Prima școală normală din județul Neamț a fost școala preparandală din orașul Piatra-Neamț. Aceasta s-a înființat în anul 1860, printr-o lege votată de Adunarea Deputaților, care decidea înființarea a patru școli preparandale, pentru pregătirea învățătorilor în orașele Botoșani, Bacău, Tecuci și Ismail. Profesorii acestor școli erau plătiți din fondurile comunităților sătești cu câte 30 lei pe lună. Primii elevi au fost recrutați dintre dascălii din bisericile apropiate, durata cursurilor, în primul an, fiind doar de trei luni. Primul an de studiu pentru clasa întâi primară avea în program teorie și practică pedagogică. Absolvenții acestui curs aveau dreptul să deschidă oriunde o școală primară pentru clasa întâi. Școlile preparandale s-au deschis la 1 octombrie 1860 și funcționau în localul școlilor primare de băieți, uneori ținând cursuri în timpul liber al acestor școli. Școala preparandală din Ismail, sub direcția institutorului I. Zuan, a funcționat doar o lună și în noiembrie 1860 a fost mutată la Piatra-Neamț. Datorită funcționării acestei școlii în Piatra-Neamț, s-au înființat multe școli sătești în anii următori în județele Neamț și Suceava în special, dar și în restul Moldovei.

 Școlile secundare din comuna Hangu

         Gavriil Galinescu

Hangu era, și este în continuare, una dintre cele mai mari comune de pe Valea Bistriței, de altfel și singura comună rurală care a avut mai multe școli secundare. Înființarea unor școli secundare în mediul rural s-a dovedit a fi folositoare pentru culturalizarea populației de pe Valea Bistriței și aceasta s-a datorat, în cea mai mare parte, unui dascăl originar din această zonă, om de cultură, curajos și determinat, profesorul Gavril Galinescu.

Profesorul Gavril Galinescu a fost printre inițiatorii ai primei școli secundare din comuna Hangu, școală care s-a înființat în anul 1917 cu statut de școală normală. Din păcate, această școală a funcționat doar un an de zile, cu o singură clasă.

În anul 1918, datorită legii Mehedinți se înființau școlile pregătitoare, astfel că Școala Normală de la Hangu a fost transformată în școală pregătitoare și a funcționat cu două clase, elevii fiind recrutați dintre absolvenții școlilor primare, iar elevii clasei a II-a au fost recrutați dintre elevii anului precedent, al fostei școli normale. Directorul celor două școli era profesorul Gavril Galinescu, absolvent al Conservatorului de Muzică din Leipzig și absolvent al Facultății de Filosofie.

În anul 1919 s-au desființat și școlile pregătitoare, din cauza anulării legislației în vigoare, motiv pentru care profesorul Galinescu a încercat să păstreze cursurile unei școli secundare, reușind să înființeze un gimnaziu, care a funcționat fără întrerupere timp de 11 ani, până în anul 1930, când a fost desființat. Condițiile pentru funcționarea gimnaziului nu erau dintre cele mai fericite, câțiva ani cursurile au fost ținute într-o casă închiriată, apoi s-a construit un local propriu, din fondurile Comitetului școlar. Deoarece elevii școlii erau proveniți de la școala normală și școala pregătitoare, gimnaziul a căpătat statutul de gimnaziu mixt.

Deschiderea cursurilor a avut loc în ziua de 1 noiembrie 1919, zi în care s-a organizat și examenul de admitere pentru clasa I. Au fost admiși la examen 39 de elevi, 27 de băieți și 12 fete, doi elevi veneau de la Liceul Internat din Iași, în total, în clasă, erau 41 de elevi și eleve. În ziua de 10 noiembrie au mai fost admiși, prin examen, încă doi elevi, un băiat și o fată, efectivul clasei ridicându-se la 43 de elevi. Între 3-5 noiembrie s-a organizat examen de admitere în clasa a III-a, cu absolvenții clasei a II-a a școlii pregătitoare, examen la care au reușit 34 de elevi, 19 băieți și 15 fete, între 7 -9 noiembrie s-a organizat examen de admitere în clasa a II-a, cu absolvenții clasei întâi a școlii pregătitoare. Au fost admiși în această clasă 27 de elevi, 18 băieți și nouă fete. La 21 ianuarie 1920 a mai fost admis în clasa a III-a încă un elev, absolvent a două clase pregătitoare. Așadar, gimnaziul funcționa, de la bun început, cu trei clase.

