Timp de şapte zile, membrii Asociației Culturale “Eu Cred” au transformat nisipul şi serile la mal într-un spaţiu viu de creaţie ,interpretare și pasiune.

Tabăra a adus laolaltă copii de diferite vârste, oameni cu bunăvoință şi mari artişti ai scenei folk, precum: Walter Ghicolescu, cuplul Corina si George Nica, alături de băiatul lor Matei Nica, Dana Florian, și nu în ultimul rând Grupul folk “Eu Cred”,format din Marius Coșerariu(inițiatorul taberei, și cel fără de care aceste evenimente ar fi imposibile), doamna Elena Ropotoaia și Cosmin Caia.

Printre marii artiști,au performat pe scena taberei majoritatea membrilor asociației (“micii artiști care într-o bună zi vor deveni mari”).

„Dăm folk la mare” a avut un farmec onest, lipsit de pretenţii: nimic nu părea forţat, totul decurgea natural ,de la glumele dintre activități la seriile mixte de refrene. Aerul sărat, paşii pe nisip după ore de plajă şi cântecele fredonate  au creat o experienţă amplă, în care muzica se împletea cu relaxarea şi cu descoperirea de sine. De asemenea, tabloul serilor la 2 Mai coruri de copii răsuflând uşuraţi după o zi lungă de distracție, părinţi emoţionaţi, oameni din apropiere care treceau să asculte, să-şi amintească sau să învețe a conturat ideea unei tabere deschise, în care folk-ul a atras atenția publicului bine ales.

Pentru mine, tabăra “Dăm folk la mare” a fost o experiență unică. Cel mai mult m-a impresionat atmosfera caldă și prietenoasă, unde fiecare era încurajat să fie el însuși. Am plecat acasă cu prieteni noi, cu mai multă încredere și cu bucuria de a duce folk-ul mai departe.

Geanina Ciucanu

Articolul Dăm folk la mare! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Am asistat la alt concert de muzică folk, de data asta cântărețul fiind apreciatul Walter Ghicolescu. Aici spectatorii au fost tot câtă frunză și iarbă și pentru că majoritatea au stat pe păturile aduse de acasă , m-am dus cu gândul la anii  60, la atmosfera flower power, când muzica folk era un stil de viață. Walter Ghicolescu a început spectacolul cu  ”Om bun”, din repertoriul lui Dan Andrei Aldea, nimic mai profund decât crezul menestrelului ” veșnic pe drum”, veșnic căutând un castel. Dacă l-aș fi întrebat, cu siguranță mi-ar fi spus că încă mai este în căutarea castelului. Am cântat împreună, am comunicat, el a mai și recitat.

A făcut loc și folkiștilor lui Cătălin Popovici și Iulianei Candrea (o voce superbă, pe care am auzit-o pentru prima dată ), fraților Eugenia și Ștefan Petrea, Emilian Candrea și Ana Bezim, prof. Dumitrina Erhan. S-a lăsat noaptea peste ”La Ponton”, luminile s-au aprins, iar lumea nu se dădea dusă. ”Telefon peste moarte”, melodia cu care a debutat la Cenaclul ”Flacăra” a fost cântată mai spre sfârșitul spectacolului. Mi-a adus aminte că am ascultat-o de atâtea ori, magistral cântată de Marius Coșerariu & co (tare mi s-a făcut dor de ei toți ). Știu că voi adormi cu ecouri ale cântecelor ascultate azi, așa cum făceam tare demult, când ascultam la radio Cenaclul ”Flacăra”, dar nu numai mie mi se va întâmpla asta.  Trebuie să aduc mulțumiri organizatorilor și celor care au avut grijă  ”La Ponton” să ne simțim bine. A fost o duminică copleșitoare!

Iolanda Lupescu

Articolul Duminica folk-ului la Borca apare prima dată în Ecoul muntilor.

47 articole, autori mai vechi şi mai noi, multe imagini.

Lectură plăcută şi cu folos!

