, contribuind astfel la promovarea artei, educației și comuniunii în cadrul comunității. Proiectul este finanțat prin programul Start ONG, lansat de Kaufland România și implementat de asociația Act for Tomorrow, care sprijină inițiative în educație, sănătate, mediu, sociale și culturale, cu o finanțare totală de 500.000 euro. Programul este un instrument de finanțare comunitară simplificat, destinat ONG-urilor tinere, instituțiilor non-administrative și grupurilor informale.

„Visul nostru de a crea un spațiu unde comunitatea poate să crească și să se exprime prin artă devine realitate. PARK MUSIC SCHOOL este mai mult decât un loc de învățare – este un punct de conexiune, un loc unde arta și natura se întâlnesc pentru a inspira comunitatea”, au declarat organizatorii. „A fost mult mai frumos decât mă așteptam. Artiști de toate vârstele ne-au trecut pragul!

Fie ca muzica să constituie limbajul universal care să ne apropie, să ne învețe să fim mai empatici, acum, în plină sărbătoare, și să ne inspire să vedem lumea printr-o lentilă plină de culoare! Mult succes, George Sărluceanu!

Cristina Chirilă

Articolul PARK MUSIC SCHOOL – educație prin muzică apare prima dată în Ecoul muntilor.

– Cine este George Sărluceanu? Cum a devenit grințieșean George Sărluceanu? Care este formula de succes prin care o comunitate te acceptă, te susține și te iubește?

– M-am născut în Galați între Dunăre și Brateș și am copilărit frumos, în mijlocul naturii și mai mult pe apă decât pe uscat. Dragostea pentru libertate și natură este o moștenire de familie, toți strămoșii și părinții mei fiind oameni care trăiau din roadele pământului și ale apei. În orașul în care m-am născut, a avea barcă la malul Dunării era o necesitate, mare parte din hrana noastră, a familiei, însemna peștele pe care îl prindeam în plase. Asta era mâncarea de bază, chiar dacă părinții mei erau oameni vrednici și creșteau animale, niciodată în copilărie nu am mâncat lapte pe săturate pentru că vaci nu aveam voie să creștem. Am mâncat lapte pe săturate după revoluție când a început să fie la liber în magazine. La vârsta de 24 de ani m-am mutat în București împreună cu cea care a devenit doamna Marina Sărluceanu, unde am locuit mai bine de zece ani, timp în care am pus bazele și mi-am construit cariera de artist, compozitor, interpret și producator de muzică în Trupa „Spin”. Grințieșul m-a adoptat în 2008 când împreună cu familia, Marina și Theo, am făcut un popas de vreo zece ani în aceste locuri minunate, unde am găsit și apa, element esențial în viaţa mea, și munte, libertate, prieteni. Nu cred că toată lumea mă iubește, dar eu am făcut cât de mult am putut pentru comunitatea care mi-a dăruit o foarte frumoasă parte din viața mea și nu cred că voi înceta vreodată să dau tot ce pot pentru a ajuta oamenii să aibă o viață mai bună. Am făcut și cântece pentru Grințieș ca producator și interpret, am învățat copiii să cânte la chitară și să se bucure de natură. Am scos cred că mai mult de 100 de copii pe apă în toți anii ăștia și i-am învățat și pe ei să iubească natura. Copil fiind, eu am văzut cu ochii mei cum Dunărea se polua an de an odată cu apariția PET-urilor, dar imaginile și situațiile pe care le-am trăit pe malul lacului la Ceahlău au fost trigerul care a declanșat revolta sufletească ce m-a îndemnat să devin „eco warrior” și să mă pun în slujba protejării apelor.

 Trupa Green Ties, albumul Eu și… Cerul albastru

-La ediția din acest an a Festivalului Haiducilor ați mărturisit că multe din melodiile de pe albumul „Eu și… Cerul albastru” au fost compuse la Grințieș. Dorința de libertate, nonconformismul, conexiunea cu natura, curajul de a-ți asuma propriul drum, propriul destin sunt mesaje transmise explicit, cu sinceritate și bucurie în versurile cantautorului George Sărluceanu.