Profesorii Gimnaziului Mixt de la Hangu, în perioada 1919-1930, au fost: Gavril Galinescu, directorul școlii și profesor de limba română, limba germană și muzică, preot T. Gheorghiu – religie, Adela Zamfirescu – istorie și limba franceză, avocatul Ion Hotnog – latină și drept, Spiridon Arteni – științe naturale și geografie matematică și fizico chimice, Constanța Provian – franceză și geografie, I. Mangâru – latină istorie și drept, ec. Alex Romanescu – desen și caligrafie, dr. Richard Weiss – germană și geografie, Ștefan C. Gheorghiu – religie, N. Bârsan – drept, Aurelia Galinescu – lucru și gospodărie, Ecaterina V. Grecu, Valeriu Grecu, Adrian Ciocârdia, Ion M. Ștefănescu, M. Bonciu, Pantelimon Ghervasia, Natalia Nădejde, I. Bugeag, I. Țuțuianu, Vladimir Frimu, D. Rostoica, Gh Cocotailo, Eftimie Iacob, N. D. Mihăilescu, Alexandra Simionova, Cleopatra Pintilie, C. Tarhon, Ana Weiss, D. Simionescu, Ana Dragomir, D. Brohanschi, Margareta Braha, S. Moisescu, Cornelia Gheorghiu și C. Gheorghiu.

Gavril Galinescu părăsea conducerea gimnaziului, școala și satul și se muta la un liceu din Iași, în anul 1927, în locul său fiind numit director, doctor Richard Weiss, profesor de la Gimnaziul din Târgu-Neamț. În anul școlar 1928-1929 pleca din Hangu și doctorul Weiss și conducerea școlii era încredințată preotului Pantelimon Grigoriu. În anul 1930, Gimnaziul mixt de la Hangu a fost desființat.

Pentru o perioadă de timp, în comuna Hangu a funcționat un „subrevizorat școlar”, probabil pentru a monitoriza mai eficient școlile de pe Valea Bistriței, în condițiile deplasării greoaie a revizorilor în teritoriu. Subrevizorul școlar, Grigore Vlad, trimitea rapoartele sale la Inspectoratul Școlar Circa 6 Bacău, unde inspector școlar primar era Alexandru Gheorghiu. În anul 1925 prin adresa nr. 237 din 5 iunie aducea la cunoștință superiorilor câteva date solicitate cu prilejul unei inspecții speciale în județul Neamț, respectiv inspecția specială de la școala din Răpciuni, Hangu, astăzi, localitatea Ceahlău. În circumscripția Răpciunea-Hangu erau 49 de școli, care funcționau cu 84 de învățători, cursurile clasei a V-a și clasa I complementară funcționau la 28 de școli. Pe lângă școlile din circumscripția Hangu, erau înființate 24 de școli de adulți și adulte, funcționau 14 ateliere pentru băieți și cinci ateliere pentru fete. În același raport erau notate informații despre școlile din circumscripția Mastacăn, unde locuința pentru director se lucra din temelie și este aproape clădită, la Borlești, școala avea patru săli de clasă, era aproape ridicată, iar școala din satul Poloboc fusese acoperită, se lucra la temelie, lemnărie și draniță. La școala din Frunzeni se făceau pregătiri de amenajare pentru a aduce copiii în local, iar la Tazlău erau adunate toate materialele necesare construirii școlii noi.

Școala Elementară de Comerț din Hangu

În vara anului 1930, o delegație a locuitorilor din Hangu și împrejurimi, în frunte cu preotul Pantelimon Grigoriu și avocatul Ion Hotnog, s-a prezentat în fața ministrul instrucțiunii, Neculai Costachescu, care se afla în vacanță la schitul Durău, insistând pentru menținerea gimnaziului din comuna Hangu. Desființarea gimnaziului din Hangu a produs mari nemulțumiri, atât printre locuitorii de pe Valea Bistriței, cât și printre intelectualii din această zonă, care au protestat împotriva desființării acestuia. Argumentul lor era acela că pe parcursul celor 11 ani de funcționare „școala a dat roade prea frumoase, în acest mediu pur românesc, iar viața sătenilor se legase puternic de dânsa în tot acest interval devreme”.