Articolul Ecoul Munților nr. 21 – Sub semnul folkului! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vă invităm să mergeţi la Hangu, Grinţieş, Pângăraţi şi, desigur, Bicazul Ardelean să cântaţi împreună cu Trupa TVA, Emeric Imre, Walter Ghicolescu, Andrei Păunescu, Grupul Eu Cred, Ecoul munţilor!

Articolul O carte nouă: antologie de cântece folk apare prima dată în Ecoul muntilor.

(Cristina Marin)

Trăim într-o lume a zgomotului, a neliniștilor, a grabei, dar dacă ar fi să apăsăm un buton și să oprim acest ritm alert, am realiza că viața este doar o clipă, iar noi suntem arteficii ei. În rândurile următoare vom povesti cum muzica și rugăciunea reprezintă o adevărată terapie pentru suflet.

Surpriza plăcută a acestui articol ne poartă la Bicaz Chei pentru a sta de vorbă cu doamna profesor Cristina Iuliana Marin (Grigoraș). Cu multă însuflețire interlocutoarea noastră face un salt în trecut de pe vremea când avea cinci anișori și lua cursuri de mandolină. Din fragedă pruncie a iubit arta, îndeosebi muzica. Părinții au făcut un efort susținut și prin clasa a V-a i-au cumpărat o chitară. O bucurie cum puțini o înțeleg! Se pare că atunci când divinitatea te înzestrează cu un anumit har îți scoate în cale persoanele potrivite, totul devenind mult mai ușor. Astfel, tânăra pionieră l-a avut ca profesor de chitară pe dl Neuman Mugurel, cel care a înțeles imediat cât talent și pricepere mocnește în acest suflet de copil. Roadele au început să apară astfel că a participat la diferite concursuri din cadrul festivalului „Cântarea României”, la „Orășelul copiilor”, de unde s-a întors victorioasă cu locul I pe țară , atât la secțiunea de canto cât și la cea de folk. Cu nostalgie își amintește cum a avut avantajul să poată participa ani la rând la aceste concursuri pentru că avea un atu: era mică de statură și putea purta cravată de pionier.

A studiat temeinic, urmând cursurile primare la Școala Gimnazială nr 8 „Domnița Maria”, strada Bucegi, din Bacău. A fost colegă de promoție și cu doamna Gabriela Firea alături de care a participat la olimpiadele de Limba și Literatura Română, mergând împreună la cursurile de chitară, având un singur obiectiv: să învețe! Sfat pe care-l dă zilnic elevilor săi!

Atât de mult a îndrăgit muzica încât în scurt timp a început să compună primele sale cântece, iar odată deschisă ușa creației a decis să rămână acolo, și astăzi deține o adevărată comoară de colecție muzicală.

A urmat Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău, dar între timp s-a înscris și la cursurile de canto clasic, iar duminicile și le petrecea în corul bisericii „Sfântul Nicolae” din oraș. Întâmplarea nefericită face ca în clasa a XII-a să apară primele probleme ale aparatului vocal. În acea perioadă se pregătea intens urmând cursurile de canto ale unui profesor din București, însă acei noduli au perturbat traiectoria pe care aceasta o avea în minte. Cristina își amintește că-n timpul examenului pentru Conservator a reușit să cânte numai în prima parte, deoarece nu a mai putut să vorbească. S-a îndreptat spre casă, dar nu învinsă. Mereu și-a pus nădejdea în Dumnezeu și bine a făcut. După câteva zile a mers la inspectorul de muzică reușind să obțină un loc de muncă la o școală specială unde a dezvoltat o sensibilitate aparte pentru copiii. În anul următor a intrat la Facultatea de Teologie –Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan-Cuza” din Iași . Locul în care nu numai că s-a îmbogățit intelectual, dar și pe plan emoțional, a fost colegă cu preotul Marin, viitorul soț, alături de care a construit o familie frumoasă și realizată.

Visul care mocnea în adâncul sufletului în cele din urmă a devenit realitate considerându-l ca fiind o „ răsplată a bunului Dumnezeu”, astfel în anul 2017 a intrat la Facultatea de Muzică „Gheorghe Dima” secțiunea canto.