– Toate cântecele mele ca autor sunt reale, au subiecte trăite care m-au durut sau m-au bucurat. Îi mulțumesc zilnic lui Dumnezeu că mi-a dat harul prin care pot să le aștern pe hârtie și să le cânt, am făcut dintr-o pasiune o meserie, de fapt este tot o formă de a-mi exprima libertatea de care mă bucur și mi-o apar. În cântecele mele mereu sunt conectat cu natura, peisajele de neuitat și momentele frumoase trăite în Grințieș m-au inspirat și s-au materializat în cântece, sunt puține locurile din lume pe care le-am vizitat și care m-au inspirat, deși erau frumoase. Grințieșul, în schimb, este un loc de inspirație maximă. Melodia care dă titlul albumului „Eu și cerul albastru” i-a fost dedicată lui Ivan Patzaichin la împlinirea vârstei de 70 de ani.

NU DOAR MUZICĂ… Evenimentul Water Fest și  prietenia cu Ivan Pațaichin

-În ce an ați început proiectul Water Fest?  Care a fost scopul/scopurile inițiale?

– Ivan a fost idolul copilariei mele, cumva am copilărit în casa fratelui său vitreg, unde, în adolescența mea se întâmplau toate petrecerile, era chiar în cartierul în care locuiam. Pe Ivan l-am cunoscut încă de când locuiam în București și asta pentru că era un iubitor de muzică și venea la concertele noastre. În 2018 i-am făcut propunerea să se alăture mișcării Water Fest și a acceptat pe loc fără nicio rezervă, din acel moment el a fost îngerul meu păzitor în toate momentele dificile. Cu ajutorul și credința lui am ajuns până la ministrul Mediului în 2019, fiind și momentul în care Ivan a fondat Alianța Apele Unite ale României și eu am fost cooptat, devenind activist de mediu cu acte în regulă, ca să spun așa.

George Sărluceanu-omul faptelor, nu al vorbelor goale

-Activist înflăcărat pentru protecția mediului, v-ați implicat în ultimii ani în diverse proiecte în domeniul ecologiei în calitate de organizator, implicând în acțiuni de conștientizare, responsabilizare și ecologizare voluntari din diferite medii. Ne referim la campania Start ONG sau/și la Tabăra de ecologizare Water Fest.

– Water Fest face pentru comunitatea din Ceahlău ceea ce a făcut Rowmania pentru Tulcea și pentru Deltă, o dezvoltă, o ajută să înțeleagă importanța apei pentru bunăstarea oamenilor. Water Fest Ceahlău este pentru mine cea mai mare campanie de conștientizare a oamenilor în ceea ce privește protejarea apei. Pentru că pe tot parcursul anului mă întâlnesc cu tot felul de oameni care apreciază implicarea mea în problemele de mediu și le povestesc de frumusețea locurilor și de problemele din zona Ceahlău – Grințieș, atrag empatia lor și mă susțin cu prezența fizică la evenimentele pe care le fac. Prin faptul că mie nu îmi este rușine să adun PET-uri îi conving și pe ei să facă acest lucru, am observat că de fapt la ei există o stare latentă de a se implica în astfel de acțiuni, dar le lipsește trigger-ul și atunci apar eu… Toți cei care vin împreună cu noi au convingerea că țara asta trebuie să fie mai curată și trebuie să facem acțiuni concrete. Iar ca să fie și mai frumos de multe ori ambalez reușitele noastre în muzică cu mesaje despre natură și unitate.

Proiecte de viitor: muzică și educație

-Ați continuat să oferiți educație muzicală copiilor, cursurile de chitară de la Grințieș s-au transferat acum în studioul Green Ties din București. Este unul din proiectele de viitor ale lui George Sărluceanu?

-Educația este până la urmă lucrul cel mai important în evoluția noastră, este clar că toate problemele pe care le avem se trag din lipsa ei, înțelegând asta îmi doresc și fac tot posibilul ca în jurul meu să am copii și oameni cât mai informați, pregătiți și deschiși la învățare și implicare – voluntariat. Cursurile de muzică sunt cursuri de atitudine, de libertate de exprimare, eu nu îi învăț ce sau cum să cânte, eu îi învăț să cânte ce vor ei și să fie liberi. În viitor artiștii trebuie să fie implicați în problemele de mediu pentru că potențialul lor de a transmite mesaje și de a conștientiza un număr mare de oameni este imens, iar artiștii, pentru a avea substanță trebuie să poarte un stindard. Dacă în anii trecuți muzica era asociată cu libertatea de orice fel, acum este momentul să se nască prin muzică un curent care să lupte pentru mediu și pentru viață sănătoasă.

Cristina CHIRILĂ

Articolul Interviul lunii noiembrie: George Sărluceanu, muzicianul activist apare prima dată în Ecoul muntilor.