Întorcându-ne la solicitarea delegației intelectualilor din Hangu și susținerea acesteia în fața ministrului N. Costăchescu, acesta le-a răspuns că menținerea gimnaziului nu mai era posibilă, dar se putea înființa o școală comercială elementară, care putea fi mai utilă decât un gimnaziu, într-o regiune industrială și comercială cum era Valea Bistriței și, în opinia lui, elevii trebuiau îndrumați și către școli practice, nu numai către cele teoretice. Delegația, fără prea multe entuziasm, a primit această propunere, iar în toamna anului 1930 s-a înființat în locul Gimnaziului mixt, o Școală Comercială Elementară la care au fost numiți profesorii Gheorghe Boureanu, licențiat în litere și Ioan Tăzlăuanu, licențiat în științe, primul avea delegația de conducere a școlii. În primul an, școala a funcționat numai cu clasa I, cu 38 de elevi înscriși, dar deschiderea cursurilor a avut loc în data de 1 octombrie, fapt care a produs confuzie și unii elevi au plecat spre alte școli, la deschidere venind doar 25 de elevi. În cursul anului s-au retras 14 elevi, din lipsă de mijloace, clasa rămânând cu 11 elevi, toți fiind declarați promovați la sfârșitul anului. În anul 1931 această școală a fost desființată, comuna Hangu rămânând fără nicio școală secundară.

Prof. dr. Elena PREDA

Articolul Începutul instrucției școlare din Ținutul Neamțului apare prima dată în Ecoul muntilor.

Acesta este al doilea volum dedicat de profesorul universitar dr. Vasile Vasile personalității lui Gavriil Galinescu. Cealaltă lucrare a fost editată în anul 2008 – „Gavriil Galinescu – reprezentant de seamă al muzicii româneşti”.

De la Vasile Vasile aflăm că cea mai veche datare a unei culegeri a muzicianului, care a fost şi membru al Societății Compozitorilor Români, „pare a fi cea din 1907, deci în urmă cu peste un secol.ˮ 

Antologie reprezentativă pentru vatra folclorică nemțeană

Despre această antologie reprezentativă pentru vatra folclorică nemțeană, realizată în prima parte a secolului trecut, profesorul universitar doctor Vasile Vasile se exprimă astfel: „În condițiile în care Colecția Națională de Folclor inițiată de Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române «Constantin Brăiloiu» nu a reușit să valorifice vechile colecții datorate unor inimoși intelectuali din perioada precomunistă și a lăsat în atribuțiile forurilor culturale locale valorificarea unor asemenea prețioase documente, Centrul pentru Cultură și Arte «Carmen Saeculare» Neamț își îndeplinește una dintre obligațiile de bază din acest domeniu.

Publicarea antologiei de folclor realizată de Gavriil Galinescu, eminent fiu al Văii Bistriței, îmi susține afirmația.”

Lucrarea, bogată în material muzical, grupat şi sistematizat tematic, cuprinde cântece de leagăn, cântece din folclorul copiilor, colinde, cântări din repertoriul nupţial, funebru, păstoresc, de şezătoare, doine, balade, melodii instrumentale de joc.

Cartea scoasă la editura „Nona”, cu importantul aport al tehnoredactorului muzical prof. Florin Podariu, se adresează atât publicului specializat – profesori de muzică, dirijori de cor, preoţi, interpreţi ai folclorului nemţean –, dar şi celui larg sau mai puţin iniţiat, care vor să aspire la cunoaştere muzicală – elevi, seminarişti, membri ai unor grupări corale semiprofesioniste.

Scurtă biografie a eminentului muzicolog nemțean

Gavriil Galinescu a fost un eminent reprezentant al muzicologiei românești din perioada secolelor XIX și XX. A fost dirijor, profesor, folclorist şi compozitor.  S-a născut în anul 1883, la Hangu, judeţul Neamţ. După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti (1905-1909) cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Drept, 1905-1909). S-a perfecţionat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913) cu Max Reger (compoziţie), H. Sitt (dirijat coral) şi Arnold Schering (istoria muzicii), paralel urmând cursurile Universităţii (1910-1912) cu Hugo Riemann (istoria muzicii). A urmat şi cursurile Universităţii Musikwissenschaft din Viena (1930-1931) cu Egon Wellesz (muzică psaltică).

Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina” din Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret” din Buzău (1913-1914), la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi (1925-1929), profesor de teorie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cemăuţi (1931-1935), profesor de dirijat coral la Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” (1935-1941) şi la Conservatorul „George Enescu” (1946-1948) din Iaşi. A fost licenţiat în drept, în 1909.

Din 1929 a devenit membru al Societăţii Compozitorilor Români. A fost ultimul primar al comunei Hangu, înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic.