După un an de „apostolat” în județul Botoșani, s-au stabilit la parohia din Bicaz Chei. Acest colț de rai i-a ajutat să înfrunte toate încercările vieții mult mai ușor, iar piesele de rezistență au fost și sunt: rugăciunea și muzica. Acestea reprezintă un pansament al clipelor neplăcute, pentru momentele cu grele încercări, care de cele mai multe ori sunt niște lecții de viață. Cu răbdare și speranță piesele de puzzle s-au așezat armonios, astfel încât doamna profesor să aibă catedră plină cu toate cele trei specialități: (limba și literatura română română, religie și muzică) fiind titulară, de altfel. Diminețile debordează de fericire când știe că trebuie să meargă la școală „la copilașii ei” pentru că are multe de oferit. Chitara „veselă ” este nelipsită fiind botezată „Rozi”, iar în fiecare zi aceasta primește emoticoane sau buburuze zâmbitoare. Metodologia de studiu adoptată este una ludică, presărând cântec și voie-bună, iar procesul de asimilare a cunoștințelor este mult mai ușor și mult mai plăcut de către cei mici; „învățăm cântând, iar metoda aceasta interdisciplinară funcționează foarte bine”.

Sunt și unele zile „mohorâte” din cauza unui efort susținut al vocii fiind nevoită să facă pauză de vorbire, dar cei mici s-au obișnuit, îi sunt aproape ajutând-o să treacă peste aceste momente mai ușor. „Nu știu să mă menajez, nu știu ce înseamnă să cânți cu o jumătate de măsură, le fac pe toate din toată inima”. Rugăciunea este parte componentă a vieții sale, se bucură și o transmite celor din jur cu mare însuflețire. Cântecul este cel mai bun mesager!

„Fă-mă Doamne sărbătoare,

Închinată celor vii,

Și coboară numai floare

Peste suflet de copii…”

(Fă-mă Doamne!, versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin). Recomand a se asculta!

O parte dintre cântece sunt compoziție proprie, multe texte sunt ale prietenei ei, dr. Felicia Feldiorean, iar zilnic dedică un spațiu muzicii, fiind ceva firesc și normal. Crede cu tărie în puterea divină! Încercările vieții sale nu au fost de cele mai multe ori plăcute, dar „trebuie să te ridici, să lupți, să fii optimist, pentru că Dumnezeu asta așteaptă de la noi ”. Greutățile au fost depășite, viața și-a reluat cursul, dar muzica de calitate nu a încetat să răsune în inima și-n casa doamnei preotese.

A fost unul dintre membrii fondatori ai grupului folk „Eu Cred”, s-a retras din motive personale de sănătate, dar își dorește să înființeze alt grup muzical folk de copii din zona Bicaz Chei. A mai avut un grup, dar copii au crescut și au plecat la alte școli.

Sărbătoarea Crăciunului

este preferata doamnei, dar mai presus de orice ne mărturisește că bucuria acestei sărbători o simte în fiecare zi a anului și aduce slavă bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieții. Rugăciunea necontenită a Cristinei este: „Doamne ajută-mă să pot face ce mi-e mai drag: să merg la biserică, la școală și să cânt”!

Este un om cu sufletul bun care purifică spațiul prin care trece, înseninează viața semenilor prin ceea ce oferă și alină rănile cu ajutorul muzicii pe care ne-o dăruiește din toată ființa ei. Când se raportează la iubire, la muzică, la viață, și la credință le așează toate pe același plan. Ar trebui să fie un exemplu pentru noi toți.

„Fă-mă Doamne, numai cântec,

Vers și lacrimă și nea,

Peste tot dă un descântec,

Și ne dă la toți o stea.”

(Fă-mă Doamne! versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin)

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Terapie prin muzică cu doamna Cristina Iuliana Marin apare prima dată în Ecoul muntilor.

Asociația Culturală „Eu Cred” a obținut personalitate juridică în anul 2014, chiar dacă asociații (fondatorii) desfășurau activități cu copii și tineri cu mult înainte, încă din anul 2010.Numele asociației a fost unul convenit de toți cei 5 fondatori (Marius Mihai Coșerariu, Cristina Iuliana Marin, Dorina Mucenicu, Anamaria Luciana Scurtu și Marcel Budacă), care și-au dat acordul că expresia „EU CRED” este cea mai potrivită, având în vedere că idealurile și obiectivele ce urmau să fie atinse ulterior. Numele asociației a fost preluat de la poezia „EU CRED”, scrisă în anul 2010, chiar de cel care avea să devină ulterior primul președinte: Marius Mihai Coșerariu.

Primele activități desfășurate după înființare au fost ușor timide, dar au implicat foarte mulți copii și tineri de pe Valea Bicazului, iar autoritățilșe de la acea vreme au avut încredere în calitățile fondatorilor (profersori, polițiști etc.), sprijinind încă de la început evenimentele propuse. Astfel, primele grupuri de copii, cărora li s-au pus în brațe chitarele, au fost înființate la Dămuc (grupul „Floare de colț”), Bicaz-Chei (Grupul „Cheițe muzicale”), Tașca („Grupul Flori de munte”) și Bicazu-Ardelean („Grupul „Florile Ceahlăului”). Ulterior, au mai fost înființate grupuri de copii la Piatra- Neamț, Pângărați, iar cel mai nou grup, la Grințieș (Grupul „Ecoul Munților” – un grup format din peste 20 de copii de la Școala Grințieș, aflat în plină ascensiune). Astfel, se poate spune că activitatea grupului nu s-a limitat doar pe Valea Bicazului, ci ea a întins „tentaculele” în întreg județul Neamț, dar și în afara lui, având în vedere că tinerii și copiii de la  „Eu Cred” sunt protagoniștii videoclipurilor (realizate în colaborare cu vestea.net, Turn TV și TVNeamț.ro) „Piatra-Neamț- colț de Rai”, Târgu-Neamț de poveste”, dar și „Luduș- filă de poveste” (imnul orașului Luduș, judeţul Mureș), „Stăpâni la noi acasă”, „Iartă-mă, mamă” etc.

Asociația Culturală „Eu Cred” a realizat în cei peste 10 ani de activitate sute de evenimente cultural-artistice și sociale, implicând de fiecare dată oameni, autorități publice locale, județene, dar și agenți economici ( sponsori) și alte ONG-uri. Având în vedere că ne aflăm la începutul anului 2024, trebuiesc amintite marile evenimente create de „Eu Cred” din anul 2023 – care pot fi luate ca reper pentru a putea face o evaluare corectă a acestui ONG. Anul 2023 a debutat prin februarie 2023 cu înființarea Grupului „Ecoul Munților” la Școala Grințieș, care, în scurt timp a fost pregătit pentru a putea evolua într-un spectacol de anvergură: Concertul Cenaclului „Lumină Lină” – organizat în cea de-a treia zi de Paș

ti la Biserica Ortodoxă din satul Bradu de Asociația Culturală „Eu Cred” și Asociația „Pro Grințieș”.