A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi. Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.

Valentin ANDREI

Articolul GAVRIIL GALINESCU – „CÂNTECE POPULARE DIN MOLDOVAˮ. Ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de prof. univ. dr. Vasile Vasile apare prima dată în Ecoul muntilor.

Scurtă biografie. Născut în ziua de 24 iulie 1921, Teoctist Galinescu, la îndemnul lui Gavriil Galinescu, a urmat cursurile Şcolii Normale de Băieţi „Gheorghe Asachi“ din Piatra-Neamţ, pe care a absolvit-o în anul 1942. A frecventat şcolile de ofiţeri din Galaţi şi Ineu (Arad). După război, a fost învăţător în satul natal până când, în iunie 1948, este arestat şi condamnat politic la zece ani de muncă silnică, pedeapsă din care a efectuat cinci ani.

Din 1953 până în 1970, când a fost reîncadrat în învăţământ, a funcţionat ca tehnician de drumuri, contabil, cântăreţ bisericesc. După 1989, revine în prim-planul vieţii sociale a comunei, fiind consilier local la Hangu și lider al organizaţiei locale a veteranilor de război. Reactivează tradiţiile culturale locale, prin scrieri de memorialistică, activităţi artistice cu caracter folcloric şi organizarea corului căminului cultural. A rescris piesele de teatru folcloric „Jianu“, „Bujorii“ şi „Irozii“.

Tectist Galinescu este cel care a pus bazele Fundaţiei Culturale „Gavriil Galinescu“ şi Revistei „Ţara Hangului“ (1997), prima revistă editată într-o aşezare rurală din România, dupăm1989.

Este membru fondator al Asociaţiei de Teatru Folcloric din România şi Republica Moldova. Cărţi: „În zile de sărbători“ (colab.); „Plutaşii pe Bistriţa“; „Ţara Hangului, pagini de monografie“.

A trecut în nefiinţă în ziua de 10 august 2008, la casa sa din Chiriţeni, Hangu.

Fiu și nepot de plutași. În cartea sa „Plutaşii pe Bistriţa“, Tectist Galinescu povestea: „M-am născut, am crescut şi am trăit pe malul Bistriţei. Am mers şi eu cu pluta de multe ori, chiar de la Cotârgaşi până la Piatra-Neamţ. Am ţinut la cârmă alături de plutaş şi, câteodată, venind în ajutorul plutaşului, am făcut-o pe dălcăuşul. Am cunoscut şi partea frumoasă şi pitorească a plutăritului, dar şi viaţa plutaşilor destul de grea şi, totodată, periculoasă. Un plutaş trebuia, în primul rând, să cunoască bine traseul, să fie isteţ şi curajos.

Prin anul 1935, fiind elev la Şcoala Normală din Piatra-Neamţ, am fost eliminat pentru neplata taxei şcolare. Tata era într-o criză financiară. Am venit acasă, la Hangu, tata a făcut rost de bani şi, neavând cu ce mă duce la Piatra-Neamţ, am fost nevoit să mă reîntorc la şcoală cu pluta. Era în ziua de 21 noiembrie. Zăpadă şi frig. Oricine îşi poate închipui ce am îndurat eu, alături de plutaşi. Pentru mine, o întâmplare ocazională, pentru ei, una obişnuită. Nu plutăreau decât ziua, iar cei ce cunoşteau bine valea se încumetau şi noaptea, pe lună plină. Aveau în unele sate gazde, unde puteau dormi, dar de multe ori trăgeau pluta la mal, făceau focul şi dormeau sub cerul liber.“

Monograf al satului Chirițeni. Îndrăgostit de plaiurile natale, Teoctist Galinescu realizează, în 2008, la Editura Nona, „Monografia Şcolii Primare Chiriţeni“, lucrare care nu este numai o oglindire a şcolii primare din comuna natală, aşa cum lasă să se bănuiască titlul. Cel care va parcurge cu mintea deschisă această carte, scrisă după tiparul unei monografii, cu date statistice şi cu numeroase liste şi tabele, poate găsi, doar creionate uneori, alteori descrise în amănunt, viaţa socială a chiriţenilor, legende locale, chiar obiceiuri şi tradiţii din această zonă de munte a judeţului.

Valentin ANDREI

Articolul Fii de seamă ai munţilor Neamţului: TEOCTIST GALINESCU – Cărturar al plaiului hangan apare prima dată în Ecoul muntilor.