Un alt spectacol marca „Eu Cred” s-a desfășurat la data de 8 Martie, la Centrul Cultural Tașca, un eveniment în care copiii asociației au urcat pe scenă și le-au cântat mamelor, surorilor, bunicelor câte un cântec și le-au oferit câte o floare. Următoarele evenimente au avut loc la Pângărați – unde, la data de 1 Iunie s-a tăiat panglica noului și cochetului Cămin Cultural Pângărați-Castel prin organizarea Festivalului Național- concurs „Copiii-florile inimii” – ed. a 8-a (în parteneriat cu Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Pângărați, Primăria și Consiliul Local Pângărați, parteneri media).Imediat, a urmat un alt eveniment de suflet al Asociației Culturale„ Eu cred” – Tabăra și Festivalul Național de Creație și Interpretare „Dăm folk”- ediția a 8-a, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Bicazu-Ardelean, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, parteneri media, sponsori. Anul 2023 s-a încheiat „en fanfare” prin organizarea unul spectacol extraordinar de colinde la Căminul Cultural Bicaz-Chei (sponsor fiind S.C. „Den Forest” SRL Bicaz – Chei, prin familia Maria și Daniel Chirilă – oameni cu o viziune largă asupra acestor activități și periplul  prin tot județul ( dar și în afara lui) cu ocazia evenimentelor la care a fost invitată Asociația Culturală „Eu Cred” cu ocazia spectatolelor de colinde și obiceiuri de iarnă (Bicazu-Ardelean, Târgurile de Crăciun de la Piatra-Neamț, Pângărați, Tarcău, Consiliul Județean Neamț, Primăria mun.Piatra-Neamț, Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț, Direcția Silvică Neamț, Ocolul Silvic Bicaz și chiar Radio 1 FM Piatra-Neamț.

Merită amintite colaborările extraordinare pe care Asociația Culturală „Eu Cred” le are cu Asociația „Pro Grințies” (președinte Daniel Dieaconu) și Asociația Club Ecvestru Costache Lupu Piatra Neamț, alături de care, de poate spune că „Eu Cred” și-a consolidat poziția de partener stabil și  de încredere.

Anul 2024 va fi un an special, având în vedere că Asociația Culturală „Eu Cred” va împlini (oficial) frumoasa vârstă de 10 ani, motiv pentru care conducerea asociației și-a propus organizarea unor evenimente speciale, respectiv o gală a tuturor artiștilor, premianților de la concursurile „Copiii – florile inimii” și „Dăm Folk”, artiștilor, sponsorilor, colaboratorilor și susținătorilor care, de-a lungul celor 10 ani au crezut cu adevărat că un popor, o națiune, poate să facă față vicisitudinilor vieții doar prin promovarea valorilor culturale-spirituale, a tradițiilor și obiceiurilor, iar muzica și poezia pot fi, uneori, singurele arme credibile în acest război atipic pe care clasa politică îl declară absurd și îl întreține prin măsuri inexplicabile și uneori aberante.

Marius Mihai COŞERARIU

Articolul ASOCIAȚIA CULTURALĂ „EU CRED” TAȘCA- 10 ANI DE ACTIVITATE PE TĂRÂMUL CULTURII apare prima dată în Ecoul muntilor.

La 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, Marius Coşerariu s-a alăturat trupei „Ecoul Munţilor” din Grinţieş. Au fost primiţi cu colindul la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, la părintele Gheorghiţă Anisiea, care i-a primit cu dulciuri şi cadouri. Mulţumim!

S-a mers apoi la BIserica de pe Grinţieşu Mare, la părintele Gheorghe Simionescu, copiii fiind primiţi cu multă dragoste de oamenii locului. Cântecele au răsunat prin vocile lor la care s-au adăugat şi enoriaşii.

La Biserica din Bradu, la părintele Celestin Ignat, Marius Coşerariu a cântat, solo voce şi chitară, „Colindul celui fără de ţară” şi ” Sfântă noapte de Crăciun”.

Tinerii chitarişti au fost la înălţime şi au primit binemeritate şi prelungi aplauze!

Invitat de onoare a fost David Ichim,  7ani, din Bicaz, care a interpretat solo voce și chitară „Un altfel de colind”. Mulţumim lui, profesorului Coşerariu şi elevilor, lui Ion Buştihan, şoferul ce ne-a transportat şi tuturor celor care ne-au primit şi încurajat. La mulţi ani!

Articolul „Ecoul munților” a ajuns … colindând la bisericile Grințieșului apare prima dată în Ecoul muntilor.

Adolescenții îl adorau, pentru că vorbea pe limba lor și pentru că le oferea muzică folk și rock de calitate. Poezia marilor poeți români și străini era recitată la unison, împreună cu maestrul. Nicicând România nu a fost atât de culturalizată ca în acea perioadă. Tudor Gheorghe cânta fără teamă ”A fugit pe sub fereastră/ Rusul cu Moldova noastră”. Se recita ”Doina” lui Eminescu, ”Mistrețul cu colți de argint” a lui Doinaș, ”Monologul puiului de vulpe” a lui Evgheni Evtușenco, poem cu mesaj subversiv. Păunescu avea curaj. Deschidea uși să ajute pe cei în suferință, urla, protesta. Nu admitea refuzuri, nici replici. Soluționa tot ce-și propunea să realizeze. Scria ode ”conducătorilor iubiți”, dar și poezii ca ”Treziți-vă” și ”Sapă de lemn”. El nu a criticat niciodată sistemul, ci derapajele celor de la conducere și neajunsurile economice. A fost întotdeauna de stânga. Când a publicat poezia ”Analfabeților”, a devenit deranjant pentru ”conducătorii iubiți”. A urmat busculada de pe stadionul din Ploiești, când s-a întrerupt curentul din cauza furtunii și se pare că tinerii s-au călcat în picioare căutând ieșirea. A fost interzis și cenaclul și apariția revistei ”Flacăra”.

Păunescu a fost un mare poet, un mare jurnalist, descoperitor de talente și patriot. Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Grupul ”Ecoul”, Grupul ”Partaj”, Tatiana Stepa, Ștefan Hrușcă, Nicu Alifantis, Alexandru Zărnescu, Victor Socaciu, sunt doar câteva nume pe care Pănescu le-a făcut celebre. A compus poezii memorabile pentru acești artiști, care, la rândul lor, le-au pus pe muzică.

Astfel de cântece au fost cântate de o sală întreagă la Borca, împreună cu Cătălin Popovici & trupele lui folk și de Marius Coșerariu, Elena Ropotoaia, Cosmin Caia & grupul ”Eu cred”. Cântăreții ne-au purtat prin istorie cu repertoriul lor, dar au interpretat și cântece de dragoste. Melisa Apalaghiței, o mică actriță în clasa a 5-a, a recitat emoționant.

Cu siguranță, spectatorii au plecat acasă mai sensibili, poate au și fredonat pe drum așa cum am făcut-o eu. Ne-am întors înapoi cu mulți ani, ne-am redescoperit tinerețea și amintirile. Cu grupul ”Eu cred” am legat o prietenie pe veci. Muzica unește spiritele, topește animozitățile, și bucură. Am experimentat încă o dată în acest an bucuria. Și nu l-am uitat nici pe prietenul nostru comun, Ion Asavei, căruia i s-au dedicat versuri.                             

Iolanda Lupescu

Articolul CENACLUL ”FLACĂRA” REDIVIVUS apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Ceahlăul e-un loc unde Soarele sărută pe frunte Planeta!”.

Artizanii sunt doi iubitori de Păunescu: gazda, Iolanda Lupescu de la Borca, şi principalul invitat, Marius Coşerariu. Rezultatul?!  Cântece şi poezii.  „Ecoul munţilor” a înţeles şi a promovat meritele culturale ale celor doi, ei fiind două „personalităţi ale lunii” în revista noastră (şi au devenit apoi şi redactori de seamă).

Să le dorim o sală cât mai aproape de versurile, cele mai multe dintre ele, făcute celebre de Cenaclul Flăcăra. O întâlnire a „generaţiei în blugi” (cu adevărat în culoare albastru-deschis) cu mai tinerii iubitori de folk.

Articolul O manifestare necesară: Adrian Păunescu omagiat la Borca apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Ţinutul Neamţului – munţii cu legende şi poveşti” la Bicazu Ardelean – 27 octombrie 2023…

O manifestare marca „Eu Cred” şi Asociaţia Pro Grinţieş la iniţiativa revistelor Mesagerul de Neamţ şi Ecoul munţilor.

Articolul Grupul folk „Ecoul munţilor” din Grinţieş în ospeţie la Bicazu Ardelean apare prima dată în Ecoul muntilor.